Tag: productie

  • AFP: Viitor economic sumbru pentru teritoriile separatiste din Ucraina

     “Consecinţele conflictului sunt catastrofale pentru economia locală, anticipăm, în ansamblu, scăderea cu 30% a producţiei, într-un an”, a estimat Iuri Makogon, profesor la facultatea de economie a Universităţii Doneţk.

    Regiunile Doneţk şi Lugansk, din bazinul carbonifer Donbas, unde trăiesc peste 6 milioane de locuitori, şi-au proclamat independenţa şi au rupt legăturile cu puterea centrală de la Kiev.

    Regiunea Doneţk, centrul industrial al Ucrainei, care asigură 20% din PIB-ul ţării, se află în anarhie. Cele mai mari companii din regiune, Stirol şi Severodoneţk Azot, lideri în industria chimică a Ucrainei, au oprit producţia la începutul lunii mai din cauza luptelor dintre rebelii proruşi şi forţele ucrainene.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Doar un sfert din terenurile agricole din România sunt asigurate. Poliţa costă 30 de lei la hectar

    Piaţa de asigurări agricole s-a dublat faţă de perioada de dinainte de criză şi a înregistrat creşteri anuale de circa 10-15%”, apreciază Bogdan Pîrvu, directorul general al companiei Fata Asigurări, orientată în proporţie de 75% către clienţii din zona rurală. Compania pe care o conduce a ajuns anul trecut la o valoare totală a primelor brute subscrise de 6,45 milioane de euro şi se află în topul companiilor cu prime brute subscrise în categoria poliţelor de asigurări agricole; în acelaşi top se află şi Groupama Asigurări, care a înregistrat prime brute subscrise din asigurări agricole de 6,59 milioane de euro, şi Gothaer Asigurări Reasigurări, cu o valoare de 2,34 milioane de euro prime brute subscrise în acest segment, potrivit datelor companiei de cercetare Media Exprimm.

    “Capitalizarea mai bună pentru fermieri a fost generată în primul rând de ani buni din punct de vedere climatic şi de creşterea preţurilor produselor pentru anii anteriori; creşterea suprafeţelor cultivate şi a producţiei au condus astfel şi la creşterea valorii sumei asigurate”, explică Pîrvu.

    Potenţialul creşterii asigurărilor pe acest segment reiese din statistici: anul trecut, producţia agricolă vegetală din România a înregistrat creşteri la toate culturile, potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică: floarea-soarelui s-a situat pe primul loc în UE, atât din punctul de vedere al producţiei, cât şi al suprafeţei cultivate, iar la porumb România s-a aflat pe primul loc în UE în funcţie de suprafaţa cultivată şi pe locul al doilea, după Franţa, în ce priveşte producţia. Agricultura a atins anul trecut un maxim istoric de 18,5 miliarde de euro, reprezentând aproximativ 7% din Produsul Intern Brut.

    În acest context, evoluţia a fost de bun augur şi în rândul dotărilor tehnologice, dar şi în rândul asigurătorilor din domeniu: “Atunci când ai o producţie bună pe câmp, nu rişti să o pierzi şi îţi iei toate măsurile de protecţie, inclusiv asigurarea”. Piaţa de asigurări agricole a înregistrat creşteri constante, ajungând în prezent la o valoare totală de prime brute subscrise de aproximativ 25 de milioane de euro, dintr-o valoare totală de 1,87 miliarde de euro anul trecut.

    Totuşi, comportamentul de asigurare a unor riscuri precum volatilitatea preţurilor pe pieţele europene şi internaţionale, dar şi pentru cele de producţie pentru îngheţ timpuriu nu reprezintă un comportament des întâlnit în rândul fermierilor din România. Justificarea vine din faptul că mai bine de 45% din suprafeţele agricole sunt deţinute de micii producători, în rândul cărora lipseşte în continuare încrederea faţă de această măsură de precauţie. “Fermierii care practică agricultura de subzistenţă nu consideră de obicei oportune asigurările, din raţiuni de costuri; din rândul fermierilor care cultivă între 10 şi 100 hectare, un segment mic ia în considerare acest tip de asigurare, iar din rândul celor care cultivă între 100 şi 5.000 de hectare, îşi fac cu siguranţă an de an asigurări, cu mici excepţii.”

    Tendinţa marilor producători agricoli de a se asigura se explică, pe de o parte, prin faptul că înţeleg riscurile la care sunt supuşi, dar şi pentru că printre cerinţele de creditare ale băncilor sau, în unele cazuri, ale partenerilor se numără şi asigurarea culturilor, explică Pîrvu.

    Costul mediu pe care un fermier îl plăteşte pentru poliţele de asigurări, pentru un hectar, este de aproximativ 30 de lei. Incendiile, alunecările de teren, îngheţul sau dezgheţul timpuriu sunt de asemenea incluse în oferta riscurilor asigurate. În ce priveşte asigurările din sectorul zootehnic, penetrarea mică a asigurărilor este generată de volumul mic al pieţei. “Sectorul zootehnic a început să se revigoreze, au apărut complexe noi (de creştere a animalelor – n.r.), care de obicei se asigură”, apreciază Pîrvu.

    Potrivit lui, piaţa ar putea fi reglementată mai întâi la nivel legislativ, regulile jocului fiind pe punctul de a se schimba în vara aceasta, când va expira subvenţionarea programului de prime de asigurare de către stat prin care acesta deconta până la 70% din prima de asigurare plătită de fermieri companiilor specializate.

  • ANRM: Redevenţele petroliere nu vor creşte spectaculos

     “Pentru viitoarele acorduri petroliere redevenţele vor fi diferenţiate pentru zăcămintele on-shore, off-shore şi deep off-shore”, a declarat miercuri preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), prezent la Bucharest Forum Energy 2014, eveniment organizat de Institutul Aspen România.

    Legislaţia actuală nu face diferenţa între tipurile de zăcăminte, iar nivelul redevenţelor este cuprins între 3% şi 13% din nivelul producţiei de hidrocarburi. Redevenţele au fost fixate în 2004 şi sunt valabile până în decembrie 2014 inclusiv, fiind stabilite prin legea de aprobare a contractului de privatizare a companiei Petrom, preluată de grupul austriac OMV.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ascensiunea Regelui Ciocolatei – cum a ajuns magnatul Poroşenko preşedintele Ucrainei

    Părea puţin probabil în urmă cu nici şase luni, dar magnatul Petro Poroşenko, cu afaceri importante în producţia de dulciuri, a fost ales preşedintele Ucrainei. Întrebarea rămâne, însă: este Poroşenko un oportunist sau un vizionar? Cei care ar vrea să-l înţeleagă pe Poroşenko ar trebui să viziteze Vinnîţea, reşedinţa unei regiuni la circa 200 de kilometri de Kiev. Oraşul, situat pe râul Bug, are 370.000 de locuitori şi o universitate de medicină.

    Timp îndelungat, oraşul a avut două atracţii turistice. Prima este casa lui Nikolai Pirogov, cel care a fondat medicina de război în Rusia. Pirogov a murit în 1881, iar în prezent se află îmbălsămat la Vinnîţea. Cealaltă atracţie este sediul “Werwolf” al lui Hitler, construit în 1942 şi situat într-o pădure la 8 kilometri de oraş. Dar de circa trei ani, Vinnîţea are şi o a treia atracţie turistică: cel mai mare spectacol cu fântâni arteziene muzicale, scrie revista germană Der Spiegel. Turişti din toată Ucraina vizitează oraşul pentru a vedea spectacolul, considerat printre cele mai impresionante 10 de acest fel din lume.

    Sau cel puţin aşa se spune în cele două fabrici de ciocolată din Vinnîţea, ambele deţinute de conglomeratul Roshen, al lui Poroşenko. Roshen este cel mai mare producător de ciocolată din Ucraina, iar Poroşenko unul dintre cei mai bogaţi ucraineni, cu o avere estimată de Forbes la 1,6 miliarde de dolari înaintea crizei.

    Fântânile arteziene au fost un cadou al miliardarului pentru locuitorii din Vinnîţea, pe care îi reprezintă în parlamentul de la Kiev. În Vinnîţea nu sunt semne ale luptelor din alte regiuni ale ţării. Este un oraş calm şi modern. Transportul în comun funcţionează permanent şi există chiar şi o linie telefonică la care locuitorii se pot plânge primarului când nu funcţionează ceva.

    Piaţa în stil Poroşenko. Cu câteva zile înaintea alegerilor, Poroşenko a vizitat oraşul pentru a convinge populaţia să-l susţină. Miile de oameni care l-au aşteptat nu au fost greu de convins, potrivit Der Spiegel. Şi nu doar pentru că 5.000 dintre locuitori lucrează în fabricile lui, ci şi pentru că plăteşte salarii mai mari decât în alte locuri. Recent, a deschis o a treia fabrică în oraş.

    Oamenii s-au adunat în centrul oraşului, cu baloane în culorile naţionale ale Ucrainei şi steaguri cu sloganul “Trăieşte într-un nou mod – Poroşenko!”. Fiul de 28 de ani al miliardarului, Aleksei, reprezentant în parlamentul regional, l-a aşteptat lângă podium.

    Candidatul la prezidenţiale a întârziat 20 de minute. Poroşenko, în vârstă de 48 de ani, purta un costum albastru, cu cravată cu dungi. A compensat pentru întârziere printr-un discurs înflăcărat. “Nu vom mai permite niciodată cuiva să tragă Ucraina înapoi în trecut. Vom înfiinţa o nouă armată, capabilă să apere suveranitatea ţării noastre. Şi nu mai putem trece niciodată printr-o ruşine precum anexarea Crimeei”, a strigat el către mulţime.

    Oamenii adunaţi în centrul oraşului au răspuns scandându-i numele. Poroşenko a promis tot ce au vrut oamenii să audă: o poliţie “care să apere drepturile fiecărui cetăţean”; pace pentru ca oamenii de afaceri să revină; sprijin pentru clasa de mijloc; perspective pentru tineri. “Ceea ce am făcut la Vinnîţea vom face şi în restul ţării. Vom fi mândri să trăim în Ucraina.”
    andidatul surpriză. În prezent, nimeni nu este mândru că trăieşte în Ucraina. Şi nici măcar Poroşenko, între timp ajuns preşedinte, nu a explicat cum va face toate aceste lucruri într-o ţară aproape în faliment.

    Dar fabricantul de ciocolată este un personaj care inspiră, aflat într-o stare permanentă de nelinişte, de impulsivitate. “Nu este lipsit de forţă”, spune o persoană care îl cunoaşte. Alţii îl descriu pe cel care afirmă că vrea să salveze Ucraina ca pe un om exploziv, isteric, răzbunător şi, câteodată, ciudat şi nebun. Oportunitatea organizării alegerilor prezidenţiale a fost pusă sub semnul întrebării de boicotul din regiunile Doneţk şi Lugansk, controlate de separatişti, dar şi de incertitudinile privind poziţia Rusiei. În acelaşi timp, însă, Ucraina avea nevoie de un şef de stat.

    Deşi în urmă cu jumătate de an nimeni nu‑şi imagina o candidatură a miliardarului, care pe lângă producţia de ciocolată are şi fabrici auto, un şantier naval şi un post TV, într-o perioadă de câteva săptămâni notorietatea acestuia a crescut la un asemenea nivel, încât i-a permis să câştige alegerile din primul tur.

    Lungul drum către avere. Poroşenko este originar dintr-un mic oraş la sud-vest de Odesa, aproape de graniţa cu Republica Moldova. Tatăl său a lucrat ca inginer agronom în perioada sovietică, iar mai târziu a devenit director al asociaţiei antreprenorilor Ukrprominvest. În arhivele statului există unele indicii că tatăl lui Poroşenko ar fi petrecut doi ani în închisoare pentru că ar fi furat de la stat.

    Petro era destul de neastâmpărat în şcoală şi, chiar dacă avea note bune în general, a avut media scăzută la purtare. A practicat sporturi, mai ales judo, iar după ce s-a bătut cu patru cadeţi la comisariatul militar a fost trimis să facă armata în Kazahstan. După serviciul militar obligatoriu, Petro a studiat relaţii internaţionale şi drept internaţional la Kiev. În timpul facultăţii s-a întâlnit cu Marina, care avea să-i devină mai târziu soţie.

    Primul copil al celor doi, un băiat s-a născut în 1985, urmat de două fete gemene în 2000 şi un alt fiu în 2001. În timp ce Poroşenko îşi termina studiile la începutul anilor ‘90, URSS se destrăma. La fel ca mulţi oameni cu studii superioare, a ales să-şi deschidă o afacere, în comerţul cu boabe de cacao. În anii í90 a început să cumpere fabrici de ciocolată din Ucraina, Rusia, Lituania şi Ungaria.

    Poroşenko a organizat aceste fabrici în grupul Roshen, după partea din mijloc a numelui său. Roshen se situează, după venituri, pe locul 18 în lume între companiile producătoare de dulciuri, nu cu mult în urma unor nume precum Haribo, Lindt şi Arcor. Succesul lui Poroşenko, adus de vânzările mari din Rusia, a devenit însă un blestem odată cu înrăutăţirea relaţiilor dintre cele două ţări.

  • Agricultorii cu pagube în 2013 din cauza calamităţilor naturale ar putea fi scutiţi de impozit

     Impozitul pe venitul din activităţi agricole datorat pentru anul fiscal 2013 de contribuabilii care au desfăşurat activităţi agricole individual sau în asociere se va anula dacă a fost stabilit pe bază de norme de venit, iar producţia a fost afectată în proporţie de peste 30%, cu acte doveditoare, nefiind încheiată o poliţă de asigurare aferentă, potrivit unui proiect de ordonanţă de urgenţă.

    Gradul de calamitate se dovedeşte cu documentul emis de autoritatea competentă.

    Agricultorii au consemnat anul trecut pierderi de venit ca urmare a pagubelor produse de fenomenele meteo extreme, ceea ce a generat un impact fiscal negativ pentru cei care au avut venitul stabilit pe bază de normă de venit.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Zece lucruri pe care nu le ştiai despre IKEA

    1. Produsele IKEA folosesc aproximativ 1% din producţia mondială de lemn;

    2. IKEA livrează anual aproximativ 800 de milioane de metri cubi de lemn, suficient cât să umple 9.000 de piscine olimpice;

    3. Magazinul construieşte propriul oraş în apropiere de Londra;

    4. Fondatorul IKEA, Ingvar Kamprad, zboară la clasa economică din solidaritate pentru angajaţii săi;

    5. IKEA ajunge la venituri anuale de 35,5 miliarde de dolari, mai mult decât PIB-ul Tanzaniei;

    6.Compania şi-a scăzut preţurile cu o medie de 2-3% în fiecare an în acest secol;

    7. Anul trecut, 775 milioane de clienţi au vizitat IKEA, mai mult decât dublul populaţiei SUA;

    8.Cel mai mare magazin IKEA din Stockholm acoperă 600.000 km mai mult decât zece terenuri de fotbal;

    9.IKEA vinde o bibliotecă “Billy” la fiecare zece secunde;

    10 În China poţi să dormi pe paturile din magazinele IKEA, iar angajaţii de acolo îţi schimbă chiar şi aşternuturile.

    IKEA este cel mai mare retailer de mobilă din România şi deţine un magazin în nordul Bucureştiului. Cifra de afaceri a companiei în 2012 a fost de circa 90 de milioane de euro. Compania are 425 de angajaţi. În 2013, profitul IKEA Group a crescut cu 3,1%, ajungând la 3,3 miliarde de euro. Condiţiile pieţei au început să se îmbunătăţească, astfel, cele mai semnificative creşteri au fost înregistrate în China, Rusia şi SUA.

  • Managerii companiilor văd tendinţe de creştere în construcţii, comerţ şi servicii

     Managerii din industria prelucrătoare preconizează pentru următoarele trei luni creşterea moderată a volumului producţiei (sold conjunctural +13%).

    În ceea ce priveşte estimarea producţiei, pentru fabricarea produselor de cocserie şi a produselor obţinute din prelucrarea ţiţeiului (sold conjunctural +53%) şi pentru fabricarea băuturilor (sold conjunctural +41%) se va înregistra tendinţă de creştere accentuată.

    Pentru preţurile produselor industriale, se prognozează relativă stabilitate în următoarele trei luni (sold conjunctural +5%). În ceea ce priveşte numărul de salariaţi se estimează relativă stabilitate, soldul conjunctural fiind de +2% pe total industrie prelucrătoare.

    Potrivit estimărilor din luna mai 2014, în activitatea de construcţii se va înregistra pentru următoarele trei luni o creştere a volumului producţiei (sold conjunctural +28%) şi a stocului de contracte şi comenzi (sold conjunctural +23%).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dacian Cioloş: Europa de Est valorifică doar o treime din potenţialul agricol

     “Când vorbim de o creştere a productivităţii agriculturii din Uniunea Europeană, în această parte din Europa (Europa de Est – n.r.) există încă un potenţial de productivitate care nu este valorificat. La nivelul producţiilor agricole la hectar ne situăm cam la o treime din producţia la hectar din Europa de Vest”, a spus comisarul european.

    În concluzie, a afirmat el, există un potenţial de producţie pe care şi Politica Agricolă Comună ar trebui să-l poată valorifica.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Selecţia filmelor de la Festivalul de la Cannes declanşează cel mai mare scandal din cinematografie

    DACĂ IMAGINILE PROMOŢIONALE ALE FILMELOR ÎN CARE JOACĂ ACTORI PRECUM BENEDICT CUMBERBATCH SAU MICHAEL FASSBENDER I-AU FĂCUT PE TOŢI CURIOŞI, filmele prezentate în întregime în cadrul competiţiei au avut parte de reacţii destul de rezervate. “Captives”, spre exemplu, ultimul film semnat de Atom Egoyan, a primit doar o stea din cinci din partea revistelor The Guardian şi Variety, deşi marketingul de care a beneficiat a fost unul de excepţie.

    Interesul pentru proiecţii este în continuare ridicat şi, ca în fiecare an, există favoriţi la câştigarea trofeului. Unii s-au mai bucurat în trecut de laurii festivalului, alţii însă aşteaptă în continuare să-şi adauge un premiu la palmares.

    Anul acesta, la Cannes, filmele britanice au făcut legea: producţii semnate de regizori precum Mike Leigh sau Ken Loach se află în competiţie pentru marele premiu.

    “Jimmy’s Hall” este una dintre peliculele aplaudate la scenă deschisă în urma vizionării. Filmul spune povestea unui activist politic din Irlanda care a construit o sală de dans pentru locuitorii unui sat irlandez la sfârşitul primului război mondial. Regizorul filmului, Ken Loach, a mai câştigat Palme d’Or în 2006 pentru producţia “The Wind That Shakes The Barley”.

    Conform celor de la Variety, drepturile de distribuţie în Statele Unite au fost cumpărate în timpul festivalului de către Sony Classics. Nu este singura afacere care a atras atenţia presei: producţii precum “Dior and I” (un documentar despre prima colecţie a lui Raf Simons pentru casa Dior), “Life partners” (o poveste despre drepturile minorităţilor gay din America), “Sing street” (un film în care joacă soliştii trupei U2, Bono şi The Edge) sau “Days and Nights” (avându-i în rolurile principale pe Jean Reno şi Katie Holmes) au fost preluate de către diverse companii şi vor fi realizate anul acesta.

    Până în acest moment (la ora la care acest material a fost scris, festivalul de la Cannes se afla încă în plină desfăşurare), criticii par a fi de acord că unul dintre cele mai bune filme prezentate a fost “Foxcatcher”, în regia lui Bennett Miller (“Capote”, “Moneyball”), o dramă sportivă ce îi are în rolurile principale pe Steve Carell, Channing Tatum şi Mark Ruffalo. Cei de la The Hollywood Reporter notează că Miller are şanse mari să câştige marele trofeu, în vreme ce Steve Carell este un candidat serios pentru premiul acordat celui mai bun actor.

    O altă producţie cu şanse la Palme d’Or este “Map to the Stars”, semnată de David Cronenberg şi care îl are în prim-plan pe Robert Pattinson. Cei doi au mai colaborat la un film în urmă cu doi ani. Atunci, “Cosmopolis” nu a reuşit să-i aducă lui Cronenberg premiul mult râvnit.

    Tommy Lee Jones regizează şi joacă în “The Homesman”, un western care o mai are în distribuţ ie şi pe câştigătoarea a două premii Oscar Hilary Swank.

    Dincolo de filme, proiecţii şi covorul roşu există însă o serie de probleme de care organizatorii s-au temut. Acestea includ vremea proastă, ameninţările greviştilor sau reacţiile presei la modul în care au fost selectate filmele primite în competiţie.
    Selecţia oficială este realizată de către directorul festivalului, Thierry Fremaux, iar acesta susţ ine că “regizorii buni vor face întotdeauna filme bune, aşa că vor avea mereu un loc în festival”.

    Pentru a alege producţiile ce intră în competiţie, Fremaux se consultă cu o serie de specialişti din Europa. În Marea Britanie, spre exemplu, una din cele mai influente păreri este cea a scriitoarei Agnes Poirier. Marile companii britanice de film, precum Film4, BFI şi BBC, au şi ele un cuvânt greu de spus. Dar, asemenea festivalului, şi companiile se concentrează asupra numelor deja consacrate. “Construim cariere”, susţine Tessa Ross, directoare a Film4, casa de producţii care a lansat “Slumdog Millionaire” şi “12 ani de sclavie”. “Este singurul mod în care poţi avea filme care să conteze.”

    Una din lecţiile pe care ar trebui să le înveţe responsabilii festivalului de la Cannes este că arta nu înseamnă întotdeauna şi bani mulţi. Este nevoie ca astfel de evenimente să dea atenţie şi unor regizori sau actori mai puţini cunoscuţi, dar care poate reuşesc prestaţii de invidiat.

    Inaugurat în 1964, Festivalul de la Cannes este unul dintre cele mai prestigioase evenimente de profil din lume. Participarea la concurs este permisă doar pe bază de invitaţie, iar ceremonia se ţine la Palatul Festivalului şi Congresului din Cannes.