BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • Start-up londonez, fondator român

    Platforma Hackajob, cofondată de Răzvan Creangă, se adresează companiilor care angajează oameni tehnici, din orice disciplină tehnologică, de la programare, până la infrastructură şi data science. „Ajutăm clienţii noştri cu specializări ca CTO (chief technology officer), head of engineering, dar şi cu specialişti începători, cum este poziţia de junior software engineer”, explică antreprenorul.

    Răzvan Creangă a pus bazele platformei Hackajob în 2014, împreună cu Marck Chaffey, colegul său din facultate. Ideea proiectului s-a născut după colaborarea cu o agenţie de recrutare, în acelaşi an, pentru a-i ajuta să îşi contureze şi implementeze strategia digitală.
    „Pe parcursul colaborării, am observat cum oamenii nontehnici recrutau şi evaluau oameni tehnici, ceea ce mi-a ridicat un semn de întrebare. Această situaţie, împreună cu experienţa anterioară în tehnologie, m-a făcut să mă gândesc la o platformă care poate promova oamenii tehnici bazat pe meritocraţie”, descrie el raţiunea din spatele proiectului.

    Răzvan Creangă spune că Hackajob ajută la îmbunătăţirea diversităţii din companie datorită faptului că prioritizează rezultatele exerciţiilor de programare în faţa factorilor socioeconomici, reduce timpul găsirii unui angajat, dar şi costul unui astfel de proces; este însă şi de ajutor când vine vorba despre brandingul angajatorilor. 

    La momentul actual, sunt prezenţi pe pieţele din Marea Britanie, Germania, Franţa şi Olanda. Numărul candidaţilor înregistraţi a ajuns la 75.000, iar peste 100.000 sunt, potrivit antreprenorului, interesaţi de conţinutul Hackajob, dublu faţă de anul trecut. Lucrează cu peste 1.500 de clienţi, printre care Apple, KPMG şi Vodafone.

    „Din septembrie 2016 şi până în prezent am crescut de 51 de ori la nivel de venit lunar”, descrie Răzvan Creangă rezultatele înregistrate. Au aproximativ 100 de angajaţi, dintre care majoritatea sunt în Londra, dar şi în România (în Iaşi), Franţa, Germania şi Olanda.
    „Principalul rezultat pozitiv la nivel strategic este că am reuşit să creăm cel mai mare marketplace privat pentru specialiştii în tehnologie din Europa.

    Spre exemplu, la nivel de Londra, penetrarea pieţei este de 33% pe partea de candidat”, descrie antreprenorul una dintre reuşite.
    Hackajob a atras anul trecut o investiţie de 7 milioane de dolari, valoarea investiţiilor totale ajungând la 10 milioane de dolari. „Noi, ca fondatori, nu am investit nimic din punct de vedere financiar, ci doar timpul nostru”, spune Creangă. Chiar dinainte de momentul lansării, au primit însă o investiţie de tip angel de 15.000 de euro din partea investitorului Dragoş Nicolaescu, business angel în România pe care Creangă îl cunoştea dintr-o altă afacere dintre ale sale, din sfera printării 3D. 

    Investiţia a fost direcţionată înspre dezvoltarea platformei, prin crearea instrumentelor de marketing, vânzări şi bugetare. „Cred că în această fază, a primei investiţii, un antreprenor trebuie să se concenteze pe lansarea unui MVP (Minimum Viable Product – n.red.) şi apoi pe conducerea unui proces bazat pe experimente pentru a-şi îmbunătăţi produsul bazat pe feedbackul clientului.”

    Răzvan Creangă spune că primul pas făcut de ei – pe care îl recomandă, de altfel, şi antreprenorilor români care vor să construiască un business global – a fost identificarea tipului de finanţare potrivită pentru creşterea start-up-ului lor. „Ecosistemul de finanţare era în 2014 foarte ofertant, asemenea situaţiei din prezent, şi am avut de ales dintre mai multe tipuri de investiţii, din partea investitorilor de tip business angel, venture capital şi finanţare bancară.”

    Următorul pas constă în prezentarea rezultatelor propriului start-up într-o prezentare concentrată pe indicatorii cheie ai afacerii. „În opinia mea, abilităţile fondatorilor unui start-up de a trimite mesajele prin storytelling sunt esenţiale în acest demers. Astfel, antreprenorii trebuie să capteze atenţia investitorilor de la început şi să încheie cu impact, ca în orice poveste captivantă: problema, soluţia, rezultate, planuri de viitor”, crede Răzvan Creangă.

    În rândul investitorilor se numără şi Techstars, London Co-Investment Fund, Downing Ventures, Axa Venture Partners, Ahmed Medhat (specialistul care a pus bazele biroului de data science al Facebook în Londra). Creangă spune că a ales înfiinţarea companiei în Anglia fiindcă locuieşte acolo de nouă ani, încă din perioada studiilor, dar şi pentru că ecosistemul de start-up-uri este dezvoltat. Răzvan Creangă are 27 de ani şi a obţinut la Londra o licenţă în Informatică (în cadrul City University of London), dar a absolvit şi un program de masterat în Marketing Internaţional (King’s College London); şi-a completat pregătirea teoretică prin studii de Machine Learning la UCL Academy.

    Potrivit lui, tinerii antreprenori trebuie să ştie câteva aspecte esenţiale despre mediul de afaceri londonez, printre care faptul că volumul de talente este mai mare: spre exemplu, sunt peste 250.000 de dezvoltatori în Londra vs. 40.000 în Bucureşti. Totodată, accesul la talente noi reprezintă un avantaj pentru antreprenori: rata de creare de talent nou este mai mare în Londra prin existenţa unor şcoli specializate, ca UCL Machine Learning Academy, General Assembly sau alte organizaţii ca New Antrepreneurs Foundation pentru talent antreprenorial, nu neapărat în domeniul tehnologiei.

    La acestea se adaugă politicile de stimulare de investiţii în start-up-uri (cum ar fi The Seed Enterprise Investment Scheme (SEIS), care oferă beneficii fiscale investitorilor care investesc în start-up-uri aflate în faza de early stage, şi The Enterprise Investment Scheme (EIS), un proiect care încurajează persoanele cu disponibilităţi financiare să investească în firme mici), consultanţă şi existenţa unei reţele de specialişti şi de antreprenori pentru orice nivel de dezvoltare a afacerii (comunităţi ca Scale-up Club, Techstars, plus cea mai mare reţea de antreprenori tech care au făcut exituri şi acum sunt angels şi pot oferi sfaturi relevante din experienţa proprie), cât şi evenimente şi spaţii de lucru pentru actualii şi viitorii antreprenori.

    În ceea ce priveşte planurile lor, acestea vizează extinderea şi pe alte pieţe: „Ne propunem o creştere accelerată prin dublarea numărului de angajaţi în următorul an. Această extindere are loc în contextul investiţiilor noi în tehnologie şi datorită scalării prin internaţionalizare către noi pieţe externe”.

    Şi numărul angajaţilor va creşte în continuare; la birourile din Iaşi şi-au propus să ajungă de la 20 de specialişti la aproximativ 50; încă 30 de specialişti se vor adăuga echipei din Marea Britanie. „Ca parte a strategiei de internaţionalizare, Hackajob va deschide birouri fizice în majoritatea huburilor de tehnologie şi antreprenoriat din toată lumea”, explică Răzvan Creangă strategia extinderii. Adaugă că vor construi scalarea internaţională a companiei pe baza a trei piloni: cerinţa existentă de la clienţii curenţi, potenţialul de atragere de noi clienţi şi evenimentele macroeconomice care influenţează contextul şi potenţialul investiţional.

    „Problema principală în procesul de internaţionalizare a fost găsirea unei potriviri între produsul propriu şi piaţă (product market fit), astfel încât am pivotat de nenumărate ori, dar mereu am fost orientaţi către experimente. Am creat ipoteze pe care le-am testat în sprinturi şi, în urma rezultatelor şi în contextul unei bune comunicări cu utilizatorii noştri, am reuşit să creăm un produs potrivit pentru ambele părţi ale marketplace-ului.”

    Răzvan Creangă spune că una dintre provocările aduse de procesul de internaţionalizare se leagă de păstrarea culturii companiei în echipele internaţionale nou create. „În opinia mea, soluţia este ca echipa internaţională să petrească timp în biroul-mamă, iar noul country manager să fie 100% aliniat cu misiunea, valorile şi viziunea companiei.”
    Are şi câteva sfaturi pentru tinerii care vor să îşi construiască o afacere: „Să îşi găsească ikigai (concept japonez care se referă la fericirea de a fi mereu ocupat) şi de acolo să pornească. De asemenea, să fie o persoană orientată către date şi informaţii, să facă experimente şi să îşi îmbunătăţească ideea sau afacerea mereu şi să fie determinaţi să continue chiar şi atunci când întâmpină dificultăţi majore”. Adaugă că, referitor la internaţionalizare, este important „să îşi creeze un «playbook» cu ceea ce înseamnă extinderea într-un alt teritoriu care va cuprinde de la strategii noi de atragere de clienţi, până la schimbări de text pe platformă şi adaptare la produs”. 

  • Jumătate dintre voi vreţi să deveniţi antreprenori. Dar să vă ajute statul

    Ce spuneţi în sondaje:
    – unu din doi dintre voi, din zona urbană, care aveţi internet şi care sunteţi salariaţi, aţi vrea să deveniţi antreprenori (nici nu ştiţi ce vă aşteaptă).
    – doar doi din zece dintre voi apreciaţi activitatea companiilor mari (mi se pare o cifră foarte mică. Şi dacă nu vă plac companiile mari, atunci care sunt modelele voastre?)
    – 36% dintre voi aţi vrea să vă construiţi un business de la zero.
    – 33% dintre voi aţi vrea să vă faceţi un business pornind de la hobbyul vostru (de aia avem atât de multe afaceri cu dulceaţă, tricouri, cofetării, consultanţă).
    – numai 14% dintre voi aţi vrea să începeţi o afacere pornind de la o franciză sau să preluaţi afacerea familiei (mi se pare o cifră foarte mică şi îngrijorătoare. În loc să luaţi o afacere de undeva şi să o duceţi mai sus, preferaţi să începeţi un business de la zero, pe o piaţă care este destul de bine aşezată? În aceste condiţii, părinţii sau familia voastră nici nu ar trebui să-şi bată capul să vă implice în business, ci mai degrabă să vândă afacerea).
    – 74% dintre voi consideraţi că principalul obstacol în business este impredictibilitatea fiscală (aici aveţi dreptate) şi nivelul ridicat al taxelor (aici nu aveţi dreptate, pentru că, din punctul de vedere al taxelor pe companii sau PFA, România are o fiscalitate destul de redusă. Taxe mari sunt pe forţa de muncă).
    Acest sondaj a fost realizat de iVox pentru Raiffeisen Bank, care a lansat a doua ediţie a proiectului Factory prin care oferă 50.000 de euro start-up-urilor.
    Ce spuneţi într-un alt sondaj – Barometrul start-up-urilor –, realizat de Impact Hub împreună cu EY şi Startarium:
    – 70% dintre voi (antreprenori de start-up-uri) credeţi că mentalitatea şi teama de eşec, educaţia precară, impredictibilitatea fiscală şi situaţia politică sunt principalele motive pentru care antreprenorii au dubii în privinţa înfiinţării unei afaceri în România.
    – 79% dintre antreprenorii de start-up-uri se finanţează din fonduri proprii, din fondurile primite de la familii şi prieteni şi din fondurile de la stat. Fondurile de la bănci sunt dorite, dar bancherii nu prea finanţează microîntreprinderile, de-aia nu sunt aşa iubiţi.
    Ca să crească, economia României are nevoie mai întâi de companii mari (primele 1.000 de companii din România fac jumătate din cifra de afaceri totală), dar şi de companii mici, creative, care să se strecoare prin business şi poate câteva dintre ele, în ani, să intre în această ligă.
    Dar antreprenorii tineri au nevoie de cineva care să-i ţină de mână în business, care să le dea educaţie, care să le dea bani, care să le dea business şi piaţă. Şi principalul lucru pe care-l doresc este ca statul să-i ajute.
    Este un fel de antreprenoriat de stat. Până la urmă, nu este nimic rău în asta.
    Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, părerea a jumătate din numărul salariaţilor care vor să se facă antreprenori este că în România nu se pot face afaceri pentru că statul nu vrea acest lucru, iar companiile mari controlează tot.
    Foarte multă lume este furioasă pe România, pe mediul social, politic şi de afaceri din România, şi de aceea mulţi vor să plece.
    Nu am întâlnit foarte mulţi români care să aibă businessuri mari în afară. Cred că dacă le-ar fi făcut în România, ar fi ajuns mult mai mari.
    Toţi vrem capitalism, dar să fie un capitalism care să aibă grijă de noi, să ne dea de toate, astfel încât să putem să ajungem milionari.
    Cei mai mari liberali pe care îi ştiu au lucrat şi lucrează la stat (vorba unei glume din Times New Roman – 25 de lucruri despre anii ’90: „Singurul liberal care nu lucra la stat, exact ca şi acum, era Viorel Cataramă”).
    Mihai Mironică, comentatorul de sport de la Pro TV, rezumă cel mai bine într-un editorial situaţia de astăzi (Vrem bani publici ca să devenim milionari), editorial despre nemulţumirile Simonei Halep şi ale lui Gică Hagi legate de România: „Poţi scoate oamenii din comunism, dar nu şi comunismul din oameni”.
    Dacă statul vă ajută să fiţi antreprenori şi capitalişti, este bine. 

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 18 martie 2019 – VIDEO

    COVER STORY: Cum arată noul inventator român
     
    Are 25 de ani, este inventator, a fost nominalizat de Forbes SUA drept unul dintre cei mai influenţi tineri sub vârsta de 30 de ani şi de aproape trei ani ocupă funcţia de director de inovaţie la unul dintre cei mai mari producători de componente auto. Spune despre el că este creativ şi curios şi îşi doreşte ca munca lui să creeze semnificaţie. Cine este Cornel Amariei, inventatorul din generaţia millennials care pune România pe harta inovaţiei în era noilor tehnologii?
     
     
    ANALIZĂ: Din nou pe harta creşterilor rapide
     
     

    EDUCAŢIE: Creiere “antrenate” peste hotare

    LIFESTYLE: Autori de poveşti din porţelan
     
     
    EVENIMENT: Ce aduce nou Salonul Auto de la Geneva
     
     

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • A reuşit să transforme câteva sute de dolari într-un gigant cu afaceri de 4,4 miliarde de dolari

    Dilip Shanghvi s-a născut pe 1 octombrie 1955 într-un mic orăşel din Gujarat, India, în familia lui Shantilal Shanghvi şi a lui Kumudei Shanghvi. Antreprenorul şi-a petrecut copilăria şi anii de liceu alături de părinţii săi în localitatea Burrabazar din Calcutta. Aici, a urmat liceul  J.J. Ajmera şi a obţinut o diplomă de licenţă în comerţ din partea Universităţii din Calcutta.

    După terminarea facultăţii a început să-şi ajute tatăl în afacerea acestuia cu medicamente din Calcutta. În acea perioadă i-a venit ideea de a produce el însuşi medicamente, în loc să vândă produsele altora.

    În 1982 Shanghvi a pus bazele Sun Pharmaceutical Industries cu un capital de 140 de dolari, în Vapi, cu un medicament pentru psihiatrie. În 1997, Sun a achiziţionat compania americană Caraco Pharma, cu dorinţa de a extinde activitatea companiei şi în Statele Unite. Zece ani mai târziu a cumpărat o altă companie farmaceutică israeliană, Taro Pharma. Shanghvi s-a retras din poziţia de preşedinte şi CEO al companiei în 2012 şi l-a numit ca succesor pe Israel Makov, fost executiv al Teva Pharmaceuticals, păstrând însă poziţia de director general.

    În aprilie 2014 Sun a achiziţionat compania într-o tranzacţie de 3,2 miliarde de dolari, preluând totodată şi datoriile de 800 milioane de dolari ale companiei; afacerea s-a încheiat în martie 2015. În urma acesteia, Sun a devenit cea mai mare companie farmaceutică din India, cea mai mare companie farmaceutică indiană din SUA şi cea de-a cincea companie specializată în medicamente generice din lume.

    În ianuarie 2018, guvernul indian l-a ales pe Shanghvi drept al 21-lea membru al comitetului central al Reserve Bank of India, principala instituţie bancară a statului. El este de asemenea preşedinte al consiliului de administraţie al Institutului Indian de Tehnologie din Bombay, iar din 2017 a fost ales titular al Bursei Rhodes (premiu internaţional acordat absolvenţilor străini pentru a putea studia în cadrul Universităţii Oxford).

    În 2016, guvernul Indiei i-a acordat antreprenorului premiul Padma Shri, al patrulea cel mai important titlu civil din stat,  iar un an mai târziu publicaţia India Today l-a clasat pe locul al 8-lea în poporul celor mai puternice persoane din India.

    Dilip Shanghvi este căsătorit cu Vibha Shanghvi; ei au împreună un fiu, Aalok, şi o fiică, Vidhi, amândoi fiind angajaţi în cadrul companiei Sun Pharmaceuticals. În ianuarie 2019, averea antreprenorului se ridica la 8,6 miliarde de dolari. În prezent, compania are venituri anuale de aproximativ 4,4 miliarde de dolari şi peste 52.000 de angajaţi.

  • Primul antreprenor din România cu două afaceri de peste un MILIARD

    Doisprezece companii antreprenoriale au avut în 2017 afaceri de cel puţin 1 miliard de lei, iar una dintre aceste firme era distribuitorul de echipamente IT Network One Distribution (NOD), controlat de Iulian Stanciu 

    În 2018, Flanco Retail, deţinută tot de Iulian Stanciu, intră în clubul companiilor antreprenoriale cu afaceri de cel puţin 1 mld. lei.

    Reţeaua de magazine Flanco, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa locală de electro-IT, a încheiat anul 2018 cu o cifră de afaceri de 1,07 miliarde lei, în creştere cu 9% faţă de 2017, şi cu un profit de 21 de milioane lei, de patru ori mai mare comparativ cu 2017.
     

  • Agrobusiness. Teodor Vaida, un antreprenor din Aiud, judeţul Alba, face afaceri de 100.000 de lei cu o pepinieră de pomi fructiferi, nuci şi aluni

    „Am urmat un liceu de specialitate şi ulte­rior m-am gândit să înfiinţez o pepi­nie­ră, pentru că la noi în zonă e foarte dez­vol­tat acest tip de afacere. Pepiniera AgroVaida a pornit în 2010, când am plan­tat 10.000 butaşi din diferite fructe, precum prun, măr, păr, cireş, vişin, piersic, nuci, aluni pe o suprafaţă de 0,1 hectare. Acum, plantăm pe o su­pra­fa­ţă de 0,3 hec­tare şi vindem de apro­xi­mativ 100.000 de lei“, spune Teodor Vaida, fonda­torul com­paniei AgroVaida SRL.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea femeii care a devenit MILIONARĂ dintr-o resursă pe care românii o IGNORĂ. Cum a reuşit să-şi crească afacerile cu peste 50%.

    Brandul local de dermato-cosmetice Ivatherm a încheiat anul 2018 cu o creştere de 54% faţă de anul 2017, marcând astfel venituri de peste 4.5 milioane de euro.

    Prodsusele Ivatherm se vând exclusiv în farmacii şi magazine online.

    Potrivit reprezentanţilor companiei, piaţa globală este în creştere, determinată atât de creşterea clasei de mijloc din Asia, cât şi de urbanizarea populaţiei. Compania este prezentă în prezent în 16 ţări, iar în alte cinci, produsele sunt în curs de înregistrare. Cea mai mare regiune ca pondere a vânzărilor Ivatherm este Asia-Pacific, urmată de Orientul Mijlociu şi Europa.

    „Ne propunem ca în 2019 să continuăm creştera vânzărilor la export. Estimăm că acestea vor reprezenta peste 50% din cifra de afaceri totală a companiei”, spune Rucsandra Hurezeanu, fondatorul companiei, într-un comunicat de presă. Antreprenoarea a creat singurul jucător român de pe piaţa dermato-cosmeticelor, care se bate astăzi cu multinaţionale de profil.

    Potrivit interviurilor anterioare acordate Business MAGAZIN, Rucsandra Hurezeanu a lucrat în domeniul farma unde s-a angajat imediat după ce a absolvit Facultatea de Medicină. A decis să îşi creeze propria afacere după ce a crescut în domeniul farma până când, după cum spune chiar ea, a simţit că nu mai are unde urca. În momentul în care a decis să devină antreprenor, Rucsandra Hurezeanu a urmat modelul mamei sale care la începutul anilor ’90 a deschis propria farmacie privată. Ulterior, businessul s-a extins atât în distribuţie, cât şi în producţie. Tot mama sa a fost cea care a sprijinit-o financiar să pornească la drum cu businessul Ivatherm care astăzi creează produse dermato-cosmetice “made in Franţa” cu apă de la Herculane.

    A început prin a studia proprietăţile apei termale de la Herculane, cea mai veche staţiune balneară din Europa. Apoi a mers în Franţa unde a contractat o echipă de cercetători care să evalueze efectele apei de la Herculane. După ce au fost descoperite proprietăţile anti-inflamatorii ale apei, produsele Ivatherm şi-au făcut treptat loc pe rafturile farmaciilor.

     

  • De ce a ales un suedez să investească 12 milioane de euro într-un hotel din centrul Capitalei

    Hotelul, deschis în septembrie 2018, are o capacitate totală de 126 de locuri în 43 de camere cu balcon şi parcare proprie, segmentate fie individual, fie ca apartamente de două şi trei încăperi, al căror tarif variază între 72 de euro pentru o cameră şi poate ajunge până la 300 de euro pentru apartamentele cu trei dormitoare, fără mic dejun, care se plăteşte suplimentar, costul pornind de la 9 euro. De asemenea, unitatea dispune de recepţie operaţională 24/24 şi parcare subterană proprie pe două niveluri. Restaurantul, deschis în februarie, are o capacitate de 65 de locuri, care urmează să fie extinsă pe timpul verii cu încă 25 de locuri, odată cu deschiderea terasei.
    „Este un concept nou, oferim condiţii de patru stele, dar şi senzaţia aceea de Airbnb”, descrie Athanasios Tzakos, manager de dezvoltare al hotelului, unitatea deschisă în Capitală. El menţionează că imediat după deschidere hotelul a ajuns la un grad de ocupare de 70-80%, înregistrând peste 3.500 – 4.000 de clienţi şi circa 7.000 de înnoptări, media sejururilor fiind de 3 – 3,2 nopţi, „peste media Bucureştiului, care este 1,8 la momentul actual. Înregistrăm cu aproximativ o noapte în plus faţă de medie”, adaugă el.
    Investiţia iniţială în deschiderea Athina Suites a fost de 12 milioane de euro, incluzând aici şi construcţia clădirii, iar reprezentanţii hotelului preconizează că aceasta se va amortiza, conform planului de fezabilitate iniţial, în circa zece ani. „Depinde însă şi de piaţă. Noi putem face un plan pe 3 – 4 ani, după care depindem de mediul extern”, subliniază Tzakos. Pentru primul an de activitate, ei se aşteaptă la o cifră de afaceri de peste 1 milion de euro, 1,16 mil. euro mai exact, fără partea de restaurant.
    Cu toate că spaţiul nu permite facilităţi cum ar fi un centru spa sau piscină, reprezentantul Athina Suites spune că un serviciu „introdus de la bun început este cel de mobile concierge, pe care fiecare oaspete îl are în cameră – un smartphone de pe care poate apela şi în spaţiul hotelului, şi în afara acestuia, gratuit, în toată lumea, şi pe care îl poate folosi pentru a cere orice serviciu de concierge”. În cazul anumitor cereri mai speciale, cum ar fi chiar şi punerea la dispoziţia clientului a unui private jet sau organizarea unei cine romantice în alte locaţii decât cele obişnuite, este necesar parteneriatul cu firme de concierge, însă cererile obişnuite, ca achiziţionarea unor bilete, rezervări la restaurante sau decorarea camerei într-un anumit fel sunt îndeplinite de angajaţii hotelului, explică Tzakos.
    Serviciul de concierge este inclus în preţul camerelor, fiind disponibil pentru toate apartamentele, indiferent de tariful acestora. În prezent, echipa businessului numără în jur de 45 de angajaţi, dar urmează să se extindă odată cu deschiderea terasei. Categoria de clienţi cărora li se adresează unitatea hotelieră este reprezentată de segmentul corporate – „expaţii” – şi asta deoarece „sunt numeroase companii multinaţionale care cheamă expaţi în România pe perioade mari, de 1 – 2 luni, în funcţie de proiectul pe care îl au aici”, explică Tzakos, principalele naţionalităţi spre care conducerea hotelului îşi îndreaptă atenţia fiind „americanii, alături de australieni şi cei din Africa de Sud, care sunt obişnuiţi cu spaţiile mari, dar şi englezii”.
    Cu toate acestea, planurile de viitor ale reprezentanţilor businessului includ şi dezvoltarea segmentului de leisure, în special pentru familii cu copii: „Vrem să amenajăm camere cu tematică din desene – un segment nu prea dezvoltat în Bucureşti”, adaugă reprezentantul hotelului.
    Planurile de extindere ale lui Rizgar Shikhil prevăd deschiderea unei noi unităţi în nordul Capitalei, alte regiuni din ţară spre care îşi îndreaptă atenţia fiind Braşovul, Sibiul şi litoralul. „Căutăm în acest moment, în Bucureşti, spaţiul necesar pentru alte unităţi. Fie să construim din nou, de la zero, fie să cumpărăm o clădire construită după acelaşi concept”, spune Tzakos.
    La nivel de concurenţă, el remarcă competitori indirecţi – „cineva care închiriază un apartament vizavi”, dar şi direcţi – alte hoteluri din zonă. „Încercăm să ne diferenţiem prin servicii. E un efort zilnic să îi mulţumim pe toţi, însă de acum încolo vrem să mergem numai în sus”, spune Tzakos. Potrivit acestuia, piaţa hotelieră pe segmentul corporate este în plină dezvoltare, iar cea de leisure este în uşoară urcare. Totuşi, paralel cu intrarea a noi jucători, „pentru cei aflaţi deja pe piaţă şi care nu au investit şi nu s-au dezvoltat vor exista pierderi. Dacă nu investeşti, nu aduci ceva nou, nu renovezi, nu împrospătezi produsul, rezultatele vor fi în consecinţă”, crede reprezentantul Athina Suites.
    „Este posibil ca, pe viitor, inteligenţa artificială să ia locul personalului în hotelurile din România?”, l-am întrebat pe reprezentantul Athina Suites. Răspunsul a fost unul ferm – „Nu!”. Parţial, este posibil, a completat Tzakos, dar numai până la un anumit punct: „Omul va avea, în continuare, nevoie şi de om. Îi place tehnologia, dar are nevoie să ştie că e un om jos, în recepţie, pe care să-l poată apela. Nu ar exista nicio căldură dacă la recepţie clienţii ar fi întâmpinaţi de un robot care să le dea cheia. Un robot nu poate reproduce inteligenţa emoţională”, a încheiat el.
    Potrivit ZF, care citează datele Institutului Naţional de Statistică (INS), în Bucureşti funcţionau la nivelul anului trecut patru hoteluri de apartamente şi 125 de hoteluri normale. La nivel naţional, funcţionează circa 8.449 de unităţi de cazare, dintre care 1.613 hoteluri şi 20 de hoteluri apartament, arată aceeaşi sursă.

  • Cum a reuşit o antreprenoare din România să cucerească Parisul cu mititei, sarmale şi papanaşi şi ce planuri mai are

     Până când acest lucru va deveni realitate, noi aici, în Micul Paris, ne întrebăm un singur lucru: cum a fost posibil ca mititeii noştri să devină vedete chiar pe scena pariziană, una dintre cele mai rafinate ale lumii?
     
    „Restaurantul a fost deschis în decembrie 2018, chiar de ziua României, pe 1 decembrie. Nu am calculat, dar aşa a fost să fie. Este cel de-al doilea proiect al meu, după o cafenea deschisă tot în Paris, cu denumirea Ibrik“, spune Ecaterina Paraschiv – Poirson, proprietara celor două unităţi.
     
    Cafeneaua Ibrik a fost deschisă în martie, 2017, în cel de-al nouălea district din cele 20 câte are Parisul, o zonă cunoscută pentru repere precum Opera, bulevardul Haussmann sau Galeriile Lafayette.
     
    Lucrurile au mers foarte bine, astfel că în vara anului trecut, Ecaterina Paraschiv-Poirson începe cel de-al doilea său proiect, restaurantul Ibrik Kitchen. De data aceasta, antreprenoarea şi-a dorit ca restaurantul să fie în cel de-al doilea district parizian, o zonă care se conturează a fi tot mai hip, un fel de Centrul Vechi al Bucureştiului, dar cu doza de rafinament parizian la pachet.
     
    Atât cafeneua, cât şi restaurantul au o inspiraţie comună, şi anume bunica antreprenoarei şi al său ritual de relaxare.
     
    „Am părăsit România, alături de familie, când aveam şase ani şi jumătate, bunica fiind persoana de care m-am simţit foarte legată. De altfel, Ibrik, numele cafenelei, vine de la ritualul ei de preparare a cafelei. Chiar dacă părinţii mei au fugit din ţară, eu mereu am rămas foarte ataşată de România.“
     

  • Trei români au lansat un nou tip de local. După mai puţin de doi ani au afaceri anuale de 3,5 milioane de euro

    Alin Negulescu, cu peste 15 ani de carieră în HoReCa, Jean Sasu, care a lucrat 10 ani în domeniul financiar, şi Alexandru Nanu, cu experienţă în media şi organizarea de evenimente, sunt antreprenorii care au lansat conceptul pentru cel mai nou loc de distracţie al clienţilor cu venituri cel puţin medii din Bucureşti. Restaurantele Nuba şi Nuba Summer Vibes din nordul Bucureştiului au fost deschise de cei trei antreprenori în urma unor investiţii de 900.000 de euro – primul restaurant Nuba a fost inaugurat în noiembrie 2015 pe strada Grigore Gafencu, iar Nuba Summer Vibes a fost deschis în vara anului trecut, pe malul lacului Herăstrău.

    Acestea au generat în 2016 o cifră de afaceri de 3,5 milioane de euro, de zece ori mai mare faţă de cele trei luni de activitate din 2015, când compania opera un singur restaurant. Pentru anul în curs, antreprenorii previzionează o creştere de 20% a încasărilor pentru unităţile existente, dar planurile lor pe anul acesta includ şi deschiderea unei cafenele în Piaţa Dorobanţi – o investiţie de 300.000 de euro. Până la finalul anului trecut, cele două unităţi au avut peste 50.000 de clienţi pe parcursul celor 14 luni de activitate.

    Clienţii Nuba au între 25 şi 45 de ani, venituri peste medie, studii superioare, la care se adaugă „gusturile culinare şi aşteptările ridicate în ce priveşte serviciile din ţară şi din străinătate“, potrivit reprezentanţilor companiei. „Am ales acest segment de business datorită pasiunii pentru viaţa de noapte a Bucureştiului. Fiind clienţi fideli ai localurilor de acest tip şi observând piaţa, ne-am dorit să aducem un plus acesteia (…). Astfel, prin specificul restaurantului şi petrecerile desfăşurate în incinta acestuia joia, vinerea şi sâmbăta, dorim să atragem cât mai mulţi clienţi din ţară, dar şi din afara graniţelor”, spune Jean Sasu, managing partner al Nuba. În cadrul restaurantelor lucrează în prezent 85 de angajaţi şi colaboratori, urmând ca acest număr să crească cu aproximativ 30% în următorul an. Până în 2020, pronosticurile companiei arată că numarul total de angajaţi şi colaboratori se va dubla.

    Alin Negulescu şi-a început activitatea în HoReCa în 2002, cu un concept de cafenea, restaurant şi club, dispuse pe trei niveluri în aceeaşi clădire, operate sub numele de Tempo. „Piaţa nu era la fel de evoluată ca acum; clientela este mult mai rafinată în prezent, atunci era un pionierat. A fost o oportunitate de business pe care am speculat-o ca şi acum, dar lucrurile au evoluat mult între timp”, descrie Negulescu experienţa de început. După Tempo, care s-a închis între timp, a avut activităţi în zona de imobiliare, chiar în perioada de boom, iar în 2008 a deschis restaurantul Argentine, din centrul comercial Băneasa Shopping City.

    „A fost punctul de plecare pentru toate afacerile pe care le-am început ulterior. Mi-a oferit toată experienţa şi şcoala necesară pentru a creşte şi a ajunge, după 9 ani, la Nuba.” Antreprenorul observă că nu au existat mari sincope în HoReCa, chiar şi pe timp de criză. „Tendinţa de consum a existat dintotdeauna, nu s-a înregistrat o scădere, ci doar pe anumite segmente – cum ar fi cele premium în ceea ce priveşte restaurantele, pe care s-a simţit un regres în ultimii ani. Dar şi consumatorul s-a schimbat considerabil, călătorind mai mult, astfel că cerinţele în ceea ce priveşte meniul, nevoile de consum au evoluat. Altele erau pretenţiile de atunci, comparativ cu cele de acum.” Unul dintre lucrurile care nu au evoluat este turismul: „Turismul este zero, avem handicap în ce priveşte HoReCa pe turism. Dacă ne raportăm la alte capitale, vedem că turiştii fac 30‑40% din încasările restaurantelor, iar la noi cred că acest tip de client reprezintă 5%, este vorba mai ales de turism de business.”

    În prezent, Negulescu deţine în portofoliu, pe lângă unităţile Nuba,  restaurantul Argentine şi cafeneaua Bourbon Cafe din centrul comercial Băneasa, restaurantul de pe litoral Breeze; iar în curând îşi va mai adăuga în un spaţiu cu specific grecesc. Antreprenorul nu oferă detalii referitoare la valoarea acestor afaceri, dar se declară încântat de rezultatele obţinute. „Sunt foarte mulţumit de rezultatele financiare ale fiecărui business pe care îl am, toate sunt pe profit, nu m-a interesat şi nu sunt interesat să le fac o evaluare fiindcă nu sunt interesat să le vând.” Spune că va lua în calcul vânzarea când va ajunge la pragul de 30 de  locaţii. „În prezent, ne concentrăm pe acest proiect, şi vom face acest lucru în doi-trei ani, apoi probabil următoarele afaceri vor fi derivate din Nuba; în prezent vrem să întărim brandul şi să îl popularizăm.”

    În atingerea acestui obiectiv, colaborează cu Jean Sasu şi Alexandru Nanu, care sunt şi ei acţionari egali în business. Cei doi i-au devenit asociaţi după ce au stabilit că au un ţel comun; ei au încercat să deschidă o afacere similară în 2013. „Credeam că putem să aducem o îmbunătăţire pe piaţa evenimentelor de noapte”, spune Sasu. Nanu a lucrat timp de opt ani pe zona de evenimente şi media, iar Sasu a avut o carieră de 10 ani în domeniul financiar: prima slujbă, la 20 de ani, a fost de casier, iar în cinci ani a evoluat până la funcţia de director de sucursală, la mai multe bănci, printre care Marfin Bank şi Volksbank; „pe lângă toate astea, am şi petrecut, în fiecare seară, am testat piaţa vreme de 10 ani”, glumeşte Sasu. Nu au avut succes cu primul proiect – „voiam să facem un concept similar Nuba, dar nu am avut noroc să începem în locaţia în care ne doream. Nu am renunţat la idee, dar aşteptam momentul oportun”. Acesta s-a dovedit a fi cel în care l-au cunoscut pe Alin Negulescu, care intrase în cercul lor de prieteni.