BusinessMagazin

Tag: copii

  • Copii la muncă în America anilor 1900 (GALERIE FOTO)

    Fotograful Lewis Hine (1874-1940), originar din Wisconsin, sociolog şi profesor, a început să lucreze în 1908 pentru Comitetul Naţional pentru problema Muncii Copiilor, care la acea vreme ducea o campanie contra folosirii copiilor ca forţă de muncă. Între 1908 şi 1912, Hine a călătorit prin America, fotografiind copii care lucrau în fabrici, mine şi în agricultură, în condiţii periculoase, unii dintre ei abia în vârstă de trei ani.

    În 1909, Hine a publicat primul grupaj de fotografii care înfăţişau condiţiile în care lucrează copiii, iar unele dintre pozele rezultate, cum este cea a unei fetiţe care priveşte pe fereastră într-o fabrică de textile, au devenit unele dintre cele mai faimoase din istoria fotografiei americane.

    Munca copiilor a început să fie oficial interzisă în unele state americane chiar în jurul anului 1830, însă în multe comunităţi rurale, unde copiii erau folosiţi curent la munci agricole, ideea de a recurge la copii pentru a suplimenta veniturile familiei sau a suplini lipsa unor lucrători în plus, nu era privită drept o barbarie, conform HistoryPlace.com. Uneori, întreaga familie se angaja într-o fabrică sau pentru o companie care le furniza şi locuinţa şi uneori le oferea şi plata chiar în produsele companiei. Interdicţia în privinţa muncii copiilor nu se aplica în unele cazuri şi familiilor de imigranţi, astfel încât acestea au devenit cele mai vulnerabile, lucrând uneori din zori până în noapte, cu o săptămână de lucru de 68-72 de ore.

    Comitetul Naţional pentru problema Muncii Copiilor, înfiinţat în 1904, a reuşit inclusiv graţie documentelor foto furnizate de Lewis Hine să determine adoptarea unor legi mai stricte. În 1938, Congresul a adoptat Legea pentru Standarde Corecte de Muncă (Federal Wage and Hour Law), care limita săptămâna de lucru la 40 de ore, cu un salariu minim de 40 de cenţi pe oră, şi interzicea folosirea muncii copiilor de până la 16 ani, precum şi angajarea adolescenţilor de până la 18 ani pentru munci efectuate în condiţii periculoase. Copiii de 14-15 ani puteau fi angajaţi însă, pe durată limitată, în afara orelor de şcoală sau în vacanţe pentru munci uşoare, excluzând minele, fabricile sau activităţile periculoase.

    Sursa foto: Biblioteca Congresului SUA, via ibtimes.com

  • Copiii din spitalele de pediatrie incondeiaza oua pentru Paste (GALERIE FOTO)

    Atelierele dedicate sarbatorilor pascale au fost posibile cu ajutoruI BCR Asigurari de Viata VIG, fiind organizate in aceasta saptamana, inclusiv sambata, in spitalele in care clovnii CliniClowns Romania activeaza: Grigore Alexandrescu, Marie Curie (Budimex), Institutul pentru Ocrotirea Mamei si Copilului “Alfred Rusescu” (IOMC), Institutul Oncologic “Prof. Dr. Al. Trestioreanu” si Spitalul Clinic de Copii din Brasov, Spitalul Clinic de Copii “Sfanta Maria” din Iasi si Spitalul Clinic Pediatric “Louis Turcanu” din Timisoara.

    Copiii din spitalele de pediatrie incondeiaza oua pentru Paste (GALERIE FOTO)

    “Este imbucurator sa observi imaginatia copiilor lucrand in mod constructiv, chiar si intr-un salon de spital. CliniClowns Romania si-a dedicat intreaga activitate acestor mici pacienti, incercand prin tot felul de actiuni tematice sa le imbunatateasca starea de spirit, sa le dea motivatia de a merge mai departe si de-a privi cu seninatate inspre insanatosire”, afirma Ruxandra Martin, directorul de marketing si PR al fundatiei.

    CliniClowns Romania, organizatie non-profit prezenta in Romania din anul 1995, isi trimite periodic echipa de clovni profesionisti in spitale pentru a vizita copiii bolnavi si pentru a le imbunatati starea psihica. BCR Asigurari de Viata Vienna Insurance Group este o companie membra a Grupului Vienna Insurance Group (VIG), cu sediul în Viena, unul din principalele grupuri de asigurări din Europa Centrală şi de Est.

  • Cum vrea să combată Noua Republică scăderea populaţiei şi numărul mare de avorturi

    Potrivit unui comunicat transmis de Noua Republică, problema “iernii demografice” din România ar putea fi abordată de Guvern prin majorarea deducerilor fiscale pentru creşterea şi educaţia copiilor, introducerea de consiliere pentru femeile care vor să recurgă la avort, investiţii în infrastructura preşcolară şi şcolară şi facilitarea investiţiilor private în educaţie, recalibrarea orelor de educaţie civică şi sexuală şi o mai strânsă colaborare între instituţiile statului şi formele private de asociere din cadrul comunităţilor, în ce priveşte chestiunile care ţin de protecţia familiei şi a copilului.

    Formaţiunea politică a lui Mihail Neamţu mai precizează că “urmăreşte cu interes” dezbaterea asupra dreptului la viaţă al embrionului din momentul concepţiei şi că “salută” demersurile organizaţiilor pro-vita din România.

    Noua Republică, adeptă a conservatorismului social ilustrat în politicile publice în SUA odată cu ascensiunea mişcării Tea Party, care deja a impus în mai multe state americane limitări ale dreptului la avort, consideră că tendinţele demografice negative şi numărul ridicat de avorturi (peste 20 de milioane din 1966) au drept cauze atât politica natalistă a regimului Ceauşescu, cât şi “relativismul moral care încurajează comportamentul individualist şi iresponsabil”.

    Acelaşi conservatorism social este ilustrat în Ungaria de politicile guvernului Viktor Orban, care a iniţiat modificarea constituţiei, cu introducerea referirii la Dumnezeu şi la creştinism ca factori pentru coeziunea naţiunii şi cu deschiderea posibilităţii de limitare a dreptului la avort, precizând că viaţa copilului trebuie protejată din momentul concepţiei.

    În România trăiesc astăzi aproximativ 19 milioane de oameni, cu peste 2,6 milioane mai puţini decât la data precedentului recensământ, iar estimările actuale indică scăderea populaţiei până la 16 milioane în 2050, respectiv 10 milioane în 2100.

  • Cât de greu e să fii manager şi mamă: carieră vs. copil

    Să stabilim încă din primele rânduri o convenţie cu rol de premisă: Femeia Fantastică nu există decât în filme. Doar acolo cele 24 de ore ale unei zile sunt suficiente pentru a-şi desăvârşi la cote maxime toate dimensiunile existenţei sale. Acolo este mama perfectă, soţia iubitoare, managerul inspiraţional şi sinele care îşi găseşte timp pentru momente de răsfăţ personal. În viaţa reală, lucrurile arată puţin diferit. Sau chiar mai mult – ziua nu are niciodată suficiente ore, iar echilibrul perfect pur şi simplu nu există. Pentru o femeie care vrea să aibă totul, compromisul ajunge să devină o parte din viaţă. Celelalte fac o alegere asumată – renunţă la carieră în favoarea unei vieţi dedicate exclusiv familiei sau invers şi învaţă să fie fericite cu o viaţă care gravitează în jurul unei singure coordonate dominante.

    O problemă de mentalitate

    O astfel de decizie poate însemna o renunţare mult prea împovă-rătoare într-o societate în care pentru femei sunt vizate aşteptări uriaşe, la fel de mari ca şi pentru bărbaţi. Venirea multinaţionalelor în România, a expaţilor, chiar şi vacanţele petrecute în străinătate au înlesnit transferul mentalităţii occidentale, iar acum femeile însele sunt cele care nu se mai mulţumesc cu un singur rol. Adaugă unde este de adăugat şi taie unde e prea mult pentru ca, în cele din urmă, să ştie că au bifat toată lista de “împliniri”. Şi, cel mai adesea, lista începe cu cariera.

    Calculul este simplu, iar multe dintre femeile aflate în această situaţie au grijă ca nicio necunoscută să nu-şi facă loc în ecuaţie – imediat după terminarea studiilor, acordă în jur de 10 ani exclusiv dezvoltării profesionale. În principiu, este un orizont de timp suficient de generos pentru a le permite să se formeze ca profesionişti şi să avanseze în ierarhia companiei. Cu puţin noroc şi foarte multă determinare, în jurul vârstei de 30 de ani ajung să deţină o poziţie de middle manager sau chiar mai mult. Atunci intervine prima mare dilemă morală care impune o decizie cu efect definitiv: a venit oare momentul pentru primul copil sau trebuie să mai aştepte până când la birou lucrurile se liniştesc, până la următoarea promovare sau până când ritmul vieţii va fi mai puţin agitat?

    Aventura vieţii

    Pentru cele care aleg să ia o pauză de la carieră începe, de cele mai multe ori, aventura vieţii. “Multe femei amână acest moment până când cariera lor se află pe culme. Simt că perioada când trebuia să se dedice total a fost depăşită şi pot lua o pauză mai uşor”, spune Dorina Stamate, psiholog specializat în psihologia copilului, de la Clinica Oana Nicolau. Pauza este însă mai mereu doar relativă, doamnele în cauză ajungând să lucreze până în zilele de dinaintea naşterii, iar la birou se întorc la câteva săptămâni după naştere sau, în cel mai bun caz, după şase luni.

    Insuficient, spune Dorina Stamate, dar nu totalmente dăunător pentru copiii dependenţi, după cum este şi firesc, de prezenţa mamei. “Chiar dacă legătura dintre mamă şi copil începe încă din viaţa intrauterină, până la şase-opt luni copiii nu pot recunoaşte figurile celor din familie, iar nevoile lor sunt legate în primul rând de îngrijirea fizică imediată. Apoi încep să recunoască mama şi să aibă tot mai mare nevoie de ea şi din alte puncte de vedere”, explică Stamate. Pentru multe dintre mamele cu carieră tocmai atunci se petrece reîntoarcerea la serviciu, iar îngrijirea copilului este externalizată către o bonă sau bunici. Dacă acela este momentul când a încetat şi implicarea în viaţa copilului, mai devreme sau mai târziu mamele ajung să fie măcinate de regrete dureroase. “Am avut multe paciente care se plângeau că au aflat de la bonă cum a fost primul pas făcut de copil sau care a fost primul cuvânt rostit”, spune psihologul.

  • Povestea unei jucării de succes: girafa Sophie (VIDEO)

    Creată în 1961, Sophie, o girafă de cauciuc destinată să aline disconfortul micuţilor cărora le dau dinţii, a fost comercializată exclusiv în Franţa de producătorul său, compania Vulli. A ajuns atât de populară, scrie The Wall Street Journal, încât în 2010, numărul de exemplare vândute s-a ridicat la 816.000, ceea ce înseamnă că aproape fiecare dintre cei 828.000 de copii născuţi în acel an a primit una – cumpărată, probabil, de mame care avuseseră şi ele o Sophie când erau mici.

    În ciuda renumelui ei din Hexagon, proprietarii Vulli, două familii franceze, nu se gândiseră niciodată că jucăria ar putea avea succes în afara graniţelor, până în momentul când noul director general angajat în 2006 a pornit de la ideea că, totuşi, bebeluşii sunt la fel pe toate meridianele şi deci ar putea să le placă şi lor Sophie.

    Directorul a angajat un psihoterapeut care să identifice calităţile care i-ar putea determina pe părinţi să cumpere girafa, după care a dat la tradus în câteva limbi descrierea făcută de expert şi a hotărât să folosească pentru exportul girafei un ambalaj biodegradabil decorat cu imaginea Turnului Eiffel.

    Girafa Sophie, produsă din cauciuc natural într-o mică fabrică din estul Franţei, a fost apoi promovată pe bloguri pentru mămici şi în magazine de lux cu articole pentru bebeluşi şi a ajuns astfel în magazine cu pretenţii din SUA, Japonia, Mexic sau Australia, atrăgând şi celebrităţi ca Sandra Bullock şi Kate Hudson, care au cumpărat-o pentru copiii lor.

  • De ţinut minte: Cifrele săptămânii

    15.844
    numărul copiilor născuţi în decembrie 2011 (8,7 născuţi vii la 1000 locuitori), cu 23 mai puţini decât în luna noiembrie, în timp ce numărul celor decedaţi a fost de 23.043, cu 1.510 mai mulţi decât în noiembrie

    6,1%
    creşterea producţiei industriale în 2011 faţă de 2010, ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, în vreme ce creşterea calculată ca serie brută a fost de 5,6%

    21%
    creşterea exporturilor UE spre China în primele 11 luni din 2011, la 112 mld. euro, de la 92 mld. euro în aceeaşi perioadă din 2010

    1,1%
    creşterea volumului lucrărilor de construcţii în 2011 faţă de 2010, ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, în timp ce creşterea ca serie brută a fost de 2,8%

  • Copiii cu trei părinţi vor deveni realitate în cel mult trei ani

    Neurologii de la Universitatea Newcastle din Anglia au obţinut o finanţare de 4,4 milioane de lire sterline din partea fundaţiei Wellcome Trust pentru cercetări asupra unei tehnici de fertilizare in vitro controversate, prin care se încearcă modificarea unor părţi din ovul ce prezintă un risc de a transmite fătului defectele genetice ale mamei.

    Procedura implică transferarea ADN-ului din ovulul mamei în ovulul unei donatoare, pentru a înlocui mitocondriile defectuoase. Apoi, ovulul este implantat în uterul mamei, prevenind astfel transmiterea unor gene defectuoase fătului. Graţie acestei proceduri, bebeluşii nu vor mai fi afectaţi de numeroase boli incurabile care afectează ficatul, rinichii, creierul, muşchii şi inima.

    Mai mult pe www.descopera.ro.

  • Jucării dorite cu înflăcărare de copii (GALERIE FOTO)

    Pentru industria de jucării, acesta este cel mai important moment din an şi din pricina dificultăţilor economice din ultimii ani producătorii au devenit tot mai inventivi. Iată în cele ce urmează unele dintre cele mai dorite jucării.

  • Cine vrea sa fie Moş Crăciun pentru copii defavorizaţi?

    Brazii de caritate sunt împodobiţi cu felicitări hand-made ce conţin dorinţele a 90 de copii cu vârste cuprinse între 4 şi 18 ani, de la cele două asociaţii şi vor rămâne în lobby până pe 15 decembrie. Oaspeţii hotelului şi comunitatea de business locală vor fi încurajaţi să “aleagă o dorinţă” şi să cumpere cadoul pentru copilul respectiv.
    “Un mic efort din partea noastră va aduce bucuria pe feţele copiilor şi totodată ne va încălzi inimile. Ne bucurăm să-i putem sprijinii pe copii şi anul acesta şi ne bazăm pe suportul întregii comunităţi pentru a le împlini dorinţele”, spune Linda Griffin, directorul general al hotelului Athenee Palace Hilton.

    Felicitările de Crăciun au fost realizate în cadrul unui workshop iar materiale precum hârtie de colaj, lipici, forme de Crăciun din pânză şi decupaje din reviste au dat naştere ideilor creative ale copiilor. Au prins contur clasicele motive ale iernii: dulciuri de Crăciun, reni, oameni de zăpadă, peisaje de iarnă şi luminiţe de Crăciun. Apoi copiii au împodobit brazii cu cele 90 de felicitări şi au marcat acest eveniment printr-un concert de colinde improvizat. Într-o atmosferă festivă, pe 20 decembrie, copiii vor primi cadourile pe care şi le-au dorit.

    “Robin Hood” este un personaj legendar care obişnuia să ajute şi să protejeze oamenii săraci şi neajutoraţi din Anglia. Spiritul lui s-a mutat în România, în Bucureşti, şi a inspirat câţiva oameni pentru a realiza un orfelinat de zi care să asigure copiilor defavorizati o casă, o masă, consiliere, educaţie şi asistenţă socială şi medicală. Toate activităţile desfăşurate de către personalul calificat sunt menite să ajute copiii pentru o dezvoltare echilibrată şi plină de bucurie, deşi acestia sunt separaţi de familiile lor.

    Copiilor le sunt oferite programe personalizate pentru a-şi recâştiga încrederea în alte persoane şi / sau alţi copii iar dezvoltarea lor fizică şi emoţională este sprijinită tot timpul prin încurajarea acestora de a menţine o relaţie strânsă cu familiile lor sau rudele (centrul a pregătit o cameră privată pentru reuniunile lor) precum şi participarea la activităţi în aer liber cu şcoala, prietenii sau familia. În fiecare an, centrul organizează o săptămână de camping şi cel puţin 4 excursii de o zi.

    Asociatia “Mia’s Children” ajută aproape de 70 de copii şi adolescenţi, ai căror părinţi au probleme financiare şi / sau sociale şi / sau dificultăţi psihologice şi care nu sunt în măsură să le ofere copiilor lor o creştere adecvată. Cu diverse programe, Asociaţia doreşte să împiedice părinţii să-şi abandoneze copiii şi să oprească fenomenul “copiii strazii” care îi poate împinge pe aceştia spre consumul de droguri, spre criminalitate şi prostituţie.

  • Poveşti de vindecat copiii

    Psihologul australian George W. Burns a ajuns la concluzia că poveştile – spuse cu talent şi, în egală măsură, cu artă – ne pot schimba şi vindeca într-un mod mai eficient decât medicamentele sau decât alte terapii complexe. Iar “pacienţii” cei mai sensibili la o astfel de soluţie curativă sunt copiii, adică fiinţele umane cele mai fragile şi mai lipsite de experienţă.

    Metaforele (adică, în accepţiunea autorului, nişte forme de comunicare în care o expresie e deplasată dintr-un câmp al experienţei şi e folosită pentru a comunica ceva despre alt câmp de experienţă) şi poveştile sunt un fel de a oferi copiilor experienţe pe care poate încă nu le-au întâlnit şi de a-i echipa cu abilităţile necesare situaţiilor din viaţa reală.

    Poveştile terapeutice pot anticipa problemele şi provocările pe care un copil le va întâlni şi pot întări abilităţile de rezolvare a problemelor sau potenţialele metode gestionare a acestor provocări, ajutând astfel la pregătirea copilului sau adolescentului pentru momentul când va ajunge la ananghie. Poveştile sunt interactive, educă prin atracţie, scurtcircuitează rezistenţa, trezesc şi hrănesc imaginaţia, creează posibilităţi pentru îndeplinirea obiectivelor şi, mai ales, invită la o luare a deciziilor independentă.

    Pornind de la aceste premise, G. Burns prezintă o detaliată şi inspirată panoramă a felului cum pot fi tinerii “mişcaţi” prin poveşti, indică modalităţile de adaptare a discursului terapeutic şi a subiectului poveştii la tipul de “problemă” cu care se confruntă cel mic. Nu în ultimul rând, deapănă circa o sută de poveşti (cu pattern-uri diferite) încântătoare, pline de tâlc, amuzante sau înduioşătoare pe care să le putem spune copiilor noştri la ceas de cumpănă şi prin care să putem reînnoda o comunicare pe care o credeam întreruptă.

    George W. Burns, “101 poveşti vindecătoare pentru copii şi adolescenţi”, Editura Trei, Bucureşti, 2011