Ba, dată fiind anglomania care cronicizează România, mă aştept ca siturile care trăiesc din traduceri să preia lista nemestecată şi să o verse bibliofililor locali. N-aş critica foarte tare selecţia făcută, oamenii spun că au lucrat luni de zile la lista respectivă(?). Aş vrea să fac doar câteva calcule şi să trag un semnal de alarmă.
Înainte de orice, selecţia, totuşi: Salman Rushdie e OK, cum OK sunt şi Salinger sau Orwell sau Lewis Carroll sau Ray Bradbury. M-aş scărpina, în schimb, un pic după ceafă dacă aş fi pus în situaţia să fac din Suzanne Collins („Jocurile Foamei„) un „must„; şi oricum, mi-aş aduce aminte că literatura nu este doar anglofonă (iar recomandările celor de la Amazon se menţin cu îndârjire, chiar dacă nu în totalitate, în această zonă). Dar, mă rog, până la urmă este o opţiune personală, a celor care recomandă şi a celor care citesc.
Totuşi, să nu ne ignorăm umanitatea şi durata limitată a vieţii. Dacă aţi citi câte o carte pe săptămână, ceea ce în veacul nostru agitat e destul de bine, aţi avea nevoie de doi ani ca să gătaţi lista celor de la Amazon. Dacă veţi lua o listă ceva mai exhaustivă, de genul „1001 de cărţi de citit într-o viaţă„, aveţi nevoie de peste 19 ani pentru lista de cărţi care, reţineţi, sunt deja apărute. Dar în două decenii vor fi scrise alte mii de volume, pe acelea cui le lăsăm?
Speranţa de viaţă în România este de 69 de ani pentru bărbaţi şi 77 de ani pentru femei – putem aspira să citim, în ritmul de „una pe săptămână„, în jur de 3.100 de cărţi bărbaţii şi 3.600 de cărţi doamnele.
Dar mai sunt atâtea de făcut, pentru că, nu-i aşa, mai avem şi „1001 filme de văzut într-o viaţă„ sau „1001 de picturi de văzut înainte de a muri„ sau „1001 de albume de ascultat„. Plus alte 1001 de liste de făcut/gustat/pipăit/văzut/căţărat.
Un studiu mai vechi, pe care l-am mai citat, arăta că o persoană obişnuită stă cam 3.300 de ore pe an conectată la diverse tipuri de media: jumătate din timp în faţa televizorului, câteva sute de ore sunt dedicate cititului cărţilor, ziarelor şi revistelor, şi alte ore cinematografului, telefonului, muzicii sau internetului. Calculele făcute au arătat că cele 10 – 15 milioane de cuvinte receptate anual însumează, într-o viaţă de om, cam şase gigabiţi de informaţie comprimată.
Chiar dacă numerele s-or mai fi schimbat, pentru că oamenii par a sta mai mult în faţa calculatorului şi mai puţin în faţa tipăriturilor, valoarea finală, care ţine până la urmă şi de nişte limite fiziologice, cred că a rămas aceeaşi. Iar şase giga de informaţie – bine, hai, zece!, că trecem la multitasking – înseamnă undeva între un DVD şi jumătate şi două DVD-uri cu informaţie.
Pentru comparaţie, Biblioteca Congresului american are, comprimată şi arhivată, în jur de 10.000 de giga.
Vă daţi seama cât de mult pierdem, chiar dacă suntem superconectaţi şi citim chiar de trei-patru ori mai mult decât individul mediu? Şi cât de importante şi de inutile sunt listele cu 10, 100, 1000 sau 1001 de propuneri? Pentru că marea artă este să ştii să alegi, în toată această revărsare de informaţie.Un tablou pe care chiar merită să îl vedeţi: „Noapte înstelată pe malul Ronului„ de Van Gogh.
