BusinessMagazin

Tag: perioada

  • Imagini incredibile ale familiilor regale din Africa – GALERIE FOTO

    Fotograful francez Daniel Laine s-a aflat în Africa din 1988 până în 1991, perioadă în care a fotografiat circa 70 de regi care au marcat istoria Africii în secolul XX.

     Regi şi familii regale din Africa – GALERIE FOTO

    Nu a fost un demers facil, pentru că a purtat negocieri diplomatice intense pentru a-i putea fotografia pe monarhi; un război în Sudan l-a împiedecat pe Laine să-l fotografieze pe regele din Shiluk, care a domnit la un moment dat în Egipt. Alţii, cum a fost regele din Swaziland, au refuzat categoric.

    Cum trăiesc ultimii regi africani – GALERIE FOTO

    Cu toate acestea, Laine a putut aduna material pentru un album de 160 de pagini. Prezentăm câteva din imaginile sale, cu menţiunea că sunt fotografii luate acum 20 de ani şi că unele date nu mai sunt de actualitate, iar unele din persoanele prezentate nu mai sunt în viaţă. Fotografiile lui Daniel Laine sunt documente extrem de importante pentru umanitate şi evoluţia acesteia.

  • Faţa întunecată a socialismului – GALERIE FOTO

    Vladimir Solovev este fotograf, iar în anii 80 ai secolului trecut a făcut parte din faimosul grup de creaţie Triva, desfiinţat, din motive politice. Fotografiile lui Solovev din acea perioadă sunt un bun răspuns pentru orice nostalgii ar isca epoca actuală. Întrebat dacă ar mai vrea să trăiască în URSS din nou, fotograful a răspuns: “Cine vrea să calce de două ori pe aceeaşi greblă?”.

    O galerie foto despre viaţa cotidiană din acele vremuri.

  • Tarifele RCA, în creştere cu peste 50%. Ce categorii auto sunt vizate

    În luna februarie a acestui an, au fost încheiate peste 22.000 de poliţe pentru autoutilitare şi autocamioane, cu 40,4% mai multe decât în iunie 2015, potrivit FloteAuto.ro.

    Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) s-a arătat îngrijorată de tendinţa de creştere a tarifelor RCA şi avertizează asigurătorii să ia măsurile de rigoare pentru inversarea acestui trend, în condiţiile în care prima medie RCA încheiată pentru vehicule din categoria autoutilitare şi autocamioane, pe o perioadă de 12 luni, a înregistrat o creştere de 53% în februarie, la 2.855 lei, comparativ cu nivelul de referinţă din iunie 2015.

    Pe segmentul autoutilitare/autocamioane cu masa maximă cuprinsă între 3,5 şi 7,5 tone, prima medie RCA a coborât cu 8% în februarie 2016 faţă de iunie 2015, în condiţiile unei scăderi de 4% comparativ cu ianuarie 2016, în timp ce pe segmentul de masă maximă cuprinsă între 7,5 şi 16 tone prima medie s-a redus cu 7%, pe fondul scăderii cu 22% în februarie 2016 faţă de ianuarie 2016.

    Citiţi mai multe pe www.floteauto.ro

  • Hidrogenul este principala componentă a universului. Ar putea deveni la fel de important pentru industria automobilelor

    Spuneam că este ceva neobişnuit pentru că maşina cu propulsie cu hidrogen, având emisii zero, este un concept nou, pe care mai mulţi producători de automobile mizează, chiar dacă ideea motoarelor alimentate cu hidrogen nu este ceva nou. De fapt, primul motor cu combustie internă realizat de către Francois Isaac de Rivaz în 1807, funcţiona cu un amestec de hidrogen şi oxigen. Benzina avea să fie folosită la astfel de motoare abia în 1870.

    Automobilul pe care am avut ocazia să îl încerc este modelat pe un BMW Grand Turismo serie 5, construit din oţel şi fibră de carbon, dotat cu un motor electric de 180 kW, 245 cai-putere, cu tracţiune pe puntea din spate şi care poate atinge o viteză maximă de 180 km/h. În momentul de faţă, automobilul sprintează de la 0 la 100 de km/h în 8,4 secunde. Pentru comparaţie, o Dacia Logan, în funcţie de model, parcurge aceaşi distanţă între 10 şi 13 secunde. „Deşi maşina în starea actuală merge chiar foarte decent, cred că ar putea fi mai sportivă”, spune Merten Jung, şeful diviziei de dezvoltare a propulsiei cu hidrogen de la BMW.

    Maşina este dotată cu o baterie pentru stocarea energiei şi un rezervor pentru hidrogen gaz comprimat. Stocarea hidrogenului se realizează la o presiune de 700 bari, dar compania germană lucrează şi la o soluţie de presiune criogenică de 350 bari, lucru care ar mări autonomia vehiculului şi mai mult, deoarece densitatea gazului este mai mare la o presiune de 350 bari.

     Deşi poate suna puţin SF pentru şoferul obişnuit, alimentarea cu hidrogen se realizează la fel de uşor ca şi alimentarea tradiţională, la o benzinărie normală, la o pompă obişnuită şi nu ar trebui să dureze mai mult de cinci minute. Hidrogenul vine sub formă lichidă din staţie şi se transformă în gaz în interiorul maşinii.  Mai departe, pilele de combustie transformă hidrogenul în energie electrică. Motorul electric BMW este sprinten, are zvâc, iar plecarea accelerată de la stop te împinge în scaun. Când maşina prinde viteză, motorul electric este precum un ghepard, rămas însă fără glas.

    Lăsând la o parte faptul că un astfel de automobil nu poluează mediul înconjurător, sistemul ar fi şi o soluţie casnică de stocare a energiei electrice. Casele dotate cu panouri solare produc mai multă energie, iar surplusul este risipit, pentru că nu poate fi stocat. Energia produsă în timpul zilei ar putea fi folosită pentru a genera hidrogen din apă. Hidrogenul generat este stocat în soluţii similare cu rezervoarele pentru automobil şi ulterior, printr-o tehnologie asemănătoare cu cea din automobil, poate fi generată electricitate atunci când este necesară pentru consum.

    Până când se va ajunge la acest proces 100% ecologic, hidrogenul este fabricat fie prin electroliză, fie prin procesarea gazelor naturale. „Un mare avantaj al tehnologiei cu pilă de combustie este acela că poţi utiliza componente care există deja la motoarele pe benzină sau motorină şi sunt ieftine. Vehiculele electrice sunt foarte bune pentru zonele urbane, dar când vorbim de distanţe mari, tehnologia pilei de combustie este viitorul într-o lume cu emisie zero. Cele două sisteme nu se află în competiţie, ci se completează reciproc”, este de părere Merten Jung.

    Până când autoturismele de acest fel vor fi parcate la fiecare colţ de stradă, trebuie rezolvată problema infrastructurii. În prezent, există 50 de staţii cu hidrogen în Germania, în California în jur de 40, iar cele mai multe se regăsesc în Japonia, în jur de  100; acolo se plănuieşte ca până în 2025 să se ajungă la 800 de staţii. Planurile pentru Europa sunt mai puţin ambiţioase: 400 de staţii de alimentare cu hidrogen până în 2023.

    Hidrogenul este mai prietenos cu mediul, dar va fi şi mai ieftin decât benzina sau motorina? Puţin probabil, spun cei de la BMW, vor fi preţuri competitive deşi nu se ştie cu exactitate cât de scump va fi hidrogenul. Merten Jung invocă studii care spun că în momentul de faţă hidrogenul s-ar vinde cu 8 euro pe kilogram, însă asta se poate schimba.

    BMW a lucrat la tehnologia actuală alături de Toyota, cu care a încheiat un parteneriat în 2013. Inginerii celor două companii se întâlnesc o dată pe lună şi schimbă idei, când în Germania, când în Japonia. Şi alţi constructori au apelat la parteneriat de acest gen. Daimler cooperează cu Ford, dar şi cu alianţa Renault-Nissan în acest domeniu. 

    Va fi lansat automobilul în serie? Încă nu s-a stabilit acest lucru, deşi nemţii pomenesc o dată de lansare după 2020. „Preţul componentelor va scădea de-a lungul următorilor ani. Începând cu 2020 vrem să avem un sistem care să ne permită să scădem preţul automobilului. Mai lucrăm la putere, la greutate”, afirmă Jung. În momentul de faţă un obstacol în stabilirea unui preţ competitiv este o componentă cheie, o membrană laminată cu un catalizator, în compoziţia căruia intră destul de multă platină, după cum spune Merten Jung.

    BMW nu este singurul producător de automobile care analizează hidrogenul ca posibilitate de a alimenta maşina. Marele rival al BMW, Mercedes-Benz, nu numai că are în dezvoltare o astfel de maşină, dar are şi o dată de lansare. Potrivit presei străine, Mercedes Benz GLC F-Cell ar putea fi lansat în 2017, la un preţ de 71.000 de dolari, iar autonomia va fi undeva între 400 şi 480 km. Nu se ştie încă dacă va fi produs un număr mic de vehicule, precum au făcut Hyundai sau Toyota cu automobilele lor alimentate cu hidrogen sau modelul va fi produs în serie. Nici cel de-al treilea mare producător de automobile german, Volkswagen, nu se lasă mai prejos, iar în ianuarie la show-ul auto de la Detroit a prezentat automobilul concept alimentat cu hidrogen Audi H-Tron Quattro, care se încadrează în caracteristicele tehnice ale celorlalte autoturisme: încărcare rapidă, autonomie între 400 şi 500 km şi emisii zero.

    Vehiculele alimentate cu hidrogen există sau sunt pe cale să apară într-un număr mult mai mare în următorii ani. Trebuie doar să-şi găsească cumpărătorii, însă aceştia au nevoie, în primul rând, de staţii de alimentare cu pompe de hidrogen.

  • Zlatan Ibrahimovici a venit la vânătoare de urşi în judeţul Mureş

    Suedezul Zlatan Ibrahimovici, unul dintre cei mai apreciaţi fobalişti din lume, se află în această perioadă în judeţul Mureş. După două zile pe Valea Mureşului, unde a închiriat o cabană împreună cu Adrian Mutu şi Eduard Stăncioiu, jucătorii de la ASA Târgu Mureş, Ibrahimovici merge la vânat de urşi, scrie Vocea Transilvaniei.

    În pădurile din preajma Mureşului, joi şi vineri, Zlatan a avut programată o şedinţă foto pentru marca de energizante pe care o deţine. De altfel, a postat o poză pe twitter cu şedinţa foto.

    Mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Premiul naţional la cea mai mare competiţie de fotografie din lume, Sony World Photography Awards, a fost câştigat de Cristina Venedict

    Fotografa Cristina Venedict (34 de ani), din Botoşani,a câştigat premiul ”Romania National Award”, în cadrul celei mai importante competiţii de fotografie din lume, ”Sony World Photography Awards”.

    Lucrarea câştigătoare cu numele ”În profunzime”, a fost desemnată cea mai bună fotografie realizată de un artist român, din cele zece categorii Open ale competiţiei şi va fi expusă în perioada 22 aprilie – 8 mai a.c. la Somerset House, Londra, în cadrul expoziţiei ”Sony WorldPhotography Awards 2016”.

    Pe lângă expunerea fotografiei în cadrul expoziţiei, câştigătoarea a fost recompensată cu un echipament Sony ILCE-7M2K. Expoziţia va mai cuprinde fotografiile câştigătoare şi finaliste din cadrul competiţiilor Professional, Open şi Youth precum şi prima expoziţie europeană a duo-ului format din artiştii RongRong & inri (China/Japonia).

    Fotografia câştigătoare,”În profunzime”, este portretul unei tinere actriţe, realizat în studioul Cristinei Venedict.


    “Este o onoare să mă regăsesc pe aceeaşi listă cu atâţia artişti uimitori! Este incredibil… Câştigarea acestui premiu mă motivează să creez lucrări mai frumoase şi să mă dezvolt ca artist fotograf”, a declarat Venedict.

    Pe următoarele locuri în cursa pentru premiul ”Romania National Award”s-au clasat:

    • Locul 2 – Laurian Ghiniţoiucu fotografia ”UK Leaks”

    • Locul 3 – Lulian Mărgelatucu fotografia ”Siluetă”
     

  • Câştigătorii celei de-a 13-a ediţii a concursului anual de fotografie Smithsonian

    Smithsonian a anunţat câştigătorii concursului anual de fotografie, inclusiv marele premiu şi premiul acordat de cititori.

    Concursul s-a desfăşurat în perioada 31 martie – 1 decembrie 2015, perioadă în care au fost înscrise peste 46.000 de lucrări.

    Cea de-a 14-a ediţie a început pe 22 martie 2016.

  • 35 de locuri de muncă în Germania, plătite cu 8 – 12 euro pe oră. Ce meserii se caută?

    Agenţia Municipală pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti dispune, prin intermediul Reţelei EURES, de 35 de posturi pentru muncitorii calificaţi în diverse meserii, care doresc să lucreze în Germania, pentru ocuparea cărora se va organiza selecţie la Sibiu, în perioada 22 – 23 martie 2016. Angajatori germani reprezentaţi de compania Unique Personalservice GmbH oferă locuri de muncă pentru următoarele meserii: sudor MIG – MAG, WIG (7 posturi), lucrător calificat în producţie – industria automobilelor (7 posturi), hamal (6 posturi), operator CNC (5 posturi), electrician (5 posturi), operator stivuitor (5 posturi).

    Pentru ocuparea posturilor vacante sunt solicitate persoane care au calificare profesională încheiată, experienţă în domeniu, permis de conducere categoria B, precum şi cunoştinţe bune de limba german㠖 nivel B1.

    Salariul oferit este de 8,80 – 11,88 euro brut/oră, conform contractelor colective de muncă în respectivele domenii de activitate, la care se adaugă diferite bonusuri, iar durata contractelor de muncă este pe o perioadă nedeterminată. Se oferă sprijin în vederea găsirii unei locuinţe.

    Persoanele cu domiciliul în Bucureşti, care corespund cerinţelor posturilor oferite, trebuie să se adreseze Consilierului EURES din cadrul Agenţiei Municipale pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti, strada Spătarul Preda nr. 12, sector 5, telefon 021/316.55.08, interior 233, pentru a fi înregistrate în baza de date pentru munca în străinătate şi pentru a primi invitaţie de participare la selecţie. Înregistrarea în baza de date se realizează pe baza următoarelor documente: cerere tip (se completează la sediul Agenţiei de Ocupare a Forţei de Muncă); copie act de identitate sau paşaport (valabilitate minim 6 luni); C.V model  Europass (cu fotografie)  în  limba germană (Lebenslauf); cazier judiciar în original din care să reiasa că persoanele nu au antecedente penale (termen de valabilitate 6 luni); adeverinţă de la medicul de familie, cu menţiunea „Clinic sănătos/Apt pentru muncă”.

  • Ufuk Tandogan, Garanti Bank: “Încearcă să nu devii un om de succes, ci mai degrabă un om de valoare”

    Garanti Bank a urcat pe locul 10 în topul sistemului bancar în funcţie de active, acestea majorându-se anul trecut cu 16%, până la 10,5 miliarde de lei. Planurile băncii pentru 2016 vizează trei direcţii clare: creştere, diversificarea portofoliului şi consolidarea poziţiei, spune Ufuk Tandogan, care de patru ani este CEO Garanti Bank Romania. Cât de folositoare se dovedeşte experienţa celor două crize din Turcia din perioada în care lucra în sistemul bancar turc, care sunt diferenţele dintre cele două pieţe şi care sunt principalele obiective ale mandatului său ne spune chiar liderul Garanti.

    “Încearcă să nu devii un om de succes, ci mai degrabă un om de valoare”, îl citează Ufuk Tandogan pe Albert Einstein atunci când este întrebat despre stilul său de management. Tot el completează: a avea succes nu este întotdeauna un lucru greu de realizat, dar a adăuga valoare la ce faci şi cine eşti este mult mai dificil. Este însă încredinţat că acest lucru e posibil, dacă sunt îndeplinite cinci criterii esenţiale: muncă, viziune, răbdare, ambiţie şi timp.

    „Cred cu tărie în puterea exemplului, iar în cazul meu, cel puţin, a fost nevoie de mulţi ani şi de multă muncă pentru a ajunge să acumulez experienţa pe care o am astăzi.” Motiv pentru care îi sfătuieşte pe membrii echipei sale să acorde timpul necesar construirii unei cariere, să înveţe câte un lucru nou în fiecare zi, să îşi păstreze urechile, ochii şi mai ales minţile deschise, să devină mai înţelepţi şi din ce în ce mai buni în meseria pe care o practică şi să nu sară peste etape. „E nevoie de timp pentru a deveni expert. Nu poţi trişa în carieră, trebuie să o construieşti temeinic, pas după pas”, spune Ufuk Tandogan, care şi-a construit cariera tocmai după acest principiu.

    În urmă cu 30 de ani trecea pentru prima oară pragul grupului din care face parte Garanti Bank şi povesteşte că a ales acest drum la sfârşitul anilor ’80, într-o perioadă care a marcat transformarea Turciei şi care a însemnat că sectorul bancar a făcut faţă multor provocări, dar şi multor oportunităţi. Ţara se îndrepta spre o economie liberală, iar industrii precum comerţul extern, turismul şi domeniul bancar aveau ocazia să crească exponenţial. „În acea perioadă am absolvit Facultatea de Economie din cadrul Universităţii de Economie şi Ştiinţe Administrative din Uludag.” La scurt timp, s-a angajat la Turkiye Garanti Bankasi, care era deja la acea vreme una dintre cele mai puternice instituţii financiare din ţara natală. Acum, instituţia este cea mai mare bancă din Turcia din punctul de vedere al capitalizării bursiere; în 2015, a înregistrat un venit net consolidat de 3,61 miliarde lire turceşti (1,15 miliarde euro), iar volumul de active a ajuns la 279,65 miliarde lire turceşti (88,53 miliarde euro).

    Miza pe o carieră în cadrul acestei bănci s-a dovedit pentru Ufuk Tandogan un veritabil loz norocos. El îşi aminteşte că „încă de la primul interviu am ştiut că trebuie să iau parte la această călătorie şi recunosc că a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat”. La şase ani după angajare, în 1994, a fost promovat branch manager în cadrul Garanti Bank în Turcia, poziţie pe care a ocupat-o timp de aproape opt ani; în 2005 a preluat funcţia de senior vicepresident commercial and corporate credits, fiind responsabil de portofolii importante şi clienţi mari. De asemenea, a fost membru în Consiliul de Administraţie al Biroului de Credit din Turcia şi al Garanti Credite Ipotecare Turcia.

    Pentru Ufuk Tandogan, criza din anii ’90 din Turcia a fost un antrenament mai mult decât util pentru perioada dificilă de criză economică din ultimii ani, cu care s-a confruntat pe ambele pieţe – Turcia şi România. „Turcia a întâmpinat, într-adevăr, diverse provocări în anii ‘90”, spune şeful Garanti Bank. În ultimul deceniu de dinainte de 2000, problemele economice s-au acumulat, treptat, de-a lungul anilor, iar peste acestea s-a suprapus instabilitatea politică ce a caracterizat scena locală din 1990 până în 2002. Însă după criza din 2001 care a zguduit economia ţării autorităţile au făcut reforme structurale: au fost înfiinţate mai multe instituţii şi organisme, printre care Agenţia de Supraveghere şi Reglementare a Băncilor, Autoritatea pentru Concurenţă sau Autoritatea pentru Achiziţii Publice.

    După 2002 ţara s-a stabilizat şi din punct de vedere politic, iar criza financiară mondială declanşată de căderea Lehman Brothers a afectat economia turcă într-o măsură mai mică decât alte pieţe europene. Astfel, bancherul turc a experimentat şi perioadele mai dificile din economia ţării natale, înainte de a prelua mandatul de conducere al filialei româneşti  a Garanti Bank. „Fiecare perioadă vine cu provocări, dar şi cu oportunităţi, iar a gestiona acele vremuri pentru a ajunge la cele mai bune rezultate a adăugat valoare sporită experienţei mele în această industrie. După cum ştiţi, ultimii ani au adus provocări în toate industriile, inclusiv în domeniul bancar.”

    Toamna lui 2012 a fost momentul în care a Ufuk Tandogan a făcut un pas important; a primit aprobarea BNR pentru a prelua funcţia de CEO al Garanti Bank Romania şi a devenit şi preşedinte al Garanti Leasing şi Garanti Credite de Consum. Care a fost prima reacţie atunci când a aflat că va prelua conducerea Garanti Bank România? „Sentimentul nu poate fi exprimat într-un singur cuvânt. A fost un mix de emoţii, entuziasm şi simţ al responsabilităţii.”

    Entuziasmul promovării nu a fost umbrit de adaptarea la piaţa bancară din România, pe care o descrie ca fiind destul de lină: „Nu aş caracteriza adaptarea mea la piaţa locală drept una dificilă. Există într-adevăr câteva diferenţe culturale, dar am reuşit în aproximativ şase luni să mă acomodez”. Una dintre principalele diferenţe dintre cele două sisteme bancare este dimensiunea – sectorul bancar din Turcia este unul dintre cele mai mari din Europa emergentă, cu un volum total al activelor de peste 800 de miliarde de dolari, de aproape nouă ori mai mare decât al pieţei bancare româneşti. Ambele sisteme sunt însă foarte bine reglementate, monitorizate şi guvernate, apreciază Tandogan, încercând să găsească asemănări şi deosebiri între cele două pieţe.

  • Răspunderea mea, a lui, a noastră

    Am vrut să văd cum a reacţionat lumea la o astfel de ştire, practic o întoarcere la starea de dinainte de incendiu, dar, ghinion, aceasta nu s-a viralizat; drept urmare, a rămas prin ungherele siturilor de ştiri şi ale jurnalelor televiziunilor. Şi doar un singur caz, cel al Arenei Naţionale, mai aduce în atenţia publicului autorizaţiile necesare funcţionării spaţiilor publice şi pericolele care pot apărea.

    Probabil că nici acest caz nu va mai exista prea mult, pentru că recent am auzit, cu jumătate de ureche, recunosc, asta pentru că nu sunt prea pasionat de ştirile cu tentă sportivă, că reprezentanţii uneia sau mai multor echipe de fotbal bucureştene vor merge nu ştiu unde pentru a cere redeschiderea stadionului. Şi, desigur, o să rezolvăm totul cu o declaraţie pe propria răspundere a cuiva. Fapt este că măsura propusă de ministrul de interne nu are altă menire decât de a transfera toată răspunderea, în cazul unui alte nenorociri, către administratorii respectivelor spaţii, iar autorităţile care nu şi-au făcut treaba să fie absolvite de vină. Un punct de vedere interesant, care poate fi extins.

    Să dea cineva, de exemplu, o declaraţie pe propria răspundere că în Vrancea nu va mai fi niciodată un seism major, ca să dormim liniştiţi, fie şi în clădiri cu faţada tapetată de buline roşii.

    Sau să dea altcineva o declaraţie pe propria răspundere că folosirea celor mai ieftine materiale, pentru construcţii sau pentru amenajări, este o acţiune pur economică, care nu are de-a face cu potenţialele pericole ce derivă din folosirea respectivelor materiale.
    Oricum, instituţia propriei răspunderi funcţionează din plin, şi acum, în alte domenii. S-au dat mii de declaraţii pe propria răspundere, de către tot soiul de aleşi şi de oficiali ai statului, cum că nu au făcut poliţie politică înainte de 1989; pe urmă tot ei s-au bătut în dosare de colaboratori ai Securităţii, în mod public. Parlamentarii dau o declaraţie pe propria răspundere că sunt corecţi în folosirea celor peste 10.000 de lei pe care îi primesc pentru cabinetele din teritoriu, deşi legătura aleşilor români cu teritoriul are loc cel mult o dată la patru ani, în perioada alegerilor, în rest netrecând cu lunile pe la birouri.

    Înţeleg că formularul 088, „Declaraţie pe propria răspundere pentru evaluarea intenţiei şi a capacităţii de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni din sfera TVA“  este un soi de instrument de schingiuire în masă, care mănâncă luni de zile de stat la cozi la administraţiile fiscale, plus bani pierduţi şi nervi împrăştiaţi. Rezultatul este imposibilitatea practică a deducerii TVA, pentru că Fiscul tratează pe toată lumea ca pe un potenţial infractor. Aşa, fără nicio declaraţie pe propria răspundere.

    Declaraţia pe propria răspundere este un act firesc, ce ţine de normalitatea unei societăţi, de corectitudine, de responsabilitate şi de simţ al măsurii. Dar undeva unde încălcarea, sau manifestarea nepăsării faţă de lege, este norma, şi dacă este menită doar să spele mâna sau obrazul, poate ascunde capcane periculoase.

    „Întâlnirea“, un tablou al pictorului australian Charles Blackman, pictat prin anii ’60 ai secolului trecut; este despre experienţa singuratică şi emoţionantă a celor ce aleg să rămână oameni întregi.