BusinessMagazin

Tag: construire

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 5 septembrie 2016

    COVER STORY:  Emmanuelle Valentin-Fouchs se descrie drept o „cetăţeană a lumii” de origine franceză şi se declară un promotor hotărât şi vocal al României, ţară care i-a adus mai multe surprize plăcute decât se aştepta. De la finalul anului trecut a preluat conducerea filialei locale a Sanofi, unul dintre cei mai mari jucători din domeniul farma din România. Consideră că mediul de afaceri local, în care a aterizat, oferă provocări, în ciuda controverselor care fierb în piaţă şi luând în calcul toate plusurile şi minusurile întâlnite aici. 
     
    ASIGURĂRI: Ce înseamnă România pentru olandezii de la NN

     

    RESURSE UMANE: Legătura dintre profitul companiei şi stresul angajaţilor

     

    SPECIAL: Legătura dintre Rolling Stones, cai morţi şi schimbările din Polonia

    STRATEGIE: Drumul spre 1 miliard de dolari

     

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

     

  • Oamenii din spatele unei afaceri de 69 de miliarde de dolari. Cine este românca care se află printre ei

    Travis Kalanick este imaginea Uber, dar el nu a construit compania de unul singur. Precum oricare manager bun, Kalanick se bazează foarte mult pe echipa lui pentru a trece peste toate provocările care vin cu expansiunea globală şi legislaţia din diferitele ţări unde activează. Business Insider a alcătuit o listă cu cei mai importanţi oameni din cadrul companiei, iar noi am adăugat la această listă şi pe Nicoleta Schroeder, cea care conduce operaţiunile locale ale platformei de tehnologie Uber. În prezent compania este evaluată la 69 de miliarde de dolari.

    Jeff Jones este noul preşedinte la Uber. Acesta a fost “furat” de la Target de către Kalanick pentru a deveni preşedintele Uber, cu responsabilităţi asupra operaţiunilor, marketing şi customer support. Când Travis l-a întrebat pe Jeff Jones cum s-a descurcat în timpul unui discurs TED Talk, Jones i-a dat nota -B spunând că mai are de lucrat la anumite aspecte. Probabil asta l-a impresionat pe Kalanick care l-a angajat mai târziu.

    Ryan Graves a fost primul angajat al Uber şi primul CEO. Graves a ocupat poziţia de CEO din februarie 2010 până în decembrie 2010. Acesta a condus expansiunea internaţională şi creşterea companiei. Acum este antreprenor şi constructor în cadrul Uber şi se ocupă de proiectele speciale ale companiei de ridesharing.

    Austin Geidt se ocupă de extinderea Uber pe glob
    Ea plănuieşte în ce oraşe compania şi cum trebuie tratată extinderea. A fost al patrulea angajat al companiei şi l-a vremea respectivă se lupta cu dependenţa de droguri. “Sunt foarte mândră de ceea ce am făcut la Uber şi de echipa mea, dar sunt mai mândră de faptul că am reuşit să renunţ la droguri”

    Thuan Pham se asigură că aplicaţia funţionează fără cusur

    Pham este CTO (chief technology office) al Uber şi se ocupă de platforma tehnologică a companiei. A început cu o echipă de 40 de oameni, acum are în subordine peste 1200 de ingineri IT.

    Ed Baker este o vedetă în devenire în cadrul echipei şi are un singur obiectiv: creşterea

    Dacă Uber vrea să devină o companie cu adevărat global va trebui să crească foarte mult şi să o facă bine. Baker s-a ocupat de extinderea Facebook înainte de a veni la Uber în 2013.

    Joe Sullivan este un fost angajat la Facebook şi se ocupă de securitatea şoferilor şi a pasagerilor

    Joe Sullivan este chief security officer şi toate eforturile lui se îndreaptă către menţinerea şoferilor, a coletelor şi a pasagerilor Uber în siguranţă. Şi-a început cariera ca avocat ce se ocupa de cazuri legate de cybersecurity, apoi a început să lucreze cu companii de tehnologie. A început cu eBay apoi a petrecut 8 ani la Facebook şi din aprilie lucrează la Uber

    Emil Michael vrea ca partea de business să funcţioneze

    Michael se ocupă de creşterea business-ului şi cel mai recent eforturile lui s-au îndreptat către creşterea business-ului în China şi încheierea parteneriatului cu Baidu, echivalentul Uber în China.

    Anthony Levandowski este responsabil pentru construirea automobilelor autonome

    Levandowski era interesat de construirea automobilelor fără şofer de dinainte de a veni la Uber. A început cu un Ghostrider, un startup care cerceta construirea unor motociclete fără şofer, apoi a trecut la Google de unde a plecat pentru a fonda Otto, un start-up ce se ocupa de construirea unui software care transformă camioanele obişnuite în unele autonome.  Recent, Otto a fost achiziţionat de către Uber pentru a-şi mări eforturile în departamentul maşinilor fără şofer. Mai mult, Uber s-ar putea folosi de cunoştiinţele lui Levandowski pentru a intra şi în domeniul camioanelor autonome.

    Jason Droege se ocupă de extinderea business-ului la mai mult decât maşini precum UberEATS, UberRush (servicii de livrare), care au plecat de la statut de experiment şi au ajuns la componente importante ale companiei.

    Salle Yoo este responsabilă de partea legislativă a companiei.


    Uber este implicată în multe scadaluri din cauza faptului că nu există un cadru legislativ bine definit pentru funcţionarea serviciului de ridesharing. Yoo a intrat în echipă în urmă cu trei ani şi a crescut echipa de legal a companiei cu până la 120 de angajaţi.

    Rachel Whetstone este responsabilă pentru mesajele şi comunicarea companiei


    Relaţiile cu publicul sunt o componentă foarte importantă pentru orice companie, mai ales pentru una care se adresează consumatorilor, iar în cazul Uber şi mai important, având în vedere obstacolele legislative de care s-a lovit în mai multe ţări de pe glob.

    Uber a devenit una dintre cele mai valoaroase companii de tehnologie din lume, iar Gautam Gupta este responsabil pentru finanţele Uber

    Uber nu a avut un CFO de vreun an şi jumătate, după ce a plecat Brent Callinnicos, dar de finanţe s-a ocupat mâna dreaptă a lui Callinicos, Gautam

    Brian McClendon, fost angajat Google, este responsabil de dezvoltarea navigaţiei şi hărţilor pentru maşinile autonome.

    McClendon a fost implicat în creaţia Google Maps şi Google Earth, iar după 10 ani petrecuţi în cadrul companiei din Mountain View, acesta a decis să meargă la Uber şi să ajute la dezvoltarea sistemului pentru automobilele fără şofer.

    Nicoleta Schroeder se ocupă de operaţiunile Uber în România

    Schroeder a studiat Management şi Studii Economice la Universitatea Clark din Worcester, Massachusetts şi a
    urmat şi are un MBA la Carnegie Mellon – Tepper School of Business. Şi-a început cariera în consultanţă şi fi nanţe, lucrând în Statele Unite ale Americii pentru Accenture şi John Hancock Financial Service. Imediat după absolvirea MBA-ului, a revenit în ţară, deşi primise oferte de muncă în SUA şi Londra. A pus aici bazele şi a condus timp de patru ani primul lanţ de magazine care vând iaurt îngheţat din România, ce a crescut de la o echipă de patru angajaţi, la una formată din 30 de oameni şi magazine în toate marile oraşe din România.

     

     

     

  • Vladimir Putin vrea să construiască un Las Vegas la Vladivostok

    Arma ”secretă” a lui Putin pentru a da drumul investiţiilor în Rusia: vrea să construiască un Las Vegas la Vladivostok, scrie Ziarul Financiar

    Vladimir Putin pariază pe una dintre cele mai secretizate zone din Rusia, unde este stocat o mare parte din arsenalul nuclear, pentru a atrage investitorii şi bogaţii din Asia şi vrea să deschidă un centru de cazinouri şi jocuri de noroc, scrie Bloomberg.

    După ce scăderea preţului petrolului şi sancţiunile din partea Vestului au lovit Rusia, Putin a redeschis Vladivostok-ul, un oraş-port de 600.000 de oameni, renunţând la restricţii şi introducând protecţii legale fără precedent pentru investitori, în speranţa că va crea un Las Vegas lângă Moscova.

    Totuşi, planul nu este lipsit de riscuri. Prin încercarea de a atrage investitori din Asia, Rusia ar putea deveni dependentă de banii din China.

    “Vin chinezii! Au înţeleg să Rusia este slăbită, că China se întăreşte şi că pot prelua controlul acestor teritorii în următorii 100-150 de ani”, a spus Nikolai Markovtsev, fost avocat.​

  • Cel mai performant reactor de fuziune nucleară va fi creat de americani

    De-a lungul timpului, oamenii de ştiinţă s-au întrecut în a construi sisteme de fuziune nucleară care să poată furniza energie verde într-un mod cât mai sigur cu putinţă şi pe termen nelimitat.

    Recent, guvernul american a anunţat că susţine un astfel de plan, având intenţia să sprijine fabricarea celui mai eficient dispozitiv de fuziune nucleară de până acum, scrie Descoperă.

    În momentul de faţă, centralele nucleare produc energie prin intermediul fisiunii nucleare, un proces care presupune fragmentarea nucleelor atomilor în nuclee mai mici, numite produşi de fisiune. Deşi această metodă s-a dovedit a fi foarte eficientă, utilizarea ei se face, totuşi, cu costuri foarte mari şi, mai mult decât atât, se finalizează cu producerea de deşeuri radioactive extrem de periculoase.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cele mai impresionante 10 oraşe dispărute. Multe au devenit subiect de film

    Unele dintre acestea au fost într-adevăr regăsite, iar celelalte au devenit adevărate legende despre nu se ştie dacă au existat, vreodată, cu adevărat. Oraşele din această listă au captat imaginaţia multor istorici, arheologi şi aventurieri.

    1. Oraşul Patagoniei

    Cunoscut şi ca “oraşul plimbător”, Oraşul Patagoniei s-ar fi aflat în cel mai sudic punct al continentului american, în regiunea cunoscută astăzi drept Patagonia. Se spune că ar fi fost construit de către supravieţuitorii unui vas spaniol şi că ar fi avut resurse mari de aur şi bijuterii.

    2. Troia

    Făcut celebru de scrierile lui Homer, Troia este un oraş legendar aflat pe teritoriul actual al Turciei. Cunoscut mai ales datorită războiului ce îi poartă numele, Troia era o aşezare fortificată aflată pe malul mării.

    3. Oraşul pierdut Z

    Se presupune că acest oraş se afla în jungla braziliană şi că adăpostea o civilizaţie evoluată, cu o vastă reţea de poduri, drumuri şi temple. Zvonurile despre acest oraş au început atunci când un navigator portughez a spus că a vizitat locul în 1753. Relatarea acestuia rămâne singura dovadă legată de existenţa oraşului.

    4. Petra

    Oraşul Petra se află în Iordan, în apropierea Mării Moarte, şi se remarcă prin arhitectura unică în lume. Oraşul a intrat în declin după ce romanii au cucerit întreaga regiune în anul 363 î.e.n.

    5. El Dorado

    El Dorado este, poate, cel mai inportant oraş legendar din lume. Aşezarea ar fi fost un imperiu aflat în junglele sud-americane, iar numele înseamnă “cel de aur”. De-a lungul anilor au fost efectuate numeroase expediţii de căutare, cele mai multe în Evul mediu.

    6. Memphis

    Fondat în anul 3.000 î.e.n., Memphis a fost capitala Egiptului antic şi a servit ca un centru administrativ pentru sute de ani. Se spune că Memphis a avut chiar şi 30.000 de locuitori, primind astfel titlul de cel mai mare oraş al antichităţii.

    7. Angkor

    Regiunea Angkor din Cambodgia a fost un centru al puterii în timpul imperiului Khmer pentru mai bine de 2.200 de ani. Oraşul a fost abandonat în urma unui atac al armatei tailandeze în 1431.

  • Povestea incredibilă a oraşului care a costat o avere şi are doar o mână de locuitori – GALERIE FOTO

    Naypyidaw a devenit capitala Birmaniei în 2005, fiind în acea vreme mai mult un proiect decât un oraş bine definit.

    Autorităţile au decis construirea oraşului având de la început intenţia ca acesta să fie capitala statului. Investiţiile în infrastructură au fost uriaşe, deşi Birmania este o ţară cunoscută mai ales pentru conflictele militare şi traficul de droguri, iar majoritatea populaţiei trăieşte la limita sărăciei.

    Deşi proiectul este în proporţie de 80-90% finalizat, gradul de ocupare al oraşului este de sub 5%. De aici provine şi numele de “capitala fantomă”, aşa cum a fost Naypyidaw denumit de către presa internaţională.

    Autostrada ce duce la Naypyidaw are 11 benzi pe sens, însă în marea parte este goală. Încrederea autorităţilor în acest proiect este de neînţeles, avaând în vedere comparaţia dintre preţul apartamentelor şi faptul că doar cei mai bogaţi oameni din Burma îşi permiteau accesorii de bază, precum telefoanele mobile.

    Naypyidaw a fost construit, susţin autorităţile, datorită poziţiei mai “sigure” decât vechea capitală (Rangoon). Cu toate acestea, există zvonuri că liderii militari ai statului ar fi fost îndemnaţi de către aşa-numiţii cititori în stele să demareze proiectul.

    POVESTEA INCREDIBILĂ A UNUI ORAŞ-FANTOMĂ

  • Cum a construit cel mai rapid om din lume un imperiu financiar

    Usain Bolt e mult mai mult decât un star al Jocurilor Olimpice – el este un brand cu o recunoaştere globală. Bolt, de origine jamaican, are contracte cu Puma, Nissan, Hublot, Visa, Virgin Media şi All Nippon Airways; el mai colaborează cu Optus, o companie de telecomunicaţii din
    Australia, şi cu Enertor, o companie ce produce branţuri pentru pantofi sport, scriu cei de la CNN.

    Gatorade a numit o băutură după el. Bolt, cel mai rapid om din lume, şi-a înregistrat ca marcă numele şi poziţia sa “fulgerul Bolt” – are chiar şi un emoji. El deţine recordurile mondiale la cursele de 100 şi 200 de metri şi a câştigat, până în prezent, 8 medalii de aur.Dar Jocurile Olimpice din Rio sunt ultimele pentru campionul jamaican; aşadar, ce urmează?

    “S-a vorbit că ar urma să joace pentru Manchester United, că vrea să devină comentator sau că urmează să lanseze o linie de modă inspirată de Michael Jackson”, spune Elizabeth Lindsey, expert în marketing.

    Jeff Kearney, şeful departamentului de marketing în sport al Gatorade, explică atracţia oamenilor faţă de jamaican: “Avem o suită incredibilă de atleţi din numeroase sporturi, care sunt recunoscuţi în diferite state. Dar bucuria lui Usain, personalitatea sa şi dominaţia autoritară într-un sport pe care cu toţii îl putem înţelege l-au transformat într-un ambasador global pentru brandul nostru.”

    Averea lui Bolt este considerabilă, dar el este şi un exemplu în ceea ce priveşte ajutorul dat comunităţii; în 2015, el a donat 1,3 milioane de dolari fostei sale şcoli. El a mai deschis un complex sportiv în Jamaica, a strâns bani pentru operaţii cardiace pentru copii şi a semnat un parteneriat cu Samsung pentru a oferi cursuri gratis de fotografie studenţilor.

    El a donat chiar şi 4 milioane de dolari pentru renovarea unui spital din ţara sa natală.

    Dar Usain Bolt nu e doar un sportiv de succes: el are un magazin online unde vinde echipament sportiv cu brandul său şi a anunţat recent lansarea noii sale companii “Champion Shave”, care va comercializa aparate de ras cu 6 lame la preţuri reduse.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 22 august 2016

    COVER STORY: Revoluţia din organigramă
     
    Revoluţia digitală din viaţa de zi cu zi are corespondent şi în felul în care se transformă organizarea companiilor. Directorul de IT capătă o importanţă strategică în dezvoltarea afacerilor, păşind tot mai aproape de fotoliul de CEO.
     

    JOCURI: Sumele ameţitoare pe care le câştigă gamerii

    MANAGEMENT: Cum simte un român din Bangalore boomul asiatic

    TEHNOLOGIE: România capătă o formă în ochii Sony Playstation

     

    SPECIAL: Povestea celui mai mare falsificator de bani din istorie

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

     

  • Un olandez născut în Indonezia a ales România să construiească locuinţe de lux pentru fermierii viitorului

    „Românii nu agreează ideea de cooperativă pentru că îi trimite cu gândul la comunism. De fapt, cooperativa ar putea fi o companie privată ce colaborează cu oamenii pentru realizarea unei economii locale puternice“, susţine Mark Koops, care dezvoltă într-un sat braşovean un proiect rezidenţial, Valley 21. „Dacă asta e bucata ta de pământ şi faci treabă bună pe ea, nu trebuie să produci doar pentru tine, ci poţi face mai mulţi bani“, spune zâmbind Mark Koops, care este încredinţat că asocierea fermierilor este soluţia perfectă pentru dezvoltarea afacerilor lor. A ales pentru proiectul său o vale din partea nordică al Munţilor Ciucaş, în apropiere de localitatea Vama Buzăului, care îşi propune să fie un model al viitorului din punct de vedere rezidenţial: îmbină tehnologia de ultima oră cu soluţii ecologice eficiente, precum pereţi din lemn, apă de izvor, alimentarea cu energie de la panourile solare sau încălzire cu materiale regenerabile. 

    Complexul va reuni pe 68 de hectare tot atâtea locuinţe individuale, cu suprafeţe cuprinse între 92 mp şi 118 mp, şi un centru de facilităţi. Preţurile pornesc de la 167.500 euro, pentru casele cu 98 mp şi vor ajunge la 285.000 de euro în cazul celor de 118 mp. Atât arhitectura proiectului, cât şi soluţiile alese pentru accesul la utilităţi vizează un consum minim de energie şi un impact cât mai redus asupra mediului înconjurător. Proprietarii viitorului complex vor primi odată cu casele de vacanţă un hectar de teren aferent şi o privelişte diferită pentru fiecare dintre cele 68 de locuinţe.

    Arhitecţii au gândit aşezarea caselor ţinând cont de realitatea din teren, în aşa fel încât niciun locuitor să nu fie deranjat de privirile vecinilor, iar unghiurile de orientare a ferestrelor sunt alese în aşa fel încât să nu se intersecteze cu terasele vecinilor. Casele sunt construite urmărind linia naturală a terenului pentru a menţine constantă percepţia asupra peisajului ca şi cum ai fi afară. Deocamdată o singură locuinţă este finalizată, proiectul fiind în stadiul de prototip, dar viziunea optimistă a fondatorului se desfăşoară pe un termen foarte larg. „Povestea nu este doar despre Valley 21“, adaugă olandezul. „Dacă tu cumperi casa, iei şi terenul de lângă, pe care tot tu decizi ce vei face.“ Întregul program se bazează pe extindere, spune el, iar următorul pas este introducerea agriculturii biologice. „În principiu, toată lumea cultivă în  România, dar nu vinde.

    Este un pas uriaş spre ceea ce vrem să facem şi nu doar pentru noi, ci să inspirăm şi pe alţii.“ Scopul este să îi determine pe micii fermieri să producă şi să vândă supermarketurilor. Cum? Răspunsul olandezului este simplu: prin crearea unor cooperative. „Problema principală nu este determinată de faptul că nu sunt capabili să producă, ci că nu vând spre supermarketuri. Dacă noi legăm acea conexiune, ne ajutăm şi pe noi, dar şi pe ei. Ţelul este, de fapt, crearea unui mare sistem cooperativ.“ 

    Primul pas este, după spusele sale, „infuzia de  know-how“. Locul are un teren foarte bun, dar este un sat de păstori, iar oamenii nu au cunoştinţele necesare. Plănuieşte ca mai întâi să facă teste chimice, pentru a determina tipul de plantaţie potrivit. „E nevoie de doar de câţiva «eroi» care au reuşit, pentru ca ceilalţi să-i urmeze. Nu e o investiţie mare de capital“. Iar dacă proiectul are succes la nivel local, Koops îşi vede proiectul dezvoltat şi în sate învecinate. 

    Deşi planul pare unul simplu, povesteşte peripeţiile cu care s-a confruntat. Conducerea unei afaceri la distanţă şi adaptarea la o cultură diferită au fost factorii ce au îngreunat mersul proiectului. De la idee până la punerea sa în aplicare a durat circa cinci ani, timp în care „Otopeni este aeroportul pe care am aterizat cel mai des în ultimii ani“. În acelaşi registru al peripeţiilor enumeră crearea unor relaţii amiabile cu comunitatea locală.

    Dacă ar fi să stabilească cel mai dificil moment de la demararea afacerii încoace, Mark Koops pune acest episod pe primul loc: „Acum cinci ani, când am semnat contractul joint venture în cadrul unei întâlniri cu oamenii din consiliul local, simţeam că se feresc de orice, iar negocierea a fost extrem de dificilă. În timp ce le explicam termenii specifici, ne-au întrerupt şi au cerut o pauză. Au ieşit, au avut o discuţie între ei, s-au întors şi au semnat, fără alte explicaţii“, spune antreprenorul. Olandezul a atras alţi şase investitori în proiect, unii dintre ei cu participaţii mai mari decât el.

     

  • Un olandez născut în Indonezia a ales România să construiească locuinţe de lux pentru fermierii viitorului

    „Românii nu agreează ideea de cooperativă pentru că îi trimite cu gândul la comunism. De fapt, cooperativa ar putea fi o companie privată ce colaborează cu oamenii pentru realizarea unei economii locale puternice“, susţine Mark Koops, care dezvoltă într-un sat braşovean un proiect rezidenţial, Valley 21. „Dacă asta e bucata ta de pământ şi faci treabă bună pe ea, nu trebuie să produci doar pentru tine, ci poţi face mai mulţi bani“, spune zâmbind Mark Koops, care este încredinţat că asocierea fermierilor este soluţia perfectă pentru dezvoltarea afacerilor lor. A ales pentru proiectul său o vale din partea nordică al Munţilor Ciucaş, în apropiere de localitatea Vama Buzăului, care îşi propune să fie un model al viitorului din punct de vedere rezidenţial: îmbină tehnologia de ultima oră cu soluţii ecologice eficiente, precum pereţi din lemn, apă de izvor, alimentarea cu energie de la panourile solare sau încălzire cu materiale regenerabile.

    Complexul va reuni pe 68 de hectare tot atâtea locuinţe individuale, cu suprafeţe cuprinse între 92 mp şi 118 mp, şi un centru de facilităţi. Preţurile pornesc de la 167.500 euro, pentru casele cu 98 mp şi vor ajunge la 285.000 de euro în cazul celor de 118 mp. Atât arhitectura proiectului, cât şi soluţiile alese pentru accesul la utilităţi vizează un consum minim de energie şi un impact cât mai redus asupra mediului înconjurător. Proprietarii viitorului complex vor primi odată cu casele de vacanţă un hectar de teren aferent şi o privelişte diferită pentru fiecare dintre cele 68 de locuinţe.

    Arhitecţii au gândit aşezarea caselor ţinând cont de realitatea din teren, în aşa fel încât niciun locuitor să nu fie deranjat de privirile vecinilor, iar unghiurile de orientare a ferestrelor sunt alese în aşa fel încât să nu se intersecteze cu terasele vecinilor. Casele sunt construite urmărind linia naturală a terenului pentru a menţine constantă percepţia asupra peisajului ca şi cum ai fi afară. Deocamdată o singură locuinţă este finalizată, proiectul fiind în stadiul de prototip, dar viziunea optimistă a fondatorului se desfăşoară pe un termen foarte larg. „Povestea nu este doar despre Valley 21“, adaugă olandezul. „Dacă tu cumperi casa, iei şi terenul de lângă, pe care tot tu decizi ce vei face.“ Întregul program se bazează pe extindere, spune el, iar următorul pas este introducerea agriculturii biologice. „În principiu, toată lumea cultivă în  România, dar nu vinde.

    Este un pas uriaş spre ceea ce vrem să facem şi nu doar pentru noi, ci să inspirăm şi pe alţii.“ Scopul este să îi determine pe micii fermieri din Braşov să producă şi să vândă supermarketurilor. Cum? Răspunsul olandezului este simplu: prin crearea unor cooperative. „Problema principală nu este determinată de faptul că nu sunt capabili să producă, ci că nu vând spre supermarketuri. Dacă noi legăm acea conexiune, ne ajutăm şi pe noi, dar şi pe ei. Ţelul este, de fapt, crearea unui mare sistem cooperativ.“ 

    Primul pas este, după spusele sale, „infuzia de  know-how“. Locul are un teren foarte bun, dar este un sat de păstori, iar oamenii nu au cunoştinţele necesare. Plănuieşte ca mai întâi să facă teste chimice, pentru a determina tipul de plantaţie potrivit. „E nevoie de doar de câţiva «eroi» care au reuşit, pentru ca ceilalţi să-i urmeze. Nu e o investiţie mare de capital“. Iar dacă proiectul are succes la nivel local, Koops îşi vede proiectul dezvoltat şi în sate învecinate.

    Deşi planul pare unul simplu, povesteşte peripeţiile cu care s-a confruntat. Conducerea unei afaceri la distanţă şi adaptarea la o cultură diferită au fost factorii ce au îngreunat mersul proiectului. De la idee până la punerea sa în aplicare a durat circa cinci ani, timp în care „Otopeni este aeroportul pe care am aterizat cel mai des în ultimii ani“. În acelaşi registru al peripeţiilor enumeră crearea unor relaţii amiabile cu comunitatea locală.

    Dacă ar fi să stabilească cel mai dificil moment de la demararea afacerii încoace, Mark Koops pune acest episod pe primul loc: „Acum cinci ani, când am semnat contractul joint venture în cadrul unei întâlniri cu oamenii din consiliul local, simţeam că se feresc de orice, iar negocierea a fost extrem de dificilă. În timp ce le explicam termenii specifici, ne-au întrerupt şi au cerut o pauză. Au ieşit, au avut o discuţie între ei, s-au întors şi au semnat, fără alte explicaţii“, spune antreprenorul. Olandezul a atras alţi şase investitori în proiect, unii dintre ei cu participaţii mai mari decât el.