Lidl inaugurează un nou magazin pe 25 februarie la Buşteni, reţeaua sa din România ajungând astfel la 193 de magazine, potrivit informaţiilor transmise de reprezentanţii companiei.
Lanţul de magazine de tip discount face parte din grupul german Lidl & Schwartz, prezent în 27 de ţări din Europa, cu peste 10.000 de magazine, peste 100 de centre logistice şi 170.000 de angajaţi.
„România este un punct de atracţie acum, ar trebui să profităm”, afirmă Răsvan Radu, CEO al UniCredit. Creşterea economică de 3,6% de anul trecut, o oarecare stabilitate, perspectivele foarte bune, codul fiscal potrivit pentru investitori sunt, apreciază şeful grupului financiar, argumentele care fac din piaţa locală o destinaţie interesantă pentru investitori. Motiv pentru care, chiar dacă iniţiativele legislative ar putea accelera procesul de consolidare din sistemul bancar, „există în continuare un număr mare de bănci care consideră România o piaţă de creştere şi preferă să iasă din alte ţări pentru a fi aici”, arată Răsvan Radu.
Instituţia pe care o conduce a bifat anul trecut o serie întreagă de plusuri; UniCredit Bank a înregistrat o creştere de 87,5% a profitului net, susţinută de reducerea cheltuielilor operaţionale cu 0,3% şi a provizioanelor pentru credite cu 32,2%. Tot anul trecut, activele totale ale grupului au crescut cu 6,8%, până la 34,6 miliarde de lei, portofoliul de credite a bifat un plus de 4,8%, iar costul riscului asociat creditării s-a plasat la 1,86%, faţă de 2,92% în 2014.
Provizioanele pentru credite au atins nivelul de 406,6 milioane de lei, conducând la un rezultat net consolidat, după interesul minoritar, de 252,1 milioane lei. Tot anul trecut, banca şi-a îmbunătăţit raportul credite/depozite, în contextul lichidităţii ridicate din piaţă, iar rata fondurilor proprii totale se menţine la 14%, nivel pe care reprezentanţii instituţiei îl califică drept „confortabil”.
Volumul activelor consolidate la 31 decembrie 2015 a totalizat 34,6 miliarde de lei (7,6 miliarde de euro), în creştere cu 6,8% comparativ cu anul precedent. Portofoliul de credite brute (inclusiv finanţările acordate prin leasing) s-a plasat la 23,9 miliarde de lei (5,3 miliarde de euro), evoluţia pozitivă a acestuia fiind susţinută în principal de o creştere cu 7,3% în zona corporate şi cu 11,1% în leasing. Totodată, depozitele clientelei au ajuns la un volum de 17,9 miliarde de lei (3,9 miliarde de euro).
„Una dintre acţiunile strategice ale anului trecut a fost faptul că am înregistrat o serie de tranzacţii importante în domeniul corporate finance, în segmente precum petrol şi gaze, telecom, automotive, servicii, farmaceutice, agribusiness şi transporturi”, spune Răsvan Radu. Tot el completează că în 2015 banca a continuat eforturile de curăţare a portofoliului, prin vânzarea la finalul anului trecut a unui pachet de credite neperformante în valoare de aproximativ 340 de milioane de euro către Kredyt Inkaso.
Banca şi-a menţinut şi anul trecut interesul pentru clienţii corporate, creditarea acestora înregistrând un plus de 7,3%, dar şi pentru creditele ipotecare acordate persoanelor fizice (+7,3%), pentru credite de consum prin UCFin (+4,5%) şi credite de investiţii pentru IMM (+12,4%). Programul Prima casă nu a fost nici în anii trecuţi una dintre mizele băncii, pentru că acest produs are marje mici. Despre proiectul legii de dare în plată, Răsvan Radu spune că „legea, aşa cum este ea făcută, nu este una socială, ci se adresează celor care au portofolii mai mari de credite. Impactul mare nu vine din partea celor care au credite mici, care cel mai probabil nu vor vinde casa pentru a se muta cu chirie, mai cu seamă că va urma o volatilitate foarte mare a chiriilor în următorii ani. Locuinţa pentru uz personal are o valoare în plus”.
Una peste alta, în cadrul băncii au fost făcute diferite simulări în privinţa impactului pe care l-ar putea avea adoptarea legii dării în plată, iar concluzia este că „suntem capabili să absorbim şocul”. În opinia lui Răsvan Radu, legea în forma actuală apropie creditul ipotecar mai degrabă de un produs de leasing imobiliar decât de produsele aflate acum în portofoliul băncilor.
Grupul britanic Vodafone şi cel american Liberty Global (UPC) îşi vor combina operaţiunile din Olanda, conform unui anunţ comun publicat de cei doi operatori. Vodafone va plăti Liberty Global 1 miliard de euro “pentru a egaliza participaţiile în acest joint venture”, conform anunţului, scrie Ziarul Financiar.
Liberty Global vine în acest joint venture cu furnizorul de servicii fixe Ziggo iar Vodafone cu operaţiunile sale mobile, formând astfel un jucător cu 15 milioane de abonamente la servicii de televiziune, internet şi telefonie fixă şi mobilă.
Costurile de integrare sunt estimate la 350 de milioane de euro în timp ce sinergiile ar urma să atingă 3,5 miliarde de euro.
Vodafone Olanda a avut anul trecut venituri de aproape 2 miliarde de euro anul trecut şi un profit operaţional (EBITDA) de 643 milioane de euro.
Veniturile Ziggo au fost de aproximativ 2,5 miliarde de euro.
Un lunetist britanic, membru al unităţii de elită SAS, a ucis un lider ISIS care îi instruia pe alţi membri ai organizaţiei cum să decapiteze prizonierii. Lunetistul se afla la 4000 de picioare, adică circa 1,3 kilometri de grupul ISIS, format din circa 20 de persoane. Lunetistul a folosit o armă Dan.338, de produc]ie israeliană, cu amortizor şi a tras două focuri.
Călătorie spectaculoasă pe cel mai mare râu subteran aflat într-o peşteră – GALERIE FOTO
Fotografii incredibile ale şahului din Iran şi ale haremului său – GALERIE FOTO
Titanicul se pregăteşte de un nou drum. Va pleca din Jiangsu, China, pâna la Dubai – GALERIE FOTO
Cea mai izolată localitate din lume. Acolo trăiesc 800 de oameni – GALERIE FOTO
Imagini din epoca de aur: cum se distrau oamenii din URSS în anii ’70 şi ’80 – GALERIE FOTO
Cum arată yachtul secret al lui Steve Jobs – GALERIE FOTO
Imagini incredibile cu tribul care nu a fost atins de lumea modernă – GALERIE FOTO
Cum arată noul avion privat de 20 de milioane de dolari al lui Jackie Chan – GALERIE FOTO
Restaurantul discret unde preşedinţii îşi duc amantele – GALERIE FOTO
Anii 90 au fost un deceniu de exces în Rusia pentru unii oameni. Un grup select de cetăţeni s-au bucurat de noul sistem economic proaspăt privatizat. Acest grup select a profitat de sistem şi s-a îmbogăţit rapid. Bineînţeles, pentru a-şi păstra averile mulţi dintre aceşti oameni au apelat la metode ilegale: şantaj, crime s.a.m.d
Au trecut mulţi ani de când au început războaile între diferite grupuri mafiote din Rusia, însă urmele sunt evidente în cimitirele ruseşti. Locuri în care tronează pietre de mormânt extravagante, care mai de care mai bizare.
Fotograful Denis Tarasov a vrut să documenteze aceste relicve de altă dată. Ceea ce a rezultat puteţi vedea în galeria foto.
Porsche România este în prezent cel mai mare importator de pe piaţa locală, cu afaceri estimate la circa 450 milioane de euro în 2015 şi cu mărcile Volkswagen, Audi, SEAT şi Škoda reprezentate în piaţă de către 101 de dealeri. Dintre cei 101, pentru marca Volkswagen Autoturisme sunt 22 de dealeri, pentru Audi 13 dealeri, pentru Škoda 32, pentru SEAT 12 şi pentru VW Autovehicule Comerciale alţi 22 de dealeri.
Reţeaua de dealeri s-a extins anul trecut cu o nouă reprezentanţă ce include showroom şi service Seat la Constanţa, investiţie realizată de Pro Group Exclusiv Auto, companie care mai are în portofoliu mărcile Jaguar, Land Rover, Mitsubishi, Subaru, Hyundai şi Skoda. În 2015 compania a început implementarea noilor elemente de identitate ale mărcii SEAT la toţi distribuitorii mărcii. Există programe de implementare a noilor elemente de identitate şi la mărcile Volkswagen, SEAT şi Škoda până în 2017, iar investiţiile totale se ridică la cel puţin 2,9 milioane de euro. Investiţiile vor depinde de dimensiunea fiecărui showroom şi de condiţiile impuse de amplasarea geografică.
„Pentru 2016, obiectivul nostru este de a acoperi zone geografice strategice pentru evoluţia mărcilor noastre, astfel încât să asigurăm o reţea de distribuitori cât mai extinsă la nivel naţional şi pentru ca toţi clienţii noştri să aibă acces facil la toate serviciile noastre, indiferent de zona unde se află. Valoarea investiţiilor depinde de dimensiunea dealership-ului, care trebuie corelată cu piaţă locală, dar şi de conceptul ce urmează a fi implementat“, a spus Brent Valmar, directorul general al Porsche România. El se află la conducerea companiei încă de la fondarea acesteia, la finalul anilor ’90. Alături de el, la conducerea companiei se află începând din luna septembrie a anului trecut Kurt Leitner, care l-a înlocuit pe Rainer Trischak şi va conduce Porsche România alături de Brent Valmar.
Kurt Leitner are o experienţă de peste 20 ani în management strategic şi în dezvoltarea afacerii în cadrul Grupului Internaţional Porsche. În vârstă de 49 de ani, Leitner a ocupat anterior poziţia de director financiar al Porsche Chile, dezvoltând activitatea de import pentru mărcile Volkswagen Autovehicule, Volkswagen Autovechiule Comerciale, Volkswagen divizia camioane, Audi, Škoda, Lamborghini, Bentley şi MAN. Managerul austriac revine în România la patru ani de când şi-a încheiat activitatea ca director general al Porsche Finance Group România.
Brent Valmar urmăreşte ca în 2016 să constituie o comunitate a maşinilor reprezentate de Porsche România: „Pentru 2016 ne propunem să consolidam locaţiile existenţe prin creşterea activităţii, loializarea clienţilor actuali şi atragerea unui număr cât mai mare de posesori ai maşinilor din grupul nostru, indiferent dacă maşina a fost achiziţionată din piaţă locală sau din import“. Strategia lui Valmar de a fi în contact cu toţi proprietarii maşinilor pe care le reprezintă se leagă de imprevizibilitatea pieţei auto, care a înregistrat pentru al doilea an consecutiv o creştere în 2015, după ce între 2008 şi 2013 aproape 80% din vânzări au dispărut.
Din cele aproape 120.000 de autovehicule livrate, autoturismele reprezintă peste 98.300 de unităţi, creşterea în cazul acestora fiind de 18,7%, mai mică decât în cazul pieţei totale. Vânzările au fost, ca şi în anii precedenţi, susţinute de achiziţiile de autoturisme realizate de către persoanele juridice, ponderea acestora din total fiind, pe ansamblul anului de 74%. „Piaţa auto este dinamică şi uşor imprevizibilă. Atât importatorii, cât şi dealerii auto se adaptează rapid ritmului actual de dezvoltare a industriei auto, pentru a fi cât mai aproape de client, pentru a satisface nevoile clienţilor de acces la servicii rapide şi totodată la informare constantă“, a subliniat Brent Valmar. El spune că „mărcile noastre au fost şi vor rămâne mereu atractive pentru investitori, motiv pentru care rămânem deschişi parteneriatelor bazate pe respect şi încredere, cu eforturi depuse de ambele părţi. Factorii decisivi rămân experienţă în domeniu şi preocuparea constantă pentru îndeplinirea aşteptărilor clienţilor, spre deplină lor satisfacţie“.
În 2015 Cinema City a inaugurat 5 noi multiplexuri, în Bucureşti şi Constanţa (fiecare cuprinzând şi câte o sală 4DX), precum şi la Deva, Drobeta-Turnu Severin şi Suceava, investiţia totală (realizată în cadrul parteneriatelor cu dezvoltatorii centrelor comerciale) ridicându-se la aproximativ 27 de milioane de euro. După acest an-record, compania plănuieşte alte patru lansări în 2016, în Bucureşti, Timişoara, Buzău şi Piatra-Neamţ.
La finalul lui 2007, când Cinema City a deschis în România primele 2 multiplexuri (la Iaşi, respectiv la Timişoara), conform rapoartelor CNC, România avea un cinematograf la 299.000 de locuitori şi un ecran la 184.000 de locuitori. Astfel, din cele 72 de cinematografe (de sine stătătoare sau tip multiplex) din ţară, Cinema City deţinea 2, iar din cele 117 săli (ecrane), 12 erau ale Cinema City.
Opt ani mai târziu, răspunzând unei creşteri constante a pieţei de film din România prin deschiderea anuală de noi cinema-uri, Cinema City a mai adăugat 20 de locaţii, având acum 22 de multiplexuri în Bucureşti şi în ţară, dominând peste jumătate din piaţă.
Cinema City este cel mai mare operator de cinematografe din România şi face parte din Cineworld Group, al doilea mare lanţ de cinematografe din Europa. Compania are multiplexuri în 16 oraşe din ţară: Bucureşti, Arad, Bacău, Baia Mare, Brăila, Cluj, Constanţa, Deva, Drobeta-Turnu Severin, Iaşi, Ploieşti, Piteşti, Suceava, Târgu Jiu, Târgu Mureş şi Timişoara.
În total, Cinema City operează 22 de multiplexuri, cu 198 de săli şi 36.289 de locuri. Cineworld Group este prezent în 9 ţări, deţinând 219 multiplexuri cu peste 2.014 săli, dintre care 28 IMAX şi 14 săli 4DX. Primul cinematograf al companiei a fost deschis în 1930 în Haifa, Israel, compania extinzându-se în Europa Centrală în 1997, şi intrând în România în 2007.
Vassilis Stavrou, care a preluat funcţia de director general al companiei în vara anului trecut, povesteşte de ce România este o piaţă-cheie pentru afacerile grupului belgian, care sunt planurile pe care le are reţeaua şi care este scopul său ca şef al retailerului cu cea mai rapidă extindere.
Într-un discurs de câteva minute ţinut pe o mică scenă instalată în Mega Image-ul din Băneasa, Vassilis Stavrou, director general al companiei, spune că pentru magazinul- fanion al reţelei, inaugurat în prag de Crăciun, a fost nevoie de un buget de 9 milioane de euro şi de doi ani de muncă, perioadă în care s-au confruntat şi cu dezamăgiri, mai cu seamă legate de aprobările legate de construcţie, aflată peste drum de Băneasa Shopping City. Proiectul ridicat de la zero este o premieră pentru reţeaua belgiană, care testează astfel nu numai postura de comerciant, ci şi papucii dezvoltatorului, cea mai mare parte din cei 8.000 de metri pătraţi ai suprafeţei comerciale fiind închiriaţi către retailerul de articole sportive Decathlon.
Mega Image a încheiat anul cu 471 de magazine, cu trei deschideri pe 23 decembrie şi alte cinci în penultima zi din 2015. În total, 61 de noi spaţii de vânzare s-au alăturat reţelei anul trecut, mai puţin decât în anii anteriori, când expansiunea viza cam 100 de noi magazine anual. „Afacerea din România are cel mai mare ritm de creştere din cadrul grupului la nivel internaţional. Aici este un moment foarte bun pentru dezvoltările din comerţ, afacerea pe plan local este în creştere. Luând în calcul afacerea şi mediul economic, ne aflăm la locul potrivit“, îmi spune Vassilis Stavrou.
Adaugă însă că numărul de magazine a fost mai mic, dar suprafaţa de vânzare nou adăugată în 2015 nu a fost cu mult mai redusă decât în anii anteriori, iar „până la urmă suprafeţele de vânzare contează mai mult decât numărul de magazine“. Deschis dar succint, povesteşte că evoluţia afacerii din România este un veritabil studiu de caz. „În 2010 a fost luată decizia de a accelera investiţiile de pe această piaţă. Strategia a fost pusă la punct cu mare atenţie, executată perfect. Suntem foarte mulţumiţi de rezultatele de până acum“, afirmă Stavrou, vorbind o engleză cu un pronunţat accent, care trădează originea mediteraneană.
În cinci ani, Mega Image şi-a sporit numărul de magazine de circa zece ori, iar cifra de afaceri de aproape cinci ori, ajungând în 2014 la 632 de milioane de euro. Şi-a adjudecat astfel o felie consistentă din totalul pieţei de retail alimentar, în care reţelele moderne de comerţ au vânzări anuale de circa 9 miliarde de euro. Pe parcursul ultimilor ani, ponderea reţelelor în totalul vânzărilor a crescut; comerţul tradiţional a pierdut teren, iar lanţurile internaţionale ajunseseră la jumătatea anului trecut la o cotă de piaţă de 55%. Iar la nivelul Capitalei această pondere se plasează la circa 70%.
Şi, desigur, grupul vrea o porţie şi mai însemnată din retailul românesc, motiv pentru care va păstra acelaşi ritm de extindere şi pentru următorii doi ani. „Am investit în ultimii ani circa 50 milioane de euro anual pentru deschiderea a circa 100 de noi magazine. Vom continua să investim, mai mult sau mai puţin, aceeaşi sumă de bani“, spune şeful Mega Image. Tot el adaugă că la capitolul investiţiilor se înscriu şi cele 22 de milioane de euro alocate pentru contrucţia unui nou depozit logistic, de 34.000 mp, la marginea Bucureştiului, în Ştefăneşti. Spaţiul va fi complet operaţional până la finalul acestui an şi reprezintă practic o dublare a suprafeţei de depozitare, pentru că depozitul pe care îl operează în prezent este similar ca mărime.
Lactalis este cel mai mare producător de lactate din Europa, cu peste 61.000 de angajaţi şi venituri anuale de peste 16 miliarde de dolari. Compania are sediul central în Laval, Mayenne, Franţa, şi este deţinută familia Besnier. Bazele companiei au fost puse de André Besnier, în 1933, în forma unei mici firme producătoare de brânzeturi. În prima zi a colectat 17 litri de lapte şi a produs 35 de bucăţi de brânză Camembert, potrivit informaţiilor de pe site-ul companiei.
Michel Besnier s-a născut în 1928 şi a început să lucreze în cadrul afacerii tatălui său în 1946, de la 18 ani. La moartea tatălui său, în 1955, a preluat conducerea afacerii, ce avea atunci 50 de angajaţi, şi a început să dezvolte reţete de unt şi de Camembert, mai întâi în Mayenne, apoi în Normandia. În 1968 a perfecţionat Camembertul pasteurizat şi a lansat brandul Président.
Succesul imediat al produselor sale, susţinute de un marketing îndrăzneţ, a permis o extindere rapidă a companiei, care a preluat mai multe mărci de Camembert din Normandia. În 1981 a achiziţionat fabrica de brânză din Statele Unite ale Americii Belmont, aceasta reprezentând prima achiziţie a grupului în afara Franţei, iar patru ani mai târziu a cumpărat compania Claudel Roustang, o subsidiară a grupului Nestlé. În 1990 a cumpărat grupul Bridel, al patrulea cel mai mare grup de lactate din Franţa, ce deţinea 10 fabrici şi avea 2.300 de angajaţi. Doi ani mai târziu, a achiziţionat compania Société des Caves, producătorii Roquefort şi subsidiara americană a acesteia Sorrento, grupul Besnier intrând astfel în topul producătorilor de lactate europeni.
Dezvoltările recente ale grupului s-au axat pe extinderea internaţională, în Polonia, Ucraina şi Italia. În 1999, compania şi-a schimbat numele în Lactalis, pentru a reflecta creşterea internaţională. La sfârşitul anului 1999, Michel Besnier a deschis André Besnier Lactopole, un centru tehnologic care descrie evoluţia industriei lactatelor. În prezent, compania listată la bursă este deţinută în procent de 83% de Emmanuel, Jean-Michel şi Marie Besnier, fiii lui Michel Besnier. Emmanuel Besnier, cunoscut ca „Miliardarul Invizibil“, fiindcă nu a acordat niciun interviu presei, este CEO-ul companiei şi are o avere estimată la 7,4 miliarde de dolari.
Emmanuel Besnier conduce compania din anul 2000. El a preluat şi continuă cu succes strategia de extindere a grupului iniţiată de tatăl său. Sub conducerea sa, Lactalis a înregistrat o creştere puternică, datorită achiziţiei unor companii precum Celia şi Galbani (2006), Dukat (2007), Puleba (2010), Parmalat (2011). Într-un deceniu, valoarea afacerilor internaţionale ale grupului s-a triplat.
Grupul Lactalis este numărul unu la nivel mondial în producţia de lactate, are peste 200 de situri industriale şi colectează 15 miliarde de litri anual. 61% din venituri sunt realizate în Europa, 18% în America şi 21% în restul lumii.
Uite întradevăr o temă, mi-am zis, după ce am citit introducerea cărţii lui David Zweig „Invizibilii“ – grupul profesioniştilor necunoscuţi pe a căror muncă se bazează gloria unuia sau altuia. Poate fi inginerul de sunet al celor de la Led Zeppelin, care a contribuit la sunetul special al grupului, sau poate documentariştii care se ocupă de verificarea articolelor din prestigioasa publicaţie The New Yorker. Gloria chirurgului cu mână sigură, care face minuni cu bisturiul, nu ar fi posibilă fără sprijinul anestezistului sau al tehnicienilor din sala de operaţie, dar cine să se gândească la ei?!
A făcut-o Zweig, scriitor, conferenţiar şi muzician cu două albume deja lansate, iar munca sa mi se pare esenţială într-o epocă intoxicată de faimă şi celebritate, populată de fiinţe precum Kim Kardashian. Nu este tocmai o noutate, pentru că economistul şi sociologul Thorstein Veblen privea în mod ironic, încă din 1899, consumul ostentativ, nevoia de a-ţi afişa bunăstarea şi statutul social, în volumul „Teoria clasei de lux“; în opinia lui Veblen motoarele progresului economic, social şi ştiinţific sunt meşteşugarii, inginerii şi tehnicienii care au îndemânare şi simt un imbold nestăvilit spre cunoaştere. Păcat că în graba ei societatea umană îi ignoră, de cele mai multe ori, lăsându‑se orbită de sclipiciul vedetelor.
Autorul nu teoretizează, ci povesteşte istoriile câtorva invizibili: de exemplu un domn care se ocupă cu orientarea urbană – sună pretenţios, dar nu este, omul se ocupă cu amplasarea indicatoarelor într-un aeroport, ajutând oamenii să nu se rătăcească. Un altul este parfumier, un artizan cu ale cărui creaţii s-au mândrit Calvin Klein, Hugo Boss, Elizabeth Arden sau Tom Ford. Şi mai sunt şi alţii – un translator de la Naţiunile Unite, un acordor de piane şi un tehnician de chitară, pe care îi veţi descoperi şi singuri, personalităţi interesante, creative, modeste, dedicate. De exemplu, unui constructor, implicat în ridicarea a trei din cinci cele mai înalte construcţii din lume, nu-i place să vorbească despre propria persoană; preferă să spună „noi“, evitând „eu“-ul care l-ar evidenţia. La baza cărţii lui Zweig stă un articol din revista Atlantic, dar şi experienţa sa de documentarist, timp de cinci ani, în presă, ocazie cu care a venit în contact, din plin, cu ceea ce el numeşte „cultura zgomotului“ care caracterizează lumea de astăzi.
O cultură susţinută de mult mai multe cărţi decât „Invizibilii“, cărţi care îţi promit cheia spre like-uri, followers, virale, marketing, branduri şi altele asemenea. Nu că toate acestea ar fi rele, dacă sunt susţinute de o construcţie, de competenţă, talent şi o echipă bună de invizibili – cazul mai sus-pomeniţilor de la Led Zeppelin. Problema este să nu uităm că oricând poate apărea cineva cu duşul rece, care să strige „împăratul e gol!“. Musai de citit!