BusinessMagazin

Tag: casa

  • Campanie “Nu-ţi scăpa casa din ochi!”: Ce TREBUIE să faci pentru a nu fi victima hoţilor din locuinţe

     “Anul trecut, ca şi în primul trimestru al acestui an, furturile din locuinte reprezintă 14% din totalul furturilor sesizate Poliţiei Române, deci nu sunt atât de însemnate”, a declarat joi într-o conferinţă de presă comisarul-şef Călin Aurel, director în cadrul Direcţiei Investigaţii Criminale, cu ocazia lansării unei campanii de informare şi avertizare a cetăţenilor, denumită “Nu-ţi scăpa casa din ochi!”, derulată împreună cu Groupama Asigurări.

    La oraşe, hoţii acţionează în timpul zilei pe parcursul săptămânii de lucru (54,9%), iar în weekend pe timpul nopţii (56,3%). În schimb, la sate preferă să dea spargeri noaptea, atât în cursul săptămânii (60,8%), cât şi în weekend (60,1%).

    Cel mai adesea, hoţii fură bani (30%), aparatură electronică, audio/video, calculatoare (21,2%), telefoane mobile (16%), bijuterii (13%), aparate folosite în construcţii (10,9%), haine (10,1%), produse alimentare (9%), electrocasnice (8%), băuturi alcoolice (5,6%) şi materiale de construcţii (5,5%), potrivit unei analize a Poliţei efectuate pe 3.000 de cazuri soluţionate, prezentată de comisarul-şef Constantin Stroescu, director al Institutului de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Armonia Mall, în faliment, a fost scos din nou la vânzare la un preţ cu peste 30% mai mic

     Casa de Insolvenţă Transilvania, lichidatorul judiciar al dezvoltatorului Red Project Three, intrat în faliment în 2011, a schimbat strategia de vânzare a proiectului Armonia Brăila, după ce în primăvara anului nu a reuşit să găsească investitori dispuşi să plătească 25 de milioane de euro pe proiect. Astfel, după mai multe licitaţii competitive organizate pentru vânzarea mall-ului cu o suprafaţă închiriabilă de 29.500 metri pătraţi, în toamna trecută CITR a trecut la vânzarea prin negociere directă, pornind de la acelaşi preţ.

    Cum nici prin această procedură nu au fost atraşi cumpărători, creditorii au decis să reducă preţul, investitorii fiind aşteptaţi să depună ofertele de participare până pe 10 mai.

    Armonia Brăila, investiţie de 45 milioane de euro, a fost închis în vara anului 2009, iar firma Red Project Three, dezvoltatorul proiectului, a intrat în faliment.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Telefonul Facebook este soft

    Zvonurile privind intenţiile celor de la Facebook de a proiecta un smartphone sub brand propriu circulă de vreo patru ani. S-a aflat (sau poate s-a inventat) şi numele intern al proiectului, Buffy, şi s-au făcut glume cu vampiri pe seama sa. În urmă cu un an şi jumătate, când am abordat acest subiect, chiar şi prestigiosul sit AllThingsD era prins de această poveste şi pretindea că Facebook a negociat cu Samsung şi HTC, iar cel din urmă ar fi fost ales pentru a fabrica ipoteticul „divais„. Mai mult, unii pretindeau că ştiu deja şi platforma software: o linie derivată din Android, cu funcţionalităţi Facebook integrate.

    Era absolut logic ca Facebook să-şi îndrepte atenţia spre zona mobilă: tot mai mulţi utilizatori accesau reţeaua prin aplicaţii disponibile pe majoritatea platformelor. În plus, Google Plus era deja lansat şi era de aşteptat ca acest „strat social„ să se integreze adânc în Android şi să sporească atracţia utilizatorilor pentru reţeaua rivală. Însă un telefon sub brand Facebook ar fi fost greu de impus pe o piaţă dominată de iPhone şi Android. La acel moment am fost de acord cu Roger McNamee că dacă Facebook se vrea în zona telefoanelor, atunci trebuie să mizeze pe software şi să furnizeze producătorilor uneltele necesare pentru a integra ei înşişi funcţii echivalente celor din versiunea pentru PC. {i chiar mai mult decât atât.

    Era varianta rezonabilă şi mă mir că a durat atât de mult: abia zilele trecute Mark Zuckerberg a prezentat Facebook Home. {i toată lumea a fost de acord că e o mişcare importantă, cu implicaţii majore atât în piaţa dispozitivelor mobile, cât şi în zona reţelelor de socializare.

    Tehnic vorbind, Facebook Home este o aplicaţie Android ceva mai specială, care se plasează între nivelul sistemului de operare şi cel al aplicaţiilor obişnuite şi schimbă practic interfaţa telefonului cu una centrată pe Facebook – e un fel de „skin„.

    Aplicaţiile standard rămân accesibile, însă centrul scenei este controlat de Facebook, care îşi afişează fluxurile chiar şi pe ecranul de deblocare (lock screen), iar de pe ecranul de intrare (launcher sau home screen) dispare obişnuita bară de căutare Google şi celelalte elemente standard pentru a fi înlocuite de o interfaţă Facebook. În plus, conversaţiile prin chat sau SMS sunt unificate şi accesibile din orice aplicaţie – se cheamă „chat heads„, pentru că apar cu „avatarele„ prietenilor afişate în partea de sus a ecranului.

    În esenţă, telefonul sau tableta se transformă într-un soi de terminal Facebook, dar este de notat că nu este vorba de o variantă modificată (un fork) a sistemului de operare: pur şi simplu, Android (Jelly Bean) permite aplicaţiilor să schimbe interfaţa, iar Facebook s-a folosit de această libertate. Aplicaţia vine preîncărcată împreună cu Instagram pe noul telefon HTC First şi este compatibilă (deocamdată) cu o serie de telefoane de la HTC (gama One) şi Samsung (gama Galaxy S).

    Operatorii par încântaţi, însă Apple şi Microsoft s-ar putea să nu fie, având în vedere că platformele lor nu oferă libertatea pe care o oferă Android, aşa că au fost lăsaţi pe dinafară. La întrebarea explicită despre o eventuală versiune pentru iOS adresată de Steven Levy în Wired, Zuckerberg a răspuns foarte evaziv: „That’s above my pay grade to answer that„. Adică atâta vreme cât Apple vrea să controleze totul pe platforma lor, răspunsul este nu.

    Pe de altă parte, nu prea se ştie ce crede Google despre această mişcare. Parmy Olson explică în Forbes că Google ar avea posibilitatea să vină cu o interfaţă concurentă, centrată pe Google Plus şi comunicaţii
    prin Hangouts, Google Voice şi Talk, aşa cum a
    făcut-o în telefoanele Nexus, dar nu a inclus nativ această integrare. Google nu vrea să altereze caracterul deschis al platformei Android, chiar dacă asta înseamnă să-şi favorizeze concurentul din zona reţelelor de socializare. Ar putea fi posibil (dar improbabil) ca Google să modifice termenii licenţei Android, dar asta ar supăra companii precum Samsung, care produce peste 60% din telefoanele Android şi, dacă se decide să-şi deriveze propria versiune, ar prelua controlul platformei. Grea dilemă pentru Google.
     

  • Scriitorii fac un apel la Preşedinţie, Guvern şi Primăria Capitalei să cumpere Casa Monteoru, fostul sediu al USR

     Tribunalul Bucureşti a decis, în aprilie 2010, ca sediul Uniunii Scriitorilor din România (USR) – Casa Monteoru să fie restituit în natură moştenitorilor familiei Monteoru, respectiv Ioana Angelescu şi mama sa, Nora-Geta Angelescu Monteoru. Casa Monteoru, situată pe Calea Victoriei nr. 115 din Bucureşti, este clasată ca monument istoric de interes naţional în Lista Monumentelor Istorice din România.

    Decizia Tribunalului a fost atacată la Curtea de Apel Bucureşti. Pe 1 februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a respins recursul ca nefondat, decizia fiind irevocabilă. Astfel, până pe 15 aprilie 2013, Uniunea Scriitorilor trebuia să evacueze Casa Monteoru, lucru care deja s-a întâmplat. Potrivit unui anunţ de pe site-ul USR, începând din 30 martie, uniunea are sediul în clădirea din spatele Casei Vernescu, tot pe Calea Victoriei, dar la nr. 133.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Reportaj: Cât de dulce sau acră poate fi o muşcătură din cel mai mare măr din lume

    Frank Sinatra îmi răsuna în căşti la ora şapte dimineaţa pe Aeroportul Otopeni. Mă uitam lung la panoul cu zboruri care îmi spunea că am ajuns cu o oră şi jumătate înainte de decolare. Credeam, poate, că la aeroport sunt mai aproape cu zece kilometri de destinaţia finală. Ne despărţeau însă mai bine de 14 ore, 7.600 de kilometri, două zboruri (din care unul transatlantic), o escală de trei ore la Londra, o carte şi circa douăzeci de minute de somn.

    Timpul refuza să alerge aşa cum voiam eu, aşa că mi-am ocupat timpul cu Ali şi Nino, personajele cărţii cu acelaşi nume scrise de Kurban Said (pseudonim al unui scriitor despre care se crede că ar fi ucrainean). Nici povestea de dragoste ce se conturează în jurul unui musulman şi al unei creştine şi nici informaţiile despre cultură, război şi tradiţii nu au reuşit să mă facă să uit că sunt în drum spre oraşul care nu doarme niciodată. Poate de-asta nu am reuşit nici eu să adorm în avion aşa cum fac de obicei. Am furat abia 20 de minute dintr-un total de zece ore de zbor.

    Am recuperat însă la întoarcere, când am dormit tot zborul până la Londra (cu o pauză de zece minute pentru masă), obosită fiind de nimeni altul decât de New York, oraş care de-a lungul anilor a primit nume şi nume, de la Marele Măr (Big Apple), oraşul care nu doarme niciodată, capitala lumii, Gotham sau Metropolis. Trebuie să recunosc însă că cel mai mult mi-a plăcut cum suna „Centrul universului„ (The Center of the Universe). I se potriveşte ca o mănuşă, cred eu acum. În centrul universului nu am simţit nici diferenţa de fus orar, nici durere de picioare (după circa 12 ore de mers continuu în fiecare zi), nici foame şi nici sete. Oraşul mi-a ţinut loc şi de masă şi de casă.

    Odată ajunsă din nou pe tărâm american (mai fusesem o dată pe coasta de vest), am ieşit din aeroport să simt aerul de New York. „Miroase a New York„, am spus, deşi trebuie să recunosc că nu cred că era un miros deosebit, ci doar aerul parfumat de entuziasmul meu.

    Au apărut celebrele taxiuri galbene, cu plăcuţe de înmatriculare pe care scria mare şi citeţ New York. Am făcut o primă poză să am dovada că am ajuns, chiar am ajuns în centrul universului. Zeci de taxiuri au venit, s-au umplut şi au plecat până să vină şi rândul meu care aşteptam cuminte la o coadă de câteva zeci de persoane. Călătoria cu taxiul cred că e ceva fără de care nu se poate, la fel cum e şi cea cu metroul. Taxiul nu zboară şi metroul nu atinge viteza luminii, însă ambele călătorii fac parte din experienţa New Yorkului.

    Pe listă aş mai adăuga cel puţin o vizită sus în Empire State Building (de preferat noaptea şi după ce ai văzut încă o dată „An affair to remember„), o plimbare prin Central Park, o după amiază „pierdută„ la The MET între Degas, Renoir şi Van Gogh, un spectacol pe Broadway şi o călătorie la sau pe lângă Statuia Libertăţii. Lista mea e însă nesfârşită şi poate include de la plăcinţele tradiţionale din China Town la o plimbare pe Madison Avenue.

    „Pe Madison Avenue nu îţi permiţi nici să iei masa, dar să îţi iei o casă„, îmi spunea un localnic, designer vestimentar care s-a oprit „de bună voie şi nesilit de nimeni„ pe stradă pentru a mă ajuta cu câteva „ponturi„. Păream probabil (deşi nu eram) pierdută cu harta în mână.

  • Medicii dentişti, fără bani de la CNAS în aprilie. Toţi pacienţii plătesc asistenţa stomatologică

     Potrivit unui anunţ postat pe site-ul Casei de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti (CASMB), întrucât Casa Naţională de Asigurări de Sănătate nu a alocat fonduri în aprilie pentru asistenţa stomatologică, nu vor fi încheiate acte adiţionale pentru această perioadă şi nici pentru restul anului.

    “Având în vedere faptul că, prin adresa Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate din 29 martie, nu s-au alocat fonduri aferente lunii aprilie 2013 pentru «Asistenţa medicală stomatologică – activitate curentă», vă comunicăm imposibilitatea de a încheia acte adiţionale pentru luna aprilie 2013 la acest tip de asistenţă. Totodată, vom suspenda procesul de contractare pentru aceast tip de asistenţă pentru anul 2013, până la primirea unor precizări suplimentare din partea CNAS”, se arată în anunţul postat de CASMB.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce a răsărit la “umbra” Prispa, casa care produce mai multă energie decât consumă?

    RAMPA DE LANSARE A PROIECTULUI PRISPA A FOST CONCURSUL INTERNAŢIONAL DECATLONUL SOLAR, una dintre cele mai importante competiţii între universităţi la nivel mondial, a cărui ultimă ediţie s-a ţinut anul trecut la Madrid.
    Acolo, casa studenţilor români, cea mai ieftină din concurs şi singura care şi-a găsit un cumpărător, a ieşit pe locul 9 din 18 posibile după ce a avut de înfruntat zece probe în care au fost analizate eficienţa energetică, arhitectura, lucrările de inginerie şi construcţie sau confortul.

    Numitorul comun al tuturor caselor expuse la Madrid a fost soarele, pentru că fiecare proiect înscris în acest concurs se bazează pe energie fotovoltaică.

    Nici nu s-a terminat însă bine concursul de anul trecut, că deja în România au început pregătirile pentru o nouă participare la Decatlonul Solar din 2014 care se va ţine la Versailles, în Franţa. Iar comparativ cu anul 2012, de data aceasta sunt două echipe din România care vor să ducă mai departe ideea de casă a soarelui: una din Timişoara (upTIM) şi una din Bucureşti (Team Bucharest 2014).

    ECHIPA UPTIM ESTE O ECHIPĂ MULTIDISCIPLINARĂ DIN TOATE CICLURILE UNIVERSITARE (licenţă, master şi doctorat) care acoperă toate domeniile direct legate de construcţii – arhitectură, arhitectura de interior, construcţii civile, instalaţii, precum şi de domeniile conexe – comunicare, marketing, design, sociologie. Parteneriatul Universitatea Politehnică Timişoara şi Universitatea de Vest Timişoara a făcut posibilă realizarea acestei echipe. În prezent numărul membrilor este 27, incluzând colaboratorii şi voluntarii. Vârsta medie este de 23 de ani„, spune Miodrag Popov, project managerul upTIM.
    La fel de tineri sunt şi cei 40 de studenţi care compun echipa care va reprezenta Bucureştiul la Versailles.
    „Momentan suntem în jur de 40 de studenţi, masteranzi şi doctoranzi implicaţi în proiect, toţi veniţi de la Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu„, Universitatea Politehnică, Universitatea de Arte şi Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Suntem o echipă tânără, creativă şi ambiţioasă, cu o medie de vârstă de 24 de ani„, spune Mihai Toader-Pasti, care de la student team leader la Prispa anul trecut, a ajuns acum project manager al Team Bucharest 2014.

    Dincolo de tinereţe, cu ce mai mai vin însă cele două echipe, pentru că ediţia de anul viitor al Decatlonului Solar va fi complet diferită de cea de anul trecut?

    Acum organizatorii cer propuneri de energizare solară pentru aglomeraţiile urbane, caută soluţii pentru oamenii care trăiesc în oraşe şi pentru care o casă la ţară reprezintă deocamdată doar un vis frumos. „Proiectul cu care upTIM se va prezenta în concursul Solar Decathlon Europe 2014 reprezintă o intervenţie pe fondul construit existent, axat pe blocurile de locuinţe colective din panouri prefabricate mari construite în perioada 1970-1989„, explică Miodrag Popov.
    Practic el spune că ideea cu care se duce upTIM la Versailles va fi un fel de alternativă la programul de reabilitare termică, care să reducă cheltuielile la întreţinere şi care să permită adaptarea actualelor apartamente la un nou stil de viaţă. Practic, ar trebui făcută o serie întreagă de intervenţii atât la nivelul exteriorului clădirii, cât şi în interior astfel încât să se îmbunătăţească indicii de confort. Prototipul upTIM constă în crearea unui nou sistem de anvelopare care să permită extensia atât pe orizontală, cât şi pe verticală a apartamentelor şi care să devină cadrul suport pentru implementarea energiilor regenerabile. Studenţii timişoreni cred că acest sistem ar putea fi aplicat la scară largă pe toate tipurile de blocuri.

    „Estimativ, prototipul va costa în jur de 150.000 de euro, întrucât necesită replicarea unui apartament existent. Menţionăm că este vorba de un prototip şi nu de varianta de producţie în masă”, precizează Popov.

    UN ASTFEL DE CONCEPT NU S-AR REZUMA ÎNSĂ NUMAI LA ROMÂNIA, ci ar putea fi aplicat şi în alte ţări din fostul spaţiu sovietic pentru că deja celebrul „bloc comunist„ nu este doar o caracteristică a spaţiului locativ naţional. „Având în vedere că în România 60% din populaţia urbană locuieşte în astfel de blocuri, la fel ca în întreg blocul ex-comunist – Germania de Est, Polonia, Ungaria, Ucraina, Belarus – ne adresăm unei pieţe largi. Proiectul se va intitula Sun District, pornind de la ideea unui cartier solar – cartier care să utilizeze energia soarelui pentru a-şi acoperi cât mai mult din necesarul energetic„, a mai precizat Miodrag Popov.

  • Casa Albă anunţă adoptarea tuturor măsurilor de precauţie necesare, după ameninţările Phenianului

     Întrebată în mod expres despre aparenta deplasare de către autorităţi a unei rachete pe coasta de est a Coreei de Nord, o operaţiune dezvăluită de ministrul sud-coreean al Apărării, preşedinţia americană a declarat că este la curent cu acest eveniment, dar s-a abţinut să îl comenteze în mod specific.

    “Pot să vă spun că am văzut informaţiile de presă (despre această rachetă) şi că vom continua să supraveghem îndeaproape situaţia în peninsula” coreeană, a declarat Jay Carney, un purtător de cuvânt al preşedintelui Barack Obama.

    Anterior, ministrul sud-coreean al Apărării Kim Kwan-jin a declarat, în Parlament, că racheta respectivă este susceptibilă să parcurgă “o distanţă considerabilă”, dar că nu este capabilă să atingă partea continentală a teritoriului Statelor Unite. El a recunoscut că nu ştie dacă racheta este armată.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • STUDIU DE CAZ: Aşa se vinde mobilă în oraşele uitate ale României

    “PRACTIC, AM DEZVOLTAT PARTENERIATUL DE FRANCIZĂ DATORITĂ CERERII”, explică Cristian Rusu, administratorul grupului Rus Savitar – Casa Rusu. Compania a hotărât să deschidă magazine în care să-şi vândă mobila produsă în propriile fabrici, astfel încât până în 2014 să aibă spaţii de vânzare în toate oraşele cu peste 100.000 de locuitori, iar dezvoltarea în oraşele mai mici de atât fiind luată iniţial în considerare după 2015.

    Dar cum şi localităţile mai mici sunt o bună piaţă de desfacere, „am construit o strategie de dezvoltare în paralel, sub formă de francize„. Casa Rusu are acum 11 parteneri pentru cele 13 magazine deschide deja în franciză şi regula de bază, spune Cristian Rusu, este că pentru o anumită zonă nu poate exista decât un singur francizat, tocmai pentru a-i da posibilitatea să-şi dezvolte afacerea.

    Reţeaua Casa Rusu reuneşte în total 25 de magazine în acest moment, iar planurile pentru acest an vizează deschiderea a zece spaţii proprii şi încă opt în parteneriat. Ponderea vânzărilor prin magazinele de tip franciză a ajuns la 15% din vânzările totale ale reţelei Casa Rusu, care a ajuns la 44 de milioane de lei în 2011, cifră care se referă doar la rezultatele magazinelor proprii. „În următorii cinci ani dorim să fim prezenţi cu o franciză Casa Rusu în fiecare oraş din România cu populaţie între 20.000 şi 100.000 locuitori”, mai spune reprezentantul grupului.

    Valoarea investiţiei în francize variază de la un magazin la altul, în funcţie de mărimea magazinului şi de oportunităţile de promovare din zonă. Cheltuiala minimă este de cel puţin 50.000 euro pentru suprafeţe ale magazinelor cuprinse între 300 şi 500 mp. Iar bugetele dedicate deschiderii de magazine proprii, datorită faptului că au suprafeţe cuprinse între 1.500 şi 4.000 mp, „sunt mult mai mari; pot depăşi şi 250.000 euro pe magazin„, spune Cristian Rusu, care la 35 de ani conduce operaţiunile grupului.

    Tot el spune că în prima jumătate a acestui an reţeaua se va mări cu spaţii de vânzare deschise în Oradea, Constanţa, Piatra Neamţ, Buzău şi Arad, cu o suprafaţă totală de peste 10.000 mp.

    Î N RELAŢIA CU FRANCIZATUL, „practic, susţinerea noastră începe din prima fază: de la amenajarea magazinului, instruirea personalului, promoţiile de deschidere şi cele ulterioare, politica de marketing„, adaugă reprezentantul Rus Savitar – Casa Rusu. El punctează că marketingul este foarte important, „chiar determinant aş spune; politica noastră este construită pe expunere naţională: pe TV, radio, campanii de pliante puse în cutii poştale, campanii online şi expunere outdoor, PR„. Toate costurile de marketing sunt suportate de compania Casa Rusu.

    RUS SAVITAR ESTE O AFACERE DE FAMILIE, FONDATĂ ÎN 1994, care s-a dezvoltat de-a lungul timpului – de la importator şi retailer de mobilă a ajuns unul dintre cei mai importanţi producători şi vânzători de mobilier din România. Cristian Rusu a preluat conducerea companiei în 2000, pe vremea când firma avea doar patru angajaţi. După 19 ani, cifrele arată cu totul altfel. Valoarea totală a investiţiilor a depăşit 20 de milioane de euro, iar numărul angajaţilor a depăşit 900. Acum grupul are, în afară de reţeaua de 25 de magazine, trei fabrici de mobilier din pal melaminat şi a mobilierului tapiţat. Capacitatea de producţie este de 18.000 de garnituri de mobilier din pal pe lună şi 2 000 de seturi de mobilier tapiţat în fiecare lună. Iar fabricile şi spaţiile logistice ocupă o suprafaţă de 100.000 mp.

    Dar ţinta nu este încă atinsă: „ne-am propus mai mult decât atât, suntem în plin proces de expansiune„, declara anterior Cristian Rusu. Tot el completează că firma pe care o conduce are planuri de dezvoltare atât în România cât şi, „de ce nu?, pe alte pieţe„.

    Antreprenorul a fost, după propriile spuse, sub o formă sau alta parte din viaţa companiei din adolescenţă, „astfel că îmi este greu să concep că mă voi ocupa de altceva„. Cunoaşte în detaliu operaţiunile, de la producţie la distribuţie sau rute de transport, a fost şi este implicat în afacerea familiei la nivel de detaliu. „Este un efort susţinut, care nu poate fi realizat fără investiţii şi dedicare. Foarte probabil, în zece ani voi fi tot în cadrul companiei, însă am convingerea că poziţia Rus Savitar pe piaţă va fi alta, dacă vom păstra tendinţa de creştere şi dezvoltare.„
     

  • Noua limită a bogăţiei

    Eventual orez în valoare de 100.000 de euro, noua limită a bogăţiei impusă de autorităţile europene. Dacă ai sub 100.000 de euro, eşti fericit, spargi seminţe în dinţi, bei berici şi râzi în faţa televizorului de ruşii cei fraieri care au pierdut bani în Cipru, asta dacă îţi alunecă degetul pe telecomandă şi prinzi vreo zece secunde din programul de ştiri.

    Şi, eventual, iei în serios oficiali care te sfătuiesc să îţi faci vreo 40 de depozite în care să îţi ţii banii, asta dacă rezişti la ştiri 30 de secunde. Şi, desigur, poţi să fii de acord cu devalizarea conturilor de peste 100.000 de euro, mama lor de hoţi!, că cum poţi câştiga 100.000 de euro dacă nu din furt!?

    Păi din muncă, caz în care poţi simţi fizic, în vintre, orice devalizare sau orice devalorizare, orice modificare de dobândă, iar orice declaraţie a vreunui oficial îţi va reţine atenţia mai mult de 30 de secunde. Despre premisele stabilite de ceea ce s-a întâmplat în Cipru şi despre cum chestiuni care pot părea inimaginabile acum pot deveni realitate – de exemplu “tunderea” conturilor tuturor europenilor pentru însănătoşirea preţiosului sistem bancar european.

    Serenitatea cu care cei mai mulţi români privesc ceea ce se întâmplă în Europa vine, cred, din două mari motive. Primul a fost impus de comunism, era pur şi simplu interdicţia de a deţine lucruri, mai mult decât ceva mobilă într-o casă închiriată, primită prin sindicat; oricine avea maşină sau casă pe pământ era, pe vremea lui Ceauşescu, un dubios care avea ceva de ascuns; mentalitatea s-a răspândit şi s-a păstrat în timp, iar oamenii au fost lipsiţi de bucuria de a avea o bucată de teren pe care să pui o floare şi trei fire de iarbă.

    Ciudat, o astfel de mentalitate s-a păstrat şi în perioada postrevoluţionară, când era bine, şi acesta este al doilea motiv, să fii “sărac şi cinstit”. Şi atât de tare a plăcut ideea asta, încât am rămas săraci, iar cinstea ne-am risipit-o în compromisuri politice.

    Europa îşi pierde acum o bucată zdravănă din coloana vertebrală, adică din clasa de mijloc. Nu este vorba de oligarhii ruşi, asta a fost o prostie şi o intoxicare, ci de antreprenori, de micile afaceri care au încercat să reziste, de slujbaşi care au tras din greu de dimineaţă până seara, de medici, funcţionari sau profesori.

    Este vorba de încredere în autorităţile care aprobă confiscarea banilor din conturi şi încrederea în băncile care acceptă asta, încălcând principii. Într-un fel sau altul, fiecare va resimţi “tunderea” conturilor, oriunde va fi fiind aceasta, oricând va fi şi orice sumă va fi fost în joc.

    Imaginea pe care o vedeţi este o caricatură din 1787 a unui ins pe nume James Gillray. Se cheamă “A March to the Bank” şi prezintă detaşamentul militar trimis să apere Banca Angliei în 1780, în timpul unei revolte pe fond religios, cunoscută drept “Gordon Riots”. Au fost atunci o sumă din ceea ce astăzi am numi victime colaterale; privind imaginea, ne dăm seama că grija pentru sistemul bancar nu este o noutate, diferă numai modalităţile în care aceasta este pusă în aplicare.