BusinessMagazin

Tag: costuri

  • Starbucks va plăti cursuri universitare online pentru câteva mii de angajaţi

    Conducerea Starbucks a anunţat că va asigura, pentru câteva mii de angajaţi, posibilitatea de a urma cursurile facultăţii din Arizona, relatează Business Insider.

    College Achievement Plan va permite angajaţilor part time şi full time să aleagă între 40 de programe de studiu ce vor putea fi urmate online. Starbucks a anunţat că peste 135.000 de tineri sunt eligibile pentru a intra în program.

    “Nu există niciun dubiu referitor la inegalitatea creată în Statele Unite, astfel că mulţi tineri sunt lăsaţi în urmă, fără posibilitatea de a-şi consolida studiile”, a declarat CEO-ul Howard Schulz. “Întrebarea care ne vizează pe toţi este următoarea: acceptăm situaţia aceasta sau încercăm să facem ceva pentru a o schimba?”

    Cursurile online ale Universităţii din Arizona costă în jur de 10.000 de dolari pe an.

  • Cinci măsuri care ar creşte economia cu 5% de la Daniel Ionescu, TotalSoft

    1. Informatizarea instituţiilor publice, unificarea bazelor de date, crearea unor interfeţe de acces tip self service către cetăţeni nu doar că ar da o imagine modernă României, dar ar duce la reduceri de costuri, a cozilor la ghişee fără precedent.

    2. Urgentarea dezvoltării infrastructurii rutiere şi modernizarea căilor de acces către o hartă a locurilor cheie din România.

    3. Susţinerea urgentă a unor sectoare strategice, ca dezvoltarea de surse alternative de energie nepoluantă, care ar limita dependenţa energetică într-un cadru geopolitic instabil la est. În aceeaşi notă, se creează o piaţă de maşini cu energie alternativă, nepoluantă. În alte state se instalează deja sisteme de inducţie magnetică în şosele sau pompe de alimentare cu energie.

    4. Susţinerea inteligenţei şi inovaţiei româneşti în sectoare ca IT-ul, sector în care România se clasează pe locul 3 în lume. Modernizarea învăţământului superior prin atragerea de mentorship din mediul privat (local sau pregătit în multinaţionalele prezente în România). Actualizarea programei şi a modului de predare actual.

    5. Finanţarea sau susţinerea (reducere de taxe/impozite) a start-up-urilor în domenii strategice cum ar fi IT-ul sau agricultura. Suport real în absorbţia de fonduri externe. Reducerea TVA-ului la 19%, scăderea dobânzilor la împrumuturi şi a numărului uriaş de taxe pentru a lăsa bani în piaţă pentru firme. Politicile fiscale ar trebui să reducă evaziunea fiscală, or până în prezent nu s-a înregistrat o scădere vizibilă a evaziunii fiscale.

     

  • Patru măsuri care ar creşte economia cu 5% de la Dragoş Pătroi, consultant fiscal

    1. Practicarea unui regim de impozitare relativ echilibrat a doi factori de producţie esenţiali – munca şi capitalul. Mai pe româneşte, „preţul“ plătit (din perspectiva costurilor fiscale) pentru „a scoate banii din firmă“ ar trebuie să fie oarecum similar, fie că vorbim de profit şi de dividende sau de salariu, pentru a diminua formele de remunerare salarială „alternativă“ şi, implicit, „munca la gri“.

    2. Materializarea în practică a principiilor „lăsaţi-mă să cumpăr“ şi „lăsaţi-mă să vând“. Adică un contribuabil nu se va trezi în ipostaza în care, dacă a efectuat achiziţii de la un anumit furnizor, organele de inspecţie fiscală îi vor limita ulterior exercitarea dreptului său legitim de deducere, atât la nivelul impozitului pe profit, cât şi al TVA, pe motiv că respectivul furnizor a avut un comportament fiscal inadecvat. Cred că autoritatea publică ar trebui să creeze o bază de date cu firmele cu risc fiscal, astfel încât un contribuabil să ştie, prin consultarea respectivei baze de date, riscurile fiscale la care se poate expune.

    3. Cota unică de 16% să fie efectiv de 16%. În ultimul timp, am constatat o creştere mascată a cotei de impozitare de 16%, prin limitarea admiterii la deductibilitatea fiscală a unor cheltuieli ale firmelor. Un studiu de analiză fiscală comparativă, pornind de la aceeaşi rată a rentabilităţii unei afaceri, ne poate demonstra că un nivel de 16% al cotei de impozitare poate avea o tentă confiscatorie mai pronunţată chiar decât unul de 25%, pe măsură ce corecţiile fiscale aplicate profitului contabil sunt cu atât mai agresive. Propunem lărgirea sferei de admitere la deductibilitate fiscală a tuturor cheltuielilor care sunt efectuate în scopul businessului şi care, implicit, concură la realizarea acestuia.

    4. Repoziţionarea unor prevederi din categoria procedurilor fiscale, dintre care cele mai importante le apreciez ca fiind următoarele:

    a. Restrângerea posibilităţii acordate organelor fiscale de a aplica procedurile de autoritate reprezentate de estimare, de recalificare şi de ajustare. Propunem definirea mai exactă a conţinutului cognitiv al prevederilor art. 11 Cod fiscal, care oferă posibilitatea organelor fiscale de a aplica retratarea fiscală a operaţiunilor economice derulate de un contribuabil cu un altul – fie afiliat, fie nu.

    b. Eliminarea obligaţiilor declarative şi de înregistrare care creează doar costuri suplimentare la nivelul firmelor de bună credinţă, fără a avea un impact semnificativ (în contrapartidă) şi asupra „evazioniştilor de profesie“.

  • Cinci măsuri care ar creşte economia cu 5% de la Mădălina Bălan, Hart Consulting

    1. Focus pe calitatea oamenilor, pe selecţia bazată pe compatibilitatea lor reală cu competenţele cerute de o economie competitivă, bazată pe orientarea pe clienţi interni sau externi, asumarea responsabilităţii proprii, colaborarea şi orientarea pe rezultate sau iniţiativă.

    2. Atenţia sporită la dimensionarea personalului din instituţiile de stat, pentru a avea un control al costurilor.

    3. Atenţia sporită la calitatea învăţământului pentru a pregăti oameni competenţi inserabili în piaţa de muncă sau cu spirit antreprenorial.

    4. Atenţia sporită la calitatea sistemului de sănătate (unde accentul pe informare şi prevenţie ar putea salva costuri importante).

    5. Întărirea brandului naţional pentru a exista un real sentiment de apartenenţă şi mândrie.

  • ANALIZĂ: Senatul a cheltuit în martie 100.000 de lei pe deplasări externe. TOPUL celor mai scumpe vizite oficiale

     Discuţiile pe tema costurilor deplasărilor externe au avut loc în Biroul Permanent al Senatului încă din luna martie, când, în şedinţa din data de 17 martie, chestorul Nicolae Moga (PSD) atrăgea atenţia asupra faptului că, în ritmul în care se aprobă aceste deplasări în afara ţării, la diverse acţiuni, în vară Senatul va rămâne fără niciun ban.

    “Am cheltuit până la ora asta (martie – n.r.) cu 30% mai mult pentru deplasările externe. În ritmul ăsta, vă atenţionez că, la vară, nu mai avem niciun ban pentru deplasări externe”, spunea atunci chestorul PSD.

    Potrivit situaţiei cheltuielilor externe ale senatorilor în luna martie, suma totală a cheltuielilor cu deplasările externe a ajuns la circa 99.000 de lei.

    Cea mai scumpă deplasare externă a fost a senatorului PSD Florea Voinea, membru în comisia de politică externă, în vizită oficială în Republica Chineză, pentru care Senatul a plătit peste 20.000 de lei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Criminalitatea cibernetică a costat economia lumii 445 miliarde de dolari

    Suma nu este atât de mare precum cea înaintată de preşedintele SUA Barack Obama, care estimase daunele la 1 miliard de dolari, însă este suficient de mare pentru a compara pericolul cibernetic cu cel al traficului de droguri, relatează Boston Globe.

    “Este o problemă globală, însă facem prea puţin pentru a o combate”, a declarat James Lewis, unul din membri grupului.

    Raportul a fost finanţat de către compania McAfee, parte a grupului Intel, şi reprezintă primul demers de acest gen. Din analiză reiese că Statele Unite au pierdut 100 de miliarde de dolari, Germania 60 de miliarde şi China 45 de miliarde. Japonia, a patra economie a lumii, a raportat pierderi de 1 miliard, însă specialiştii sunt de părere că cifrele nu sunt reale.

    Grupul a definit trei segmente de risc: în primul rând, furtul dreptului de proprietate intelectuală. În al doilea rând, furtul de carduri de credit sau date financiare. Şi în al treilea rând, specialiştii s-au referit la spionajul economic, adică furtul datelor securizate ale companiilor care sunt apoi folosite în cadrul unor tranzacţii sau negocieri.

  • România de dincolo de Carpaţi arată altfel. Ce a făcut diferenţa între estul şi vestul ţării

    De la începutul anilor ’90, un prim val de investiţii străine în producţia industrială a avut drept ţintă judeţele din vestul ţării, apropiate de graniţă si deci uşor accesibile logistic: Timiş, Arad, Bihor. Pornind de aici, în anii ce au urmat, în partea de vest a ţării au ajuns să se dezvolte platforme industriale puternice, provenind în mare măsură din investiţii ale companiilor internaţionale sau multinaţionale, pe fondul proximităţii faţă de piaţa Europei Centrale şi de Est şi a Europei Occidentale.

    Proximitatea a fost completată de forţa de muncă bine pregătită, de noile tronsoane de autostradă inaugurate şi de promisiunea că în 2016 se va putea circula pe A1 de la Sibiu la Nădlac. Toate acestea au făcut ca Transilvania să crească economic, în timp ce Muntenia, Oltenia şi Moldova încă trebuie să se mulţumească cu o infrastructură mult sub standardele europene, dar şi cu investitori ce plătesc salariul minim pe economie pentru a compensa costurile.

    „Pe măsura maturizării economiei şi implicit a dezvoltării infrastructurii de transport, concomitent cu deschiderea din punct de vedere politic a unor regiuni închise în anii ’90 investitorilor străini, aşa cum a fost Clujul, producătorii industriali au început să se stabilească şi în judeţele din centrul şi sudul Transilvaniei“, explică Horaţiu Cocheci, senior manager şi liderul echipei de consultanţă în resurse umane în cadrul PwC România.

    După 1999 şi privatizarea uzinei Dacia de la Mioveni (unde în prezent Renault derulează afaceri de 4,4 miliarde de euro), zona a devenit un magnet pentru producătorii de componente. La 150 km sud-est, la Craiova, Ford produce modelul B-Max, dar cu un impact regional mult mai mic comparativ cu Dacia.

    „În ultimii 10 ani, din punctul de vedere al angajatului în căutare de salariu mai bun, situaţia s-a complicat suplimentar, diferenţele salariale ajungând să nu mai fie date de o anumită locaţie geografică, ci de tipul producţiei derulate. În momentul actual, constatăm că judeţele care au reuşit să atragă producţie industrială avansată şi centre de cercetare in inginerie sunt cele care raportează un nivel salarial mediu mai ridicat faţă de cele care s-au menţinut la producţia la bandă“, continuă Horaţiu Cocheci.

    Potrivit datelor studiului PwC de salarizare şi beneficii PayWell, Clujul se distinge printre celelalte judeţe din Transilvania având un salariu mediu în sectorul producţiei industriale chiar mai ridicat decât cel din Bucureşti, cu 10% mai ridicat decât cele din judeţele limitrofe (de exemplu Bihor), cât şi cu aproape 40% mai mare decât cele din Arad şi Timiş.

    „O altă tendinţă remarcată la producătorii industriali este ca, în cadrul aceleaşi locaţii geografice, să existe diferenţe sensibile între companiile furnizoare de produse componente şi cele care pun la dispoziţia consumatorului produsul final. Astfel, chiar dacă este vorba de acelaşi tip de munca „la bandă“, angajaţii aflaţi la capătul lanţului de producţie vor fi în măsură să ceară, dar şi să primească un salariu mediu mai ridicat în comparaţie cu concitadinii implicaţi in producţia de componente“, a subliniat specialistul PwC România.

    Acesta este contextul prin care România a atras investiţia de 300 de milioane de euro de la Sebeş, unde Daimler produce prin divizia sa Star Transmission cutii de viteze de ultimă generaţie pentru cele mai scumpe limuzine Mercedes-Benz. Dar tot România a ratat în 2008 o investiţie a companiei germane într-o uzină auto, câştigată de Ungaria. În timp ce o uzină de cutii de viteze poate atrage o producţie în valoare de circa 1-2 miliarde de euro, una de maşini poate urca spre 4-5 miliarde de euro.

    Potrivit expertului de la PwC, angajaţii consideră că pot surmonta diferenţele salariale prin mobilitate crescută, atât geografic, cât şi ca (re)specializare. Angajatorii însă consideră că îmbunătăţirea infrastructurii de transport (cum ar fi o autostradă care să traverseze Carpaţii), îmbunătăţirea climatului de afaceri general inclusiv prin reducerea birocraţiei, încurajarea investiţiilor în zone considerate defavorizate economic, dar şi simplificarea procesului de plată a taxelor sau reducerea costurilor fiscale cu forţa de muncă prin reducerea contribuţiilor sociale ar permite mutarea costurilor companiei în plata unor angajaţi mai calificaţi şi implicit mai performanţi, capabili de a derula proiecte de cercetare şi dezvoltare.

  • Cum ajută Rusia la renaşterea NATO

    Revigorarea Alianţei Atlanticului de Nord a început, într-adevăr, şi continuă în ritm tot mai alert: preşedintele Barack Obama a cerut Congresului să aprobe cheltuieli de 1 mld. euro pentru suplimentarea prezenţei de forţe aeriene, terestre şi navale americane în Europa de Est şi sa plecat la Varşovia pentru o întâlnire cu liderii regionali, pe care i-a asigurat că securitatea aliaţilor europeni e “sacrosanctă” pentru SUA.

    Secretarul apărării, Chuck Hagel, a sosit şi el la Bruxelles, spre a critica o dată în plus reducerea cheltuielilor militare de către europeni (la ora actuală, dintre cele 28 de ţări NATO, numai 4 – SUA, Marea Britanie, Grecia şi Estonia – ajung la sau depăşesc pragul de 2% din PIB cheltuieli militare cerut de NATO) şi spre a afirma că acţiunile Rusiei în raport cu Ucraina sunt “cea mai directă şi semnificativă ameninţare la adresa securităţii europene de la finele Războiului Rece”. Hagel s-a deplasat apoi la Constanţa, spre a întâmpina personal crucişătorul lansator de rachete USS Vella Gulf, mobilizat în Marea Neagră pentru operaţiuni de securitate maritimă.

    BBC comentează că noua ofensivă a SUA în Europa de Est este şi o reacţie la faptul că dezvoltarea cu precădere a relaţiilor cu ţările din Asia i-a făcut pe unii dintre est-europeni să se simtă cam neglijaţi de America în ultimii ani. Precaută însă, Casa Albă a comunicat că “European Reasurrance Initiative”,  cum a numit Obama planul de creştere a prezenţei armate în Europa de Est, “nu se va face pe seama altor priorităţi în domeniul apărării, cum ar fi angajamentul în Asia-Pacific”.

    Pentru România, perspectiva este deocamdată ca la sfârşitul lunii iunie să fie retrase batalioanele de manevră din Afganistan, astfel încât în zonă nu vor mai rămâne trupe combatante româneşti, ci doar militari care se vor ocupa de instruirea militarilor afgani şi de paza aeroportului din Kandahar, a anunţat Mircea Duşa, ministrul apărării. În schimb, cu ocazia apropiatei rectificări bugetare, sumele alocate pentru armată vor creşte cu 700 mil. lei, ca răspuns la apelurile insistente din ultima vreme ale conducerii NATO în sensul majorării sumelor alocate pentru apărare de către statele membre. Aceasta înseamnă creşterea ponderii cheltuielilor militare în PIB la 1,51%, foarte aproape de nivelul de 2% din PIB cerut de NATO şi pe care România îşi propune să-l atingă în 2016.

  • Asigurările pentru companii – cât plătesc firmele din România să se protejeze de riscuri

    Asigurări de răspundere civilă auto (RCA) şi CASCO, asigurări de echipamente electronice, de răspundere managerială, de răspundere profesională, asigurarea de răspundere privind multimedia şi prejudiciul provocat de publicitate, asigurarea reputaţiei şi protejării brandului – sunt câteva dintre poliţele de asigurare specifice industriei folosite în cadrul producătorului românesc de antivirus Bitdefender, produs care ajunge zi de zi la peste 500 de milioane de utilizatori din zeci de ţări.

    Tehnologia Bitdefender protejează datele digitale a 500 de milioane de utilizatori, aspect care se reflectă şi în modul în care este gestionat riscul în companie: la nivelul fiecărui departament important există o funcţie de manager de risc care analizează cele mai importante riscuri de business. Riscurile sunt evaluate şi, în funcţie de acestea, se iau măsurile adecvate de protecţie. „Asigurările sunt în unele cazuri măsuri eficiente de adresare a acestor riscuri, plecând de la răspunderea profesională până la asigurarea unor creanţe pentru neplată”, potrivit informaţiilor oferite de companie. Cât din acest comportament se regăseşte în rândul celorlalte companii care activează pe piaţa autohtonă, în industrii mai puţin expuse unor riscuri atât de specifice?

    Conform Autorităţii de Supraveghere Financiară, asigurările în afaceri, încheiate de persoane juridice, deţin o participaţie de 57,86% din piaţa asigurărilor generale, care a înregistrat o valoare totală a primelor brute subscrise de 6,45 miliarde de lei în 2012, anul în care pentru care a fost realizată statistica. Restul pieţei, până la 8,2 miliarde lei, este reprezentat de asigurările de viaţă, dominate de retail.

    “Dacă nu mi s-a întâmplat niciodată, nici nu mi se va întâmpla.” „Gradul de penetrare al asigurărilor în cazul României este mult mai redus decât în restul ţărilor europene, atât pe zona de corporate, cât şi pe cea de retail. Nivelul redus al veniturilor populaţiei, corelat cu o lipsă de educaţie în materie, conduc la lipsa unei obişnuinţe în a avea o poliţă de asigurare, dacă nu te obligă cineva: banca, în legătură cu contractarea unui credit, sau legea, în cazul asigurărilor obligatorii”, spune Valentin Ţucă, directorul general al companiei de brokeraj de asigurări AON.

    Gradul redus al asigurărilor corporate poate fi explicat prin faptul că cele mai multe dintre marile noastre companii fac parte din grupuri multinaţionale, care au programe de asigurări globale şi foarte rar cumpără asigurările necesare de pe piaţa locală. Aceste programe de asigurare sunt construite astfel încât să eficientizeze cât mai mult costul cu primele de asigurare, mai ales în ceea ce priveşte expunerile pentru active şi răspunderi. „În unele cazuri, subsidiarele multinaţionalelor nu încheie niciun fel de poliţe locale, asigurarea făcându-se de compania «mamă», la ea acasă, în virtutea principiului «freedom of services»”, explică Ţucă.

    Subsidiarele locale de companii multinaţionale care încheie, totuşi, poliţe de asigurări aici optează cel mai des spre asigurarea mijloacelor de transport – prin asigurări CASCO şi RCA, asigurări ale riscului de credit comercial şi asigurările aferente personalului angajat – de sănătate, viaţă, pensii, accidente, călătorii în străinătate. Dacă ne referim la companiile pur româneşti, în special la IMM-uri, gradul de penetrare al asigurării este foarte scăzut şi majoritatea celor care cumpără o poliţă de asigurare pentru active – clădiri, echipamente, stocuri – o face pentru că sunt obligate de băncile finanţatoare”, mai observă Valentin Ţucă.

    „Companiile nu cumpără poliţe de asigurare pentru că îşi doresc un anumit tip de produs: de obicei, asigurările din categoria imobiliarelor se achiziţionează într-o proporţie majoritară de clienţi pentru un minimum de protecţie, dar am întâlnit şi clienţi care nu aveau niciun tip de protecţie suplimentară în afară de asigurarea obligatorie tip RCA”, observă Anca Roşcăneanu, directorul general al brokerului de asigurări Gras Savoye România.

    În ce priveşte poliţele auto tip CASCO, dacă rata daunei pentru clienţi este mai mică de 40%, companiile nu mai încheie astfel de poliţe şi preferă să îşi autofinanţeze daunele; îşi reînnoiesc poliţele CASCO atunci când rata daunei depăşeşte 70-80%. În cazul companiilor cu capital privat românesc, Roşcăneanu recunoaşte că a întâlnit cazuri în care managerii acestora nu aveau de gând să îşi facă alt tip de asigurare în afară de cele impuse, pe principiul „dacă nu mi s-a întâmplat niciodată, nu am nicio problemă şi nu văd de ce ar putea să mi se întâmple”. Dar, statistic vorbind, dacă nu s-a întâmplat demult sau nu s-a întâmplat deloc, este pe cale să se întâmple.

  • Grupul german Siemens desfiinţează peste 11.600 de locuri de muncă

     Restructurarea companiei şi înfiinţarea unei noi divizii va conduce la eliminarea a 7.600 de posturi, în timp ce alte 4.000 de poziţii vor fi desfiinţate după ce au devenit inutile pentru diviziile regionale, a spus Kaeser într-o conferinţă cu analişti şi investitori, organizată la New York.

    “Unii angajaţi lucrează la coordonare, la analiză. Circa 20% dintre aceştia vor putea primi alte posturi, dar nu ce au făcut până acum”, a spus el.

    Kaeser a ocupat anterior funcţia de director financiar al Siemens, iar după preluarea conducerii grupului a început o analiză a afacerilor pentru a identifica măsuri care să crească încrederea investitorilor, afectată după ratarea ţintelor de profit în mandatul predecesorului său, Peter Loescher.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro