BusinessMagazin

Tag: industrie

  • Ce seriale ne-au impresionat în 2016

    The Night Of este un serial poliţist care îl are ca personaj central pe Nasri Khan, un tânăr care ajunge într-o situaţie extrem de nefericită. Naz, aşa cum este alintat tânărul, fură taxiul tatălui său pentru a ajunge la o petrecere; pe drum el întâlneşte o domnişoară cu obiceiuri îndoielnice şi petrece noaptea cu ea. Când se trezeşte, o găseşte pe fată ucisă şi de aici începe o serie de probleme. Naz face toate greşelile pe care ar putea cineva să le facă în situaţia dată; vorba unui coleg de redacţie: „Zici că nu s-a uitat în viaţa lui la un film poliţist”.

    Pilotul a fost extrem de bine realizat şi m-a ţinut în tensiune până spre final; nu acelaşi lucru pot spune şi despre al doilea episod (singurele care au apărut până la data scrierii acestui articol), care are însă meritul de a dezvolta povestea protagoniştilor. Este un serial bun, care are potenţial – rămâne de văzut dacă producătorii vor profita de recenziile bune de până acum.

    Un alt serial nou este Billions, care aduce la un loc actori de primă mână, precum Damien Lewis şi Paul Giamatti. Este o dramă, care detaliază lupta dintre miliardarul Bobby Axelrod (Lewis) şi unul dintre cei mai buni procurori din New York – Chuck Rhoades (Giamatti). Acuzat de speculă şi manipularea bursei, Axelrod încearcă prin orice metodă să scape de ancheta care îl vizează, dar procurorii găsesc noi şi noi motive de a-l pune sub acuzare.

    Billions nu e un serial foarte alert, dar interpretarea de excepţie a actorilor îl face să se numere printre favoriţii la premiile Emmy. Primul sezon a avut un final extrem de bine realizat, care ne-a făcut să aşteptăm cu nerăbdare sezonul doi, confirmat pentru anul 2017.

    Ballers este un nou serial produs de HBO, care se vrea un soi de cronică a vieţii de fotbalist profesionist. În rolul principal îl regăsim pe Dwayne „The Rock” Johnson, care se apropie de limitele superioare ale talentului său actoricesc. El îl interpretează pe Spencer Strasmore, un fost jucător de fotbal american transformat în manager financiar; alături de el stă Joe (Rob Corddry, pe care îl veţi recunoaşte din Pain & Gain sau What Happens in Vegas), omul care l-a angajat pentru contactele sale din trecut.

    Serialul este bine realizat şi are multe momente amuzante, iar formatul de 30 de minute este inspirat; sezonul 2 a debutat recent pe HBO, aşa că nu trebuie să vă mulţumiţi doar cu cele zece episoade ale primei serii.

    Trebuie să amintesc şi de Mr. Robot, povestea unui hacker care în timpul zilei lucrează pentru o companie respectabilă de software, iar noaptea pune beţe în roată răufăcătorilor cibernetici. Chiar dacă a ajuns la al doilea sezon, Mr. Robot e un serial încă proaspăt; primele două episoade ale sezonului 2 s-au îndepărtat puţin de elementele tehnice prezentate anterior, dar aduc în faţă latura întunecată a personajului principal, interpretat de excelentul Rami Malek (Need for Speed, Night at the Museum). Un alt nume important din distribuţie este Christian Slater (The Name of the Rose, True Romance).

  • Cea mai nouă senzaţiei a Asiei: cazinoul imens cu plaje interioare – GALERIE FOTO

    Omul de afaceri japonez Kazuo Okada, preşedinte al companiei Universal Entertainment, plănieşte să cucerească buzunarele chinezilor pasionaţi de jocuri de noroc prin deschiderea unui cazinou uriaş în Manila, capital Filipinelor. Investiţia în acesta se ridică la patru miliarde de dolari; proiectul este programat să se lanseze în noiembrie, potrivit Bloomberg.

    Okada, 73 de ani, îşi doreşte ca în cazinou să se afle o fântână arteziană dansatoare de 100 de metri şi o plajă interioară care să ”concureze cu ce este în Macau” şi alte părţi din Asia; potrivit unei declaraţii a lui Takahiro Usui, director operaţional al Universal Entertainment Tiger Resort Leisure şi Entertainment Inc. ”Acest proiect va promova Manila ca destinaţie turistică în regiune şi în lume.”

    Resortul din Manila ar putea costa trei miliarde de dolari în primă fază şi ar putea ajunge la patru miliarde de dolari odată ce trei faze sunt construite.

    Această valoarea ar fi de două ori valoarea de capitalizare de piaţă al Universal Entertainment, producătorul de maşini de jocuri de noroc deţinut de Okada Holdings în proporţie de 68%.  

    Manila aspiră să devină următorul hub asiatic dedicat industriei jocurilor de noroc după ce jucătorii chinezi au abandonat Macau după ce Guvernul chinez a impus restricţii dure actelor de corupţiei. Proiectul lui Okada este unul din cele patru resorturi de cazinouri pe care Filipinele vor să le dezvolte pe o proprietate de 120 de hectare din Manila Bay, numită Entertainment  City; pe măsură ce naţiunea caută o ţinteşte o felie mai mare din veniturile din industria de gaming şi turism a Asiei.

    Okada Manila va fi cel mai mare complex de cazinouri din Entertainment City, cu 26.000 de metri pătraţi de spaţii de jocuri. Traficul la Okada Manila, care este construit pe 44 de hectare şi poziţionat spre apusul Manila Bay, va fi format iniţial din 30% străini şi 70% localnici.

    Acţiunile Universal Entertainment au crescut cu 9,6 procente până la 2,597 yeni la tranzacţionare în Tokyo miercuri; aceasta fiind cea mai mare creştere a companiei din iunie 2013.

  • Probabil singurul job din România în care angajaţii pot câştiga mai mulţi bani decât şefii lor. Dezavantajele sunt, însă, pe măsură

    Oamenii de vânzări, fie că este vorba despre agenţi sau de cei care administrează conturi corporate care lucrează în industria de producţie, au obţinut în ultimii ani bonusuri salariale cu circa 20% până la peste 60% mai mari decât managerii din companiile care i-au recrutat, scrie Ziarul Financiar.

    Dacă un agent de vânzări din zona de producţie aproape că şi-a crescut salariul cu 50% sau aproape că l-a dublat cu ajutorul bonsurilor, un manager de vânzări din acelaşi sector de activitate nu a reuşit să ia, în medie, un bonus mai mare de 22% din salariu pentru munca depusă, potrivit lui Horaţiu Cocheci, liderul echipei de Servicii de Consultanţă în Resurse Umane în cadrul PwC România.

    CITEŞTE ÎN CONTINUARE CUM AJUNG UNII ANGAJAŢII SĂ CÂŞTIGE MAI MULŢI BANI DECÂT ŞEFII LOR

     

     

     

  • Este cel mai tânăr CEO din industrie petrolieră locală. La 36 de ani are un mld. euro pe mâini

    Kinga Agnes Daradics (36 de ani) a condus în 2014 cea mai agresivă campanie de extindere de pe piaţa de retail de carburant din România.

    MOL a investit în 2014 în România aproximativ 11 milioane de euro în deschiderea a 12 benzinării şi va continua să investească în extindere. Anul trecut, grupul ungar a cumpărat de la Eni Italia peste 200 de benzinării în România, Cehia şi Slovacia. Eni deţinea în România 42 de staţii de distribuţie a carburanţilor care operau sub marca Agip.

    Kinga Agnes Daradics a finalizat achiziţia celor 42 de benzinării cumpărate de la Eni şi a început 2015 cu o reţea de aproximativ 200 de staţii, care reprezintă 10% din reţeaua europeană a grupului Mol.

    Kinga Agnes Daradics este cel mai tânăr CEO din industria petrolieră locală (a preluat conducerea Mol în 2011, la 30 de ani) şi una dintre puţinele femei aflate într-o funcţie de conducere într-un domeniu încă dominat de bărbaţi.

    De la venirea sa la conducerea grupului MOL, afacerile companiei au crescut accelerat, atât prin achiziţii, cât şi prin dezvoltare organică. CEO-ul Mol România a terminat cursurile Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, un Executive MBA, University of Sheffield şi conduce Mol România din mai 2011.

  • Salariile din mediul privat au crescut cu 10% în primul semestru. Ce industrii au acordat cele mai mari creşteri

    Primul semestru din acest an a adus o creştere a salariilor, dar şi a bonusurilor oferite angajaţilor din mediul privat, potrivit Smartree Workforce Index. Astfel, prima jumătate de an a adus un avans de cca. 10% al salariilor, comparativ cu primul semestru al anului trecut, iar bonusurile oferite au fost mai mari cu peste 16%.

    „În primele şase luni din 2016, companiile din mediul privat au fost mai darnice cu angajaţii, acest lucru fiind determinat de mai mulţi factori. Evoluţia pozitivă a economiei, dezvoltarea companiilor din mai multe sectoare şi creşterea salariului minim pe economie au avut un impact important”, a declarat Adrian Stanciu, CEO Smartree.

    Potrivit analizei, salariile au avut astfel un avans mediu de 10% în primul semestru, comparativ cu aceeaşi perioadă din 2015. Astfel, încă din trimestrul întâi s-a înregistrat o creştere de 8,89%, comparativ cu aceeaşi perioadă din 2015, în timp ce în trimestrul al doilea creşterea a fost de 10,93%, faţă de perioada similară din anul anterior.

    „Acest avans a fost determinat şi de strategia companiilor privind retenţia angajaţilor. Pe o piaţă a muncii efervescentă, mai ales pe segmente precum IT, medical, automotive sau alte industrii unde există un deficit de specialişti, angajatorii au fost nevoiţi să ofere salarii şi beneficii mai mari pentru a păstra sau a atrage noi angajaţi”, a mai spus Adrian Stanciu.

    Bonusuri mai mari pentru angajaţii români

    În ceea ce priveşte bonusurile oferite de către companii în primul semestru din 2016, acestea au avut valori mai mari cu cca. 16%, comparativ cu aceeaşi perioadă din 2015. De asemenea, în primul trimestru din acest an s-a înregistrat o creştere de 13,30%, iar în al doilea trimestru de 18,96%, faţă de perioadele similare din 2015. În medie, bonusurile oferite în primele şase luni din acest an au avut o valoare de cca. 146 lei brut/ angajat/ lună, conform statisticilor Smartree.

    În plus, beneficiile extrasalariale au fost, şi ele, tot mai des întâlnite în rândul companiilor în primele şase luni din an, atât cele lunare (tichete de masă, abonamente medicale la clinici private, decontarea cheltuielilor de transport, abonamente la săli de sport, săli de relaxare, cât şi cele ocazionale/punctuale (tichete cadou, prime cu diverse ocazii, cadouri pentru copii în zile speciale etc.).

    Potrivit Smartree Workforce Index, primul semestru din 2016 a adus şi o creştere de cca. 19% a numărului de zile de concediu de odihnă luate de către angajaţi, în timp ce numărul de zile de concediu medicale au fost mai mari cu peste 17%.

    Industriile fruntaşe la creşterile salariale

    Industriile care au raportat cele mai mari creşteri salariale versus 2015, în primul semestru, au fost cele în care se oferă salariul minim pe economie, spre exemplu Retail & Logistică, dar şi firmele din industriile cu marje mari de profit, precum cele din domeniul IT, care au o politică de salarizare foarte bine pusă la punct, definită prin creşteri salariale anuale.

    Pe de altă parte însă, industrii precum cea petrolieră şi cea bancară au avut de suferit în această privinţă, lucru determinat de scăderea preţului la barilul de petrol, în primul caz, şi de modificările legislative, în cel de-al doilea caz.

    Analiza Smartree arată, de asemenea, şi cum a evoluat numărul de angajaţi din sectorul privat în prima parte din acest an. Astfel, companiile par că îşi menţin în general numărul de angajaţi. Ţinând cont de acest aspect, numărul angajaţilor a rămas constant în primul semestru din acest an, având un avans de sub 2%. Raportat la trimestre, primele trei luni din acest an au adus o scăderea uşoară a numărului de angajaţi, de cca. 1,16% versus anul anterior, pentru ca al doilea trimestru din 2016 să aducă o creştere de 4,85%, comparativ cu perioada similară din 2015.

  • Povestea din spatele unui bilet de avion

    În 2006, Adobe a achiziţionat Interakt, o firmă dezvoltată de Alexandru Costin şi Bogdan Rîpa, pentru care ar fi plătit 20 de milioane de dolari. Alexandru Costin a rămas să lucreze pentru Adobe la Bucureşti următorii zece ani, iar acum a acceptat să se ducă la sediul central într-o poziţie de senior director pentru Digital Imaging Services & Products Strategy. „În principal, mă ocup de toate serviciile din spatele aplicaţiilor Lightroom şi Photoshop din Creative Cloud Photography Plan“, a menţionat el pentru ZF.

    Pentru el, acest lucru este o realizare, întrucât preia o poziţie destul de înaltă în Adobe. Ce mi-a atras atenţia însă a fost atunci când mi-a spus: „Plec joi din ţară, alături de familie, avem bilete doar dus“. Şi a continuat: „E un mix între oportunităţile pe care le vom avea acolo, în principal familia şi copiii, dar şi eu. Este altceva să fii la sediul central. Există o limită în ceea ce poţi să atingi aici (România – n.r.)“.

    În mod cert, Alexandru Costin nu avea grija zilei de mâine, ci dimpotrivă. Dar totuşi a decis să plece, pentru că poate România a atins o limită, iar o parte din creierele de aici, adică din cei care au realizat ceva, îşi dau seama că în condiţiile actuale mai mult nu se poate.

    Pentru o parte din cei care au ales să rămână în România după 1990 sau după 2000, când s-au deschis graniţele mai larg, a urmat un deceniu extraordinar în care salturile economice, profesionale, de venit personal şi de valoare a afacerii în cazul în care aveau un business au fost exponenţiale. Cu un asemenea salt te întâlneşti poate o singură dată în viaţă – atunci când salariul poate să crească peste noapte de la 500 de euro la câteva mii sau valoarea companiei să urce de la câteva sute de mii de euro la câteva milioane.

    Din păcate, România din jur, din afara propriei afaceri, din afara propriului job, nu a ţinut pasul cu ceea ce se întâmpla la nivel individual, la nivel micro. Paradoxal, pe măsură ce oamenii aveau mai mulţi bani, infrastructura educaţională, rutieră, cea de sănătate, infrastructura de mentalitate se deteriorau. În 2016, România a ajuns „crăpată“, iar acest lucru nu are cum să nu lase urmări. Dacă în primii 15 ani după 1990 trei milioane de români au decis să plece din ţară pentru a căuta locuri de muncă în afară, după criză încoace s-ar putea să asistăm la un fenomen extrem de interesant. Cei care s-au realizat, au familie şi copii se gândesc să plece din ţară, deşi nu se confruntă cu problema banilor şi nici a jobului. Pur şi simplu vor ceva mai bun pentru copiii lor şi consideră că România nu le poate oferi acest lucru.

    Pentru ei, cei care au rămas în ţară după 1990, România le-a adus bani şi posibilitatea realizării unor lucruri pe care în afară nu le-ar fi putut face, indiferent unde ar fi lucrat şi ce ar fi realizat. Când erau singuri, „lumea era a lor“ şi România era a lor. Când au o familie şi mai ales când au copii, România a rămas în urmă şi, mai mult decât atât, pare să se degradeze mental, profesional şi ca infrastructură. Pentru cei care au contribuit la această creştere economică în anii 2000, România pare că şi-a epuizat potenţialul şi nu există ceva care să o ducă înainte, iar cei care şi-au tocit coatele, nervii pentru a realiza ceva încep să simtă că oportunităţile se epuizează pe zi ce trece. Poate greşesc, dar sunt câţiva români care au între 35 şi 45 de ani care se gândesc că le-ar fi mai bine copiilor lor în afară decât în România.

    În mod cert, nu va fi un fenomen de masă, dar în spatele câtorva cazuri se află un mod de a privi România viitorului. Pur şi simplu nu îţi mai poţi imagina când vor fi gata autostrăzile, când spitalele vor fi curate, când la şcoală se va învăţa din nou (aşa cum au învăţat ei, părinţii, în perioada comunistă), când se va opri fenomenul de „manelizare“ a ţării etc. Pe lângă acest lucru, mulţi înţeleg că posibilităţile de a începe o nouă afacere şi de a o dezvolta sunt din ce în ce mai reduse, întrucât pieţele sunt aşezate, barierele de intrare sunt ridicate şi nu mai poţi să realizezi ceea ce ai făcut în anii ’90 şi 2000.

    România pare să se îndrepte către un zid, care va fi foarte greu de trecut, din punctul de vedere al infrastructurii, al educaţiei, sănătăţii, mentalităţii şi afacerilor. Mai mult decât atât, lumea nu vede lideri care să ducă România la următorul nivel, în care mai mulţi oameni să aibă venituri mai mari sau să aibă încredere să construiască o afacere. Uitaţi-vă la investiţii şi la crearea de noi locuri de muncă! Bat pasul pe loc, ceea ce arată neîncredere în viitor şi în oportunităţile care sunt pe piaţă.

    Biletul „dus“ spre America, pe care şi l-a luat Alexandru Costin înseamnă în spate mult mai mult decât o simplă decizie. După ’90, oamenii nu aveau bani, dar aveau visuri şi vedeau în România oportunităţi la tot pasul. Mulţi chiar au reuşit să profite de ele. În 2016, oamenii au bani (măcar o parte din ei), dar nu mai văd oportunităţi în faţă.
     

  • Schimbare de proporţii în acţionariatul Deutsche Bank. Cine este acţionarul majoritar al panzerului industriei financiare germane

    Cotaţia acţiunilor Deutsche Bank s-au redus la jumătate în ultimul an şi săptămâna trecută a atins o valoare minimă. Acţiunile au crescut astăzi cu 0,3% la tranzacţionare pe bursa din Frankfurt.

    Deutsche Bank a suferit în 2014 pierderi masive, acest lucru a dus la iniţierea unui program de de strângere de capital, în valoare de 8 miliarde de euro. Această strâgere de fonduri a fost ca un colac de salvare pentru bancă.

     

    Schimbare de proporţii în acţionariatul Deutsche Bank. Cine este acţionarul majoritar al panzerului industriei financiare germane

  • La 28 de ani a reuşit ceea ce mulţi antreprenori încearcă: conduce un business de 500.000 de euro

    Adrian Enache, absolvent al Facultăţii de Informatică din cadrul Universităţii Bucureşti, a înţeles potenţialul unei afaceri în zona de integrabilitate a serviciilor de marketing – alinierea mesajelor în toate canalele, mai simplu spus – aşa că a decis să pună bazele unei companii dedicate acestui segment. „După ani petrecuţi în industrie şi după ce m-am specializat, am înţeles unde sunt oportunităţile de dezvoltare. Acest nivel este accesibil doar celor cu adevărat pasionaţi de ce fac şi cu dorinţa de a realiza mai mult. Nevoia din industrie despre care vorbim este evidentă încă din modul de organizare. Am identificat o lipsă a integrabilităţii serviciilor, dar şi a viziunii de afaceri“, spune el. „Nu este de ajuns să vinzi bannere şi campanii cu un target pe care îl primeşti de la client, ci trebuie să rezolvi o problemă a partenerului respectiv, să ajungi să înţelegi specificul afacerii şi implicaţiile lui. Am reuşit să ne impunem în piaţă prin rezolvarea problemelor partenerilor noştri, acestea începând de la loializarea clienţilor existenţi şi ajungând la repararea imaginii online. Ne-am făcut simţiţi prin creşterea cifrei de afaceri a clienţior noştri şi prin transformarea businessului lor într-unul digital, alături de canale de vânzare online precum e-commerce sau omnichannel commerce.“

    Experienţa a acumulat-o alături de fraţii Cernătescu în cadrul Infinit Solutions, una dintre cele mai mari agenţii de digital din România. Povestea acesteia a început în sufrageria unui prieten care îşi dăduse restanţele şi plecase acasă, îşi amintea Alex Cernătescu în cadrul unui interviu pentru Business Magazin. După mai multe joburi în IT, internet şi telecom a simţit nevoia de a crea ceva nou. A avut revelaţia că există potenţial de a începe o afacere în această piaţă în momentul în care a observat, lucrând într-o agenţie americană pentru diferite agenţii de comunicare clasică, că discuţia legată de digital nu se afla printre priorităţi. L-a cooptat în afacere pe fratele lui, Andrei, absolvent al Academiei de Studii Economice din Bucureşti, şi au început să construiască afacerea Infinit Solutions Agency. Cu o investiţie iniţială zero şi cu calculatoarele de acasă, din  sufragerie, au început primele proiecte; clienţi precum Coca-Cola şi Cosmote s-au arătat printre primii încântaţi de această abordare. Iar dacă la început lucrau prin intermediul altor agenţii de comunicare, după doi ani au început să preia clienţi în mod direct, aspect care s-a reflectat în evoluţia companiei: de la o cifră de afaceri de 50.000 de euro în 2007 au ajuns la 100.000 în 2008, 300.000 în 2009, iar în 2010 au depăşit milionul de euro. Grupul din care face parte şi The MasterPlan are în prezent peste 65 de angajaţi, iar la finele lui 2015 a atins o cifră de afaceri de peste 2 milioane de euro.

    The MasterPlan a livrat în ultimii doi ani campanii pentru peste 80 de clienţi din FMCG, auto, sănătate, home & deco, financiar sau imobiliare din state precum Olanda, Belgia sau Danemarca. „Am obţinut o poziţie bună în piaţa de marketing digital, iar acum oferim o serie de soluţii pentru zona de omnichannel şi e-commerce din afara României. Sunt deja câţiva ani consecutivi de când investiţiile companiilor în marketingul digital se dublează de la an la an. Sunt şi în România companii care investesc aproape 40% din bugetul de marketing în campanii online. Este însă vitală integrabilitatea campaniilor pentru client. Concepem, practic, campaniile în online şi le declinăm apoi pe fiecare canal în parte. Aşa este eficient, iar orice provocare pe care o avem alături de partenerii, până la urmă, trebuie să conducă la creşterea cifrei de afaceri sau a profitului respectivului client“, a mai spus Adrian Enache.

    Din punctul de vedere al cifrei de afaceri, lucrurile par să meargă bine pentru The MasterPlan: până la jumătatea anului 2016 compania a ajuns la afaceri de 300.000 de euro, în condiţiile în care au terminat întreg anul trecut cu afaceri de 350.000 de euro. „În a doua jumătate a lui 2014 am pus la punct o echipă de specialişti în marketing digital, iar 2015 a fost primul nostru an plin, încheiat cu afaceri de circa 350.000 de euro. Anul acesta, aproape am atins această cifră după doar şase luni. Undeva la 50% din afacerile de anul acesta vin din export de servicii“, a spus Adrian Enache.

    Canalele tradiţionale de promovare sunt importante, dar succesul unei campanii este direct legat de modul în care ea a fost demarată, crede cofondatorul agenţiei. „Campaniile desenate şi manageriate digital (digitally-driven strategies) reuşesc să fie mai performante decât cele manageriate tradiţional. Online-ul te lasă să faci ce vrei, chiar şi atunci când ai o afacere tradiţională. Noi am derulat campanii în care retaileri tradiţionali au adoptat campanii digitale şi au avut rezultate la care nu se aşteptau. 30% din clienţii care au ajuns în magazinele tradiţionale au venit datorită campaniilor online“, a adăugat el.

  • Povestea omului care a înregistrat heroina ca medicament şi a vândut-o în farmacii timp de peste 20 de ani

    Părintele fondator al Bayer Group s-a născut în districtul Barmen-Heckinghausen al oraşului Wuppertal în 1825, ca fiu al unui muncitor într-o fabrică de mătase, într‑un moment în care industria textilă era înfloritoare, dar care nu a vrut să ducă mai departe meseria tatălui. În schimb, la vârsta de 14 ani a debutat în industria chimică, devenind ucenic în Wesenfeld & Company din Barmen.

    În timpul uceniciei sale, Bayer a reuşit să se familiarizeze cu fundamentele industriei chimice, dar şi cu problemele comerţului din domeniu. La vârsta de 20 de ani şi-a îndreptat atenţia spre coloranţi naturali, dându-şi seama că în acest segment putea face profituri mari. Pasiunea pentru coloranţi a lui Bayer s-a accentuat atunci când a fondat prima companie de vânzări, stabilind astfel o reţea de distribuţie europeană. Bayer a reuşit să se impună pe piaţa coloranţilor din Europa prin distribuirea nuanţatorilor naturali, extraşi din diverse tipuri de copaci. Datorită calităţii acestora, afacerea lui Bayer a prosperat, mai ales în metropolele europene precum Londra, Bruxelles şi Sankt Petersburg.

    Omul de afaceri a reuşit să-şi dezvolte afacerea până la New York, intrând pe o piaţă care se afla într-o continuă dezvoltare. Cum chimia anorganică a evoluat în domeniul producţiei, antreprenorul german a fost nevoit să-şi adapteze strategia: primii coloranţi artificiali importaţi de Bayer – anilina şi fucsina – au fost superiori coloranţilor naturali în ceea ce priveşte puritatea şi luminozitatea.

    Alături de partenerul său de afaceri, Friedrich Weskott, Bayer a reuşit să experimenteze producţia şi testarea coloranţilor de gudron în propria companie. Primele semne care arată ce va deveni ulterior Bayer AG au fost vizibile de la 1 august 1863 prin intrarea Friedrich Bayer Company în registrul comercial. În urma evoluţiei ulterioare a coloranţilor, fondatorii companiei au reuşit să-şi extindă considerabil capacităţile de producţie chiar dacă situaţia economică era tensionată în acel moment. Obiectivul companiei a fost fabricarea coloranţilor sintetici din derivaţi ai gudronului care fuseseră inventaţi cu câţiva ani în urmă. Un fapt mai puţin cunoscut este faptul că Bayer AG a fondat în 1904 echipa de fotbal TuS 04, care azi este cunoscut ca TSV Bayer 04 Leverkusen. Friedrich Bayer a murit în 1880, la vârsta de 54 de ani, şi a lăsat în urmă o afacere înfloritoare.

    În prezent, compania şi-a extins domeniul de activitate (de la medicamente până la pesticide), iar Bayer AG a înregistrat în 2015 venituri de peste 46 de miliarde de dolari. Grupul de origine germană are activităţi pe mai multe pieţe: produse farmaceutice umane şi veterinare, produse pentru îngrijirea sănătăţii, produse chimice şi produse biotehnologice agricole, dar şi polimeri.

    Primul şi cel mai cunoscut produs al Bayer este aspirina. Heroina a fost o marcă înregistrată în 1898-1910 de către Bayer şi comercializată ca antitusiv şi ca un substitut pentru morfină, unul care nu producea dependenţă. În 2014, Bayer a cumpărat compania Merck, care avea în portofoliu branduri precum Claritin, Coppertone şi Dr. Scholl.

    Anul acesta, compania a fost restructurată în trei divizii principale: divizia farmaceutică, cea pentru îngrijirea sănătăţii consumatorilor şi alta de produse biotehnologice agricole. De asemenea, Bayer are şi activităţi în domeniul medicamentelor de uz veterinar.

  • „Echipa mă trata ca pe un gunoi.Mă puneau să separ lenjeria directorului de cea a soţiei sale” povesteste un angajat Facebook

    Facebook, companie de top în industria tehnologiei, este una dintre ţintele celor ce-şi doresc un job domeniu. Totuşi, după spusele unora care au lucrat sau sunt în prezent angajaţi la Facebook, se pare că mediul de lucru nu este unul atât de bun, arată un articol publicat de Business Insider. Unii angajaţi se plâng de condiţiile proaste de lucru, de solicitările extenuante şi de atitudinea superiorilor.

    Spre exemplu, unul dintre inginerii Facebook, Keith Adams, spune că timp de şase săptămâni, o dată pe an, trebuie să răspundă la telefon oricând este solicitat, inclusiv în timpul liber. În acea perioadă el trebuie să fie la disponibil 24/7.

    Conform unui manager care preferă să rămână anonim, Facebook nu valorifică rezultatele acelor lideri care au abilitatea de a-şi motiva subordonaţii. El spune că majoritatea superiorilor sunt axaţi doar pe interesele ce îi vizează direct şi ar trebui să se accentueze importanţa lucrului în echipă.

    Acelaşi lucru îl afirmă şi o fostă angajată, spunând că a întâlnit în această copmanie doi dintre cei mai neinteresaţi  lideri cu care a interacţionat vreodată. Ea spune că nu a fost ajutată să se integreze şi nici nu i s-a oferit suportul profesional de care avea nevoie, în condiţiile în care se întorsese de curând din concediul maternal.


    Legat tot de aspectul managerial, unii angajaţi consideră că munca lor nu este apreciată de superiori,  ceea ce îi determină să se simtă nefolositori şi să-şi piardă încrederea în abilităţile lor.

    Thomas Moore, un fost angajat spune că urăşte „pseudo-statutul de celebritate pe care ţi-l acordă oamenii când le spui că lucrezi sau ai lucrat la Facebook.”, adăugând că îi lipsesc zilele în care oamenii spuneau „Facebook?Ce e asta?”

    Printre cele mai ciudate plângeri este a unui angajat care a preferat să rămână anonim şi care spune „Echipa mă trata ca pe un gunoi. Eram îndeplinesc task-uri ce nu aveau legătură cu job-ul meu (de exemplu, să separ lenjeria directorului de cea a soţiei sale).

    Multe plângeri ale foştilor sau actualilor angajaţi Facebook reflectă, în general, problemele administrative întâlnite în cadrul companiei, iar în unele cazuri şi comportamentul liderilor faţă de subordonaţi:

    „Majoritatea managerilor nu au idee despre cum să-şi formeze o echipă creativă.”
    „Nu există o infrastructură funcţională.”
    „A fost cea mai rea experienţă profesională pe care am avut-o.”
    „Tonul care se foloseşte este mereu unul ridicat şi rigid.”
    „Eram pus să fac lucruri care nu intrau în atribuţiile mele.”
    „Instrucţiunile nu sunt clare.”
    „Sunt decizii pe care le iau internii.”
    „Nu poţi lăsa munca nici măcar atunci când eşti în concediu.”