BusinessMagazin

Tag: publicare

  • Flămânzi şi nebuni

    La începutul săptămânii trecute, statistica a prezentat un set de date, care arată că în anul 2014 România a cheltuit 2,5 miliarde lei, adică 570 de milioane de euro, pentru activitatea de cercetare şi dezvoltare. Cheltuielile reprezintă 0,38% din PIB, din care pentru sectorul public 0,22% şi pentru sectorul privat 0,16%. La sfârşitul anului 2014 îşi desfăşurau activitatea în cercetare-dezvoltare aproape 43.000 de oameni, număr în uşoară creştere faţă de cel înregistrat la sfârşitul anului 2013. Ponderea redusă a cheltuielilor cu cercetarea şi dezvoltarea în PIB ne aşază pe ultimul loc în Europa, iar cea mai recentă analiză a Comisiei Europene ne etichetează drept „inovator modest“. Conform datelor publicate de comisie, vârful performanţei în inovaţie a fost în 2011, iar în prezent ne situăm la capitoul inovaţie sub anul 2007, momentul aderării. Capitolele la care avem probleme sunt conexiunile cu cercetarea internaţională şi modul în care sectorul antreprenorial inovează. Vă aduc aminte, în context, şi informaţia care m-a făcut să mă întreb cum se poate aşa ceva, faptul că numărul brevetelor acordate la noi anul trecut a fost mai mic decât cel al brevetelor din 1920. Din 1920, repet.

    Asta în condiţiile în care oricine – antreprenor, şef de companie, angajat sau oficial al statului – îţi va putea vorbi, fără să trebuiască să se concentreze foarte tare, despre importanţa inovaţiei, cum trebuie susţinută şi ce efecte benefice are. Putem confirma, şi, răsfoind acest număr special al revistei, chiar vă puteţi convinge de asta.

    Trebuie însă mai mult. Mai mult de 0,38% din PIB, mai multe brevete, mai multe proiecte în companii, mai multe idei şi mai multă disponibilitate pentru a pune ideile în practică, mai mulţi angajaţi şi mai multe laboratoare, mai multă cercetare în universităţi şi mai multe contacte şi contracte între companii şi cercetători.

    În anii ’30, Marea Depresie a creat un climat de creativitate care a dus la apariţia managementului ca ştiinţă şi profesie, dar şi la apariţia unor departamente care astăzi sunt indispensabile oricărei companii, adică cele de marketing, de relaţii publice şi de  publicitate. Companiile au descoperit „clientul“ şi nevoile sale; drept urmare, Standard Oil şi-a format şi extins rapid reţeaua de benzinării, DuPont a invadat lumea cu nailonul şi multele aplicaţii ale acestuia, Sears şi-a dublat numărul de magazine şi a început să intermedieze asigurarea auto prin poştă, au prosperat Carvel – vânzători de îngheţată – sau AC Nielsen, cu studii de piaţă. Retrospectiv privind, criza financiară începută în 2008 şi criza economică mondială care a urmat au iscat, mi se pare, mult mai puţină creativitate; şi, câtă a fost, creativitatea s-a canalizat în special în zona tehnologică – telefonul inteligent, conţinutul mobil, social media, furnizorii de servicii fără active, de genul Uber sau Airbnb. Minunate chestii, dar am sentimentul unei lipse de substanţă totuşi.

    Cum mersul României se leagă nemijlocit de cel al Europei, să privim spre bătrânul continent, care şi-a propus ca până în 2020 să dezvolte o economie bazată pe inovaţie, şi a stabilit un număr de acţiuni pentru aceasta, inclusiv creşterea procentelor alocate cercetării, dezvoltării de huburi, o piaţă unică digitală şi altele asemenea. Anul 2020 nu este prea departe, şi cred că vom asista la un frumos eşec european, indiferent cum îl vor cosmetiza birocraţii de la Bruxelles. Vorbim de o piaţă unică digitală, dar doar 7% din companiile europene mici sau medii vând peste hotare, iar afacerile au cheltuieli de cel puţin 5.000 de euro pentru a putea face comerţ cu o altă ţară din aşa-zisa uniune. Când spui „o piaţă europeană de 500 de milioane de oameni“ ai o imagine, dar când introduci în ecuaţie 28 de state, fiecare cu legislaţia sa, cu taxele sale şi cu birocraţia sa, imaginea se năruie.

    Ce nu înţeleg birocraţii bătrânului continent este deosebirea majoră dintre campionii americani Google, Facebook sau Apple şi orice altă închipuire asemănătoare europenească, aceea a mediului social şi economic în care acestea s-au născut. Unu, Silicon Valley este o creaţie a fondurilor cu capital de risc şi nu a statului care „şi-a propus să“, în timp ce Europa este dominată de un sector bancar clasic, prea puţin dispus să investească în aventuri tehnologice. Doi, cultura eşecului, de care americanii se tem mult mai puţin decât europenii. Trei, foamea şi nebunia; nu acelea fiziologice, ci cele invocate de Steve Jobs în faţa studenţilor de la Stanford în 2005: „Pentru a fi inovator, trebuie să rămâi flămând şi nebun“. 

    România vrea creştere economică de peste 5% pe an şi locuri de muncă. În actualul climat aşa ceva nu este posibil – putere scăzută de cumpărare, legislaţiue stufoasă, fiscalitate excesivă, birocraţie şi corupţie. Ar trebui investiţii străine, fondurile europene şi…. creativitatea.
    Investiţiile străine au devenit un instrument geopolitc, iar fondurile europene îmi sună a fata morgana. Creativitatea însă o avem cu toţii – şi o companie bazată pe creativitate va învinge mereu.
     

  • Organizaţia teroristă care omoară mai mulţi oameni decât Statul Islamic

    Conform Global Terrorism Index 2015, publicat de Institute for Economics & Peace, organizaţia jihadistă Boko Haram din Nigeria este responsabilă pentru 6.644 de decese în 2014, în timp ce ISIS răspunde de 6.073 de decese. Boko Haram a fost fondată în 2002 şi este o mişcare islamistă, iniţial împotriva educaţiei occidentale, care s-a transformat într-o mişcare insurgentă, în 2009. Organizaţia controlează teritorii din Nigeria, şi a înfiinţat acolo un califat.

    Datele din Global Terrorism Index arată că Nigeria are a doua cea mai mare rată de decese cauzate de terorism din lume, după Irak. Boko Haram este responsabilă pentru un număr mai mic de incidente, în comparaţie cu ISIS – 453, faţă de 1.071.

    Din 2000 şi până în prezent au avut loc peste 61.000 de atacuri teroriste, care s-au soldat cu peste 140.000 de decese. În prezent au muirt de nouă ori mai mulţi oameni în atacuri teroriste decât în 2000.

  • La Evolio, de Black Friday, clienţii au şansa să primească produsele comandate cadou!

    Pe 20 noiembrie, în fiecare oră, un client primeşte banii înapoi pentru produsul comandat online pe evolioshop.com. Promoţia include toate comenzile plasate pe parcursul zilei, indiferent de valoare, între ora 8.00 şi 24.00.

    Black Friday vine şi cu reduceri de preţ substanţiale valabile pe parcursul întregului weekend, între 20 şi 22 noiembrie.

    Câştigătorii produselor cadou vor fi anunţaţi pe pagina de facebook a companiei. Regulamentul integral al promoţiei va fi publicat pe site-ul evolioshop.com.

     

  • Credeaţi că Biserica Ortodoxă Română face mulţi bani? Într-un stat european, biserica a câştigat mai mult decât McDonald’s

    Veniturile Bisericii din Anglia sunt mai mari decât cele ale McDonald’s, potrivit unui studiu publicat ieri. Veniturile bisericii s-au ridicat la 1,4 miliarde de lire sterline în 2013, în vreme ce lanţul de restaurante a obţinut doar 1,37 miliarde de lire sterline.

    Cu alte cuvinte, Biserica din Anglia ar fi putut plăti fiecare Big Mac, McChicken sau McFlurry vândut de McDonald’s anul trecut în Marea Britanie.

    Majoritatea banilor provin din taxe pentru slujbe, închirierea unor spaţii, intrări la catedrale sau din vânzarea de suveniruri.

    Credincioşii din cele peste 12.000 de parohii au donat peste 751 de milioane de lire sterline, adică aproape 700 de lire fiecare.

    Chiar dacă venitul s-a ridicat la o valoare impresionantă, cheltuielile au fost şi mai mari, potrivit reprezentanţilor instituţiei. Astfel, biserica a fost numită de cei de la DailyMail “una dintre cele mai puternice corporaţii din Regat”.

  • Răsturnare de situaţie: Am putea vedea un nou lider în telecom în România

    În joc sunt 3,5 miliarde de euro într-un an, bani pentru care se bat cinci grupuri mari, patru străine şi unu românesc.

    Orange, cel mai mare operator de telefonie mobilă de pe piaţa locală de telecom, a avut pentru prima oară, în al treilea trimestru din acest an, venituri totale mai mari decât întreg grupul de comunicaţii fixe şi mobile Telekom, arată datele financiare publicate de giganţii Orange (Franţa) şi Deutsche Telekom (Germania).

    Subsidiara grupului francez a depăşit în al treilea trimestru din acest an veniturile raportate de grupul Telekom cu 4 milioane de euro, afişând în­ca­sări de 243 mil. euro.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Să nu ne culpabilizăm. Să nu ne iluzionăm?

    Înainte de orice, un sfat: una dintre cauzele care au făcut posibilă tragedia din Colectiv este lipsa unor cursuri de pregătire a insului pentru viaţa în jungla urbană. Nu este vorba aici să ne transformăm în paranoici, îmbrăcaţi în armuri şi trăind în cazemate, preocupaţi de securitatea personală; pe de altă parte, am ascultat cel puţin două mărturii, a unui coleg de muncă şi a unei fete de 17 ani care au scăpat din club pentru că s-au dovedit prudenţi. Tânăra s-a ferit cât a putut, a profitat de mişcarea mulţimii şi, important, şi-a ţinut respiraţia în momentul apariţiei fumului toxic. Oraşul moderm se poate dovedi o capcană mortală de multe ori, pentru spectatori, pentru pietoni, pentru şoferi, pentru locatari, pentru corporatişti sau pentru persoane cu probleme; este bine să vă obişnuiţi copilul cu simpla acţiune de a suna la 112 de la o vârstă cât mai fragedă, dar şi cu câteva măsuri elementare de protecţie în cazul unui cutremur, pentru că e bine să ne aducem aminte că locuim într-o zonă seismică, al unui incendiu sau al unui conflict. Sigur că hazardul sau ticăloşia ne pot pune în continuare în pericol, oricât de atenţi am fi, dar este bine să facem, să încercăm să facem tot ce ţine de noi, personal. Şi nu gândiţi niciodată „mie nu mi se poate întâmpla“.

    Să ne întoarcem la subiectele noastre. Culpabilizarea. De ce să ne învinovăţim? Niciun român de bună-credinţă nu a acceptat senin corupţia, impostura, minciuna, şi oamenii de bună-credinţă au acţionat cum şi cu ce le stătea la îndemână – la vot, ieşind în stradă, vorbind la emisiuni televizate sau la întâlniri cu politicieni, reclamând, scriind pe bloguri sau pe Facebook, manifestând. Puţine au fost ediţiile Business Magazin, din cele 541 de până acum, care să nu vorbească depre corupţie, impostură sau minciună. Problema este a celor cu obrazul atât de gros încât nu au simţit împunsăturile.

    Pe de altă parte, să nu ne iluzionăm. Strada cere o schimbare profundă a mediului politic, guvernare de tehnocraţi, partide noi, figuri noi, cinste, corectitudine, dedicaţie. Şi îmi aduc aminte de o declaraţie a unui ambasador britanic, în urmă cu 10 ani, depre corupţie: „În apele politicii româneşti există nu numai peşti, ci şi reptile periculoase, care este crocodilul. Singurul lucru de care îi este frică crocodilului este ca apa în care trăieşte să fie curăţată. Atunci el ar deveni vizibil şi vulnerabil“. Declaraţia a fost valabilă şi în urmă cu un deceniu, şi este cât se poate de valabilă şi acum. Iar recentele anchete luminează doar frânturi, feliuţe dintr-un întreg întunecat al corupţiei şi furtului de dimensiuni uriaşe.

    O schimbare aşa cum o cere strada – scriu acest text joi, 5 noiembrie – este posibilă, dar eforturile ar fi uriaşe, ar urma o perioadă cât se poate de nesigură, iar finalul este incert. Să explic: am putea avea o toamnă românească, o revoluţie de catifea. În ipoteza greu de crezut că domnii Iohannis, Dragnea, Blaga şi alţii ar accepta aşa ceva, românii va trebui să decidă spre ce formă de guvernământ se îndreaptă, iar o adunare constituantă ar putea pune bazele noii forme de guvernare.

    Este SF curat, pentru că îmi aduc aminte cum a fost după revoluţia din 1989. Sper, sau cel puţin mi se pare mai fezabil ca politicienii actuali să înţeleagă în cele din urmă că ei trebuie să se schimbe, să îşi primenească partidele şi să îşi deschidă ochii, urechile şi minţile. Tehnologia, reţelele sociale, comunicaţiile rapide au introdus în jocul politic mulţimea, strada, societatea civilă, care se poate acum mobiliza, poate analiza şi se poate hotărî mult mai repede. Ceauşescu şi-a făcut-o, într-un fel, cu mâna lui în momentul în care a adunat zeci de mii de oameni în piaţă, pentru a le da 100 de lei. Politicienii noştri au zecile de mii de inşi adunate în permanenţă şi trebuie să decidă acum ce oferă oamenilor; echivalentul sutei lui Ceauşescu sau ceea ce oamenii îşi doresc cu adevărat. Şi să suporte consecinţele.
     

  • Imagini fascinante cu şefi de tribi, dansatori sau vânători.Viaţa indienilor americani din Statele Unite din secolul XIX surprinsă în fotografii – GALERIE FOTO

    Paul Ratner a descoperit imaginile cu indienii nativi din SUA în timp ce se documenta pentru realizarea scurt-metrajului “Moses on the Mesa”.

    Fotografiile alb-negru au fost pictate de artişti, operaţiune ce transformă fotografiile în opere fascinante.

    Ratner a început să publice fotografiile pe pagina personală de Facebook, iar reacţiile au fost pozitive. “Sute de oameni voiau să afle mai multe despre istoria indienilor din Statele Unite”, a declarat Ratner.

  • Complicata geopolitică a tehnologiei. Schimbările cu două tăişuri aduse de dezvoltarea tehnologiei

    Oamenii mai vorbesc încă despre geopolitica petrolului, dar acum trebuie să vorbim despre geopolitica tehnologiei. Cuvintele aparţin lui Craig Mundie, fost director pentru cercetare la Microsoft, care a exprimat recent acest punct de vedere la Ambrosetti Forum, organizat săptămânile trecute lângă lacul italian Garda. Geopolitica petrolului înseamnă alianţe politice complexe legate de „jocurile de şah ale companiilor“ care au rolul să capteze o parte din exploatările de petrol şi gaze. Prin contrast, geopolitica tehnologiei are legătură cu toate sferele vieţii publice şi private.

    Tot la Ambrosetti Forum, Vivek Wadhwa, de la Universitatea Stanford, a enumerat provocările cu care lumea se confruntă astăzi: înlocuirea angajaţilor cu roboţi, intrarea companiilor tehnologice în industria sănătăţii înarmate cu toate detaliile legate de bunăstarea clienţilor, dezvoltarea energiei solare şi eoliene, care concurează sursele tradiţionale de energie, şi pericolul mortal reprezentat de Wi-Fi pentru companiile de telecomunicaţii.

    Iar lista nu se încheie aici. Mai sunt automobilele autonome, internetul lucrurilor, prin care locuinţele vor deveni inteligente şi vor putea fi controlate din afară, chiar şi din străinătate. Sistemele de educaţie vor deveni tot mai detaşate de instituţii precum şcolile şi colegiile, care vor fi înlocuite de inovaţii cum sunt învăţământul la distanţă oferit de superprofesori. Divertismentul va fi tot mai mult disponibil instant şi personalizat, la domiciliu sau în mişcare. Există totodată şi partea întunecată a internetului: traficul de droguri, pedofilia şi vânzările de arme protejate de codurile ultraputernice. Alte provocări sunt terorismul organizat între continente şi războaiele cibernetice prin care sunt sustrase idei şi planuri şi prin care sunt sparte sistemele informatice ale unor ţări.

    O LUME CARE VINE PESTE NOI.

    Toată această lume vine peste noi. Valurile de imigranţi care vin în Europa din Orientul Mijlociu şi Africa se organizează prin intermediul reţelelor de socializare. Automobilele Uber pot fi comandate prin intermediul smartphone-urilor în numeroase oraşe. Camerele cu chirie oferite prin serviciul Airbnb înlocuiesc hotelurile. Ziarele şi cărţile au ajuns să fie citite de pe tablete.
    Multe dintre aceste evoluţii ne fac mai puternici. Învăţarea prin intermediul cursurilor online înseamnă că toată lumea poate să se întoarcă la şcoală. Serviciile de transport oferite prin aplicaţia Uber şi camerele oferite pentru cazare prin Airbnb înseamnă că resurse neutilizate sunt scoase la suprafaţă. Serviciile sunt oferite unor oameni care înainte nu şi le permiteau, iar în acelaşi timp apar oportunităţi de câştiguri suplimentare pentru persoane care înainte nu aveau astfel de şanse. Antreprenorii şi organizaţiile de caritate care caută finanţare pot intra pe site-uri specializate în atragerea de fonduri de la persoane particulare, să caute împrumuturi de la persoane fizice sau prin platforme de investiţii.

    Totuşi, toate aceste schimbări au două tăişuri. Matthew Taylor, director general al Royal Society of Arts în Londra, consideră că dorinţa de autonomie, de flexibilitate şi de împlinire reprezintă o mare parte din schimbări, dar admite că o parte dintre persoanele care desfăşoară activităţi independente nu şi-au dorit acest lucru, iar veniturile lor sunt scăzute.

    Cum ar putea fi convins un şofer de taxi autorizat de virtuţile serviciului Uber? Taximetriştii au protestat deja în numeroase oraşe şi au convins autorităţile din Paris să interzică serviciul UberPop, care foloseşte şoferi fără licenţe. Situaţia este asemănătoare şi în cazul serviciilor de cazare disponibile prin intermediul Airbnb.

    Nu există niciun dubiu că ne îndreptăm către o mare ruptură (Great Disruption – n.r.), consideră John Lloyd, cercetător şi cofondator al Reuters Institute for the Study of Journalism la University of Oxford.  Deja au fost scrise trei cărţi cu acest titlu, de către specialistul american în ştiinţe politice Francis Fukuyama, australianul ecologist Paul Gilding şi jurnalistul de business Adrian Woolridge. „Nu există nicio îndoială că cea mai afectată va fi clasa de mijloc, care se va confrunta cu un nivel tot mai ridicat de incertitudini“, explică John Lloyd. În ultimele două decenii au fost create locuri de muncă, multe dintre acestea în sectorul serviciilor, care sunt atât nesigure, cât şi lipsite de satisfacţie şi fără beneficii pentru societate. Exemple pot fi posturile în relaţii publice, lobby şi telemarketing. Mai mult, aceste slujbe sunt deseori epuizante şi nu asigură un trai decent, în special pentru cei care trăiesc în oraşe costisitoare precum New York, Londra sau Paris.
    „S-a dus vremea carierelor de o viaţă“, explică analiştii Nick Hanauer şi David Rolf. Slujbele de o viaţă şi securitatea economică oferite de acestea au fost înlocuite de o economie nouă, care transformă angajaţii full-time în contractori, vânzători şi muncitori temporari.

    Cei doi îşi imaginează o tânără de 20 de ani numită Zoe, care este recepţioneră la un hotel numai 29 de ore pe săptămână, timpul maxim pentru care poate fi angajat un muncitor fără să aibă dreptul la beneficii care ar costa angajatorul. Zoe îşi mai ia o slujbă de grădinărit prin site-ul TaskRabbit, lucrează în reţeaua Uber, îşi închiriază apartamentul prin Airbnb cînd stă cu părinţii şi, dacă mai are timp, face şi alte munci temporare. Nu pleacă niciodată în vacanţă, nu are întâlniri, nu îşi permite să îşi cumpere o casă, să meargă la colegiu sau să economisească. Scenariul poate părea extrem, dar nu imposibil şi indică o tendinţă care se accelerează, spune Lloyd. Munca, asigurarea existenţei, importanţei şi demnităţii acesteia vor fi cea mai mare problemă a unei economii. Geopolitica tehnologiei poate fi modelată prin inversarea declinului clasei de mijloc, a tendinţei de îmbogăţire a unui număr restrâns de indivizi şi de creştere a insecurităţii pentru marea masă a indivizilor.

  • Profesoara care a fost ameninţată cu concedierea dacă mai publică fotografii pe Instagram – FOTO

    Mindi Jensen, profesoară şi mamă a patru copii, a început să facă fitness imediat după divorţ. Publică, în mod regulat, poze cu ea de la antrenamente, de la sala de fitness şi de la competiţii de bodybuilding, iar din cauza acestui lucru ar fi putut fi concediată, informează Techinsider.

    Şcoala la care predă a ameninţat-o că o dă afară, după ce a primit mai multe plângeri de-ale părinţilor în legătură cu pozele lui Jensen.

    Şcoala i-a oferit trei opţiuni- fie şterge pozele, fie îşi face contul de instagram privat, fie este concediată, spune ea.

    Nu mi se respectă drepturile. Asta e o chestiune ce ţine de părinţi şi copii. Dacă nu vreţi ca copilul dumneavoastră să nu-mi vadă pozele, atunci trebuie să-i impuneţi restricţii lui, nu mie, a declarat ea.

    Într-un final, reprezentanţii şcoli şi-au cerut scuze şi o lasă pe Mindi Jensen să profeseze în continuare.

  • Cine este antreprenorul care face afaceri de peste 20 de milioane de euro cu duty free-ul din aeroportul Henri Coandă

    Millenium Pro Design SRL, compania care operează activităţile duty free-ului de pe aeroportul din Otopeni, a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de aproximativ 98 de milioane de lei (circa 22 de milioane de euro) şi un profit net de 6,7 milioane de lei (1,5 milioane de euro), la un număr mediu de 247 de angajaţi, potrivit celor mai recente informaţii publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe.

    Potrivit informaţiilor de la Registrul Comerţului, compania are un capital social de 9.200 de lei şi este deţinută în proporţie de 72,17% de Roşca Emil şi de firma Heinrig Impex SRL, în proporţie de 27,83%. Heinrig Impex este, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul companiei, o companie cu capital 100% german specializată în distribuţia şi comercializarea unei game diverse de produse reprezentantive pentru cele mai renumite case producătoare de băuturi alcoolice, ţigarete, dulciuri, parfumerie, produse cosmetice şi accesorii.

    O prezenţă discretă în presă, Emil Roşca este unul dintre oamenii de afaceri care stau în spatele lansării mărcii Bigotti pe piaţa românească. Originar din Cluj-Napoca, Roşca a vrut să ajungă arhitect, şi-a continuat studiile şi a lucrat şi în marketing, potrivit unuia dintre puţinele interviuri acordate presei de profil, publicat în 2003 în suplimentul Ziarului Financiar După Afaceri Premium. Roşca a absolvit Institutul de Arhitectura “Ion Mincu” din Bucuresti în 1993, iar din 1996 a fost marketing manager al Graffitti, compania care distribuia Bigotti pe piaţa locală.

    Roşca a ajuns pentru prima dată în Bucureşti în 1986, unde a rămas pe toata perioada facultăţii. Spiritul antreprenorial l-a impins pe perioada studentiei si la miscari mai putin reusite.”In al cincilea an de facultate am infiintat impreuna cu cativa colegi un birou de arhitectura. Nu am avut succesul scontat. Era prematur pentru piata ceea ce ofeream noi sau poate ca nu aveam experienta necesara”, declara el atunci.
    Primul program Bigotti pe care l-a introdus pe piaţa românească a fost cel de cravate, in 1995, ulterior au lansat şi programele de cămăşi, pielărie, costume. Potrivit informaţiilor de pe site-ul Bigotti, lanţul este format dintr-un magazine online, 6 magazine în Bucureşti şi 18 magazine în oraşe importante din ţară.