În urmă cu ceva timp scriam despre Anastasia Soare, cea mai bogată şi prima româncă cu o avere de 1 miliard de dolari. Ea îşi menţine şi în 2019 locul 21 pe care îl ocupă în topul publicaţiei internaţionale Forbes al celor mai bogate antreprenoare din Statele Unite, cu o avere de 1,2 miliarde de dolari, conducând un business cu vânzări anuale de 375 de milioane de dolari. Construit în doar două decenii, imperiul său din industria cosmeticelor este evaluat astăzi la 3 miliarde de dolari, iar printre clientele sale se numără nume grele de la Hollywood.
„În 1989 m-am mutat în SUA cu fiica mea. Nu vorbeam deloc engleză şi îmi era foarte dor de familie. Primele şase luni au fost incredibil de grele. Atunci mi-am găsit de lucru ca estetician în Beverly Hills”, îşi aminteşte antreprenoarea Anastasiei Soare începutul „visului american” trăit pe propria piele, într-un interviu acordat revistei Business MAGAZIN.
„Mogul în industria cosmeticii”, „American Success Story”, „Cea mai nouă miliardară din industria americană a frumuseţii” sau, cel mai des, „Regina Sprâncenelor” sunt doar câteva dintre apelativele sub care se regăseşte povestea româncei în titlurile presei internaţionale.
De la publicaţiile de lifestyle însă, unde numele acesteia era cel mai des întâlnit iniţial, balanţa titlurilor de ziar înclină, de anul trecut, înspre cele economice şi de business, după ce fondul american de investiţii cu capital de risc Texas Pacific Group (TPG) şi-a dat votul de încredere în Anastasia Beverly Hills. Fondul a anunţat achiziţia unui procent minoritar din companie; reprezentanţii celor două părţi nu au dat detalii despre valoarea tranzacţiei, însă specialiştii citaţi în presa internaţională vorbesc despre o sumă care ar ridica valoarea companiei la în jur de 3 miliarde de dolari, în timp ce averea antreprenoarei este evaluată la 1 miliard de dolari.
Ca urmare a acestor rezultate, Anastasia Soare s-a numărat anul trecut printre noile intrate în clasamentul internaţional Forbes al celor mai bogate femei antreprenor din lume care şi-au construit singure averile, direct pe poziţia 21. Alături de ea, pe aceeaşi poziţie se află nume precum Sara Blakely, fondatoarea companiei de lenjerie Spanx, cu vânzări estimate la 400 de milioane de dolari, Carolyn Rafaelian, fondator şi CEO al companiei de bijuterii Alex and Ani, cu venituri anuale de circa 411 de milioane de dolari potrivit owler.com, şi Neerja Sethi, cofondator al companiei de consultanţă şi outsourcing din IT Syntel, cu venituri anuale de peste 900 de milioane de dolari (cumpărată anul trecut de firma franţuzească de IT Atos SE într-o tranzacţie de circa 3,4 miliarde de dolari).
Nume cunoscute precum al fashion designerului Vera Wang (poziţia 34, avere de 630 mil. dolari), ale cântăreţelor Madonna (poziţia 36, avere de 590 mil. dolari) sau Celine Dion (poziţia 46, avere de 439 mil. dolari) se află mult mai jos în clasament. Anastasia Soare este totodată şi una dintre cele 14 antreprenoare imigrante cu cele mai mari averi din Statele Unite.
Compania pe care a fondat-o a evoluat de la un salon de înfrumuseţare închiriat la o reţea de saloane răspândite în toată lumea, precum şi la o linie de cosmetice distribuite în peste 3.000 de magazine anul trecut. În prezent, compania este prezentă în 25 de ţări, cu sute de angajaţi în întreaga lume. Cele mai recente pieţe pe care businessul şi-a extins activitatea sunt Spania, Italia şi Polonia. În România, brandul Anastasia Beverly Hills a fost adus în sistem de franciză de către Andreea Altay şi deţine patru saloane în cadrul cărora se vând şi produsele brandului.
Primul salon a fost deschis în 2010, la parterul hotelului Radisson, un an mai târziu a urmat salonul din Băneasa Shopping City, în 2014 a fost deschisă unitatea din Dorobanţi, iar în urmă cu trei ani businessul s-a extins şi în afara Capitalei, odată cu deschiderea din City Park Mall Constanţa, oraşul de origine al antreprenoarei. Potrivit celor mai recente date publicate pe site-ul Ministerului de finanţe, franciza a înregistrat în 2016 venituri de aproximativ 4,44 milioane de lei.
Reţeta românească pentru visul american
Antreprenoarea povesteşte că, în timp ce lucra ca estetician, în cadrul salonului unde s-a angajat când a ajuns în Statele Unite, a observat o lacună în piaţă: mai exact, a realizat că nimeni nu acorda suficientă atenţie sprâncenelor. „Atunci când petreci suficient de mult timp privind chipuri, realizezi că sprâncenele au o putere de a transforma foarte mare. Astfel, am început să ofer conturarea sprâncenelor ca serviciu separat. Am fost inspirată de Raportul de Aur, un concept despre care am învăţat în detaliu la şcoala de artă. Mi-am dat seama că sprâncenele ar trebui conturate şi personalizate în funcţie de structura osoasă a fiecărei persoane. Astfel, am dezvoltat o formulă care punea în practică acest Raport de aur.
Pe măsură ce a crescut cererea pentru acest serviciu, am făcut trecerea de la o cameră închiriată într-un salon la propriul meu salon”, îşi continuă ea povestea. („Raportul de aur”, „Proporţia de aur”, notată cu litera grecească Φ, este primul număr iraţional descoperit din istorie. El este aproximativ egal cu 1,618, n.red.) În timp ce mulţi artişti şi arhitecţi şi-au proporţionat lucrările conform acestui raport celebru, considerând că acesta conferă lucrărilor o estetică plăcută, Anastasia Soare a folosit în mod intuitiv principiul în domeniul frumuseţii. Ea povesteşte că încă din perioada copilăriei, în Constanţa, era preocupată de acest concept. „În copilărie am petrecut mult timp în atelierul mamei mele. În acele momente am înţeles pentru prima dată conceptul de proporţie şi am realizat că unghiuri diferite sau ajustări în diferite locuri, pentru diverse tipuri de corp, pot înfrumuseţa instant”, îşi aminteşte ea în interviul acordat Business MAGAZIN.
În 1997, şi-a deschis propriul salon, iar trei ani mai târziu a creat o categorie de produse cosmetice total nouă – cele pentru sprâncene, care s-a desprins din tehnica ei proprie de pensat. Ulterior, gama de produse cosmetice s-a extins pentru ochi, faţă şi categorii de produse pentru buze. Compania foloseşte social media pentru a-şi dezvolta comunitatea de clienţi – fiind în prezent cel mai urmărit brand din industria cosmeticelor de pe Instagram.
Într-un interviu anterior acordat publicaţiei internaţionale Forbes, povesteşte că viaţa în România, în perioada regimului comunist, în anii ’70-’80, era greu de suportat: „Existau o mulţime de reguli în care eu nu credeam, ştiam că nu voi putea niciodată ca femeie să fac ceva, să arăt că pot să fac o mulţime de lucruri, aşa că am vrut să fiu liberă, să am acea libertate de gândire, să fiu relevantă şi să pot să aduc o diferenţă în vieţile oamenilor. Nu ştiam dacă voi reuşi sau nu, dar am vrut să încerc. A fost singurul motiv pentru care mi-am dorit atât de mult să vin aici, să schimb ceva. Nu mi-a fost teamă că voi fi respinsă”.
Ea îşi aminteşte şi că, după ce a ajuns în Statele Unite un alt român a ajutat-o să găsească primul loc de muncă. Potrivit ei, provocările nu lipsesc din calea înfiinţării unui business ca imigrant, însă ea a avut parte de susţinerea oamenilor care au fost dispuşi să îşi asume diverse riscuri alături de ea şi care au fost, în cele mai multe cazuri, alţi imigranţi.
„Când am ajuns în SUA un alt român m-a ajutat să obţin prima slujbă. Mi-am închiriat şi primul spaţiu de lucru, dar şi salonul tot de la imigranţi. Iar managerul de bancă de la Wells Fargo era un mexican care m-a ajutat să iau un credit în anii ’90, când nu era deloc simplu”, descrie ea începuturile afacerii. De altfel, ea spune că în amintirea acelei perioade şi a încrederii pe care oamenii i-au acordat-o, a pornit Anastasia Brighter Horizon Foundation, prin care le oferă tinerilor fără susţinere din familie posibilitatea de participare gratuită la cursuri de cosmetică şi de a avea un început bun în carierele lor. De asemenea, spune că şi-a propus să sprijine şi alţi români imigranţi, aşa că din echipa sa fac parte mai mulţi angajaţi români, pe care îi descrie ca fiind „oameni foarte muncitori”.
Când vine vorba despre angajaţi, antreprenoarea spune că „îmi plac oamenii care sunt dispuşi să facă acel pas în plus, care vor trece peste ceea ce se aşteaptă de la ei, pentru că îşi doresc să exceleze. Îmi plac oamenii întreprinzători”.
Anastasia Soare adaugă că cea mai mare realizare din cariera ei este aceea de a-i fi oferit fiicei sale un scop, ceva de care să fie cu adevărat pasionată: Claudia Soare îi este alături în business, fiind preşedintele companiei şi, potrivit presei internaţionale, cea care a generat boomul vânzărilor companiei, după promovarea brandului în social media.
Peste hotare, antreprenoarei îi lipseşte cel mai mult familia, care a rămas, în continuare, în România. Spune că în ţară locul său preferat este oraşul natal, Constanţa. Nu îi lipsesc niciodată din bagaj produsele de makeup şi cele pentru păr, iar mâncărurile sale favorite sunt mămăliga şi mititeii.
În ceea ce priveşte agenda ei zilnică, o descrie într-un singur cuvânt: „ocupată”, iar destinaţia sa preferată este „oriunde are de lucru”.
Când vine vorba despre tinerii antreprenori, Anastasia Soare spune că „fiecare este diferit şi fiecare va avea un drum propriu. Ne dorim cu toţii să reuşim şi să ne depăşim fricile. Sfatul meu este să nu renunţe niciodată! Să înţeleagă că drumul către succes este dificil şi să meargă mereu înainte”. Apoi adaugă şi alte câteva principii după care s-a ghidat în afaceri: succesul înseamnă să iubeşti ceea ce faci atât de mult încât să nu simţi că munceşti; să înveţe din fiecare greşeală pe care o fac – „Un lucru de care sunt foarte mândră este că nu fac niciodată aceeaşi greşeală de două ori” – şi conchide cu: „Drumul către succes este dificil şi trebuie să meargă mereu înainte”.
„Ce semnificaţie are pentru dumneavoastră faptul că ocupaţi poziţia 21 în topul celor mai bogate antreprenoare care şi-au construit singure averea în Statele Unite?”, am întrebat-o pe Anastasia Soare. A răspuns, simplu: „Sunt extrem de mândră de acest lucru”. Totuşi, spune că va fi cu adevărat mulţumită doar atunci când „fiecare femeie din lume va avea un Brow Wiz” (unul dintre produsele cheie ale brandului – n.red.).
Internaţionalizarea:
Următorul nivel
„Anastasia, Claudia şi echipa lor au construit un brand de succes, autentic, inovativ, care rezonează cu consumatorii. Ca investitori, suntem entuziasmaţi de oportunitatea unui parteneriat cu antreprenori dinamici precum Anastasia şi Claudia şi să ducem viziunea lor la următorul nivel. Suntem impresionaţi de oferta de produse diferte şi de atenţia pe client”, scriau reprezentanţii TPG în comunicatul de presă de anul trecut care anunţa investiţia în brand. Până la momentul închiderii ediţiei, reprezentanţii TPG nu oferiseră informaţii suplimentare revistei Business MAGAZIN despre această tranzacţie. Cu toate că niciuna dintre cele două părţi nu a vrut să dea detalii în privinţa anunţului, reprezentanţii Anastasia Beverly Hills spun că decizia de vânzare a unui pachet minoritar are ca scop expansiunea globală a brandului şi accesul la expertiza Texas Pacific Group. Compania Imperial Capital a fost consultantul financiar pentru Anastasia Beverly Hills, iar Goldman Sachs & Co. LLC, RBC Capital Markets, UBS Investment Bank şi Deutsche Bank au fost consultanţii financiari ai TPG, oferind şi finanţarea necesară tranzacţiei.
„A fost incredibil să văd cum evoluează businessul”, a spus antreprenoarea în cadrul aceluiaşi comunicat de presă. „Cu ajutorul fiicei mele, Claudia, ceea ce a început ca un singur studio de pensat în Beverly Hills a devenit una dintre companiile cu cele mai rapide creşteri din industria globală a frumuseţii. Eu şi Claudia suntem extrem de fericite să anunţăm parteneriatul nostru cu TPG. Acesta este următorul pas în evoluţia Anastasia Beverly Hills. Vânzarea procentului minoritar în companie ne va permite să ajungem la mai mulţi fani de pe glob.”
Vânzarea către TPG înseamnă, potrivit observaţiilor presei internaţionale, şi startul pentru trendul unicornilor din industria frumuseţii. Brandul Pat McGrath Labs, care reprezintă o linie de produse de machiaj create de make-up artist-ul Pat McGrath, a fost evaluată la 1 miliard de dolari în iunie anul trecut, după ce a primit o investiţie de 60 de milioane de dolari de la Eurazeo Brands, iar Glossier, o afacere cunoscută drept brandul preferat de cosmetice al milenialilor, înfiinţată de Emily Weiss în 2010, a avut parte de o finanţare recentă de la Sequoia Capital care a plasat afacerea la o evaluare de
1,2 miliarde de dolari.
Frumuseţea – un business în creştere
Piaţa globală de produse cosmetice a fost evaluată la peste 532 de miliarde de dolari în 2017 potrivit companiei de cercetare Orbis Research, iar aşteptările reprezentanţilor pieţei vizează o creştere de până la aproximativ 805 miliarde de dolari până în 2023, înregistrând o rată anuală de creştere de 7,14% între 2018-2023. Printre cei mai mari jucători din industrie se numără: L’Oréal Group, Procter & Gamble, Beiersdorf AG, Avon Products Inc., Unilever, The Estée Lauder Companies Inc., Shiseido, Kao Corp., Revlon Inc., Mary Kay Inc., Yves Rocher, Oriflame, Cosmetics Global SA sau Alticor. În ultimele două decenii, scăderea ratei fertilităţii şi a mortalităţii a avut ca rezultat creşterea ratei populaţiei îmbătrânite la nivel global. Dorinţa puternică în rândul bărbaţilor şi femeilor de a păstra aparenţa unui chip tânăr a hrănit industria cosmeticelor din întreaga lume, ducând la o creştere solidă a cererii pentru produsele antiîmbătrânire, făcând loc pentru noi inovaţii în produse cosmetice şi stimulând astfel creşterea industriei. Până în 2025, populaţia de peste 60 de ani ar putea creşte până la 2,09 miliarde de persoane, potrivit studiului. Speranţa de viaţă pentru femei se preconizează că va creşte de la
82,8 ani în 2005 până la 86,3 ani în 2050, în timp ce pentru bărbaţi aceasta va evolua de la 78,4 la 83,6 ani. Astfel, aşteptările sunt ca, în mod concomitent cu creşterea speranţei de viaţă, va creşte în continuare şi cererea pentru produse antiîmbătrânire.
Carte de vizită:
■ Născută în România, a studiat aici istoria artei şi arhitectura;
■ A imigrat în SUA în 1989 şi a obţinut un job într-un salon de frumuseţe;
■ În 1997, şi-a deschis propriul salon de înfrumuseţare, iar în 2000 a lansat propria linie de produse pentru sprâncene, sub numele Anastasia Beverly Hills;
■ Vânzările au prins elan, potrivit presei internaţionale, după ce fiica ei, Claudia, care este preşedintele companiei, a început să promoveze brandul pe Instagram;
■ Compania vinde în jur de 500 de produse în peste 3.000 de magazine.
Votul de încredere de miliarde de dolari
Înfiinţat în 1992 de David Bonderman şi Jim Coulter, în Texas, Statele Unite, Texas Pacific Group a derulat sute de investiţii în varii domenii, începând de la Continental Airlines, în 1993, până la companii precum Cirque du Soleil sau Uber.
În luna iunie a anului trecut, TPG Capital (TPG), platforma de capital privat a companiei globale de active alternative TPG, a anunţat că a încheiat un acord pentru a face o investiţie minoritară strategică în compania Anastasia Beverly Hills. Condiţiile tranzacţiei nu au fost însă divulgate. Potrivit presei internaţionale, înţelegerea privind achiziţionarea de către TPG a unui pachet minoritar din Anastasia Beverly Hills ducea evaluarea companiei la circa 3 miliarde de dolari. Potrivit unor surse citate de CNBC, businessul cu produse de înfrumuseţare are aproximativ 200 milioane dolari în EBITDA (profitul înainte de dobânzi, impozite, depreciere şi amortizare). Cu toate că niciuna dintre cele două părţi nu a vrut să ofere detalii în privinţa anunţului, reprezentanţii Anastasia Beverly Hills spun că decizia de vânzare a unui pachet minoritar are ca scop expansiunea globală a brandului şi accesul la expertiza Texas Pacific Group. „Anastasia, Claudia şi echipa lor au construit un brand de succes, autentic, inovativ care rezonează cu consumatorii. Ca investitori, suntem entuziasmaţi de oportunitatea unui parteneriat cu antreprenori dinamici precum Anastasia şi Claudia şi să ducem viziunea lor la următorul nivel. Suntem impresionaţi de oferta
de produse diferte şi de atenţia pe client.“ Potrivit businessoffashion.com, Anastasia Beverly Hills nu avea nevoie de investiţia de la TPG pentru a supravieţui, brandul era profitabil, cu vânzări de 375 de milioane de dolari în 2018. Această finanţare facilitează extinderea la nivel global a companiei.
Unicorni în industria frumuseţii
Potrivit presei internaţionale, Anastasia Soare a lansat anul trecut, prin vânzarea către TPG, un nou trend – al unicornilor în industria frumuseţii:
Pat McGrath Labs: o linie de produse de machiaj create de make-up artist-ul Pat McGrath, evaluată la 1 miliard de dolari în iunie anul trecut, după ce a primit o investiţie minoritară de 60 de milioane de dolari de la Eurazeo Brands.
Kylie Cosmetics: este linia de produse cosmetice lansată de Kylie Jenner; anul trecut a semnat cu retailerul american Ulta pentru distribuţie, iar vânzările înregistrate de brandul său au avut parte de un boom. Ea a devenit astfe, la 21 de ani, cel mai bogat antreprenor care şi-a construit singur averea, aceasta fiind estimată la 1 miliard de dolari.
Glossier: afacerea este cunoscută drept brandul preferat de cosmetice al milenialilor şi a fost înfiinţată de Emily Weiss în 2010. Cea mai recentă finanţare, de la Sequoia Capital, a plasat afacerea la o evaluare de
1,2 miliarde de dolari.
Drunk Elephant: La începutul acestui an, reprezentanţii companiei americane Drunk Elephant, înfiinţată de Tiffany Masterson în 2012, au anunţat, potrivit Wall Street Journal, că iau în calcul o vânzare a unei părţi din businessul de produse de îngrijire a pielii făcute cu ingrediente naturale, care ar putea situa evaluarea companiei la 1 miliard de dolari.
ÎNAPOI ÎN ROMÂNIA
Când vine vorba despre Anastasia Beverly Hills în România, reprezentanţii companiei spun că aproape 90% dintre clienţii de aici sunt femei cu vârste cuprinse între 17 şi
50 de ani. În saloanele locale Anastasia Beverly Hills, preţurile produselor pentru sprâncene încep de la 79 lei, pe când paletele de farduri au un preţ de 230 lei, iar serviciile, de pildă cel de conturat sprâncene, costă 150 de lei. „Pot spune că femeile din România iubesc produsele de makeup şi beauty şi îşi doresc mereu să încerce lucruri noi”, descrie antreprenoarea clientele românce.
„În afaceri nu este vorba despre talent, aspect, culoare sau orice altceva, ci pur şi simplu sunt reguli clare pe care dacă le urmezi, ai rezultate, exact ca mersul la sala de sport. Dacă faci flotări şi mănânci corespunzător, este imposibil să nu se vadă. La fel ca la sală, munca trebuie depusă în mod constant, zi de zi, şi doar astfel poţi performa”, crede Laurenţiu Dorobanţu, cofondator al Academy4Startup, proiect lansat recent. Condus de el şi de Mihai Stanca, acesta îşi propune să fie o academie pentru fondatorii de start-up-uri şi să abordeze probleme specifice debutanţilor în antreprenoriat.
Uniţi în afacerea Academy4Startup de înclinaţia lor pentru domeniul dezvoltării personale, atât Mihai Stanca, cât şi Laurenţiu Dorobanţu, au avut parcursuri profesionale care au inclus „munca în corporaţie”: Mihai Stanca a lucrat mai ales în cadrul Louis Berger şi Hill International, iar Laurenţiu Dorobanţu, în companii precum Bancpost, Millenium Bank, Otp Bank – Centri IT Europe, ADM Europe, Omron, Pfizer.
„Încă de mic copil îi băteam la cap pe ai mei părinţi să ne facem şi noi un butic – celebrele buticuri amplasate pe trotuar – pentru că «uite ce bine le merge celor are au», erau cei cu cea mai frumoasă uşă de la apartamente”, îşi aminteşte Laurenţiu Dorobanţu, care povesteşte că, deşi provine dintr-o familie în care nimeni nu a avut o afacere, a crezut mereu în potenţialul antreprenoriatului. Chiar dacă nu şi-a convins părinţii să o ia pe drumul afacerilor, a început el însuşi propriul proiect la vârsta de 17 ani, odată cu începuturile internetului în România. „Ţin minte şi acum cum trăgeam cabluri peste blocuri, găuream tocuri de geam şi ajunsesem la 128 de clienţi lunar, dar cu toate astea la mine în casă singurul lucru despre care se vorbea era să intru la facultate şi să mă angajez.”
Apoi, a studiat în cadrul Academiei de Studii Economice şi ulterior s-a angajat: prima dată în call center, apoi în bancă, după care a trecut în consultanţă de business şi IT. Din acest din urmă domeniu a fost recrutat, la 25 de ani, de o companie cu sediul în Amsterdam, unde a şi stat trei ani, timp în care a început şi cursurile de Executive MBA în Croaţia. „Mi-am făcut apoi curaj, am renunţat la jobul fix şi am trecut pe freelancing, unde am avut două contracte de câte un an – unul în Slovenia la Ljubljana, şi unul în Londra pentru Pfizer, unde am coordonat o echipă aflată pe patru continente”, povesteşte el.
Pasionat de dezvoltare personală, cu un an şi jumătate în urmă, a încheiat un parteneriat pentru ca firma pe care o reprezenta să fie partenerul în afara graniţelor Statelor Unite ale Americii pentru a dezvolta institutul de dezvoltare personală Les Brown Unlimited. Les Brown este un speaker motivaţional de origine americană, autor, DJ de radio, fost moderator TV, dar şi fost politician. Totul a început printr-un mesaj trimis pe Facebook CEO-ului institutului, Matt Wahnon, în care îi scriau că doresc să stabilească un apel prin Skype pentru a prezenta oportunitatea de dezvoltare în Europa. „După un an de activitate am realizat că lucrurile nu sunt chiar aşa cum le vedeam noi pe hârtie”, povesteşte el. Iar fiindcă nu a putut schimba lucrurile impuse de reprezentanţii proiectului din Statele Unite, a hotărât să înceapă un altul, pe cont propriu.
Mihai Stanca, pe care l-a cunoscut la un training de dezvoltare personală, i s-a alăturat recent în proiect. De profesie inginer, cu un master în management de proiect, el a lucrat mai bine de 10 ani ca logistic manager pentru Europa de Sud-Est într-o companie de consultanţă multinaţională. Şi-a consolidat însă pregătirea şi prin alte studii: este certificat ca trainer, formator, consilier dezvoltare personală şi, spune el, are şi „alte specializări şi certificări din diverse domenii, de la contabilitate la tehnici de comunicare şi vânzări”. Povesteşte însă că se consideră antreprenor de când se ştie: „Am fost antreprenor de când mă ştiu, nici nu ştiam că aşa se cheamă. Făceam tranzacţii – le numeam schimburi, cu timbre, jucării etc. De asemenea, mi-a plăcut mereu să construiesc ceva cu mâinile mele. Construiam cazemate în pădure, adăposturi în copaci. Prima construcţie importantă a fost însă un kart”, îşi aminteşte Stanca. O altă pasiune a sa era lectura, care este convins că l-a ajutat ulterior.
Spune că a fost nevoit să muncească încă de la 12 ani, iar după Revoluţia din ‘89, când se derula pionieratul antreprenoriatului în România, nu a stat deoparte. „Se tranzacţionau electrocasnice, bibelouri, veselă din porţelan, sprayuri, sucuri, casetofoane – era un mare bazar totul.”
Povesteşte că în clasa a XII-a era dezorientat, se gândea să nu meargă la facultate, în contextul în care mama sa nu avea posibilităţile financiare necesare; a ajuns însă pe locurile de „la stat”, iar înainte de finalul primului an de facultate îşi cumpărase şi maşină, un Oltcit. În anul IV de facultate s-a angajat, iar la aproximativ doi ani după terminarea facultăţii avea rolul de post manager.
În urmă cu mai mulţi ani, a descoperit discuţiile despre dezvoltarea personală, iar ulterior a devenit foarte pasionat de acest domeniu. „Am participat la cursuri de dezvoltare personală care au durat de la 5 ore la 6 zile, în Londra, Berlin, Bucureşti, Florenţa, Budapesta, Creta, în întreaga Europă, apoi m-am dus în Statele Unite să învăţ.” În urma acestor conferinţe a ajuns la concluzia că deseori, deşi sunt cunoscute mecanismele de construcţie a afacerilor şi există literatura de profil cu lecţii de succes ale unor autori celebri, există o lipsă de comunicare ce poate să influenţeze succesul unei afaceri. „Am observat că nu există performanţă fără antrenor. Antreprenoriatul nu se învaţă în şcoală. Succesul rapid în antreprenoriat poate fi obţinut de cel care are un mentor. Unul în carne şi oase, nu o carte sau un material video. Sunt bune şi acestea, însă sunt complementare unui mentor”, consideră el.
După mai multe cursuri atât în Europa şi Statele Unite, ei au identificat o lipsă referitoare la ceea ce înseamnă ajutor la începutul unei afaceri. Majoritatea trainerilor te învaţă cum să îţi creşti, dezvolţi, îmbunătăţeşti afacerea, dar cine te învaţă primii paşi? Şi, mai important de atât, cine te susţine când îi faci?”, descrie Laurenţiu Dorobanţu modul în care le-a venit ideea dezvoltării Academy4startup, dedicată strict afacerilor la început de drum.
El observă că în prezent majoritatea afacerilor de acest tip se axează pe furnizarea de cursuri online înregistrate. „Din punctul nostru de vedere, acestea oferă doar susţinere în acţiunea sau drumul către rezultat. Avem nevoie de feedback real în momentul în care începem să aplicăm ceea ce învăţăm, de aceea sistemul nostru se bazează, în proporţie de 75%, pe practică.”
Potrivit lui Dorobanţu şi Stanca, paşii pe care ei i-au urmat în dezvoltarea şcolii sunt de fapt şi cei pe care îi predau în cadrul acesteia: au validat ideea, au identificat clienţii, iar recent au lansat şcoala şi pe pieţe din Europa şi în Statele Unite. Potrivit reprezentanţilor Academy4Startup, şcoala lor se axează pe paşii necesari ca orice idee a unui cursant să fie validată şi să ajungă implicit la clienţi, astfel încât să nu rămână la statutul de hobby.
„Unul dintre paşi este să identificăm corect nevoia din piaţă pe care noi dorim să o acoperim. Acest pas este poate cel mai important pentru orice start-up. Proprietarii afacerilor sunt problem fixer (persoane care rezolvă problemele – n.red), dar aici este foarte important să ne axăm pe o singură problemă. Chiar dacă produsul nostru poate şi chiar rezolvă mai multe probleme, în mod primordial produsul/serviciul o să fie cumpărat pentru că rezolvă o problemă principală.”
Un alt pas acoperit de cursanţii lor se referă la comunicarea cu potenţialii clienţi: „Când şi cum trebuie să comunice cu ei, în funcţie de gradul de conştientizare asupra problemei pe care produsul/serviciul oferit o rezolvă/acoperă”.
Un punct important pentru majoritatea deţinătorilor de afaceri se referă la procesul de vânzare, iar reprezentanţii Academy4Startup spun că îl abordează în cadrul şcolii de afaceri ţinând cont de mai multe criterii. Spre exemplu îi învaţă pe cursanţi cum să formuleze o ofertă iniţială, cum să facă o comunicare şi tot ce ţine de procesul de vânzare a primului produs în funcţie de personalitatea clientului. „Dacă nu vinzi, nu ai un business, iar dacă nu cunoaştem acest mod de comunicare în funcţie de personalitatea clientului, pierdem din start şansa de a ne adresa către 75% dintre potenţialii clienţi, prin urmare vorbim doar cu 25% din piaţa estimată iniţial.”
Antreprenoriatul,
diferit de start-up?
Una dintre filosofiile lor spune că abilităţile necesare într-un start-up sunt diferite de cele ale unui antreprenor cu mai multă experienţă. „Într-un start-up ai nevoie de alte abilităţi şi competenţe decât în scalarea şi/sau managerierea unui business cu istoric. Credem cu tărie că după ce o să reuşim să facem această separare în mentalitatea oamenilor, o să avem mult mai multe start-up-uri”, consideră Laurenţiu Dorobanţu.
El observă că pentru un antreprenor cu experienţă, pentru a conduce echipe de oameni şi a gestiona bugete mari, de multe ori este nevoie de competenţe şi cunoştinţe care nu se regăsesc într-o singură persoană, astfel că este nevoie de angajarea de experţi şi lideri pentru fiecare departament. Pe de altă parte, fondatorul unui start-up trebuie să întrunească alte calităţi. „După validarea ideii şi găsirea primilor clienţi plătitori, dezvoltatorul start-up-ului poate să aibă toate rolurile necesare: contabilitate, marketing, distribuţie etc. Un start-up este mult mai simplu decât antreprenoriatul, dar este primul pas către acesta”, adaugă Dorobanţu.
El crede că dacă aceste două concepte sunt privite separat şi lumea înţelege că sunt diferite, cu nivel diferit de dificultate, mult mai mulţi vor fonda un start-up. „Dacă o vor face şi corect, urmând o metodologie, mare parte dintre ei vor reuşi şi o foarte mare parte, dacă nu chiar toţi, vor face următorul pas şi vor evolua înspre antreprenoriat.” De asemenea, spune el, la fel cum se face cu orice obiectiv mare care, pentru a fi îndeplinit, este nevoie să fie spart în mai multe obiective mici, aşa cred şi ei că pentru a avea cât mai mulţi antreprenori de succes trebuie să se spargă acest obiectiv în mai mulţi paşi. Primul care îi va conduce înspre antreprenoriat este start-up-ul. „Dacă vorbim de un succes încă de la începutul afacerii, sunt doar doi paşi pe care îi vedem esenţiali. Să se educe în domeniul start-up-ului şi să îşi valideze ideea până la clienţii plătitori”, spune Dorobanţu.
Părerile
prietenilor, un obstacol mai mare decât finanţarea
Cea mai mare greşeală a fondatorilor de start-up-uri este, potrivit fondatorilor Academy4Startup, că nu validează ideea sau modul în care o validează este prin intermediul prietenilor, cunoştinţelor, care nu sunt clienţi plătitori. Părerea lor îi induce mai degrabă în eroare în loc să ajute. „Am întâlnit la o mare parte dintre ei piedici de genul: Dacă nu am relaţii, nu o să reuşesc sau dacă nu am mulţi bani, nu pot să încep, nu am suficientă experienţă în domeniul în care vreau să încep etc”.
Despre faptul că finanţarea este privită de obicei ca principalul obstacol de care se loveşte orice afacere la început de drum, ei spun că acesta este un mit. „Finanţarea nu este un obstacol pentru că într-un start-up nu ai nevoie de finanţare, într-un start-up fondatorul trebuie să îşi valideze ideea, or poate face acest lucru printr-un produs minim viabil şi nu prin cercetarea şi dezvoltarea celei mai bune variante a produsului pe care să-l ofere în piaţă.”
De altfel, ei consideră că este contraindicat ca un fondator de start-up să ia finanţarea până la validarea produsului său pentru că există riscul ca acesta să nu se vândă sau produsul în faza presupusă iniţial să nu fie varianta pe care clienţii o doresc.
„Dacă pentru a te face avocat este nevoie să urmezi facultatea de drept, să intri în barou, să faci doi ani de ucenicie şi apoi poţi profesa cu drepturi depline, dacă, tot aşa, pentru un medic este nevoie de şase ani de facultate, doi ani de rezidenţiat şi după aceea, poate profesa, acelaşi lucru putem să-l spunem şi despre fondatorii de start-up-uri: întâi învăţăm – cu menţiunea că aici nu este nevoie de ani şi ani de zile – dar întâi învăţăm şi după aceea începem, pentru că altfel cum ne putem aştepta să facem un lucru nou pentru prima dată şi să ne iasă bine?”, spune Laurenţiu Dorobanţu.
În ceea ce priveşte mentalitatea fondatorilor români de start-up-uri, spre deosebire de a celor din alte culturi, Laurenţiu Dorobanţu spune că un lucru pe care l-a învăţat în cei cinci ani în care a lucrat în afara ţării, precum şi din proiectul din Statele Unite, este că dacă ai rezultate şi vorbeşti despre ele nu înseamnă laudă sau lipsă de modestie, cum ar crede românii, ci, dimpotrivă, este un exemplu pozitiv care poate ajuta. Prin prisma experienţelor lor internaţionale, a observat că o mentalitate diferită la nivel de societate, care se vede atât în rândul angajaţilor, cât şi în al fondatorilor de start-up-uri. „Oamenii sunt mai pesimişti, pun tot răul în faţă, iar acest lucru reprezintă o piedică. Un antreprenor la început de drum, mai ales, are nevoie de mult optimism, de capacitatea de a risca, pentru că se începe cu resurse minime şi foarte multe presupuneri până la validare, iar asta înseamnă risc.”
Planurile fondatorilor Academy4Startup vizează extinderea academiei lor în afara graniţelor ţării. De altfel, potrivit celor doi antreprenori, proiectul a fost lansat şi la nivel internaţional, în Statele Unite şi Regatul Unit, unde spun că au deja clienţi, iar portofoliul ar urma să ajungă la peste 2.000 de cursanţi fondatori de start-up-uri în următorii trei ani şi peste 100 de traineri afiliaţi. Pentru a atinge acest obiectiv, şi-au propus să ofere burse de peste 200.000 de dolari pentru studenţii de acolo. Bursele sunt susţinute, spun ei, de un partener extern pentru piaţa din SUA, modelul fiind similar cu procesul de recrutare de la şcolile de MBA. Acestea burse au valori cuprinse între 5.000 şi 9.000 de dolari. „Potenţialul este nelimitat pentru că, din fericire, trăim într-o ţară cu acces la absolut tot ce ne dorim, dar mai cu seamă la internet, astfel că nu mai suntem limitaţi doar la piaţa locală şi oricine poate începe din prima un business internaţional”, conchide Laurenţiu Dorobanţu.
Ce este, de fapt, un start-up?
Aceasta este o întrebare dificilă, întrucât literatura internaţională oferă mai multe răspunsuri diferite. În timp ce dicţionarele definesc termenul ca fiind „acţiunea sau procesul de a pune ceva în mişcare”, investitorii şi antreprenorii din toată lumea nu au căzut de acord asupra unei definiţii clare.
Unii specialişti se referă la acestea drept „companii din tehnologie cu mai puţin de 100 de angajaţi”, alţii spun că „sunt companii care lucrează la rezolvarea problemelor pentru care soluţia nu este evidentă şi succesul nu este garantat”. Alte definiţii vorbesc despre acestea chiar şi numindu-le „o stare de spirit” sau un „sentiment”.
Potrivit speakerului internaţional Steve Blank, un start-up este „o organizaţie temporară creată în căutarea unui model de business repetabil şi scalabil”, o companie aflată în primele etape ale operaţionilor sale. Acestea sunt înfiinţate de indivizi aflaţi în căutarea unui model de business scalabil. Fondatorii acestora fac designul start-up-urilor în virtutea dezvoltării şi validării unui model de business. Conceptele de start-up şi antreprenoriat sunt similare; totuşi, literatura internaţională clasează afacerile antreprenoriale referindu-se la toate tipurile de noi afaceri (inclusiv self-employment), precum şi cele care nu intenţionează să crească foarte mult, în timp ce start-up-urile se referă la afacerile în cazul cărora unul dintre principalele obiective este creşterea, dincolo de fondatorul acesteia. Incertitudinea este o constantă din începuturile unui start-up, iar rata de eşec este mare, însă cei care reuşesc au potenţialul de a se transforma în giganţi de tipul unicornilor, cu evaluări de peste 1 miliard de dolari.
Spre comparaţie, potrivit presei internaţionale, întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) se referă strict la o afacere mică care are un model de business fixat deja. Pe piaţa locală, întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri) sunt întreprinderile care au mai puţin de 250 de angajaţi şi au o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 de milioane de euro şi/sau deţin active totale de până la 43 de milioane de euro.
Afaceri cu viaţă scurtă
Anul trecut, cele mai multe înmatriculări de firme au fost înregistrate în Bucureşti – 19.799, Cluj – 7.425, Timiş – 6.413, Bihor – 5.745 şi Ilfov – 5.398. La polul opus s-au situat Covasna – 1.069 înmatriculări, Ialomiţa – 1.213, Harghita – 1.247, Teleorman – 1.273 şi Mehedinţi – 1.274 înmatriculări. În primele patru luni din 2019 s-au înmatriculat 56.176 de persoane fizice şi juridice. Valoarea este în creştere cu 17% faţă de primele patru luni din 2018, când s-au înregistrat 47.738 de înmatriculări. Pe de altă parte însă, anul trecut, peste 80.000 de firme şi PFA-uri au fost radiate, în timp ce în primele patru luni ale anului numărul lor a crescut cu 94,3% faţă de primele patru luni ale anului trecut: 55.942 vs. 28.787.
Sursa: Oficiul Naţional al Registrului Comerţului
Revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.
Revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.
La finalul anului 2016, grupul Engie România a investit circa 200.000 de euro în lansarea proiectului pe care ei îl descriu drept unul intraprenorial – platforma Ajusto.ro. Fondurile au fost direcţionate în special către recrutarea unei echipe de proiect, identificarea de profesionişti şi colaboratori şi dezvoltarea unei platforme online. Potrivit lui Iulian Maxim, manager general al Ajusto, motivaţia a venit din faptul că, „dacă întrebi pe oricine din jur dacă vreodată a avut nevoie de vreun meşter bun pentru diverse treburi prin casă sau birou, o să găseşti cu uşurinţă răspunsul, iar dacă adresezi întrebarea la prezent, se vor aduna foarte multe răspunsuri pozitive. De aici a plecat totul”. Iulian Maxim are peste un deceniu de experienţă în cadrul grupului. Înainte, a lucrat aproximativ şase ani pentru industria bancară şi în IT în poziţii de business development.
Pe platforma Ajusto, clienţii persoane fizice sau firmele pot opta pentru servicii cu preţ fix, cum ar fi cele de amenajări interioare, instalaţii sanitare şi electrice, curăţenie şi curăţarea obiectelor de prin casă – canapele, saltele, covoare, pe care le adaugi în coşul de cumpărături.
Clienţii propun o dată de efectuare a lucrărilor şi sunt ulterior contactaţi de call center pentru a valida data execuţiei şi pentru a afla alte detalii de care au nevoie. „După acest pas intră în scenă profesionistul alocat lucrării, care se prezintă la tine acasă la data agreată şi se apucă de treabă“, explică Maxim modul în care funcţionează proiectul. Pentru lucrările mai complexe sau personalizate echipa trebuie să evalueze în prealabil solicitarea clientului în locul unde se află acesta, pentru a formula ulterior o ofertă.
În 2018, Ajusto a înregistrat venituri de aproximativ 150.000 euro, dublu faţă de 2017. „Suntem încă la început de drum şi pentru noi este important să devenim cunoscuţi prin calitatea serviciilor, uşurinţa accesării lor şi o experienţă foarte bună a clientului în relaţia cu noi”, spune Iulian Maxim. Pentru anul în curs, reprezentanţii proiectului au în vedere consolidarea businessului şi dublarea veniturilor. „Mă bazez pe echipa din spatele Ajusto şi pe comunitatea de clienţi care ne solicită servicii noi şi ne recomandă altor clienţi, dar şi pe profesioniştii cu care colaborăm”, spune Maxim. În acest sens, businessul s-a axat şi pe colaborări noi cu diverşi parteneri care au nevoie de serviciile pe care le oferă, cum ar fi, de pildă, reţelele de bricolaj.
Anul acesta reprezentanţii Ajusto au în plan o investiţie de 100.000 de euro, direcţionată în primul rând în recrutarea oamenilor, „indiferent că vorbim de viitori colegi, colaboratori direcţi sau parteneri de execuţie care să întregească grupul celor 70 de firme partenere”, dar şi în dezvoltarea unei noi versiuni a platformei online.
„Nu facem asta de dragul schimbării, ci pentru a pune în practică feedbackul constant al clienţilor, profesioniştilor şi ideile echipei Ajusto. Campaniile de marketing şi promovare reprezintă o componentă importantă a investiţiei anuale. Investim constant în promovarea noastră în mediul online, acesta fiind şi primul canal prin care am comunicat clienţilor că existăm”, explică Iulian Maxim. De altfel, potrivit lui Maxim, una dintre cele mai mari provocări este aceea de a crea pe platformă o interacţiune simplă cu clienţii. „Ca să ajungi la lucruri simple, trebuie să testezi şi să experimentezi foarte mult. Identificarea profilului de meşter de încredere pe care l-am chema la noi acasă este o provocare zilnică.”
În prezent, echipa Ajusto numără şapte oameni, dar în cadrul proiectului există colaborări cu alte peste 70 de firme partenere cu care efectuează servicii pentru clienţi, momentan doar în Bucureşti şi judeţul Ilfov. Anual, businessul înregistrează o medie de peste 1.000 de clienţi. „Deşi am pornit la drum ca un business care se adresează în special persoanelor fizice, în ultima perioadă am înregistrat un număr foarte mare de solicitări din partea firmelor. Acest aspect ne dă încredere că vom putea să ne dezvoltăm pe ambele segmente”, spune Maxim. Potrivit acestuia, clienţii Ajusto sunt persoane între 25 şi 44 de ani, corporatişti sau antreprenori, cu venituri medii şi peste medie. „Sunt oameni ocupaţi care vor un serviciu de calitate, efectuat la timp, plata prin mijloace moderne şi fără bătăi de cap. Evident, sunt persoane cu abilităţi digitale, ţinând cont de faptul că plasează online comenzile către platforma noastră.”
Din gama de servicii ale businessului fac parte cele necesare amenajării şi întreţinerii unei case (amenajări interioare, instalaţii sanitare şi electrice, curăţenie şi curăţarea obiectelor de prin casă – canapele, saltele, covoare), instalarea electronicelor şi electrocasnicelor, grădinăritul şi peisagistica. În curând, compania va lansa şi un serviciu de călcătorie de rufe, cu preluarea şi livrarea acestora la domiciliul clientului. Iulian Maxim spune că, încă de la început, businessul s-a poziţionat ca un serviciu „cu preţ corect, ţinând cont de faptul că nu putem vorbi în cazul nostru de o competitivitate a preţurilor cu piaţa serviciilor efectuate «la negru». Avem de plătit facturi către profesionişti pe care nu îi găsim uşor şi care la rândul lor trebuie să plătească salarii, taxe şi impozite la stat.” De pildă, serviciul de curăţare profesională a unei canapele din material textil costă 125 de lei, iar montajul unui aparat de aer condiţionat cu kit de instalare inclus ajunge la un preţ final de 420 de lei. „Marjele cu care lucrăm sunt similare cu cele operate de alţi actori economici”.
Potrivit lui, în vestul Europei, în ţări precum Germania, Regatul Unit sau Franţa, piaţa este deja matură prin prezenţa a sute de platforme similare. Grupul Engie deţine şi operează în prezent în Franţa platforma www.mesdepanneurs.fr.
Un alt exemplu, spune Maxim, este platforma americană www.taskrabbit.com, achiziţionată recent de grupul IKEA, prin care compania derulează operaţiuni în UK „destul de apropiate cu ce facem noi prin Ajusto.ro”. În schimb, reprezentantul Ajusto spune că, la fel ca în România, în ţările vecine platformele de tip handy-man (meşteri) sunt încă în faza de dezvoltare şi educare a pieţei în privinţa modalităţii de acces al acestor servicii.
Totuşi, Maxim spune că pentru fiecare dintre serviciile pe care businessul le oferă există o competiţie intensă. „La nivelul anului 2018, erau circa 40 de site-uri care facilitau, într-o formă sau alta, tipul acesta de servicii. În schimb, unicitatea serviciilor noastre constă în faptul că le punem la dispoziţie un ecosistem complet de interacţiune cu toate părţile implicate şi prin diversitatea serviciilor oferite. Un plus îl constituie faptul că oferim garanţie şi, dacă este cazul, chiar o formă de extragaranţie pentru toate lucrările efectuate.”
Ca planuri de viitor, reprezentanţii Ajusto spun că şi-ar dori să optimizeze modelul de business într-un mod functional, care să permită replicarea şi extinderea şi în alte oraşe.
Potrivit ZF, în 2018, Engie România, cel mai important jucător din piaţa locală a distribuţiei şi furnizării de gaze naturale, a înregistrat venituri consolidate de 1,23 de miliarde de euro, în creştere faţă de nivelul de 1,05 miliarde de euro din 2017, profitul net înregistrat anul trecut fiind de 87 de milioane de euro, faţă de 74 de milioane de euro în 2017. Printre factorii care au contribuit la această creştere se numără vânzări mai mari pe piaţa energiei din România, extinderea portofoliului de soluţii conexe, dar şi evoluţia pozitivă a preţului gazelor şi al energiei în zona de retail. Compania are în portofoliu peste 25.000 de clienţi pe piaţa energiei, controlând 3,6% din piaţa concurenţială a furnizării de electricitate. Activitatea de bază a companiei de utilităţi rămâne însă gazul natural, Engie având peste 1,7 milioane de consumatori conectaţi la infrastructura de gaze.
CONTEXT:
Nevoia de meseriaşi de pe piaţa locală nu mai este de mult un secret, iar cel mai acut este simţită de angajaţii din corporaţii, din ce în ce mai ocupaţi, care nu mai găsesc timpul pentru a-şi întreţine singuri locuinţa.
DECIZIE:
La finalul anului 2016, grupul Engie România a investit circa 200.000 de euro în lansarea unei platforme prin care oferă diferite servicii necesare amenajării şi întreţinerii unei case.
CONSECINŢE:
Businessul a ajuns, după aproximativ doi ani de funcţionare, la 1.000 de clienţi anual, 70 de companii colaboratoare, iar veniturile înregistrate la finalul anului trecut erau de aproximativ 150.000 de euro. Reprezentanţii Ajusto plănuiesc expansiunea serviciilor şi în alte oraşe din ţară.
De câţiva ani, tot auziţi aceste întrebări: nu ştii un om bun, nu poţi să-mi recomanzi un om bun, nu ştii vreun director financiar, nu ştii pe cineva care ar vrea să fie project manager, nu ştii un CEO etc.?
România, la fel ca toate ţările din Europa Centrală şi de Est, se confruntă cu lipsa oamenilor.
Piaţa din România nu a secat de oameni buni, dar pentru a ajunge la ei, pentru a-i descoperi trebuie să ai sisteme, trebuie să-i cauţi din timp, trebuie să-i urmăreşti, iar la acest capitol foarte multe dintre companii nu trec examenul.
Peste noapte nu poţi să găseşti oameni buni, oameni talentaţi care să-şi asume poziţii executive, care să vrea să facă lucruri sau să ajute companiile să meargă înainte.
Poate de-a lungul timpului au fost companii care au avut norocul să găsească oameni talentaţi, dar acestea sunt nişte excepţii.
Conform sondajelor, 8 din 10 angajaţi români nu sunt fericiţi la locul de muncă, dar când sunt întrebaţi dacă ar vrea să-şi schimbe jobul, 6 din 10 spun că nu au curajul să plece pentru că nu ştiu ce găsesc în altă parte sau dacă noile poziţii sunt mai bune.
Noile generaţii nu prea se aruncă să fie lideri, sau, dacă vor acest lucru, nu vor să aibă responsabilităţi, nu vor să administreze oamenii din subordine. Ş în mod cert nu se dau în vânt să administreze proiecte în care sunt implicaţi bani mulţi.
Multinaţionalele au şansa să atragă talente prin numele lor, prin brand, prin reputaţie, dar şi prin sisteme. Toată lumea se plânge de birocraţia din multinaţionale, dar ea reuşeşte să scoată la suprafaţă destul de multe talente prin programe de pregătire, prin traininguri, prin mutări dese de pe o poziţie pe alta, prin schimbările cel puţin o dată la doi ani dintr-un departament într-altul.
Companiile româneşti au mult de recuperat în această privinţă.
Antreprenorii români nu ştiu cum să se apropie de talentele din multinaţionale decât prin bani, prin oferirea unor pachete financiare mult mai generoase decât poziţiile din multinaţionale, dar apoi, de multe ori, sunt dezamăgiţi de rezultate.
Poate problema este că un om dintr-o multinaţională, adus într-o companie antreprenorială, nu se potriveşte.
Lipsa talentelor scoase la suprafaţă înseamnă business pierdut, înseamnă stagnare, înseamnă ratarea unor oportunităţi.
De partea cealaltă, mulţi oameni sunt talentaţi dar nu ştiu acest lucru, iar sistemele din companii îi fac să ţină capul la cutie.
Mulţi nu au încredere în ei, iar dacă tu nu ai încredere în tine, în ceea ce poţi să faci, şi şeful, patronul, devine neîncrezător şi face paşi înapoi.
România nu este o societate deschisă, în care cei care consideră că au talent să poată să iasă în faţă.
Pentru a găsi talente în propria companie sau în alte firme trebuie să investeşti resurse, trebuie să urmăreşti oameni, trebuie să ai discuţii din timp, astfel încât cel care va fi descoperit să capete încredere ca să schimbe jobul sau poziţia.
O parte din companii, cele înfiinţate în anii ‘90 şi la începutul anilor 2000, se raportează la modelele de atunci, în care plaja de candidaţi era mare şi aveai de unde alege. Acele vremuri au dispărut, iar noile generaţii, pe lângă pachetul salarial, cer şi timp liber pentru familie, pentru ei, ceea ce acum 20 de ani nu exista.
Odată cu creşterea salariilor şi a pachetelor financiare, a scăzut şi determinarea de a face lucruri, de a muta munţii, de a obţine rezultate.
Înainte puteai să greşeşti cu oamenii fără să pierzi prea mult, dar în prezent situaţia este total schimbată: dacă ratezi cu un CEO, dacă ratezi cu un director financiar, un director de vânzări sau chiar un director de marketing, poţi să pierzi business de la o lună la alta.
Descoperirea de talente, descoperirea de oameni buni va deveni din ce în ce mai acută, pentru că fără lideri, un business nu merge înainte şi nu face diferenţa în piaţă.
Revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.
În acelaşi timp, numărul societăţilor nou-înfiinţate a crescut cu doar 78 faţă de luna martie, când erau 47.069 firme de tip SRL-D, în timp ce alte 1.407 firme erau în curs de înfiinţare, potrivit datelor Registrului Comerţului.
Categoria de vârstă de până în 29 de ani a înregistrat cea mai redusă creştere în ultimii cinci ani.
Tinerii cu vârsta de până în 29 de ani reprezintă sub 10% din cei aproape 1,4 milioane de asociaţi/acţionari ai companiilor din România, arată datele de la Registrul Comerţului.
Este cel mai slab reprezentată categorie de vârstă în rândul acţionarilor români, iar datele oficiale arată că numărul asociaţilor sub 29 de ani a crescut cu numai 2,4% în ultimii cinci ani. Spre comparaţie, categoria peste 60 de ani a crescut cu peste 40% în acelaşi interval.