BusinessMagazin

Tag: refuz

  • Rezultate alegeri europarlamentare – Şeful PNL Covasna: Dacă avem sub 20% la rezultatele oficiale, Antonescu trebuie să-şi dea demisia. Ce spun ceilalţi lideri PNL din ţară

     Preşedintele PNL Covasna, Marius Obreja, a declarat, duminică seară, corespondentului MEDIAFAX că, în cazul în care PNL obţine sub 20 la sută la alegerile europarlamentare, preşedintele partidului, Crin Antonescu, trebuie să-şi dea demisia.

    “Dacă partidul va avea, după rezultatele oficiale, sub 20 la sută, Crin Antonescu trebuie să-şi dea demisia într-un termen rezonabil, fiindcă aşa a spus el”, a spus Obreja, care este vicepreşedintele Senatului.

    El nu a dorit să comenteze rezultatele exit-poll-urilor, nefiind vorba de rezultate oficiale.

    Totodată, preşedintele PNL Covasna a afirmat că nu dă şanse mari refacerii USL.

    “Nu dau şanse mari refacerii USL, iar argumentul meu ar fi comportamentul de vătaf al PSD”, a conchis Obreja.

    Citiţi mai multe pe www. mediafax.ro

  • Dana Gruia Dufaut, la BM Storytellers: Când a fost vorba să-mi aleg profesia, am zis foarte hotărât “eu vreau să fiu avocat!”

    Iată discursul Danei Gruia Dufaut la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    2006 a fost pentru mine un an foarte important, deoarece am primit din mâinile domnului ambasador al Franţei o medalie – Ordinul Naţional al Meritului în grad de cavaler. De ce am primit eu această medalie? Sunt născută în România, însă crescută în Franţa. Am făcut în Franţa liceul şi Facultatea de drept şi am intrat în baroul din Paris în 1987. Dat fiind că părinţii mei au plecat din România când eram copil, România era pentru mine o ţară interzisă.

    După decembrie 1989, tatăl meu a vrut neapărat să ne întoarcem, aşa că mi-am luat o săptămână de concediu şi am străbătut Europa, în februarie 1990, cu maşina. Am trecut atunci prin Iugoslavia (încă se putea şi drumul era foarte bun) şi am ajuns în Bucureşti la sfârşitul lunii, când se vindeau în piaţă mărţişoare cu Petre Roman. Imaginile au fost un pic şocante pentru mine; când eşti copil totul este plăcut, aveam amintiri foarte frumoase din România. La 30 de ani am găsit o ţară tristă, dar în acelaşi timp am simţit că este o ţară cu potenţial.

    Tatăl meu a fost în anii ’70 un avocat de renume în România, iar bunicul meu, Andrei Rădulescu, a fost ultimul preşedinte al Curţii de Casaţie din România înainte de sosirea comuniştilor. Dreptul era ceva bine ancorat în familie mea. Când a trebuit să aleg, la 18 ani, o facultate, ştiam că una dintre opţiunile părinţilor mei ar fi fost să fiu medic, deoarece în România medicii aveau mai multe şanse să treacă frontiera decât un avocat ale cărui diplome nu erau recunoscute în afara ţării.

    Când a fost vorba să-mi aleg profesia eu, care nu înţelesesem de ce părinţii mei ţineau neapărat să fiu medic, am zis foarte hotărât “eu vreau să fiu avocat!”. Amândoi s-au uitat la mine şi au zis “care-i problema?”. “Păi nu spuneaţi voi că trebuie să fiu medic?”. “Da, dar asta era într-o altă viaţă, când trăiam în România, când era vorba ca eventual să poţi într-o zi să duci meseria în alte părţi şi diplomele să fie recunoscute”.

    În 1991 am deschis în România prima firmă, după care am lucrat un număr de ani buni pe legea societăţilor comerciale, care abia era implementată, cel puţin 100 de dosare pe privatizări. Ulterior a venit vremea să mă înscriu în Baroul Bucureşti, pentru că lucram cu societăţi franceze, dar pe teritoriul României. În 2002 am făcut făcut o teză de doctorat, mi s-au echivalat diplomele franceze, după care am putut să mă înscriu în Baroul Bucureşti ca avocat cu drepturi depline şi să deschid în 2002 cabinetul de avocatură care astăzi are 35 de persoane şi 15 avocaţi. Aventura României a continuat, pentru că m-a tras aţa înapoi.

    La sfârştul anilor ’90 eram fericită să mă întorc, deşi părinţii meu au făcut nişte eforturi când au plecat, la o vârstă înaintată, dar după aceea m-au înţeles că veneam într-o ţară plină de oportunităţi. Îmi amintesc că în 1990 erau 470 de avocaţi în Baroul Bucureşti, care erau nişte supravieţuitori. La vremea respectivă avocatul nu avea poziţia pe care o are astăzi, nu era o persoană respectată, era un auxiliar al justiţiei care lucra foarte mult drept civil, drept penal, iar dreptul comercial era monopol de stat. A fost o epocă interesantă, în care am adus în România mai multe companii franceze, iar în 1996 Ambasada Franţei m-a rugat să devin consilierul lor pe probleme economice. Aşa se face că zece ani mai târziu, în 2006, am avut onoarea să primesc această medalie.

  • Chiar nu s-a mai inventat nimic nou în materie de clişee?

    Nu că am avea, Doamne feri, ceva cu consultanţii, este o ocupaţie folositoare şi onorabilă; ea vine mai degrabă din abundenţa mailurilor dispuse să-mi ofere o nouă viaţă socială şi profesională, o nouă atitudine, noi capabilităţi, SCHIMBAREA, de la o mulţime de oricine. Dacă ştim aşa de bine, de ce ne merge aşa de rău? 

    Îmi propusesem să scriu despre alegerile europene, dar un schimb de replici din Ziarul Financiar m-a făcut să îmi schimb intenţiile. Valer Blidar, preşedintele grupului Astra şi acţionar al Băncii Comerciale Feroviara, a spus, săptămâna trecută, că forţa de muncă din industrie este îmbătrânită, iar cei tineri sunt foarte slab pregătiţi şi cu pretenţii salariale mari. “Nu mai vrea nimeni să muncească în ţara asta. Nu există nicio politică guvernamentală care să încurajeze meseriile”, a spus Blidar.

    Un tânăr pe nume Andrei Mihăilescu i-a răspuns lui Blidar a doua zi: “şi noi, tinerii, suntem dezămagiţi de dumneavoastră, generaţia părinţilor noştri, pentru că nu aţi avut o viziune în aceşti 25 de ani, pentru că aţi distrus sau permis să se distrugă bruma de industrie învechită, CAP-urile şi reţelele de irigaţie, pădurile şi lucrările hidrotehnice, pentru că aţi fost individualişti şi aţi tras doar pentru interesul personal sau al familiei şi aţi crezut sau încă mai credeţi că statul e un fel de sac fără fund, pentru că aţi fost profesori universitari mai interesaţi de fabricile de diplome şi de şpăgi şi mai nou de proiecte cu fonduri europene şi conferinţe decât de educarea studenţilor, pentru că, patroni fiind, aţi ales să daţi salarii mici şi apoi să vă miraţi ca toti cei buni pleacă afară să lucreze in construcţii, pentru că voi ne-aţi făcut o ţară low-cost pentru încă 20 de ani”.

    Cu tot respectul, credeam că s-a mai schimbat ceva în materie de clişee. Dar nu. Unul din păcatele majore ale meseriei de jurnalist este faptul că de la un punct încolo le-ai văzut şi le-ai auzit pe toate. Şi observi cum o serie de teme revin ciclic şi redundant.

    Şi Valer Blidar şi Andrei Mihăilescu greşesc atunci când se situează pe baricade diferite. Este aceasta o situaţie conflictuală fără rost; conflictul este o constantă a nou-românismului, se vede asta de la modul în care plecăm  la verdele semaforului la modul în care (nu) colaborăm cu ceilalţi.

    Greşesc cei doi atunci când privesc în urmă; înţelept estă să constaţi şi să acţionezi, după puteri, pentru schimbare reală. Este greu să judeci cu mintea de acum ce şi cum au gândit românii în urmă cu 25 de ani sau să le ceri, atunci, o viziune, în sensul a ceea ce înţelegem acum printr-o viziune; aceea era o lume cu liste de aşteptare pentru telefoane fixe, televizoare color sau automobile, o lume fără calculatoare, în care victoria era să rezişti, punct. Nu este corect să spui că tânăra generaţie nu munceşte sau că nu vrea să o facă – în jurul meu oameni tineri trag din greu, zilnic, mereu inventivi şi deschişi; tânăra generaţie trebuie doar motivată, nici măcar îndrumată, iar oamenii tineri îmi par a fi devenit mai conştienţi de preţul lor. Săptămâna trecută, Business Magazin a adunat o sală plină cu sute de oameni tineri, şi de nouă ani de zile lansăm pe piaţă câte un catalog cu câte o nouă sută de tineri cu funcţii executive, care muncesc din greu în companii sau în propriile afaceri.

    Industria aceea chiar era învechită şi CAP-urile nu-şi mai aveau rostul; doar că pe rămăşitele lor trebuiau constuite afaceri viabile. Orice papagal din politică îţi va înşira senin platitudinea cu extrema fragmentare a terenurilor agricole, alături de alte clişee de genul grânarul Europei sau cum putem hrăni noi 60 de milioane de oameni; dar nimeni, niciodată, nu a avut curajul să acţioneze astfel încât să se fure ceva mai puţin, iar banii rămaşi să sprijine micii fermieri, care nu sunt leneşi ci numai săraci.

    Greşim fundamental atunci când ne acuzăm cu toţii pentru greşelile clasei politice şi nu trebuie să ne acuzăm unii pe alţii, tineri sau bătrâni, şoferi sau pietoni, angajaţi sau angajatori. Sociologii folosesc o noţiune – entropia socială. La fel ca în fizică, unde sistemele tind să atingă cea mai dezordonată stare – gheaţa rigidă se transformă în apă şi apoi în vapori, iar pentru a împiedica acest lucru trebuie consumată energie, a unui frigider, de exemplu – societatea umană tinde spre cea mai dezordonată stare a sa. Spre anarhie, eventual. Pentru a preîntâmpina acest lucru, trebuie cheltuită energie – justiţie, legi aplicate, un sistem corect de valori, educaţie. Ori marea problemă a României, pe care pare să nu o înţeleleagă nimeni, este că tocmai vectorii energetici s-au defectat.

    Unul dintre vectori este renunţarea la clişee; al doilea este renunţarea la conflict. Şi putem adăuga.

  • Tatuajele şi piercing-urile pentru orbi şi bolnavii de SIDA, interzise de Ministerul Sănătăţii – proiect

     Proiectul – pus în dezbatere publică, vineri, de Ministerul Sănătăţii (MS) – urmăreşte modificarea şi completarea Normelor de igienă pentru cabinete de înfrumuseţare corporală.

    Odată cu intrarea în vigoare a actului normativ, angajaţii acestor cabinete nu vor mai avea voie să tatueze sau să pună piercing-uri persoanelor care au diabet zaharat, hemofilie, boli de inimă ori dermatologice, alergii, hepatită, SIDA sau boli psihice.

    Tatuarea şi montarea de piercing-uri vor fi interzise şi pentru femeile gravide sau care alăptează şi persoanelor nevăzătoare.

    Piercing sau tautaj unui minor, numai dacă acesta vine cu părinţii

    Potrivit proiectului, este interzisă efectuarea procedurilor de tatuare cosmetică şi artistică a persoanelor cu vârsta sub 18 ani.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Nicolescu: Convergenţa preţului gazelor pentru firme s-a realizat, nu mai trebuie să urcăm preţurile

     “Convergenţa preţurilor gazelor naturale s-a realizat. Nu mai este nevoie să facem creşteri de preţuri pentru industrie, aşa cum erau angajamentele anterioare. Prin adoptarea pachetului propus spre dezbatere publică, preţul final al gazelor naturale nu va mai creşte, existând chiar premise ca să scadă în următoarele luni”, a declarat Nicolescu într-un comunicat.

    Pentru consumatorii noncasnici de gaze, dereglementarea ar urma să se încheie în 1 octombrie 2014, iar pentru consumatorii casnici în 1 octombrie 2018.

    Pentru dinamizarea pieţei şi creşterea transparenţei, Departamentul pentru Energie propune pentru o perioadă determinată, între 1 iulie 2014 şi 31 decembrie 2018, ca producătorii de gaze naturale să fie obligaţi să tranzacţioneze transparent, nediscriminatoriu şi centralizat un anumit volum de gaze naturale, care va fi stabilit de Autoritatea Naţională de Reglementare în Energie (ANRE).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Concurenţa din IT trece pe alt câmp de luptă. Microsoft îşi caută locul între corporaţiile care investesc în energia curată

    Marile corporaţii îşi îndreaptă atenţia, tot mai des, către furnizorii de energie regenerabilă pentru alimentarea sediilor şi a spaţiilor deţinute. Companiile investesc în energie regenerabilă pentru că acesta este următorul pas logic: acest tip de energie permite scăderea costurilor pe termen lung şi oferă protecţie împotriva volatilităţii pieţei de energie bazate pe resurse tradiţionale. Aceste investiţii permit companiilor să îşi reducă emisiile de gaze cu efect de seră şi să dovedească un bun leadership atunci când vine vorba de lupta împotriva încălzirii globale.

    Cei mai mari investitori în energie curată erau, până de curând, corporaţiile cu vechime, precum AT&T, Walmart, General Motors sau HP. Ultimii ani au adus însă investiţii majore din partea giganţilor IT precum Microsoft sau Google, iar puterea acestora de a inova pare să schimbe în tot mai mare măsură lupta pentru protecţia mediului înconjurător.

    Pentru afacerile care vor să reducă emisiile de carbon, energia regenerabilă pare alegerea naturală. Pentru ani buni însă, opţiunea mai populară a fost aceea de a cumpăra credite pentru energie regenerabilă, care sunt asociate proiectelor de dezvoltare a energiei curate. Achiziţionarea acestor credite este mult mai simplă: nu necesită semnarea unui contract pe termen lung cu un furnizor sau investiţii masive în construirea unei centrale proprii. Dar, pe măsură ce pieţele de energie eoliană şi solară cresc, fapt datorat mai ales ajutoarelor guvernamentale, costurile pentru a construi sisteme capabile să producă energie au scăzut considerabil. Conform unui raport al Lawrence Berkeley National Laboratory, preţul pentru obţinerea unui megawatt-oră a scăzut de la 70 de dolari în 2009 la doar 40 de dolari în 2012.

    Achiziţionarea creditelor verzi a fost criticată de mulţi ca o formă de a plăti pentru poluarea cauzată, în loc de a investi sumele respective în dezvoltarea unor unităţi capabile să producă energie curată.

    Începând cu 1 iulie 2012, Microsoft a adoptat o politică de neutralizare a emisiilor de carbon produse. Mai exact, corporaţia a decis să achiziţioneze energie regenerabilă pentru consum şi să eficientizeze toate operaţiunile sale la nivel global, lansând în acelaşi timp un apel către alte companii de a adopta o poziţie similară în ceea ce priveşte lupta împotriva încălzirii globale. Pe blogul său, CEO-ul companiei la acea vreme, Kevin Turner, scria: „Suntem încrezători că decizia noastră va încuraja şi alte companii, mari sau mici, să analizeze ce pot face pentru a combate această problemă importantă„.

    Una din cele mai importante decizii luate de conducerea Microsoft a fost să pună un preţ intern pe carbon; astfel, reducerea emisiilor a devenit mai mult decât un obiectiv moral, având şi implicaţii pe plan financiar.

    În 2013, folosind încasările din taxa pe carbon, Microsoft a realizat prima investiţie majoră în domeniul energiei regenerabile. Compania a semnat un contract cu o centrală eoliană din Texas pentru a prelua toată energia produsă de aceasta. Contractul, semnat pe o perioadă de 20 de ani, presupune achiziţionarea a tot ce produce centrala de 110 megawaţi. Centrala eoliană va asigura necesarul de energie pentru centrul de calcul Microsoft din San Antonio.

    „Pentru compania noastră, semnarea acestui contract reprezintă un moment important şi subliniază modul cum Microsoft luptă împotriva încălzirii globale. Aceasta este doar prima investiţie dintr-un şir despre care sperăm că va fi cât mai lung„, au declarat reprezentanţi ai companiei.

    Microsoft a investit o sumă importantă şi în construirea unei clădiri alimentate pe bază de biogaz în Cheyenne, Wyoming. Construcţia a fost gândită pentru a nu avea nevoie de alte resurse energetice decât cele pe care le poate produce.

  • Niţă: După ştergerea datoriilor la companiile din industria de apărare, acestea să lucreze pe profit

     Ministrul Economiei, Constantin Niţă, a spus, într-o conferinţă de presă, că Guvernul a anulat datoriile istorice ale companiilor din industria de apărare, însă nu doreşte ca acestea să fie “repuse în bilanţuri începând de anul viitor”, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    El a spus că a vizitat la Cugir cele două fabrici de armament, UM Cugir şi Fabrica de Arme Cugir, şi le-a transmis managerilor aşteptările pe care le are de la aceştia astfel încât cele două societăţi să aibă profit.

    “Am vrut să văd la faţa locului modul în care funcţionează, să văd condiţiile de muncă, tehnologiile pe care lucrează. Am anulat datoriile istorice, va trebui ca cele două unităţi, pe această bază, să lucreze pe profit. Ăsta e un element la care ţin foarte mult. Dacă cineva îşi imaginează că noi am anulat aceste datorii ca ele să fie înapoi repuse în bilanţuri începând de anul viitor se înşeală.

    Nu vor face pace bună cu mine dacă nu vor obţine profit. Au această sarcină cele două conduceri, pentru că datoriile cele mai mari din cele 1,1 miliarde de lei anulate, 550 de milioane de lei sunt la cele două fabrici. Deci, jumătate. Ceea ce presupune măcar o minimă decenţă, că după ce s-au anulat aceste datorii să-şi ia toate măsurile pentru a putea să producă pe profit”, a spus Niţă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Şova îl ameninţă cu penalităţi pe constructorul centurii Sucevei dacă nu termină lucrarea în iulie

     Dan Şova a inspectat, joi, şantierul şoselei de centură a municipiului Suceava, unde lucrările au fost reluate doar de dimineaţă, deşi ordinul de începere a fost 7 mai şi a avertizat firma de construcţii că din luna iulie intră pe penalităţi dacă nu finalizează lucrarea.

    Reprezentantul firmei de construcţii prezent la această vizită a spus că a fost depusă o cerere de extensie de timp, pentru luna septembrie, dar Şova a replicat că nu va fi avizată o asemenea solicitare.

    El i-a cerut constructorului să se mobilizeze şi să angajeze personal suficient, în condiţiile în care, joi, pe şantier se aflau 25 de angajaţi, fiind nevoie de 90-120 de muncitori.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Led Zeppelin, daţi în judecată pentru drepturile de autor asupra “Stairway to heaven” – GALERIE VIDEO

    Procesul a fost deschis în numele trupei Spirit, iar acuzaţia se referă la piesa din 1968 “Taurus” de pe albumul cu acelaşi nume. Pe cererea depusă la un tribunal din Statele Unite, avocaţii au cerut ca noul album al trupei, o variantă remasterizată a “Led Zeppelin IV” ce conţine “Stairway to heaven”, să nu fie lansat până la soluţionarea cazului.

    Până în prezent, balada “Stairway to heaven” a adus încasări de peste 550 de milioane de dolari.

    Led Zeppelin s-a înfiinţat în 1966 şi este considerată una dintre cele mai inovatoare şi influente trupe rock ale secolului XX. Led Zeppelin s-a destrămat în 1980, după moartea toboşarului John Bonham. Trupa a vândut mai mult de 300 de milioane de albume în lumea întreagă, printre cele mai de succes piese ale trupei numărându-se “Stairway to Heaven” sau “Whole Lotta Love”.

    Mai jos puteţi asculta cele două melodii.

    Led Zeppelin – Stairway to heaven

     

    Spirit – Taurus

  • De ce Papa Francisc a ales Twitter şi nu Facebook

    Reprezentanţi ai Facebook l-au vizitat de curând pe liderul bisericii catolice, încercând să-l convingă să îşi facă un profil pe cea mai mare reţea de socializare din lume, relatează qz.com. Arhiepiscopul Claudio Maria Celli, desemnat să coordoneze activitatea media a bisericii, nu a fost însă de acord cu acest lucru, fiind îngrijorat de comentariile abuzive ce şi-ar face loc pe pagina Papei.

    Respingerea Facebook este oarecum surprinzătoare, deoarece Papa Francisc a numit de curând internetul “un dar de la Dumnezeu” iar biserica a îmbrăţişat, în mare măsură, comunicarea prin social media.

    Predecesorul lui Francisc, Benedict, s-a alăturat Twitter în 2012 sub numele @Pontifex. Contul a trecut apoi la Papa Francisc, care deleagă persoane pentru a posta mesaje, cel puţin o dată pe zi, în nouă limbi.

    Claudio Maria Celli, având titlul de “preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Comunicare Socială” consideră că replicile sau comentariile jignitoare pot fi mai uşor gestionate pe Twitter decât pe Facebook. El susţine că Vaticanul petrece suficient timp gestionând contul de Twitter al Papei, iar intrarea pe o nouă reţea socială nu ar fi de bun augur.

    Publicaţia Vatican Insider a notat că biserica a desemnat o echipă de specialişti IT cu sarcina de a găsi o metodă prin care se pot filtra comentariile de pe Facebook, însă fără a primi un răspuns pozitiv.