Tag: intrare

  • Massimo Dutti lansează magazinul online în România

    Magazinul online va fi lansat în data de 19 martie pe site-ul massimodutti.com şi va pune la dispoziţia clienţilor  colecţiile pentru bărbaţi, femei şi copii, precum şi accesorii, ochelari, genţi şi încălţăminte. Colecţiile Limited Edition vor fi, de asemenea, disponibile pentru clienţii din mediul online. Toate preţurile sunt exprimate în lei, iar expedierea comenzilor în magazinele Massimo Dutti va fi gratuită. Taxa pentru livrarea standard este de 18 lei, iar pentru expediere expres, de 45 lei.

    Massimo Dutti reprezintă brandul premium al grupului Inditex, preţurile fiind, pentru o pereche de pantaloni bărbăteşti spre exemplu, de circa 300 de lei, pentru o pereche de pantofi variază între 549 şi 699 de lei în timp ce o rochie poate să coste circa 500 de lei, iar un sacou pentru femei poate să ajungă la 900 de lei, potrivit informaţiilor de pe site-ul brandului.

    Primul magazin Massimo Dutti a fost deschis pe piaţa autohtonă în urmă cu şase ani,  în cadrul  centrului comercial Băneasa Shopping City din Bucureşti. În prezent, marca este prezentă pe piaţă cu un total de nouă magazine în Bucureşti, Cluj, Timişoara, Sibiu, Constanţa şi Iaşi.

    Massimo Dutti este parte a grupului spaniol Inditex alături de alte opt mărci, fiecare pe un alt format de retail: Zara, Pull&Bear,  Bershka, Stradivarius, Oysho, Zara Home şi Uterqüe. Grupul Inditex este prezent în peste 86 de ţări în mai mult de 6249 de magazine , cu vânzări totale care au depăşit 15 miliarde de euro în anul 2012.

  • Isărescu: Bucureştiul poate intra şi mâine în zona euro, dar trebuie să intre toată România

     “Intrarea într-un bloc monetar înseamnă nu numai alt nivel de dezvoltare, ci şi de omogenitate a economiei, a societăţii, care se atinge mai greu într-o economie mai mare. Într-o ţară baltică, unde populaţia o găseşti în capitală şi încă vreo două oraşe, concentraţia este foarte mare. Dacă am lua zona Bucureştiului şi Ilfovului, au un nivel de dezvoltare similar cu zona Lisabona sau Berlin. Bucureştiul s-ar putea integra foarte repede în zona euro, dar la 30 de kilometri de Bucureşti se află acest loc minunat care se numeşte Las Fierbinţi, dar la peste 100 de kilometri de Bucureşti se găsesc locuri mai puţin plăcute şi trebuie să intre şi ele în zona euro, nu numai Bucureştiul”, a declarat Isărescu, cu ocazia primirii titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti la împlinirea a 150 de ani de educaţie superioară modernă.

    El a arătat că aderarea la zona euro este o decizie politică importantă şi a apreciat consensul politic în privinţa unei orizont de aderare al preşedintelui şi premierului, care au indicat anul 2018.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine este Jan Koum, creatorul WhatsApp: De la asistat social la miliardar, a fost inspirat de comunism şi “Securitate”

     Pentru Koum (38 de ani), noul statut contrastează cu tinereţea petrecută în Statele Unite, ca adolescent imigrant din Ucraina, crescut într-o familie asistată social.

    Jim Goetz, partener la fondul de capital de risc Sequoia Capital, spune că aversiunea lui Koum faţă de publicitate şi folosirea datelor personale ale utilizatorilor pentru a vinde reclame provine din copilăria petrecută în comunism, cu teama permanentă de “poliţia secretă”, transmite Bloomberg.

    Sequoia Capital este singurul investitor care a avut încredere în WhatsApp şi a finanţat devreme dezvoltarea companiei. Alături de Koum şi Acton, Sequoia va fi al treilea mare câştigător al mutării Facebook.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Consiliul de Supraveghere al Transelectrica a revocat un membru al Directoratului

     Revocarea lui Boiangiu a intrat în vigoare vineri şi a fost votată în unanimitate, potrivit unui comunicat al Transelectrica.

    Compania nu a precizat motivele revocării şi nici înlocuitorul lui Boiangiu.

    Tot vineri a avut loc altă schimbare în conducerea companiei, respectiv înlocuirea, în Consiliul de Supraveghere, a lui Dănuţ Leonard Sandu, preşedintele NexteBank, cu Remus Vulpescu, directorul de cabinet al ministrului demisionar al Finanţelor, Daniel Chiţoiu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Sute de mii de persoane evacuate şi aeroporturi închise în Indonezia, după erupţia Vulcanului Kelud

     Acest vulcan, deosebit de periculos, deoarece este situat într-o regiune dens populată, a intrat în erupţie joi seara.

    Posturi de televiziune au difuzat imagini în care apar coloane de cenuşă şi lavă împroşcată către sate din vecinătate. Corespondenţi AFP la faţa locului afirmă că au văzut locuitori îngroziţi, plini de cenuşă, fugind pe motociclete sau la bordul maşinilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Firma Fattoria Terrantica, deţinută de Mircea Băsescu, a intrat în insolvenţă

    Instanţa a numit, totodată, un administrator judiciar pentru firma Fattoria Terrantica, specializată în prelucrarea cărnii, respectiv Prime Insolv Practice SPRL. Termenul limită pentru definitivarea tabelului creanţelor a fost stabilit pentru 31 martie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Carrefour vinde flori online în parteneriat cu floridelux.ro şi vrea colaborări pe foto şi vinuri

     “Este o etapă în care intră carrefour-online.ro, secţiunea market place, respectiv capacitatea noastră de a face parteneriate pe termen lung cu furnizori specializaţi, pentru a aduce şi dezvolta la maxim sortimentul de produse. Credem în potenţialul online al Carrefour România, în ultimele şase luni am cvadruplat numărul clienţilor carrefour-online.ro şi astăzi am ajuns la limita maximă de capacitate ca livrări la domiciliu”, a declarat Vlad Ardeleanu, director formate de crestere şi noi direcţii de dezvoltare al Carrefour România.

    Magazinul online are o gamă de 15.000 de produse disponibile la comandă, atât pe food, cât şi non-food.

    El a arătat că retailerul are patru direcţii de dezvoltare pentru carrefour-online.ro, respectiv dezvoltarea părţii de customer service, extinderea sortimentaţiei, inclusiv prin parteneriate cu furnizori specializaţi, creşterea capacităţii de livrare şi dezvoltarea site-ului.

    În ceea ce priveşte încheierea de parteneriate, Ardeleanu a precizat că serviciile furnizorului trebuie să fie iniţial certificate de un sistem dezvoltat de Carrefour.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dan C. Mihăilescu, la BM Storytellers: “Nu am intrat niciodată pe Google, citesc cărţi tipărite, scriu cu pixul, nu ştiu să răspund la SMS, sunt tot ce poate fi mai conservator”

    Iată discursul lui Dan C. Mihăilescu la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    În 2004, când apărea Business Magazin, scriam deja de vreo câţiva ani la Ziarul de Duminică. Eu m-am născut în anul când a murit Stalin şi am fost un om educat în dictatură. Era foarte simplu: toţi stăteam ca o găină, sub capac, partidul decidea pentru noi, făceam facultate, ne repartizau în anul patru prin repartiţie guvernamentală, toată lumea profesor la ţară, unde toţi ai mei s-au alcoolizat, s-au însurat cu felceriţe, cu fata primarului, cu fata poliţistului, cei mai mulţi s-au ratat iremediabil. Venind în libertate, din anul 2000 şi până destul de curând, până acum trei-patru ani, am avut şi eu, ca mulţi din generaţia mea, prejudecata că omul de afaceri, sau cum îi spuneam noi peiorativ afaceristul, cu tonul cu care altădată spuneam chiaburul, a fost diabolizat. Din mai multe motive.

    Unul a fost că nouă ne-a fost distrus conceptul de plăcere: în comunism am fost educaţi pentru misia socială, aşa că am pierdut toţi noţiunile de frumos, de savoir-vivre, nu am fost învăţaţi să trăim, am fost educaţi să supravieţuim. Aşa că am trăit la foc mic, tavane în cap, spaţiu infim, ca niciodată să nu poţi să calci larg: în ‘90, când am fost cu Alecu Paleologu la Palatul Regal, noi toţi am luat-o organizat pe lângă zid, numai Alecu a trecut princiar prin mijloc. Să reuşeşti să-ţi locuieşti persoana imperial, să înveţi să calci prin năuntrul tău ca printr-un castel şi să îţi poziţionezi pentru ceilalţi un chip plăcut, de sărbătoare, asta era prohibit; plăcerea era numai la vârf, în nomenclatura de partid, numai ei aveau cremwurştii, whiskyul, coca cola, pepsi cola. La noi era Cico, Eugenia şi aşa mai departe. Am luptat aşadar după 1990 să dediabolizăm ideea de plăcere.

    Un al doilea motiv a fost că noi nu am avut educaţie estetică, nu am ştiut ce este un ambalaj, la noi nu trebuia să scrie nimic pe cutia de chibrituri în afară de chibrituri, când se găseau, scria vată termogenă, când se găsea. Ideea de frumos a fost prohibită. Noi am fost educaţi să fie util: un pantalon, un pantof, un costum de bun, un sacou de bun. Evident că în acest context omul de afaceri, bogatul, bogătanul, era în faţa noastră diavolul, cel care ne fură, vampirul. Până prin anii 2000, am avut impresia, am trăit cu această prejudecată că numai alianţa de securime, de nomenclatură de partid, poate să facă afaceri în România. Eu sunt un om de dreapta, un liberal conservator, sunt un duşman radiant al egalitarismului, care mi se pare tot ce poate fi mai odios, sunt pentru concurenţă, meritocraţie fără fisură, sunt pentru autoritate, ierarhie şi respect toate valorile tradiţionale – familia, şcoala, armata. Or, lumea de afaceri mi s-a părut mereu o profitoare. Mi s-a părut mereu că cei care fac speculaţii la bursă, speculanţii, sunt cei care ne lasă să murim de foame.

    După ‘90, doi ziarişti britanici mă tot întrebau ce este Securitatea. Le-am zis că sunt cei care au spus mereu că sunt coloana  vertebtrală a naţiei, dar că de fapt sunt cei care ne-au dezbinat. Britanicii spuneau însă că aceşti foşti tipi din Securitate erau peste tot, că numai ei aveau iniţiativă. „Oamenii ca dumneavoastră„, mi-au spus, „aţi fost castraţi de mici să nu mişcaţi nimic, aţi învăţat că banul e ochiul dracului.” Aşa că, pe lângă iniţiativă, foştii favoriţi mai aveau banii; imediat cum a apărut perestroika în ‘88, băieţii au înţeles că urmează ceva şi au pus bani deoparte; aşa că în ‘90 au apărut fiecare, care cu 5.000 de dolari, care cu o motoretă ascunsă în parc, care cu nişte blugi. În al treilea rând, numai ei aveau reţelele.

    Aşa că tot ceea ce noi dispreţuiserăm a ajuns cupola noastră. Şi am rămas din nou pe dinafară, deplângând, dispreţuind, ironizând, dar de fapt dorindu-ne să fim acolo. Ei bine, de vreo şase-şapte ani simt că toată prejudecata mea cu securimea şi nomenclatura de partid a pălit, a îmbătrânit. După cum ştim, primul milion nu se caută la dinţi: întotdeauna a fost un indian împuşcat, o pepită de aur furată. Trebuie să fim cinici, cum spunea Silviu Brucan în anii ‘90: pentru prima dată în istorie proprietatea colectivă trebuia repartizată undeva, trebuia furată undeva; ăia de dinainte doar au naţionalizat şi acum trebuia să o ia cineva şi am luat-o noi; dacă nu o luam noi, o luau ei. Ei bine, de cinismul ăsta am luptat să mă vindec, cunosc tot mai mulţi oameni de afaceri (nu mai spun afacerişti ca altădată şi nici businessmen nu am ajuns să spun) şi am ajuns să văd un nou look, un nou suflu. Nu vreau să vă întreb, în încheiere, câţi mai aveţi bibliotecă în casă. Dintre verii mei, niciunul nu mai are, au toţi tablete şi mi-au dat peste nas când mi-au zis că au pe un stick toate volumele din Enciclopedia Britannica. Atunci am spus că e timpul să mă retrag. Vă doresc succes pe mai departe şi să înţelegeţi că şi bufonii, cum suntem noi, scriitorii, au avut mereu un loc la masa regilor.

  • Avem de-a face în România cu o criză de lideri. Acum este momentul implicării

    CITIŢI AICI rezumatul primei ediţii BM Storytellers, evenimentul organizat cu prilejul a zece ani de la fondarea revistei Business Magazin.


    În spatele meu un televizor vorbeşte despre liste cu europarlamentari; ceva mai târziu în acest an va începe bătălia aprigă pentru cel mai râvnit post din România, cel de la Cotroceni. Timp de două decenii şi mai bine a existat mereu un soi de certitudine în privinţa candidaţilor la preşedinţie, au existat mereu nişte nume puternice care au intrat în cursă; în acest an însă, indiferent de ce zic sondajele, mi se pare că potenţialii candidaţi nu sunt nici puternici, nici convingători. Putem spune că avem de-a face cu o criză de lideri.

    Si nu numai de lideri. Adevărata criză este, la noi, de oameni, în primul rând, şi de idei în al doilea rând, nu economică sau financiară. În cazul accidentului din Apuseni greşelile nu ţin de sistem şi proceduri, ci de oamenii care aplică procedurile; confirmarea vine din cazul celor doi rătăciţi în ceaţă, la Constanţa. Cumva, nu ştiu cum, „românul inventiv şi descurcăreţ„ s-a transformat într-un soi de ciomag obtuz, care nu gândeşte, nu face (aşadar nu greşeşte) şi, ce-i mai rău, nu-i pasă. Ba e ipocrit şi se face că-i pasă, ceea ce-i mai rău decât rău. {i se gândeşte numai la buzunarul său.

    Aşa că mă gândesc că poate este momentul unei implicări reale din partea a ceea ce am definit, tot la Storytellers, împreună cu maestrul Dan C. Mihăilescu, drept „nişe sociale”, implicare care ar veni ca o continuare firească a revoluţiei hipsterilor sau a revoltelor de la Pungeşti, o trecere de la mişcări furios-browniene la democraţie reală. În prezent există grupuri sociale importante  – antreprenori, corporatişti, elite culturale sau sociale – care preferă expectativa; trăiesc în ansambluri rezidenţiale, cumpără din mall, se gratulează pe Facebook, îşi croiesc lumi proprii, nişe – „eu, nevasta, poate părinţii sau socrii, sigur amicii şi prietenii apropiaţi„ – în care se refugiază, refuzând sau ignorând, pe cât se poate, zăpada, mizeria, câinii vagabonzi, politica sau manifestările vulgului.

    De cealaltă parte avem clasa politică. Nu poate conduce, dar reprimă, după cum bine spune un comentator; nu poate construi, dar distruge; nu poate oferi, dar fură; spune câte ceva, dar nu vorbeşte; nu are idei şi nici planuri, trăieşte doar momentul. 

    Dacă nişele enumerate mai sus vor rămâne în expectativă, trebuie să fie conştiente că într-un răstimp nu prea îndelungat şi-ar putea pierde şi bruma de spaţiu vital, şi liniştea din spatele zidurilor virtuale, pentru că mizeria va tinde să ocupe mereu locuri curate. E cam ermetic ce spun, dar cine are minte poate să gândească. Există antreprenori care au clădit afaceri oneste şi curate.

    Există meseriaşi care îşi văd de slujbă corect. S-ar putea să greşesc, dar cred că există chiar politicieni bine-intenţionaţi, care vor să lucreze pentru comunitatea care i-a susţinut şi propulsat. Există tineri care muncesc din greu, plătiţi cu salarii nu tocmai strălucite, care fac lucruri excepţionale. Nu ar putea toţi aceştia să genereze schimbarea? Creştere economică, locuri de muncă bine plătite, implicarea autorităţilor locale în economie şi atragerea de investiţii în zonele oropsite, adaptarea economiei româneşti la jocul globalizării, deschiderea spre economiile emergente.

    Ilustrez cu statuia împăratului Alexandru al III-lea al Rusiei, opera lui Paolo Trubeţkoi, prinţ şi artist. Alexandru al III-lea a fost un lider dur, conservator şi naţionalist, care considera Occidentul nociv; şi s-a comportat ca atare, de-a lungul a 13 ani de domnie. Trubeţkoi, un ins elegant şi cultivat, vegetarian convins, l-a portretizat pe împărat cum îl vedeţi: un ins uriaş, obtuz, caraghios în măreţia sa, pe care chiar uriaşul său cal pare a-l refuza. Iniţial amplasat în centrul Sankt Petersburgului, statuia a iscat scandal, pentru că era vorba de o critică mult prea străvezie; astăzi poate fi văzută în curtea Palatului de Marmură. Iar Trubeţkoi s-a refugiat în Italia – tot un soi de nişare socială.

  • Rand Refinery, principalul furnizor mondial de aur, intră pe piaţa românească

     Compania va anunţa mai multe informaţii despre activitatea pe piaţa locală luni, într-o conferinţă de presă.

    Rand Refinery a fost înfiinţată în anul 1920, în Africa de Sud, de către Ministerul Minelor, cu scopul de a rafina aurul din minele naţionale. De la înfiinţare, Rand Refinery a rafinat aproape 50.000 tone de aur pur, ceea ce reprezintă 30% din cantitatea totală de aur rafinată în lume până în prezent, potrivit companiei.

    Compania produce o gamă largă de produse finite, de la lingouri turnate la lingouri ştanţate, monede, medalioane şi plancheţi, semi-fabricate pentru industria bijuteriilor şi industria producătoare, şi furnizează servicii suport, logistică şi depozitare de valori.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro