Tag: Actualitate

Cruciada sefului ANAF impotriva evazionistilor a monopolizat pentru inca o saptamana atentia publica; indelung au fost comentate amenintarea cu scoaterea la vanzare a Garii de Nord, schimburile de replici cu sefii cluburilor de fotbal sau reprosurile la adresa Ministerului Economiei ca nu se preocupa de datoriile Termoelectrica.

 

Bodu nu e insa unicul luptator cu evazionistii: inventivitatea guvernantilor cand incearca sa aduca mai multi bani la buget si-a gasit un pandant fericit in ideea ministrului Flutur, de la Agricultura, de a “personaliza” painea ca sa combata evaziunea din industria de panificatie, care ar ajunge la 40% din piata. Pe langa obligatia licentierii silozurilor si a depozitelor de cereale, de la 1 ianuarie 2006, Flutur va cere ca morile sa tina o evidenta electronica a cantitatilor de cereale prelucrate, iar painea sa fie identificata prin ambalare, marcare sau stantare.

Lupta intre putere si opozitie s-a mutat pe un teren nou. Blocajul din dezbaterile parlamentare a fost depasit, dupa ce reprezentantii coalitiei au cedat in fata opozitiei, acceptand cererea acesteia ca regulamentul modificat al celor doua Camere sa poata fi atacat la Curtea Constitutionala. E adevarat, in decurs de 25 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial – interval aproape dublu fata de termenul de 15 zile propus initial de PSD.

 

Dar aceasta pare a fi singura victorie a Aliantei, intrucat e foarte posibil ca decizia Curtii sa-i fie potrivnica, daca va aprecia ca schimbarea presedintilor de Camere inainte de expirarea mandatului, prevazuta de regulamentul modificat, este neconstitutionala. Majoritatea celor noua membri ai Curtii sunt considerati apropiati ai fostei puteri, asa incat faptul ca noua putere ofera acum, prin proiectul de buget pe 2006, o alocatie bugetara sensibil mai mare pentru Curtea Constitutionala a si fost deja interpretat drept o incercare de a cumpara voturile judecatorilor de acolo.

 

Rezultatul negocierilor dintre putere si opozitie l-a iritat pe premierul Calin Popescu-Tariceanu. Cu doar doua zile inaintea rundei de negocieri, el afirmase ca Alianta nu va ceda si va merge pana la capat cu schimbarea presedintilor celor doua Camere. Apoi, constient de faptul ca PSD ar putea bloca si discutiile referitoare la buget pe 2006 si cele despre legile integrarii, primul-ministru a acceptat ideea unui compromis cu principalul partid de opozitie. Totusi, a primit rezultatul final al negocierilor cu PSD ca pe o infrangere.

 

Potrivit unor surse parlamentare, citate de Mediafax, artizanul cedarii a fost democratul Radu Berceanu. Acesta, ca si alti reprezentanti ai puterii, a promis sa accepte decizia Curtii Constitutionale, desi recunoaste ca ar putea fi in defavoarea lor. “Stim ca este subordonata PSD, dar ne gandim ca sunt oameni care isi dau seama de importanta acestei institutii si speram sa fie obiectivi”, a declarat Berceanu.

 

De cealalta parte, conducerea PSD s-a aratat satisfacuta de negocieri. Presedintele partidului, Mircea Geoana, a afirmat ca formatiunea sa va respecta decizia Curtii, oricare ar fi aceasta, opinie intarita si de Adrian Nastase. Numai ca Nastase a deschis un nou front de disputa, declarand ca, daca presedintii Camerelor sunt schimbati din functie, inseamna ca tot sistemul de negocieri in baza caruia au fost numiti presedintii comisiilor parlamentare cade si el si trebuie reluat de la zero. Astfel incat razboiul nervilor din Parlament are toate sansele sa continue.

Punctul pe i in discutiile despre bugetul pe 2006 l-a pus analistul fiscal Gabriel Biris, care la un moment dat a sugerat ca, din moment ce proiectul de buget a fost aprobat inainte de a fi gata Codul fiscal, inseamna ca pe parcurs veniturile vor fi redimensionate in functie de cheltuieli. Cu alte cuvinte, comanda politica stabileste intai niste cheltuieli, apoi in functie de ele se redacteaza Codul fiscal astfel incat sa asigure venituri pentru aceste cheltuieli.

 

In aceasta logica, nu mira faptul ca ministrul finantelor, Sebastian Vladescu, s-a declarat pregatit sa rupa acordul cu FMI, cel mai probabil pe motiv ca Fondul nu aproba un deficit bugetar mai mare. Dar, totusi, de unde ar urma sa soseasca veniturile in plus la buget? Deocamdata nu se atinge nimeni de TVA, iar noile taxe propuse de Finante sau de alte ministere cad una cate una, asa cum am vazut ca s-a intamplat cu taxa pe imobilizarile corporale sau asa cum se va intampla probabil cu taxa pe viciu pe tigari si alcool daca mustrarile venite de la Bruxelles vor fi luate in seama.

 

In lipsa de alte solutii, colectarea mai buna ramane sfanta: seful ANAF, Sebastian Bodu, a explicat saptamana trecuta ca la scoala ca, daca vrem sa avem bani mai multi pentru sanatate sau invatamant, trebuie sa marim veniturile la buget, inclusiv cu sumele recuperate de la datornicii la fisc. Iar printre acestia se numara si cluburile de fotbal, prima la rand fiind Steaua, cu cea mai mare datorie restanta – 11,6 milioane de euro.

 

Dincolo de circul mediatic starnit de razboiul devenit personal intre Sebastian Bodu si ex-patronul Stelei, Gheorghe Becali, nu poate trece neobservat modul cum amenintarea fiscala fata de clubul din Ghencea i-a mobilizat pe jucatori, care au castigat cu 4-0 meciul din grupele Cupei UEFA cu Lens. Spre deosebire de stimulentele financiare obisnuite in fotbal, adica ofertele de sume de bani pentru echipe, Bodu a oferit deci un altfel de stimulent Stelei, avantul de pe teren de joia trecuta nefiind fara legatura cu perspectiva executarii silite de catre ANAF.

 

Mai putin stimulat astfel, Dinamo n-a facut decat un egal cu Heereven. Metoda patentata de Bodu merita insa incercata si in fazele superioare ale competitiei, iar daca se generalizeaza la scara economiei, probabil ca si performanta economica a marilor datornici la stat ar creste la fel de spectaculos ca si performanta sportiva a celor 11 active inca neinstrainate de contribuabilul Becali.

Viceguvernatorul BNR, Eugen Dijmarescu, a iesit saptamana trecuta sa comenteze situatia cursului de schimb, prezicand ca si in 2006 va creste puterea de cumparare a leului (adica va continua aprecierea fata de euro) si ca intrarile de valuta vor continua, intarind leul, mai ales ca atunci va fi liberalizat si accesul strainilor la titlurile de stat. Dijmarescu a insistat insa pe ideea ca e vorba de o evolutie naturala si nu de una indusa de BNR, pentru ca banca centrala nu stabileste cursul de schimb, singurul ei obiectiv fiind reducerea inflatiei.

 

Ce l-a motivat pe viceguvernator sa faca astfel de previziuni si precizari? In ultima vreme, leul a inceput sa se deprecieze, unii observatori vazand chiar o tendinta in toata regula a speculatorilor de a cumpara euro mizand pe o depreciere a leului, asteptata oricum mai de mult pentru ultimele luni ale anului (capitalurile speculative care se retrag ca si in alte tari est-europene, plus momentul unor plati pentru importuri, plus momentul de scadenta pentru euroobligatiuni in valoare de 300 de milioane de euro). Incurajati de scaderea drastica a dobanzilor la leu, speculatorii ar imprumuta deci ieftin lei ca sa cumpere valuta, ceea ce ar explica recenta depreciere a monedei romanesti.

 

Alti observatori sustin ca de fapt in spatele intregii miscari se afla BNR, care a intervenit direct in piata, urmarind sa impuste mai multi iepuri. Pe de o parte, ar vrea sa demonstreze ca da roade politica ei de a forta cresterea creditului in lei prin refuzul de a mai absorbi surplusul de bani ai bancilor comerciale. Pe de alta parte, ar vrea sa induca o depreciere a leului, ca sa-i mai linisteasca pe exportatori si in general pe intreprinzatorii care, loviti si de cresterea leului, si de ceata Codului fiscal, au greutati reale sa-si planifice viitorul chiar pe termen foarte scurt.

 

Disponibilitatea BNR de a lasa leul sa se deprecieze ar explica, in acesta logica, de ce Isarescu a admis ca inflatia pe 2005 ar putea ajunge la 8,3%, in loc de 8%, cum estimase premierul Tariceanu, sau in loc de 7,5%, cat era prognoza initiala. Numai ca o asemenea interpretare deranjeaza evident banca centrala, care e firesc sa se teama din principiu de o depreciere abrupta a leului, urmata de un nou salt al inflatiei. Asa incat declaratiile lui Eugen Dijmarescu vin sa linisteasca spiritele si, firesc din partea unui oficial al BNR, sa influenteze piata. Paradigma nu s-a schimbat: ramanem pe aprecierea leului si pe dezinflatie, nu ne-am intors la depreciere si la inflatie.

 

Cat despre avertismentul de curand ale guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, ca o apreciere nominala in continuare a cursului de schimb e nesanatoasa pentru economie, daca nu e sustinuta de cresterea productivitatii, sensul lor nu e ca banca centrala vrea sa impinga leul in jos, ci doar ca excesul de capitaluri speculative dauneaza economiei. In rest, vicele Dijmarescu a vorbit destul de clar despre ce trebuie sa astepte exportatorii de la BNR, repetand ca o firma care vrea sa fie competitiva n-are decat sa-si imbunatateasca productivitatea, nu sa astepte ca leul sa slabeasca.

Saptamana trecuta a fost marcata de noi tensiuni in coalitie. De aceasta data, focul a fost deschis de presedintele PNL Bucuresti, Ludovic Orban, la o intalnire a liberalilor din Arges. El l-a acuzat pe Traian Basescu ca da peste cap toate intelegerile politice ale Aliantei, referindu-se la faptul ca presedintele s-a opus ideii de schimbare a presedintilor consiliilor judetene ai PSD. “De noua luni ii transmit presedintelui Basescu ca a ajuns acolo doar datorita sustinerii PNL. Daca nu s-ar fi retras Theodor Stolojan, noi am fi dat presedintele Romaniei”, a rabufnit Orban.

 

Superiorul lui Orban pe linie de partid, Calin Popescu Tariceanu, a incercat sa calmeze spiritele, insa nu s-a delimitat total de parerile acestuia, ajungand in cele din urma sa-i reproseze lui Basescu, alaturi de Orban, ca nu a rezolvat problema serviciilor de informatii. Cum era de asteptat, conflictul s-a stins, iar cel mai sifonat din schimbul de replici a ramas tot Ludovic Orban: purtatorul de cuvant al PNL, Eugen Nicolaescu, a subliniat ca declaratiile colegului sau sunt “pareri personale”.

 

Unii analisti au interpretat insa iesirea lui Orban drept o manevra pusa la cale de insusi seful partidului, Tariceanu, care ar fi vrut astfel sa creeze o supapa pentru nemultumirile din PNL pentru faptul ca, sustinut de Traian Basescu, PD a preluat in mod irevocabil sefia Aliantei. 

Dupa ce la congresul din aprilie a pierdut prima pozitie in partidul pe care l-a fondat, Ion Iliescu a mai primit o lovitura sub centura la inceputul saptamanii trecute. Excedati de comentariile si manevrele de culise ale fostului presedinte, liderii PSD au reactionat public, sugerand chiar posibilitatea ca fondatorul partidului sa fie exclus din randurile formatiunii. Mircea Geoana a afirmat raspicat ca “rezerva de rabdare” pe care liderii PSD au avut-o fata de Ion Iliescu “se apropie de sfarsit”, precizand ca Iliescu trebuie sa urmeze linia trasata de conducere, chiar daca “nu va fi niciodata un simplu membru de partid”.

 

Impreuna cu Iliescu a fost criticat si senatorul Antonie Iorgovan. “Nu are nici o dezlegare sa vorbeasca in numele partidului”, a declarat Geoana, referindu-se la comentariile senatorului PSD referitoare la necesitatea organizarii unui congres extraordinar, unde Ion Iliescu ar putea candida si chiar recastiga presedintia PSD. Daca luam in considerare faptul ca Geoana i-a amenintat cu sanctiuni care merg pana la excluderea din PSD pe toti membrii care insista sa puna in discutie tema unui congres extraordinar, amenintarea la adresa lui Ion Iliescu devin cat se poate de transparente.

 

Respingerea ideii de congres extraordinar si aruncarea vinei pentru ea in carca gruparii Iliescu apare destul de ciudata, dupa ce cu doua saptamani in urma, si Mircea Geoana, si Ioan Rus, si Adrian Nastase pareau favorabili, desi din motive diferite, unei asemenea solutii. Ulterior insa, conducerea PSD a iesit in public si a conchis ca nu e nevoie de nici un congres, iar toata povestea a fost interpretata drept un efect al masinariei de zvonuri puse la cale de adversarii lui Mircea Geoana.

 

Explicatia e ca toate comentariile despre congresul extraordinar si luptele pentru putere din PSD ar dauna de fapt pozitiei actualului lider, pentru ca ar traduce o incapacitate a acestuia de a asigura stabilitatea in partid si o lipsa de solidaritate intre gruparile reprezentate la varf.

Presedintii principalelor partide aflate la guvernare, PNL si PD, s-au certat saptamana trecuta pentru prima oara in mod direct, nu prin intermediari. Atacul a fost declansat de Emil Boc, suparat de declaratiile belicoase facute de liberalul Ludovic Orban impotriva presedintelui Traian Basescu.

 

Liderul democratilor a reluat disputa declansata de demisia ministrului invatamantului, Mircea Miclea, si i-a spus premierului Calin Popescu Tariceanu ca formatiunea sa nu va vota proiectul de buget pe anul viitor daca invatamantul nu va primi macar 5% din PIB. La randul sau, primul-ministru I-a acuzat pe democrati ca incearca mereu “sa provoace o criza politica”. Tariceanu a adaugat ca daca democratii nu voteaza bugetul, el este gata, din nou, sa-si dea demisia, fiindca “nu este agatat de scaunul de prim-ministru”.

 

 Disputa s-a incheiat cu hotararea comuna de a suplimenta bugetul educatiei pe baza sumelor taiate de la Senat si Camera Deputatilor, solutie aflata la indemana inca de la inceputul dezbaterilor.

Dupa cum era de asteptat, proiectul de buget pentru anul urmator a provocat numeroase nemultumiri in randul clasei politice, dar putini se asteptau la o demisie cu acte in regula, depusa si inregistrata la cabinetul premierului – cea a ministrului educatiei, Mircea Miclea, motivata de bugetul prea mic alocat invatamantului in 2006. Miclea a insistat asupra faptului ca nu-si poate pune in practica proiectele in conditiile subfinantarii cronice a invatamantului si a acuzat faptul ca in elaborarea bugetului nu s-a tinut cont de promisiunile facute in campania electorala, cand invatamantul era considerat o prioritate nationala.

 

Reactia sindicatelor din invatamant a fost relativ previzibila. Liderii sindicali s-au aratat solidari cu decizia lui Mircea Miclea si au amenintat ca vor intra in greva generala daca bugetul pentru educatie nu va fi suplimentat. Interesant este insa ca pozitia lui Miclea a fost sustinuta de presedintele Traian Basescu, care nu a pierdut ocazia de a critica bugetul guvernului Tariceanu pentru nerespectarea promisiunilor electorale, amenintand chiar ca nu-l va promulga daca situatia va ramane neschimbata si dupa dezbaterea proiectului de buget in Parlament.

 

In intampinarea criticilor prezidentiale a venit liderul Partidului Democrat, Emil Boc, care a anuntat ca nu va nominaliza nici o persoana pentru postul de ministru al educatiei, pana la rezolvarea problemei cu bugetul. Mai mult, a amenintat ca Partidul Democrat va amenda in Parlament bugetul propus de guvernul pe care, teoretic, il sustine. Cei ce au vazut insa in decizia lui Boc o confirmare a scenariului mai vechi ca PD ar urma sa se retraga de la guvernare sub un pretext oarecare s-au inselat insa, cel putin deocamdata: spre sfarsitul saptamanii, liberalii si democratii se intelesesera deja sa creasca bugetul pentru educatie la 4,4% din PIB, de la nivelul initial de 4%. Miclea si sindicatele cerusera insa cel putin 5%, tocmai pentru ca in 2007, anul teoretic al aderarii la UE, sa poata obtine un buget de 6%.

 

E drept insa ca ministrul Miclea, care raspunde si de cercetare, ar fi putut sa se consoleze cu o cifra mai mult decat spectaculoasa: cresterea cu 82% fata de anul trecut a alocatiei bugetare pentru cercetare. Cu aceasta crestere cu tot insa, alocatia prevazuta pentru cercetare in 2006 nu ajunge decat la 1% din PIB.

Primul lucru care frapeaza la proiectul de buget pe 2006 aprobat saptamana trecuta de Guvern a fost coincidenta de optimuri: cea mai mica inflatie posibila, cel mai mic deficit bugetar si de cont curent posibil, si asta in conditiile unei cresteri economice viguroase, inca mai inalte decat anul acesta.

 

Tinand cont de dezechilibrele actuale, e greu de explicat care vor fi parghiile in stare sa sustina atingerea simultana a tuturor acestor optimuri: cresterea economica pe 2005 pare sa-si fi epuizat resursele, iar deficitul de cont curent si inflatia tind sa depaseasca prognozele initiale (guvernatorul Isarescu a estimat pentru 2005 o inflatie de 8-8,3%, fata de o tinta initiala de 7% si una revizuita ulterior de 7,5%).

 

 In plus, unii dintre indicatori se intemeiaza pur si simplu pe ipoteze: veniturile la buget, de pilda, urmeaza sa creasca pentru ca va creste colectarea, va creste baza de impozitare (desi Codul fiscal, care ar preciza despre ce baza de impozitare e vorba, nu e gata) si va creste numarul de contribuabili, fiindca vor fi create noi locuri de munca.

 

Unii analisti au comentat ca tabloul foarte optimist infatisat de proiectul de buget se explica de fapt prin cursul de schimb de 3,5 RON/euro ales ca referinta si care ar distorsiona peisajul real. Altii au gasit explicatie in graba intocmirii bugetului, tinand cont ca Guvernul are obligatia sa trimita proiectul in Parlament in cursul lunii octombrie, cu ideea subinteleasa ca oricum forma actuala nu e decat o schita care urmeaza sa fie amendata din plin fie in Parlament, fie chiar inainte de dezbateri.

 

Am vazut deja ca, in ciuda afirmatiilor apasate ale premierului ca nu se poate suplimenta bugetul nici unui minister decat daca un altul accepta sa-si taie din propria alocatie, bugetul educatiei a crescut deja, din cauza presiunilor politice. Cat priveste faptul ca inca n-a aparut Codul fiscal pe baza caruia ar urma sa se colecteze veniturile, autoritatile nu vad aici nici o problema. In proiectul de buget figureaza deja sumele prevazute sa fie incasate din impozitele pe piata de capital si din taxele pe proprietate; in rest, pana la sfarsitul saptamanii trecute se stia doar ca facilitatile pentru softisti au ramas in vigoare si ca s-a renuntat la foarte contestata idee a taxei de 0,5% pe imobilizarile corporale.

 

Cifrele de baza

Indicator           Variatie nominala 2006/2005

PIB      322,5 mld. RON (90,8 mld. euro)        A6%

Cheltuieli buget consolidat         102,79 mld. RON (28,9 mld. euro)      A13,9%

Venituri buget consolidat           100,79 mld. RON (28,3 mld. euro)      A15,4%

Curs mediu       3,55 RON/euro

Inflatie  5,5%

 

Promisiuni

Indicator           Variatie 2006/2005

Salariu mediu brut         A12,5%

Numar salariati A2,1%

Investitii            A12%

Cerere interna   A7,2%

Productie industriala      A4,4%

Importuri          A15,8%

Exporturi          A14,6%

 

De unde vin banii

Indicator           2006 (%PIB)   2005 (% PIB)

Deficit bugetar  0,5       1,5

Deficit de cont curent    6,9       8

Venituri bugetare          31,2     29,9

CAS    9,3       9,5

Impozit pe venit            2,6       2,1

Impozit pe profit           2,3       2,6

Venit din TVA  8          7,3

Accize  3,3       3,3

Taxe vamale     0,6       0,75

Tensiunile traditionale din PSD au iesit iarasi la iveala in cursul saptamanii trecute, odata cu zvonurile privind posibila organizare a unui congres extraordinar. Principalii promotori ai ideii ar fi presedintele partidului, Mircea Geoana, si cel al filialei Cluj, Ioan Rus.

 

Geoana ar prefera aceasta solutie pentru a pune in discutie atat prelungirea mandatului de conducere a partidului, de la doi la patru ani, cat si modificarea regulamentului intern, pentru a se putea debarasa de persoanele incomode din partid (primul exemplu citat de presa aici e cel al lui Dan Ioan Popescu, seful filialei din Bucuresti). Rus doreste si el organizarea congresului, pentru ca ar aspira la scaunul de presedinte executiv al partidului, detinut in prezent de Adrian Nastase – pozitie care i-ar permite sa ajunga prim-ministru daca PSD va castiga alegerile generale din 2008. La randul sau, Adrian Nastase ar dori si el un congres, pentru a putea candida si el la functia de presedinte al partidului.

 

In ceea ce il priveste, senatorul Ion Iliescu a dezavuat initial ideea unui congres extraordinar, considerand-o o dovada a unei stari de lucruri nefiresc tensionate (pe care fostul lider PSD o anticipase insa chiar din primavara, de cand el a pierdut conducerea partidului in favoarea lui Geoana). Totusi, Iliescu a lasat lucrurile intr-o nota de ambiguitate destul de obisnuita pentru el, declarand ca nu exclude ideea de a candida din nou la conducerea partidului, daca va fi convocat in cele din urma un congres extraordinar.