Europa conduce detaşat topul celor mai bune oraşe în care să locuieşti, din top 25, 15 fiind pe ”bătrânul continent”, conform unui studiu Monocle.
Pentru realizarea topului s-au luat în considerare câteva criterii pentru catalogarea oraşelor. Printre acestea se numără şi preţul mediu al unui prânz, preţul unei cafele, cât te costă să închiriezi o garsonieră şi câte obiective turistice există în oraş.
Cu doar puţină vreme în urmă, „roata de rezervă” a Guvernului anunţa că tocmai ce-a fost adoptată o Ordonanţă de urgenţă conform căreia salariile unor „înalţi demnitari” ai statului urmau să fie generos majorate. De ce? Pentru că binemerită de la naţiune şi pentru că e un soi de măsură în inegala luptă împotriva corupţiei. Iute, apoi, preşedintele ţării (al cărui salariu urma să fie şi el multiplicat) a salutat public iniţiativa Guvernului şi a circumscris-o tot în contextul măsurilor prin care ne războim cu pârdalnica de corupţie. Mă rog, până la urmă Ordonanţa cu pricina n-a mai fost adoptată de Guvern (deocamdată).
Acum: eu văd puţin altfel lucrurile. Cred că, stânjeniţi de faptul că, până deunăzi, un ministru putea fi cumpărat cu o paporniţă umplută cu caltaboşi, executivul a gândit, în laboratoarele sale, o lege care, sporind de „n” ori salariile „înalţilor funcţionari”, i-ar fi adus pe aceştia în situaţia de a nu mai accepta drept şpagă un şir de cârnaţi şi o sticlă de palincă, să ne facem de râs în toată Europa.
Păi dacă un ilustru „funcţionar înalt” are o leafă de, să zicem, 1.000 de euro, pe amărâtul ăla îl poţi cumpăra cu 1.500 (dacă iei mai mulţi miniştri, la pachet, preţul chiar poate scădea, la fel dacă te nimereşti pe timp de vară, când e „happy hour” la şpăgi). Trebuia şi noi să ne aliniem standardelor şpăgii internaţionale. Şi cum s-o facem altfel decât mărind salariile iluştrilor noştri conducători? Prin această înţeleaptă măsură şpaga nu va dispărea, în schimb va ajunge la valori decente, recunoscute ca atare pe plan internaţional, şi nu ne vom mai face de râs în faţa partenerilor noştri externi şi mai ales a Europei din care, cu mândrie, facem parte.
Personal, regret că Ordonanţa cu pricina a fost retrasă. Sper doar că amânarea adoptării ei va avea drept efect creşterea factorului cu care vor fi multiplicate salariile mai-marilor şi iluştrilor noştri conducători, astfel încât să devenim noi, românii, un vector internaţional al mercurialului şpăgii. O merităm şi cred, sincer, că suntem capabili de această performanţă. Aştept. Cu încredere şi cu speranţă.
Sume la care majoritatea românilor nici nu visează, de ordinul zecilor de mii de euro, sunt câştigate, lunar, de câţiva angajaţi. Asta reiese dintr-un top al celor mai mari salarii din România, realizat pe baza datelor furnizate de Inspecţia Muncii.
De la şarmul unic al Indiei, la peisaje care îţi taie respiraţia în Elveţia, redactorii National Geographic Traveler au inventariat cele mai interesante destinaţii de vacanţă.
Topul celor mai frumoase destinaţii de vacanţă pe care ar trebui să le vizitezi în 2015.
VEZI AICI TOPUL CELOR MAI FRUMOASE DESTINAŢII DE VACANŢĂ PENTRU 2015
Un manager de top român dintr-o multinaţională din Bucureşti are un salariu la jumătate faţă de unul din Geneva, cu 43% sub nivelul unuia din Londra, cu 37% mai puţin decât unul din Dublin şi cu doar 13% sub nivelul unui executiv de top din Varşovia, arată datele unei cercetări comparative realizate de firma de consultanţă în management Hay Group, care publică în fiecare an studii salariale cu date colectate din mediul privat.
În mod paradoxal poate, acelaşi studiu arată că executivii seniori câştigă mai mult în Bucureşti decât în New York (cu 8% mai mult), Praga (cu 19%), Montreal (cu 18%) sau faţă de oraşele din Japonia (cu 9%). Datele prezentate în comparaţie vizează valoarea medie totală a pachetului de compensaţii şi beneficii şi nu includ informaţii legate de managerii expaţi, care au pachete salariale mult mai mari decât managerii locali din zonele analizate. Cum se explică aceste diferenţe?
„Sunt puţini manageri buni în România, iar cei care sunt cu adevăraţi buni trebuie reţinuţi”, crede Andreea Voinea, directorul de resurse umane al BCR, cea mai mare bancă de pe plan local. În opinia ei, aşa-numitul pool de talente din România este relativ îngust la nivel de poziţii de top management, iar majoritatea candidaţilor buni sunt concentraţi în Bucureşti. De aceea, bătălia pe competenţele lor a făcut ca salariile să le crească într-un ritm mult mai accelerat prin comparaţie cu ce s-a întâmplat cu restul angajaţilor din companii.
De aceeaşi părere este şi Mirela Marinescu, head of executive search în cadrul grupului APT, cu activităţi în domeniul recrutării şi închirierii de forţă de muncă temporară, care spune că România a ajuns să aibă şefi bine foarte bine plătiţi pentru că multă vreme angajatorii nu au găsit candidaţi bine pregătiţi care să ocupe poziţii de management.
„Când au apărut multinaţionalele, majoritatea poziţiilor erau ocupate de expaţi şi, după ce şi-au încheiat mandatele, cel puţin o parte din pachetele lor salariale s-au transferat şi către managerii români care au rămas să îi înlocuiască. Deşi angajatorii nu au oferit şi nu oferă aceleaşi pachete românilor prin comparaţie cu cele ale expaţilor, au fost totuşi nevoiţi să le dea salarii mari şi managerilor locali, pentru a-i motiva şi pentru a-i reţine în companii”, menţionează Marinescu.
Pachetele salariale ale managerilor de top din România diferă în funcţie de dimensiunea companiilor şi de industria în care activează, însă, în general, un manager de top câştigă, în medie, între 10.000 şi 15.000 de euro net pe lună, la care se adaugă bonusul anual şi aşa-numitele „long term incentive plan“ (plan de motivare pe termen lung), prin care aceştia primesc pachete de acţiuni în companie, la preţuri preferenţiale, potrivit informaţiilor din piaţă.
La polul opus sunt însă pachetele salariale ale muncitorilor din România, care adesea primesc puţin peste salariul minim pe economie (adică circa 175 de euro net pe lună). De altfel, aceeaşi comparaţie făcută de consultanţii de la Hay Group în multinaţionale la nivelul poziţiilor de muncitori / personal operaţional arată o poziţionare complet diferită a angajaţilor din Bucureşti prin comparaţie cu cei care ocupă astfel de funcţii în alte ţări. De departe cea mai mare diferenţă este între costul salarial al unui muncitor din Bucureşti şi al unuia din Geneva, care câştigă de zece ori mai mult decât unul din România (deşi un şef din Capitală câştigă doar de două ori mai puţin decât unul din acelaşi oraş elveţian). În oraşele din Japonia sau din Olanda, dar şi în Londra, Dublin, Paris, Berlin sau New York angajaţii care fac parte din categoria personalului operaţional primesc salarii de 3 până la 5 ori mai mari decât în Bucureşti, deşi diferenţele dintre pachetele salariale ale şefilor din aceleaşi zone nu sunt atât de mari. ”Atunci când decid să investească într-o ţară, investitorii se uită de regulă la mai multe aspecte, cum ar fi costurile cu forţa de muncă pentru personalul operaţional, pentru că în această categorie intră o mare parte din personalul unei companii, dar şi la potenţialul de viitori angajaţi pe care i-ar putea avea în locul respectiv”, spune Mihaela Lupu, market leader productized services în cadrul Hay Group România.
Hotelul InterContinental din Hong Kong e unul dintre cele mai luxoase din Asia. Apartamentul The Presidential Suite, cel mai scump oferit spre închiriere, le oferă turiştilor o experienţă panoramică IMAX, are vedere spre una dintre cele mai frumoase zone din oraş (Victoria Harbour/Hong Kong Island), piscină privată, jacuzzi şi sală de gimnastică. Pe lângă asta, celor care închiriază acest apartament li se oferă drept cadou şi o plimbare gratuită cu un Phantom VI Rolls Royce, Bentley sau cu o limuzină Mercedes. The Presidential Suite poate fi închiriat cu 14.000 de dolari / noapte. În ciuda opulenţei, acest apartament ocupă, însă, doar ultimul loc în topul celor mai scumpe camere de hotel din lume, realizat de CNN Travel.
Top 10 cele mai scumpe camere de hotel din lume:
1. Royal Penthouse Suite, Hotel President Wilson, Geneva
Cât costă: 65.000 de dolari pe noapte
Are 12 camere şi vedere panoramică spre Mont Blanc şi Lacul Geneva. Uşile şi ferestrele sunt construite din materiale anti-glonţ, iar legătura între etaje nu e făcută de scări, ci de un lift, care e, în sine, o mică bijuterie de design interior. Apartamentul mai are pian, sală de biliard, bibliotecă şi un centru privat de fitness.
2. The Presidential Suite, The Raj Palace Hotel, Jaipur, India
Cât costă: 45.000 de dolari pe noapte
Are muzeu privat şi e unul dintre cele mai mari apartamente din Asia. Dispune de patru etaje, iar mobilierul şi decoraţiunile interioare sunt realizate din aur şi fildeş. Pe lângă acestea, acest apartament mai are terasă şi o piscină cu vedere spre cea mai frumoasă zonă din Jaipur.
3. Ty Warner Penthouse Suite, Four Seasons Hotel, New York
Cât costă: 41.836 de dolari pe noapte
Apartamentul de mai sus vine la pachet cu o vedere panoramică a Manhattan-ului, 9 camere, aşternuturi ţesute cu fire de aur şi platină, o grădină interioară, candelabru, valeţi personali, antrenor de fitness, terapeut şi şofer personal.
4. Penthouse Suite, Hotel Martinez, Cannes, Franţa
Cât costă: 37.500 de dolari pe noapte
Două băi, saună, spa, mini-restaurant cu stele Michelin, piano bar şi o plajă privată, disponibilă doar pentru tine – astfel poate fi descris – pe scurt – apartamentul de mai jos. Toate obiectele de mobilier sunt în stil art deco, iar terasa aferentă are vedere spre Bay of Cannnes.
5. Hugh Hefner Sky Villa Palms Resort, Las Vegas
Cât costă: 35.487 de dolari pe noapte
Apartamentul din imaginea de mai sus a fost decorat în colaborare cu tăticul iepuraşilor, Hugh Hefner. Are două camere, un pat uriaş (care se poate roti), piscină interioară cu logo-ul Playboy, spa, un jacuzzi imens, bar, masă de poker şi o mini-cascadă interioară. Toate tablourile au fost alese de Hefner şi, ca fapt divers, în preţ nu e inclus şi micul-dejun.
6. The Royal Villa, Grand Resort Lagonissi, Atena
Cât costă: 34.356 de dolari pe noapte
Două piscine exterioare, o piscină interioară, sală de gimnastică, sală de masaj, un bucătar, valeţi care sunt mereu la dispoziţia ta, un pianist care să îţi cânte live orice piesă vrei, cam asta vei găsi în apartamentul de mai sus. Are trei camere şi e unul dintre cele mai luxoase din lume.
7. Presidential Suite, Hotel Cala Di Volpe, Sardinia, Italia
Cât costă: 32.736 de dolari pe noapte
Apartamentul din imagine are vedere spre Costa Smeralda, una dintre cele mai frumoase coaste din Italia. Site-urile de specialitate îl descriu drept unul dintre cele mai luxoase apartamente din lume. Are trei camere, piscină privată, terasă pe acoperiş, pivniţă pentru vinuri şi sală de gimnastică.
8. Villa La Cupola Suite, Westin Excelsior, Roma
Cât costă: 30.000 de dolari pe noapte
Dacă vrei să experimentezi La Dolce Vita, poţi alege să te cazezi la hotelul Westin Excelsior. Apartamentul din imagine e unul dintre cele mai spaţioase din Europa, iar design-ul e inspirat de Roma antică (marmura, frescele şi sticla sunt doar câteva dintre materialele care îl compun).
Apartamentul mai dispune de terasă, spa privat, spa cu saună, piscină şi un cinematograf privat.
9. Ritz-Carlton Suite, Ritz-Carlton, Tokyo
Cât costă: 26.300 de dolari pe noapte
Paturi imense, băi cu marmură făcută pe comandă, aşternuturi de firmă şi vedere panoramică spre cea mai frumoasă zonă din Tokyo (Imperial Palace, Roppongi Hills şi Mount Fiji), astfel poate fi descris, pe scurt, acest apartament.
10. Royal Towers Bridge Suite, Atlantis, Bahamas
Cât costă: 25.000 de dolari pe noapte
Apartamentul are 10 camere, candelabre de cristal, mobilier unicat şi e decorat în stil minimalist. Podeaua e un mozaic alambicat, realizat din cele mai scumpe tipuri de marmură, iar pentru cei pasionaţi de muzică există şi un pian. Pe lângă asta, apartamentul mai are un bar full service şi un valet care îţi va sta tot timpul la dispoziţie.
Fotografii: CNN Travel
National Geographic Traveler a făcut un top al celor mai frumoase destinaţii de vacanţă pe care ar trebui să le vizitezi în 2015.
Hyderabad, India
Hyderabad e asociat cu unul dintre cei mai bogaţi bărbaţi din lume, Mir Osman Ali Khan, ultimul nizam (monarh al Hyderabadului, n.r.). În prezent oraşul e sediul unuia dintre cele mai mari brand-uri de IT din lume, Cyberabad. Cum ajungi: Dacă iei avionul din New Dehlhi, în 2 ore ajungi în Hyderabad. Dacă optezi pentru un zbor din Mumbai, vei ajunge şi mai repede, în mai puţin de o oră şi jumătate. Cea mai bună modalitate de a afla mai multe despre istoria Hyderabad-ului şi despre siturile lui istorice e să închirizei un ghid (există o mulţime de companii specializate, precum Detours India). De asemenea, e bine să ştii că taximetriştii nu sunt de încredere şi că ar trebui să întrebi dinainte care e tariful şi, imediat cum urci, să-l rogi pe taximetrist să pornească contorizatorul.
Foto: whatsuphyderabad.com
Port Antonio, Jamaica
Port Antonio a înflorit după ce milionarii lumii au aflat cât de idilice sunt peisajele. Alfred Mitchelll şi soţia sa, Annie Tiffany, au construit în Port Antonio primele locuri destinate găzduirii turiştilor. Acest lucru se întâmpla la începutul lui 1900. Nici Noel Coward şi Katharine Hepburn nu au rămas insensibili la farmecul insulei şi au investit în turism. De atunci, o mulţime de nume sonore au văzut potenţialul uriaş al zonei şi au pus pe picioare afaceri înfloritoare. Dacă te plictiseşte un zbor prea lung, poţi încerca să faci escală la Kingston (cel mai apropiat aeroport de Port Antonio), în aeroportul Norman Manley. Zborul de la Kinston la Port Antonio va mai dura încă trei ore.
Foto: fanpop.com
Sark, Channel Islands
Timpul pare să fi îngheţat în Sark: drumurile sunt pavate cu piatră, la tot pasul găseşti căbănuţe din lemn, flori sălbatice rare, fluturi care trăiesc doar în această parte a lumii şi peisaje naturale care îţi taie respiraţia. În plus, Sark e singura insulă din lume certificată de International Dark-Sky Association, ceea ce înseamnă că zona e atât de nepoluată încât pe timpul nopţii poţi vedea cu ochiul liber o mulţime de constelaţii. Cum ajungi acolo: poţi ajunge doar pe apă. De la London Gatwick iei primul zbor spre Guernsey, apoi iei feribotul.
Foto: trekearth.com
Taipei, Taiwan
Taipei (care are o populaţie de 7 milioane) va primi în 2016 titlul de World Design Capital. De asemenea, în 2015 au fost inaugurate aici o mulţime de clădiri moderne, cu arhitectură modernă, printre care şi una concepută de firma Rem Koolhaas. Când să mergi acolo: în aproape orice perioadă a anului găseşti lucruri interesante de făcut – de la Festivalul Taiwan Lantern, la Festivalul Artificiilor din Penghu şi Festivalul Keelung Midsummer Ghost sau la Carnvalul Gastronomic – în Taiwan nu rişti să te plictiseşti, potrivit redactorilor National Geographic Traveler.
Foto: taiwanholidays.com.au
Esteros del Iberá, Argentina
Esteros del Ibera a fost declarată rezervaţie naturală în 1983, fiind, totodată, şi una dintre cele mai importante rezerve de apă din America de Sud. National Geographic Traveler le recomandă turiştilor să viziteze Esteros del Ibera vara, când, în ciuda temperaturilor ridicate, pot fi văzute numeroase specii de animale şi păsări pe cale de dispariţie. Acesta e şi locul de naştere al lui Gauchito Gil, unul dintre “sfinţii” preferaţi ai argentinienilor. Potrivit legendelor locale, Gauchito Gil ar fi fost un fel de Robin Hood local, care fura de la bogaţi pentru a le da săracilor. El e şi protectorul motocicliştilor, dar şi al turiştilor.
Foto: commons.wikimedia.com
Arhipelagul Mergui, Myanmar
Klaus Risienger, co-autorul documetarului “Insulele Interzise ale Burmei” a spus că acest loc e “unul dintre puţinele paradisuri naturale care au mai rămas pe Pământ”. Localnicii încă mai pescuiesc în acelaşi mod în care pescuiau şi strămoşii lor, în urmă cu sute de ani. National Geographic Traveler le recomandă turiştilor perioada noiembrie – aprilie, iar pasionaţilor de snorkelling lunile martie – aprilie.
Foto: thaisailing.com
The Presidio, San Francisco
Cele mai bune luni pentru a vizita The Presidio sunt aprilie, mai, octombrie şi noiembrie, când vremea e foarte prietenoasă, iar celebra ceaţă care învăluie de obicei Golden Gate-ul nu e atât de densă.
Foto: wikimedia.commons.com
Business Magazin a lansat în format e-paper catalogul 100 tineri manageri de top- ediţia 2015. Poţi citi GRATUIT catalogul aici
Catalogul tinerilor manageri de top este produsul-fanion al Business Magazin şi a devenit, pentru businessul local, un echivalent al Almanahului Gotha, un instrument care îţi deschide drumul spre top.
Catalogul propus anual de Business Magazin este o expunere a câştigătorilor unei competiţii bazată pe dedicare, curaj şi muncă susţinută, manageri care reprezintă adevarate modele pentru tinerii aflaţi la început de drum.
Împreună cu ediţia 2015, Business Magazin a adunat 1000 de tineri manageri şi antreprenori care s-au remarcat prin iniţiativă, performanţă şi profesionalism.
În aceşti zece ani, noi, jurnaliştii, am câştigat, pentru că am cunoscut cariere, idei, oameni şi experienţe care ne-au permis să recunoaştem lumea de business exact aşa cum este.
Geneva, Elveţia, este oraşul european care se află în topul celor mai scumpe destinaţii din lume pentru al treilea an consecutiv, preţul unui simplu burger ajungând la 153 de lei, scrie Business Insider.
Hotels.com a publicat analiza anuală Club Sandwich Index (CSI), un clasament mondial care arată care sunt cele mai piperate destinaţii în funcţie de câteva repere simple, precum, printre altele, preţul unui burger, al unei cafele sau al unui sandwich.
Românilor le place moda, odată ce se hotărăsc să cheltuiască”, spune Yenal Gökyıldırım, director al LC Waikiki Retail Management, cea mai mare comanie din retailul de fashion de pe piaţa turcească, unde operează aproape 400 de magazine.
Opt din zece vizitatori care trec pragul magazinelor pe plan local aleg să şi cumpere, rata de conversie fiind bună, afirmă Gökyıldırım, care spune că de obicei, în acest domeniu, raportul este mai mic, de 6/10. În plus, banii pe care sunt dispuşi românii să-i cheltuiască în magazine, adică echivalentul a 22 de dolari (circa 88 de lei), plasează LC Waikiki România în rândul ţărilor cu cel mai mare apetit de consum din cele 25 de pieţe în care retailerul are acum operaţiuni. De notat însă că această comparaţie nu se face cu ţări cu putere de cumpărare ridicată, cum sunt cele din Europa Centrală şi de Vest, retailerul turc fiind prezent în Albania, Azerbaidjan, Bulgaria, Maroc, Georgia, Irac, İran, Kazahstan, Kîrgîzstan, Kosovo, Macedonia, Egipt, Polonia, Ucraina.
În urmă cu şase ani, LC Waikiki a hotărât să se extindă peste hotarele ţării natale şi România a fost ţara în care au făcut primul pas. „În 2009 am deschis primul magazin internaţional, iar România a fost aleasă pentru acest pas, în alegere contând dimensiunea pieţei şi apropierea ei de Turcia”, spune Yenal Gökyıldırım. Au ales apoi politica paşilor mărunţi în expansiune, astfel încât la finalul anului 2012 ajunseseră la opt magazine, număr care s-a menţinut până anul trecut. Alte pieţe s-au arătat mai interesante, devreme ce compania a ajuns să aibă acum
137 de magazine în 24 de ţări. „În fiecare săptămână deschidem cel puţin un magazin”, spune reprezentantul companiei; de fapt, pentru anul în curs planurile vizează deschiderea a peste 70 de noi spaţii de vânzare.
Pe ansamblu, suprafaţa de vânzare gestionată de Gökyıldırım este de 680.000 mp, adică echivalentul a 115 terenuri de fotbal. Cifra de afacei a companiei în 2014 a fost de 2,53 miliarde de dolari, iar pentru anul în curs previziunile companiei vizează o cifră de 2,7 miliarde de dolari, pe plan internaţional şi în mediul online. În Turcia, retailerul are o cotă de piaţă de 18%, în condiţiile în care următorii nouă competitori au o cotă cumulată de 14%.
Anul trecut însă, România a revenit pe lista de investiţii, când planurile de expansiune realizate de directorul general al companiei, Ramona Stănciulescu, care deţine această funcţie de trei ani şi jumătate, au primit undă verde de la Istanbul. Concret, este vorba despre dezvoltarea unei reţele de 40 de spaţii de vânzare, în Capitală şi oraşele cu peste 100.000 de locuitori; până la finalul anului LC Waikiki ar urma să ajungă la 18 magazine, prin deschiderea a încă patru. Şi cifra de afaceri, care ar urma să ajungă conform previziunilor anul acesta la 32 de milioane de euro, va marca, un plus de peste 60% faţă de 2014, când s-a plasat la 20,5 milioane de euro.
„Am analizat preferinţele de consum, specificul pieţei”, argumentează reprezentanţii companiei aşteptarea de mai bine de doi ani înainte de a continua deschiderile de magazine. Iar diferenţele faţă de alte pieţe sunt clare, conform oficialilor companiei LC Waikiki. „Avem o colecţie globală şi alegem din ea produsele potrivite pentru fiecare piaţă”, afirmă Yenal Gökyıldırım. Consumatorii români se aseamănă mai mult cu mediteraneenii în ce priveşte preferinţele, deosebindu-se de vecinii din regiune. Diferă preferinţele în ceea ce priveşte culorile, combinaţiile, croiala. „Românii sunt mai interesaţi de felul în care arată, preferând ţinute mai elegante decât alte naţii, cum ar fi ruşii, de pildă. Seamănă, din punctul acesta de vedere, mai degrabă cu italienii,” mai spune Gökyıldırım.
„Călătoriile sunt jobul meu, trăiesc în avion”, spune râzând Yenal Gökyıldırım, referindu-se la faptul că în calitate de director al LC Waikiki Retail Management trebuie să se ocupe de reţelele din toate ţările. Cel puţin două zile pe săptămână este plecat în afara birourilor, iar în România ajunge cel puţin o dată pe trimestru. Prima oară, îşi aminteşte el, a venit în România în urmă cu 20 de ani, pe vremea când lucra pentru Philips, la Istanbul, Dubai şi Viena. „Văd schimbări frumoase”, spune el referindu-se la România: „curăţenia, iar în domeniul retailului văd proiecte foarte frumoase. Infrastructura s-a îmbunătăţit considerabil. Sigur, sunt unele lucruri pozitive care s-au păstrat, nu sunt noi, iar între acestea cel mai important este calitatea resursei umane”.
Yenal Gökyıldırım, în vârstă de 47 de ani, şi-a construit cariera în retail şi companii cu activităţi în domeniul consumului. De la finalul anului trecut el a fost desemnat managing director for retail operations, preluând şi funcţia de domestic retail managing director. Mandatul său nu este uşor, ţinta companiei fiind ca până în 2023 să ajungă în rândul celor mai importanţi trei retaileri de haine din Europa, cu vânzări anuale plasate la circa 10 miliarde de dolari, dintre care 6 miliarde de dolari în străinătate.
Iar dacă până acum LC Waikiki a cucerit pieţe cu putere de cumpărare mai reduse, marea miză sunt ţările aflate dincolo de Timişoara. „România este pentru noi o piaţă importantă, fiind poarta de intrare în vestul Europei”, conchide Yenal Gökyıldırım.