BusinessMagazin

Tag: productie

  • Cuba îndepărtează orice privatizare până în 2030

     Acest plan, aferent perioadei 2016-2030, prezentat la începutul săptămânii în Consiliul de Miniştri de către vicepreşedintele Marino Murillo, însărcinat cu reformele economice, prevede o creştere a PIB-ului, fără să precizeze cifre, care permite “garantarea dezvoltării, echităţii şi justiţiei sociale, menţinerea proprietăţii sociale asupra mijloacelor de producţie şi atingerea unui model de dezvoltare socialist eficient”, potrivit cotidianului.

    Potrivit lui Murillo, citat de Granma, planul vizează “încurajarea şi stimularea ştiinţei, tehnologiei, inovaţiei şi răspândirea lor, transformarea matricei energetice printr-un recurs sporit la surse de energie regenerabilă, modernizarea infrastructurilor şi susţinerea demografiei”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Automobile Dacia doboară record după record. Cum a început “loganizarea” industriei auto

    Seria recordurilor stabilite de Automobile Dacia în 2013 este dominată de cifra de afaceri de 4,16 miliarde de euro, în creştere cu 45% comparativ cu 2012, în timp ce businessul total al Grupului Renault în România se apropie puternic de pragul de 4,4 miliarde de euro, faţă de 3,92 miliarde de euro în 2012, potrivit datelor oficiale ale grupului. Această cifră include toate diviziile grupului francez în România, de la Renault Commercial Roumanie, divizia de importuri şi vânzări pentru mărcile Dacia, Renault şi Nissan, la uzinele producătoare de motoare, cutii de viteze, centrul de design şi cel de inginerie Renault Technologie Roumanie.

    La începutul anului, Dacia anunţa un alt record, legat de producţie. La Mioveni s-au asamblat anul trecut 342.610 de maşini, cel mai ridicat nivel atins vreodată în uzina românească, marcând un avans de 16% faţă de anul precedent. Un record este şi faptul că nu mai puţin de 17% din maşinile asamblate lângă Piteşti în 2013 reprezintă modele Renault, iar din totalul producţiei modelul Renault Symbol reprezintă 16%, diferenţa de circa un procent fiind adusă de alte modele cu siglă Renault precum Sandero, Logan sau Duster. Spre comparaţie, în 2012 brandul Renault reprezenta 7,6% din totalul producţiei Automobile Dacia, creşterea datorându-se în mare parte modelului Symbol, producţia sa fiind mutată din Turcia în România odată cu lansarea unei noi generaţii.

    Avantajul de a produce modele Renault la Mioveni constă în faptul că acestea atrag după sine şi venituri mai mari pentru companie, deoarece au dotări mai multe şi implicit un preţ mai mare. Spre exemplu, în Turcia un Symbol ajunge la 15.700 de euro, în timp ce un model Dacia Sandero ajunge la cel mult 13.100 de euro, Logan nefiind disponibil pe piaţa turcă.
    Cifra de afaceri a Automobile Dacia a fost susţinută în 2013 nu doar de creşterea producţiei sau de creşterea procentului de maşini asamblate sub emblema Renault, ci şi de faptul că în cadrul companiei a fost integrată Renault Industrie Roumanie (RIR). Aceasta este responsabilă de „producţia„ şi exporturile de colecţii CKD (maşini complet dezasamblate). Anul trecut compania a produs aproximativ 350.000 de astfel de colecţii, iar în 2012 aceasta a înregistrat o cifră de afaceri de 1,22 de miliarde de euro, în creştere de la 933 milioane de euro în 2011.

    Salariile angajaţilor au crescut în ultimii ani de criză, iar în primăvara acestui an muncitorii au primit o nouă majorare brută de 180 de lei, pe lângă alte prime. Pe lângă acestea, în 2013 salariaţii au reuşit să obţină salarii cu 6% mai mari faţă de anul precedent, ceea ce a făcut ca salariul mediu brut al acestora să ajungă la aproape 4.500 de lei, adică mai mult de 3.100 de lei net pe lună, dublu faţă de media naţională în industrie.

    Pe de altă parte, toate aceste recorduri vin în contextul în care francezii au investit deja peste un miliard de euro în uzina din Tanger, unde lucrează peste 5.200 de muncitori care au asamblat anul trecut peste 100.000 de automobile Dacia, la care se adaugă cele aproape 70.000 de unităţi asamblate la Casablanca.

    Nicolas Maure, care a preluat la începutul anului mandatul de director general al Automobile Dacia, dar şi cel de preşedinte al consiliului de administraţie, declara în cadrul evenimentului Meet the CEO organizat de Business Magazin faptul că şi în România, şi în Maroc Dacia produce o maşină la 55 de secunde. Diferenţa constă în faptul că aici se lucrează la o capacitate de 100%, în timp ce în Maroc capacitatea ocupată este la 55%, dar şi faptul că din Tanger se pot livra mai rapid şi mai ieftin maşini către Europa de Vest, principala piaţă a Dacia.

    În timp ce de la Piteşti nu există autostradă spre Sibiu pentru a traversa munţii pe culoarul european, Tanger este la doar câţiva kilometri de coasta Spaniei şi cea mai modernă infrastructură de autostrăzi a Europei. Spre comparaţie, în România un tren cu maşini de la Mioveni la Constanţa face 24 de ore, iar viteza medie pe Valea Oltului, principala rută de export a ţării, este de 37 km/h.

  • Doi basarabeni fac în România peste 200.000 de euro din desene animate: “Ne simţim aici ca acasă”

    Industria de animaţie din România – altădată înfloritoare – este formată în prezent din câteva mici studiouri unde se realizează reclame TV pentru piaţa locală şi filme 3D pentru Occident. Va reuşi costul mic al producţiei în România să atragă proiecte sau lipsa de anvergură a pieţei va împovăra şi mai mult umerii pasionaţilor care încearcă să îşi construiască afaceri în domeniu?

    “NU VREM SĂ NE MUTĂM ÎN HOLLYWOOD, NE PLACE BUCUREŞTIUL ŞI NE SIMŢIM ACASĂ AICI”, SPUNE CU ACCENT MOLDOVENESC ANDREI BROVCENCO (24 DE ANI), TÂNĂRUL CARE CONDUCE ÎMPREUNĂ CU FRATELE SĂU, VASILE (33 DE ANI), STUDIOUL DE PRODUCŢIE VIDEO, ANIMAŢIE 3D ŞI VFX FRAMEBREED.

    În cadrul acestuia, zece oameni creează unele dintre cele mai cunoscute personaje animate din advertisingul autohton, dar şi din cel din afara graniţelor, cât şi efectele speciale ale unor filme cunoscute şi distribuite în toată lumea. Au reuşit să ajungă prin acestea la venituri de 235.000 de euro şi un profit de circa 90.000 de euro anul trecut, potrivit antreprenorilor.

    Cunoştinţele artistice ale lui Andrei, licenţiat în Regie de Film şi TV la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale„, şi cele tehnice ale lui Vasile Brovcenco, absolvent al Facultăţii de Automatică şi Calculatoare din cadrul Universităţii Politehnice din Bucureşti, au fost ingredientele necesare pentru ca hobby-ul celor doi să se transforme în afacere şi pentru ca cei doi să devină antreprenori: în timp ce Andrei Brovcenco se ocupă mai mult de partea de project management, fratele său este strategul şi organizează partea de comunicare.

    Şi-au dorit dintotdeauna să deschidă un astfel de studio în România, iar planurile lor s-au concretizat în 2009. Au început cu două calculatoare într-un apartament şi, timp de şase luni, în firmă au lucrat doar ei doi. Pentru că în România nu poate fi vorba încă de o comunitate a animatorilor, cei doi fraţi şi-au construit afacerea învăţând din greşeli: „La început nu aveam nici măcar program de lucru„, îşi aminteşte amuzat Andrei Brovcenco.

    Premiul Animation Reward obţinut în cadrul concursului internaţional organizat de forumul GCSociety, pentru un scurtmetraj ce are drept personaj principal un porc din metal care zboară pe bază de aburi într-o lume deşertică – the SteamPork -, a atras următoarele proiecte. Animaţia pentru spoturi ale Romprest, Pepsi şi magazinelor Plus au fost printre primele realizate pe piaţa locală.  Numărul de proiecte a crescut treptat şi se situează în prezent în jurul a circa două proiecte lunar, variind în funcţie de complexitatea acestora.

    Un proiect realizat pentru televiziunea americană Nickelodeon, spre exemplu, a avut nevoie de opt luni, perioadă în care toţi cei zece angajaţi au fost angrenaţi în acesta. Rezultatul – „SpongeBob Square Pants: The Great Jelly Rescue 4D„ – reprezintă prima interpretare 3D a unuia dintre cele mai cunoscute personaje de animaţie din Statele Unite ale Americii, difuzat până acum în 2D. Costurile realizării acestuia sunt confidenţiale, dar pot fi estimate la circa 300.000 de euro. Din vară, animaţia va putea fi văzută în parcuri tematice, acvarii şi grădini zoologice din întreaga lume. Acesta le-a adus şi o nominalizare la secţiunea pentru efecte speciale remarcabile din cadrul Visual Effects Society (VES) – un echivalent al premiilor Cannes pentru regie, potrivit lui Brovcenco.

    Hollywoodul nu se află la mare distanţă pe harta proiectelor moldovenilor. Mai mult de jumătate din proiectele Framebreed sunt destinate pieţelor străine: SUA (California), Italia, Franţa, Turcia, Anglia, Germania, Dubai sau Ucraina. Astfel, proiectele din România au reprezentat doar 40% din portofoliul Framebreed, cel mai mult volum de lucru fiind realizat în 2013 pentru Hollywood.

    Anul trecut, au lucrat şi la interfaţa digitală a „The Last Stand„, filmul care îi are ca vedete pe Arnold Schwarzenegger şi Forest Whitaker. Lansarea jocului interactiv Career-a-pult, prin care profesioniştii înregistraţi se bat în „profiluri profesionale„ cu colegii sau prietenii, le-a adus şi o colaborare cu LinkedIn.

    Cu publicul autohton interacţionează mai cu seamă datorită unor personaje precum castorul vesel din reclama Star, girafa răguşită din reclama pentru Faringosept sau suricatele călătoare din spoturile Christian Tour; precum şi personaje din spoturi pentru Granini, Orange (Karaoke), Romtelecom, Kandia Dulce. Cei doi colaborează cu agenţiile locale de publicitate pentru realizarea de reclame – printre acestea numărându-se Saatchi & Saatchi, McCann Erickson, Graffiti BBDO, Propaganda, NextAdvertising, pe baza unui portofoliu construit în ultimii cinci ani. Dacă la început companiile autohtone erau mai orientate spre acest tip de publicitate, în prezent străinii predomină în proiectele fraţilor: „Ei ştiu ce vor şi când ai un portofoliu care vinde ceea ce faci, nu este greu să lucrezi cu ei„.

  • Exportul Dacia către Ucraina a încetinit. Producţia din Rusia nu depinde de componentele din România

     “Pentru situaţia politică suntem foarte îngrijoraţi. Ne uităm cu atenţie la piaţa auto din Ucraina”, a declarat luni Maure, răspunzând unei întrebări.

    Maşinile Dacia de pe piaţa ucraineană sunt fabricate în România şi vândute ulterior sub brand Renault.

    Dacia a livrat amul trecut 9.400 de unităţi către Ucraina, din totalul de 343.000 de autovehicule vândute.

    “Referitor la business-ul din Rusia, suntem destul de norocoşi, pentru că nivelul de integrare este destul de ridicat, în special la AvtoVAZ (uzina din Togliatti – n.r.), dar şi la Moscova (uzina Avtoframos – n.r.), din ce în ce mai mult. Nu ne bazăm foarte mult pe exporturile din Europa, din România către fabrica din Togliatti. Referitor la Moscova avem variante să livrăm componente fără să trecem prin Ucraina. Suntem capabili să continuăm operaţiunile în Rusia”, a spus Maure.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Mai puţine maşini asamblate de Dacia la Mioveni în 2014, după lansarea producţiei Sandero în Maroc

     “În 2013 am fabricat 342.000 de maşini, similar cu nivelul din 2011, iar pentru acest an am previzionat 310.000-320.000 de vehicule”, a declarat luni Nicolas Maure, preşedintele director general al Dacia şi directorul general al Renault România.

    El a explicat diferenţa prin faptul că uzina din Tanger a început la finele anului trecut producţia de Sandero, constructorul auto transferând astfel o parte din asamblarea acestui model din România în Maroc.

    Producţia Dacia a urcat anul trecut de la 307.000 de unităţi la 342.600, capacitatea instalată a uzinei de la Mioveni fiind de 350.000 de unităţi pe an.

    La Mioveni sunt fabricate modelele Logan, Logan MCV, Sandero, Sandero Stepway, Duster şi Renault Symbol.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Rapiţa se transformă într-o loterie de 250 de milioane de euro. “A fost întotdeauna un pariu riscant, indiferent de vreme”

    În urmă cu zece ani puţini fermieri vorbeau despre rapiţă, pentru că florile galbene apăreau în primăvară pe o suprafaţă infimă în comparaţie cu cea dedicată grâului sau orzului. Piaţa rapiţei a crescut de şapte ori şi a ajuns să însemne un sfert din producţia de seminţe oleaginoase. Totul se datorează creşterii preţurilor pe fondul cererii venite din industria energetică.

    O loterie de 250 de milioane de euro este acum miza cu care pot fi comparate afacerile cu rapiţă ale fermierilor locali. Planta oleaginoasă este un pariu extrem de riscant pentru fermieri, dar mirajul marjelor mari îi determină pe aceştia să se urce an de an în acest carusel. Seceta, îngheţul, dăunătorii, ploile excesive din primăvară sau chiar vântul puternic pot nărui chiar şi într-o singură zi toate speranţele de profit. În anii norocoşi, agricultorii fac din rapiţă profituri chiar şi 1.000 euro/hectar, duble faţă de grâu, dar câştigul se poate transforma într-o pierdere la fel de mare în alţi ani.

    „Rapiţa e întotdeauna un pariu riscant, indiferent de vreme„, spune Victor Chivu, fermier din Teleorman care are cultivate 390 de hectare de rapiţă. Toamna trecută fermierii au acoperit cu rapiţă în total 350.000 de hectare, de şapte ori mai mult decât acum zece ani, ceea ce înseamnă aproape un sfert din totalul însămânţat cu seminţe oleaginoase, categorie ce include floarea-soarelui şi soia. Piaţa este în creştere de trei ani, dar încă nu a revenit la vârfurile din 2009 şi 2010, atunci când suprafaţa a depăşit 500.000 de hectare.

    În ecuaţia producţiei de rapiţă aproape totul depinde de vreme având în vedere că cele mai mari riscuri apar pe parcursul iernii.

    Anul acesta, rapiţa a reuşit să depăşească momentele critice, pentru că iarna a fost blândă, şi se află în linie dreaptă pentru a umfla marjele de profit ale fermierilor. Se anunţă un an bun pentru rapiţă, iar prognozele din aprilie ale Comisiei Europene indică o recoltă totală de 700.000 de tone, ceea ce înseamnă încasări cumulate  de circa 230 de milioane de euro pentru producătorii care au mizat pe acest produs.

    În general, rapiţa este un produs de oportunitate pentru fermieri, o materie primă pe care preferă să o transforme imediat în cash şi pe care nu o stochează. Rapiţa se vinde de obicei cu livrare imediată, achizitorii intrând în fiecare vară într-o adevărată cursă pentru a prelua seminţele de la fermieri.

    Lupta se dă între procesatorii de seminţe şi traderii multinaţionali, iar interesele sunt divergente: primii aduc seminţele de rapiţă în fabrici şi le procesează pe liniile de producţie, iar traderii redirecţionează marfa către pieţe externe, cu precădere din Uniunea Europeană.

    În jocul rapiţei nimeni nu pierde: fermierii nu vând fără câştig, procesatorii câştigă din marjele realizate la transformarea seminţelor în ulei, iar traderii îşi pun de fiecare dată adaos atunci când livrează la export.

    Pentru fermieri, a planta rapiţă este asemănător cu a planta monezi, pentru că seminţele pot fi transformate rapid în lichidităţi. Acest lucru este posibil şi pentru că piaţa din România este una cheie în Uniunea Europeană, fiind pe locul al şaselea în funcţie de producţia estimată pentru această vară.

    Calculele agricultorilor sunt simple: costurile se ridică la 500 euro/hectar, iar, la o producţie de 3,5 tone la hectar, încasările pot ajunge la 1.300 euro, ceea ce înseamnă o marjă brută de profit de 60%, mult peste cea de la grâu sau orz.

    Elementele fundamentale ale pieţei europene a rapiţei rămân aproape neschimbate faţă de cele din sezonul anterior, cu o recoltă uşor peste 21 de milioane de tone pentru întreg blocul comunitar şi cu stocuri la final de sezon care se ridică la
    1 milion de tone. Aproape întreaga cantitate de rapiţă ajunge în cele din urmă în industrie, unde este transformată în ulei, folosit fie în industria alimentară, fie pentru biocombustibili.

    Susţinerea din viitor a preţurilor pentru rapiţă depinde în bună parte şi de direcţiile dictate de Bruxelles având în vedere că Uniunea subvenţionează utilizarea de biocombustibili în carburanţi. Strategia, menită să reducă gradul de poluare, a stârnit controverse puternice în condiţiile în care contestatarii politicii au argumentat că subvenţiile reduc suprafeţele dedicate producţiei de alimente şi le măresc pe cele pentru plante energetice. Dezbaterea este însă departe de finalizare, iar investitorii nu se avântă în continuare în această industrie.

    În acest context, preţurile pentru uleiul de rapiţă sunt estimate să coboare cu 18% în această vară faţă de perioada similară a anului precedent, potrivit estimărilor făcute în martie de FMI.

  • România a înregistat în martie a doua cea mai rapidă creştere a producţiei industriale din UE

     La nivelul UE, producţia industrială ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare a avansat anual cu 0,5% în martie.

    Luxemburg şi România au fost urmate de Ungaria, cu 8,1%, şi Cehia, cu 7,2%. Belgia, Cipru şi Austria nu au furnizat date, iar dintre cele 25 de ţări membre rămase, 14 au consemnat creştere, iar 11 scădere a producţiei industriale faţă de luna martie a anului trecut, se arată într-un comunicat al Eurostat.

    În zona euro, producţia industrială a scăzut cu 0,1%.

    Raportat la luna februarie, producţia industrială ajustată sezonier şi în funcţie de numărul de zile lucrătoare a scăzut cu 0,2% în UE şi cu 0,3% în zona euro.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • OMV Petrom se aşteaptă în 2014 la ”un rezultat negativ” din producţia şi vânzarea de energie

     Compania, controlată de grupul austriac OMV, a înregistrat în primul trimestru un EBIT din activitatea de gaze şi electricitate de 37 milioane de lei, cu 68% mai mic faţă de 113 milioane de lei în primele trei luni ale anului 2013.

    ”Preconizăm că marjele din activitatea de energie electrică vor continua să se deterioreze, conducând la un rezultat negativ al acestei activităţi în 2014. Încercăm să diminuăm această tendinţă prin consolidarea poziţiei centralei Brazi pe pieţele de echilibrare şi de servicii tehnologice de sistem, prin valorificarea flexibilităţii centralei”, se arată în raportul trimestrial al companiei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Sunt soţ şi soţie şi fac 18 milioane de euro dintr-o resursă care nu se va termina niciodată

    Soţii Violeta şi Valeriu Moraru controlează companiile Perla Covasnei şi Azuga Waters, care au avut în 2012 afaceri cumulate de 73 de milioane de lei.

    Pe cartea de vizită a Violetei Moraru este trecută funcţia de “administrator” şi ea spune că nu ar putea să se retragă din afaceri, fiind obişnuită cu un ritm de viaţă alert. A lucrat de-a lungul anilor în domenii variate, precum o fabrică de producţie a sticlei, în domeniul vinului, în transport şi apoi în bere.

    Cei doi soţi au vândut în 2009 afacerea Azuga către Ursus Breweries, într-o tranzacţie estimată la 10 milioane de euro. Ulterior tranzacţiei, Ursus a închis fabrica de la Azuga şi a închiriat utilajele din fabrică familiei Moraru, unde aceasta produce apa Perla Covasnei, plată şi carbogazoasă. “Am făcut afaceri încă de când am terminat facultatea, mereu am fost în priză”, povestea anterior pentru Business Magazin Violeta Moraru.

    Profitabilitatea in afacerile cu apa se plaseaza, conform Violetei Moraru, intre 5 si 10%. Pretul apei creste spectaculos, de la iesirea din pamant, cand mia de litri costa 31 de lei, pana la poarta fabricii, unde costul unei sticle de apa de doi litri ajunge la 1 leu. Din acest pret insa, doua treimi inseamna costul ambalajului. De la poarta fabricii pana la raft, apa isi dubleaza pretul, ajungand, de pilda, la 2 lei pentru o sticla de 2 litri. Marca Perla Covasnei exploateaza resursele din Catalina si Malnas (Brasov), avand variantele carbogazoasa si plata.

    Pentru viitor, planurile sunt ponderate in optimism. “E mai realist sa tintim sa ajungem intre primii cinci, in randul primilor trei e mai greu”, admite Violeta Moraru. Pentru viitorul apropiat, proprietara afacerii enumera, fara a vrea sa dea niciun fel de detalii, proiectul unor investitii pentru lansarea de sucuri si cel de rascumparare a fabricii Ursus de la Azuga. “Pentru lansarea de sucuri nu e nevoie de un buget foarte mare de investitii, pentru ca avem practic liniile de productie”, explica antreprenoarea.

    Ideea intrarii in domeniul bauturilor carbogazoase era, prin urmare, la indemana si, in plus, firma a primit din partea retelelor de magazine solicitari pentru productia de marci proprii. Azuga Waters are deja contracte pentru imbutelierea de apa plata sub marca proprie a Kaufland si se afla in discutii si cu alte retele de magazine.

    În cadrul acestui text a apărut anterior denumirea “Perla Harghitei” în loc de cea corectă, respectiv “Perla Covasnei”. Ne cerem scuze pentru orice neplăcere cauzată.

     

  • Producţia industrială a crescut cu peste 10% în primul trimestru

     Producţia industrială (serie brută) a crescut în primul trimestru în urma avansului industriei prelucrătoare cu 11,7% şi producţiei şi furnizării de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat cu 1,3%. Industria extractivă a scăzut cu 0,9%, se arată într-un comunicat al INS.

    Pe marile grupe industriale s-au înregistrat creşteri în industria bunurilor de capital (+14,9%), industria bunurilor de folosinţă îndelungată (+11,8%), industria bunurilor intermediare (+9,1%), industria bunurilor de uz curent (+6,4%) şi industria energetică (+3,1%).

    Ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, avansul producţiei industriale a fost susţinut de industria prelucrătoare (+12,1%) şi producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (+2,7%). Industria extractivă a scăzut cu 0,5%.

    Cititi mai multe pe www. mediafax.ro