Pe segmentul vehiculelor comerciale uşoare, vânzările au coborât cu peste 15%, de la 17.469 autovehicule la 14.767, potrivit datelor anunţate de Renault.
Cele mai importante pieţe externe ale Dacia au fost anul trecut Franţa şi Germania.
Vânzările Sandero s-au înjumătăţit în primele nouă luni, de la 125.049 unităţi anul trecut la 62.473 în acest an. În acest interval, numărul de modele Logan vândute a coborât cu 30%, de la 80.315 la 56.374 unităţi
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Sabotinov a afirmat că Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie a avertizat asupra riscului de suspendare a activităţii, însă până în prezent nu a fost găsită nici o soluţie care să permită finanţarea elaborării prognozelor.
El a adăugat că şi institutul de geofizică al Academiei se confruntă cu aceeaşi problemă, iar monitorizarea activităţii seismice pe teritoriul Bulgariei ar putea fi întreruptă.
Cititi mai multe pe www.gandul.info
“După lupta pe care am câştigat-o, care este de o mare importanţă pentru ţară (…), vom continua să depunem eforturi intensive pentru ca Grecia să devină productivă”, a declarat Papandreou, în cadrul unui discurs televizat de câteva minute, difuzat cu o întârziere de o oră şi jumătate faţă de programul anunţat. După o noapte de negocieri intense la Bruxelles, liderii europeni au ajuns, joi, la un acord cu privire la o importantă reducere a datoriei Greciei şi la mobilizarea sumei de 1.000 de miliarde de euro în scopul împiedicării extinderii crizei, în special în Spania şi Italia.
“De cizia Ministerului Educaţiei de a renunţa la şcolile de arte şi meserii a avut un efect dezastruos în rândul multor angajatori, care s-au văzut nevoiţi să găsească soluţii din resurse proprii pentru că nu-şi pot desfăşura activitatea fără oameni calificaţi într-o anumită meserie”, spune Maria Grapini, directorul general al Pasmatex. Afacerea pe care o conduce în industria textilă resimte puternic lipsa absolvenţilor de şcoli de arte şi meserii. Grapini ar avea nevoie de ţesători, croitori, confecţioneri, manipulatori, însă nu mai găseşte în piaţă oameni cu aceste calificări, iar forţa de muncă pe care a avut-o la deschiderea companiei a îmbătrânit şi trebuie înlocuită.
Pe de altă parte, la poarta fabricii vin numai candidaţi cu diplomă de facultate care sub nicio formă nu şi-ar dori să lucreze pe linia de producţie şi cu atât mai puţin să fie plătiţi cu salariul aferent acelor poziţii. “Nu am ce să fac cu atâţia absolvenţi de facultate. Într-o companie nu poţi să lucrezi numai cu oameni cu studii superioare. Avem nevoie şi de operatori, iar cei care au terminat Facultatea de Textile vor, la rândul lor, mai mult de atât”, comentează Grapini.
În aceste condiţii, nu rămâne decât o singură variantă la care pot apela industriaşii, primii afectaţi de dispariţia “meseriaşilor”. Aceştia trebuie să-şi asume preluarea unor muncitori necalificaţi din piaţă pe care să-i specializeze din resurse proprii. “Nu este deloc simplu să iei un om care nu ştie nimic despre această meserie şi să-l înveţi totul de la zero. Trebuie să aibă un instructor cel puţin trei luni de zile, timp în care el nu produce nimic, deşi eu sunt obligată să-l plătesc cu 1.000 de lei pe lună”, explică directorul general al Pasmatex şi preşedintele Federaţiei Patronale a Textilelor, Confecţiilor şi Pielăriei. Maria Grapini spune că Pasmatex a obţinut deja certificarea de a instrui oameni în domeniu, adică şi-a creat propria şcoală de meserii.
De multe ori, aceste măsuri sunt în zadar pentru că mulţi nici măcar nu aleg să rămână în companie după ce termină specializarea fie pentru că nu se descurcă cu aparatura, fie pentru că, pur şi simplu, nu sunt atraşi de meserie. Grapini vorbeşte despre o rată de fluctuaţie de 65%-70% în cadrul firmei pe care o conduce, ceea ce face efortul de a pregăti oameni cu atât mai costisitor. Nu este vorba doar de salariile plătite degeaba în lunile de pregătire, ci şi de taxele plătite la stat pentru acei oameni şi mai ales pentru că imediat procesul trebuie reluat. Asta înseamnă alte câteva luni în care oameni nou angajaţi nu sunt realmente productivi pentru că trebuie să fie mai întâi instruiţi.
Tot acest traseu putea fi evitat până la desfiinţarea şcolilor de arte şi meserii, în cadrul cărora se făceau nu numai o pregătire teoretică, ci şi stagii de practică în cadrul companiilor. Sub presiunea oamenilor de afaceri şi a conştiinţei faptului că un sistem de învăţământ solid trebuie să poată pregăti nu numai specialişti, ci şi muncitori calificaţi, Ministerul Educaţiei pare să-şi reconsidere poziţia cu privire la nevoia existenţei şcolilor de meserii. “Există un proiect la nivel ministerial pentru revitalizarea învăţământului profesional.
Nu ştim însă când anume vor fi reintroduse în sistem aceste şcoli”, au declarat pentru BUSINESS Magazin reprezentanţii Ministerului Educaţiei. Deşi pe site-ul instituţiei încă mai există categoria “Învăţământ profesional – şcoala de arte şi meserii”, cele mai recente informaţii postate sunt din 2007 şi 2008. De atunci, nimic nou. Promisiunile ministerului nu valorează însă foarte mult în ochii oamenilor de afaceri. “Ne cheamă la întâlniri, dar totul este formal. Cel care trebuie să ne asculte vorbeşte la telefon, nu notează nimeni nimic, nu bagă la cap şi nici nu transmite mai departe. Stăm până crăpăm şi apoi luăm măsuri făcute pe picior”, spune omul de afaceri Ioan Popa, proprietarul Transavia.
Din punctul său de vedere, lipsa şcolilor profesionale nu este altceva decât un dezastru care se poate transforma în cea mai mare catastrofă a ţării în următorii ani. “Iei omul de pe stradă şi îl pui să amestece coca să facă pâine, dar nu are o minimă pregătire teoretică. Învaţă doar să facă mecanic. Şi asta pentru că toată lumea face facultate”, adaugă Ioan Popa.
Declaraţiile preşedintelui la TVR:
După ce suntem convinşi că fluxurile de capital se vor menţine către România, nu avem de ce să ne temem că ţara va intra într-un derapaj.
Sunt un politician realist. Nu mai pot decât să concluzionez că nu ne putem pune nădejde în dorinţa Parlamentului de a continua procesele de reformă. La alegeri nu sunt atât de sigur că românii vor alege demagogii în defavoarea politicenilor care duc la reformarea ţării. Eu am încredere şi în Guvern şi în coaliţie. Despre remaniere mai discutăm după plecarea FMI.
Reacţia Parlamentului la modernizare este pasivă. După mine, Senatul în ansamblul lui, cu tot cu preşedinte, s-a compromis. Să refuzi să adopţi legea pentru procesul de promovare la Înalta Curte este descalificant. Nu înţeleg cum se poate compromite în aşa hal când nouă ni se cere un mecanism de promovare a judecătorilor la Înalta Curte.
Întrebat dacă va fi continuat procesul de reducere a personalului bugetar, şeful statului a răspuns pozitiv, precizând că acest lucru va fi făcut “în primul rând în administraţie”. “Este legislaţia care spune – la şapte oameni care pleacă din sistem, se poate angaja unul – această legislaţie rămâne în vigoare în continuare. Şi mă uitam, spre exemplu anul acesta, deşi nu au mai fost acele reduceri radicale, legislaţia existentă face ca în fiecare lună numărul de salariaţi la stat să se reducă cu cel puţin 5.000. Între 5.000 la 8.000, lunar”, a menţionat şeful statului. El a precizat că acest lucru se face ori “natural”, ori prin pleacarea din sistem a unor angajaţi care nu mai sunt înlocuiţi prin noi angajări.
Indicele bancar STOXX Europa 600 a avansat cu 8,9%. Băncile franceze, puternic expuse la datoriile ţărilor periferice din zona euro, au înregistrat printre cele mai mari creşteri ale cotaţiilor. Acţiunile BNP Paribas şi Credit Agricole au urcat cu 17,3%, respectiv 22,7%. Titlurile Societe Generale au avansat cu 22,5%. Indicele pan-european FTSEurofirst 300 a crescut cu 3,6%, la cel mai ridicat nivel de după 3 august. “Deciziile au fost luate, oricare ar fi ele. Este un lucru bun. Mă tem însă că pe parcurs vom constata că nu sunt atât de bune cum am crezut”, a declarat Gavin Launder, manager de fonduri la compania Legal&General, care administrează active de 356 de miliarde de lire sterline.
“Când l-am cunoscut pe Steve Kirby în India, în Bangalore, în septembrie 2010, vestea numirii lui Leo Apotheker în poziţia de CEO al Hewlett-Packard (HP) era încă fierbinte. Postul de la HP rămăsese vacant după plecarea precipitată a lui Mark Hurd, în urma unui scandal sexual despre care a curs multă cerneală în presa de specialitate. Steve, un tip cu totul special care a lucrat în proiecte din cele mai bizare ori în cele mai scorţoase locuri, venise în India ca trainer al unui program de iniţiere în universul arhitecturii IT a un grup de consultanţi indieni şi români, printre care mă număram şi eu. Şi, pe lângă activitatea de trainer ocazional, lucra pentru SAP, ca guru al Enterprise Architecture Framework (EAF).
Steve l-a cunoscut pe Leo Apotheker pe când acesta era CEO la SAP şi l-a ajutat pe acesta să pună în practică unul dintre pilonii strategici esenţiali ai viziunii de CEO a acestuia: acela de a conduce o organizaţie cu un IT limpede şi uşor de înţeles. La o organizaţie de 50.000 de angajaţi, e lesne de înţeles că pot apărea complicaţii. Kirby mi-l descria în septembrie 2010 pe Apotheker ca fiind un “street fighter”, un luptător de stradă. Îi aprecia dorinţa de claritate de la SAP şi deplângea suita de evenimente şi decizii nefericite ce conduseseră, accentuate şi de criza financiară globală explodată în septembrie 2008, la îndepărtarea sa din funcţia de CEO al SAP în februarie 2010. Era însă încântat de instinctul lui de supravieţuitor.
Leo Apotheker şi-a început lunga carieră la SAP în 1988, unde şi-a câştigat respectul ca fondator şi CEO, în anii ’90, al filialelor din Franţa şi Belgia. A fost promovat în 1999 ca şef al operaţiunilor SAP pe întreaga zonă europeană, poziţie în care a rămas doar trei ani, devenind apoi membru al board-ului SAP, responsabil pentru relaţii cu clienţii şi operaţiuni globale. Din această perioadă i se trage probabil imaginea de “street fighter”, probabil din maniera directă şi eficientă în care a condus şi disciplinat una dintre cele mai bune echipe de vânzări din istorie. Membru al board-ului SAP din 2002, Leo Apotheker a fost desemnat co-CEO şi succesor oficial al lui Henning Kagermann în aprilie 2008, într-unul dintre cele mai elegante procese de predare a ştafetei din industria IT din zilele noastre. A preluat funcţia de CEO deplin în mai 2009, la expirarea contractului neprelungit al lui Henning Kagermann.
Poate fi contextul crizei explodate în septembrie 2008, cea care a perturbat strategiile atâtor companii şi finanţele a ţări întregi, motivul principal pentru care perioada de aproape doi ani ai lui Apotheker în fruntea SAP a fost văzută atât intern, cât şi extern ca doi ani nefaşti şi lipsiţi de viziune. Întâi intern, decizia de a tăia costurile pentru controlul profitabilităţii nu avea cum să fie văzută cu ochi buni de angajaţi. Apoi, decizia de a creşte taxele de mentenanţă pentru soluţiile din SAP BusinessSuite a creat fricţiuni cu clienţii, asociaţi în grupuri de utilizatori foarte active şi critice, atât în America, cât şi în Germania. Incapacitatea de a aduce pe piaţă în timp util un produs viabil de Software-as-a-Service, într-o piaţă puternic influenţată de paradigma Cloud Computing a arătat o oarecare lipsă de viziune strategică. Toate acestea, corelate, au trădat o orientare prea accentuată spre vânzări, în detrimentul strategiilor pe termen lung.
Defalcarea sumei a fost făcută de Autoritatea Bancară Europeană (EBA), într-o notă publicată joi care foloseşte estimări bazate pe rezultatele băncilor pe prima jumătate a anului. Datele definitive vor fi cunoscute în noiembrie, când băncile vor fi obligate să-şi comunice datele privind capitalurile şi portofoliile de obligaţiuni suverane.
Necesarul de recapitalizare a băncilor europene a fost estimat, prin decizia de joi a liderilor europeni, la 106 miliarde de euro, astfel încât ponderea capitalului de rang I al băncilor să ajungă la 9% din total până la sfârşitul lui iunie 2012. Recapitalizarea se va putea realiza fie prin vânzări de active, fie prin emisiuni de obligaţiuni, fie prin împrumuturi de la statele europene. Până la finele anului, băncile vor comunica autorităţilor din statele de origine planurile detaliate privind opţiunile de recapitalizare, iar planurile urmează să fie aprobate ulterior de către EBA.
Scopul operaţiunii este consolidarea solvabilităţii băncilor în condiţiile crizei datoriilor suverane, mai ales având în vedere că unul dintre pilonii planului aprobat la Bruxelles este asumarea de către creditorii privaţi ai Greciei a unei pierderi de 50% din valoarea nominală a deţinerilor lor de obligaţiuni elene, ceea ce ar însemna o pierdere cumulată de circa 100 de miliarde de euro.
Potrivit unei statistici realizate de banca elveţiană UBS, dintre băncile europene, cele mai mari deţineri de obligaţiuni elene şi creanţe de alt gen faţă de statul elen le au şase instituţii de credit din Grecia, dintre care cinci prezente şi în România, urmate de banca franco-belgiană Dexia, BPI şi BCP din Portugalia (aceasta din urmă, proprietară a Millennium Bank), precum şi o serie de bănci din Germania şi Franţa.
Redactorii BUSINESS Magazin Ana Raduţă şi Răzvan Mureşan au discutat despre efectele creşterii demografice peste pragul de şapte miliarde:
->>>>>
Află mai multe despre creşterea populaţiei din infograficul BUSINESS Magazin de mai jos:
