BusinessMagazin

Tag: zf

  • ZF Power Summit 2020: România vrea să facă în patru ani ce n-a făcut în ultimii 20, să dubleze numărul locuinţelor conectate la gaz metan

    ♦ Ministrul economiei Virgil Popescu a declarat tranşant ieri, la a noua ediţie a ZF Power Summit, că România va face în patru ani ce n-a făcut în ultimii 20 de ani: să dubleze numărul locuinţelor conectate la gaz metan. ♦ În acest moment doar 35% din cele 8,5 milioane de locuinţe din România sunt conectate la gaz metan.

     

    Ministrul economiei Virgil Popescu a declarat ieri în cadrul celei de-a noua ediţii a evenimentului ZF Power Summit, în cea mai tran­şan­tă asumare făcută până acum de un oficial din energie, că în patru ani ponderea locuinţelor conec­tate la gaz metan va creşte de la 35% la 70%, din cele 8,5 milioane de lo­cuinţe din România.

    El spune că sunt deja fonduri  iniţiale de la UE de200 mil. euro pentru aceste extinderi. Este cel mai puternic angajament luat vre­oda­tă de un oficial din energie pe tema dezvoltării distribuţiei de gaze naturale către casele românilor.

    România are astăzi doar 35% din locuinţe conectate la gaze, cu toate că este al patrulea producător de gaze din Uniunea Europeană, în timp ce Ungaria, care  nu are deloc gaze, are 98% din locuinţe conectate la gaz.

    Extinderea distribu­ţiei de gaze este necesară şi pentru industrie. Ungaria are 100.000 de km de reţea de gaze, în timp ce România are doar 50.000 de kilometri.

    „Aşteptăm OAT-urile (primă­riile de comune, oraşe, consiliile locale şi consiliile judeţene – n. red.) să acce­seze aceste fonduri euro­pene pentru a construi sau dezvolta reţelele de gaze din localităţi. Ministerul Energiei aşteaptă proiecte“, a spus Virgil Popescu.

    Practic, primăriile vor dezvolta aceste reţele aşa cum astăzi au companiile de apă şi canal.

    După explicaţiile ministrului, reţelele care vor fi construite de primării se vor conecta direct în magistrala de transport a Transgaz.

    Cea de-a noua ediţie a ZF Power Summit este organizată cu sprijinul Engie,  Amerocap, MOL, NNDKP, Biriş-Goran, Blumenfield, CEZ Group, E.ON, Enel, Fondul Proprietatea, Ijdelea Mihăilescu, Hidroelectrica, Microsoft, Marsh, Nova Power & Gas, OMV Petrom, Photon Energy, Romgaz, Nuclearelectrica, SAP, Siemens, Transelectrica, Traduceri Champollion şi XTAG.

    Prima zi a ZF Power Summit 2020 a adus la masa discuţiilor 27 de speakeri – autorităţi, lideri de companii, avocaţi şi consultanţi – şi mai bine de 250 de participanţi activi, într-o dezbatere în care s-a discutat despre tranziţia energetică, despre investiţii în infrastructură, digitalizare, dar şi despre planurile marilor companii privind dezvoltarea businessului în România.

    „Lucrul care va avea cel mai mare impact este legat de tranziţia energetică. La nivel global este acordul de la Paris. 99% dintre oamenii de ştiinţă consideră că schimbările climatice se datorează emisiilor de gaze care produc efect de seră. România se află sub media mondială, 3,8 tone, când media mondială este de 4,8 dioxid de carbon per capita“, a spus Răzvan Nicolescu, partener la Deloitte, lider pentru Europa Centrală responsabil de industria gazelor naturale, petrolului şi produselor chimice.

    El a explicat că există angajamente europene anunţate recent, iar dacă obiectivele UE în domeniul energiilor climatice s-ar realiza, ar fi nevoie de investiţii de 7 trilioane de euro, potrivit calculelor Deloitte.

    „Vorbim de 250 mld. euro investiţii anuale. Bani care va trebui daţi de cineva şi încasaţi de altcineva. Întrebarea este cât de pregătită este industria din România să capitalizeze aceste oportunităţi. Cîte maşini electrice sau pe hidrogen producem în România, câte baterii?“ La rândul său, Corneliu Bodea, preşedintele Centrului Român al Energiei consideră că următoarea perioadă ar putea aduce presiune pe industrie, în contextul în care costul forţei de muncă şi al utilităţilor a început să crească.

    „Industria în România este bazată astăzi pre­ponderent pe investiţii străine, companii care stau aici, şi datorită costului mult mai mic al energiei şi al forţei de muncă. Acest trend s-a modificat substanţial în cursul anului trecut, lucru care va pune o presiune pe industrie“, a spus Corneliu Bodea. Stabilitatea legislativă şi un climat investiţional prietenos reprezintă factori esenţiali în dezvoltarea businessurilor, potrivit reprezentanţilor marilor companii prezenţi la evenimentul organizat ieri de Ziarul Financiar.

    „Noi vrem să dezvoltăm proiectul de la Marea Neagră pentru că este o oportunitate atât pentru noi, cât şi pentru România. Vrem să mergem înainte cu acest proiect, dar avem nevoie de un cadru fiscal-legislativ care să ne încurajeze“, transmite Christina Verchere, CEO-ul OMV Petrom.

    Şi Anca Dragu, directorul general al E.ON România, consideră că este necesară pre­dictibili­tatea legislaţiei pentru ca jucătorii din sec­torul energetic să îşi asume dezvoltarea şi implementarea unor proiecte cu impact în do­meniu. „Avem nevoie de predictibilitate pentru a ne asuma proiecte. Resurse de finanţare sunt atât în România cât şi la Bruxel­les. Este treaba companiilor să ajungă la finanţările de la Bruxelles, noi ne uităm cu interes la acest program pentru următoarea sesiune. Pentru finanţările din ţară, este important dialogul cu mediul privat, dar dialogul trebuie să fie real, să fim întrebaţi ce putem face şi noi. Sunt proiecte care vin din partea autorităţilor pentru care mediul privat nu găseşte resurse.“

    La rândul său, Eric Stab, preşedinte şi CEO al Engie România, a adus în discuţie acelaşi aspect, indicând necesitatea unui mediu mai sigur din punct de vedere al cadrului legislativ. „Credem în viitorul pieţei energetice din România şi în rolul pe care îl putem avea în procesul de transformare. Vrem un mediu mai puţin incert, sunt prea multe discuţii şi multă instabilitate. Anul acesta ne confruntăm cu un număr mare de provocări şi ne-am dori să primim şi soluţii pentru ele. După cum ştiţi, anul 2020 este un an important în ceea ce priveşte liberalizarea pieţei de gaz natural. Din iulie 1,5 milioane de consumatori vor beneficia de preţuri libere.“

    Legat de planurile de dezvoltare ale companiei, Camelia Ene, CEO & country chairman al MOL România, indică digita­lizarea, dezvoltarea reţelei şi diversi­ficarea produselor din portofoliu ca principalele direcţii de extindere a businessului.

    „Avem 25 de ani în România. Ne uităm la ce urmează să se întâmple. Ne gândim la trei direcţii majore de dezvoltare: digitalizarea proceselor interne şi a interacţiunii cu partenerii şi clienţii, dezvoltarea reţelei şi a conceptului fresh corner şi diversificarea produselor şi serviciilor din portofoliu“, spune  Camelia Ene.

     

    Virgil Popescu, ministru al Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri

    • În patru ani România va avea o producţie pe bază de energie electrică foarte dezvoltată. Balanţa energetică a României se va muta către 10-15% cărbune, de la 25%, gaz 30-40%, hidro 20%. Nuclearul va rămâne la acelaşi nivel. În plus, gazul românesc va ajunge în casele românilor. Numărul utilizatorilor va creşte de la 35% la 70%.

    • Susţinem listarea companiei la Bursă. Avem o scrisoare de intenţie din partea Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), care doreşte să fie parte din prelistare cu 5%. Se menţine hotărărea de majorare, de 10%.

    • Nu vom modifica legea offshore decît dacă în Parlament se va ajunge la un consens. Vrem deblocarea investiţiilor din Marea Neagră. Mă bucur că Black Sea Oil & Gas face în continuare lucruri în Marea Neagră. Abrogarea OUG 114/2018 s-a realizat deja, dacă e nevoie de modificarea legii offshore, acest lucru se va face în Parlament.

    • Am descentralizat decizia de distribuţia de gaz către unităţile administrativ-teritoriale. La nivelul lor vom încuraja să se facă asocieri şi studii de fezabilitate. Orice unitate care doreşte va putea accesa aceşti bani.

    • Orodonanţa 114/2018 a bulversat complet economia şi domeniul energiei. O cantitate mare de energie a fost scoasă de pe piaţa liberă şi dusă pe piaţa reglementată.

    • Prioritatea companiilor din energie în următorii patru ani trebuie să fie investiţiile. Contractele de management trebuie legate de planuri de investiţii.

     

    Eric Stab, preşedinte şi CEO Engie România

    • Vom continua să investim şi în 2020, şi în anii următori. Vom continua să investim în aceleaşi direcţii ca până în prezent? Probabil că nu, aşa cum lasă se înţeleagă acest panel, mai ales având în vedere Green Deal, care modifică priorităţile de investiţie din sectorul energetic la nivel european cu impact si pe plan local/national.

    • Pentru noi gazele nu înseamnă doar o tranziţie energetică, ci şi o componentă a soluţiilor de viitor. Putem produce şi distribui gaze cu impact mai mic pentru mediul înconjurător, şi astfel reducem emisiile de carbon. În viitor, ne vom concentra asupra acestei probleme, iar România va putea participa la discuţiile de la Bruxelles cu privire la acordul ecologic care trebuie să protejeze mediul înconjurător. România trebuie să negocieze la Bruxelles, să fie dispusă să contribuie activ la acest proiect. Însă, trebuie să se ţină cont de nivelul de la care pleacă România şi resursele cu care poate contribui.

    • Credem în viitorul pieţei energetice din România şi în rolul pe care îl putem avea în procesul de transformare. Vrem un mediu mai plin de certitudine, sunt prea multe discuţii şi multa incertitudine. Anul acesta ne confruntăm cu un număr mare de provocări şi ne-am dori să primim şi soluţii pentru ele. După cum ştiţi, anul 2020 este un an important în ceea ce priveşte liberalizarea pieţei de gaz natural. Din iulie 1,5 milioane de consumatori vor beneficia de preţuri libere.

    • O altă condiţie cheie este să ne asigurăm că sunt companii de construcţii care să ne ajute să dezvoltăm aceste proiecte şi să ne asigurăm că ooamenii se conectează la această reţea de energie verde.

     

    Christina Verchere, CEO, OMV Petrom

    • Noi vrem să dezvoltăm proiectul de la Marea Neagră (- n.red. Neptun Deep) pentru că este o oportunitate atât pentru noi, cât şi pentru România. Vrem să mergem înainte cu acest proiect, dar avem nevoie de un cadru fiscal-legislativ care să ne încurajeze.

    • România are una dintre cele mai mari taxe în sectorul de petrol şi gaze din întreaga Europă, ceea ce nu oferă un mediu foarte competitiv. Vom urmări cadrul fiscal-legislativ şi vom decide de acolo.

    • Avem nevoie de stabilitate pentru că vorbim de unul dintre cele mai mari proiecte făcute în acest sector în România. Avem nevoie de stabilitate şi de un climat investiţional prietenos. Este valabil pentru toate investiţiile, dar ţinând cont de dimensiunea acestui proiect avem nevoie de un mediu competitiv din punct de vedere fiscal.

    • Pentru 2020 proiectul de la Marea Neagră ne ocupă mult timp şi nu este singurul proiect al nostru. Am anunţat investiţii de 4,2 miliarde lei, în linie cu anul trecut, un buget care ne poziţionează drept unii dintre cei mai mari investitori din România. În continuare ne uităm din punct de vedere strategic şi dincolo de România, cum ar fi în Bulgaria.

    • Aş fi încântată să văd o creştere pe gaz natural. În final, dacă mergem înainte cu Marea Neagră, vrem să îl vindem pe cea mai apropiată piaţă, iar asta ar fi România, bineînţeles.

     

    Bogdan Badea, preşedinte directorat Hidroelectrica

    • Vrem să mergem pe ideea de diversificare. În producţie suntem implicaţi în procesul de preluare a activelor CEZ. Aşteptăm să vedem schemele de susţinere pe regenerabile din partea statulul. Partea de gaz nu este interesantă pentru Hidroelectrica pentru că o fac alţii mai bine ca noi. Plusul de valoare este că noi producem exclusiv energie verde.

    • Banii din IPO (listarea la Bursă – n.red.) ne vor fi utili în acest efort investiţional (preluarea activelor CEZ – n.red.) În următorii zece ani vedem o Hidroelectrica puternic diversificată pe zona de regenerabile. Vom diversifica tot ce înseamnă portofoliul de vânt şi de solar pe care vrem să-l dezvoltăm.

    • Suntem mai puţin îngrijoraţi de un an secetos decât de o surpriză de reglementare. Dacă vrei ca stat să-ţi atingi nişte targeturi trebuie să ai o legislaţie prietenoasă pentru investitori.

    • La HidroelectrIca 41% din costurile de producţie vin din amortizări.

     

    Teodor Chirică, administrator Nuclearelectrica

    • Avem două proiecte începute, în stadiu de preproiect. Primul este reprezentat de staţia de recuperare a tritiului şi al doilea este de retehnologizare a unităţii 1. În procesul tehnologic apa grea capătă conţinut de tritiu ridicat şi creează probleme pentru retehnologizare. Este un proiect de mediu. Suntem în discuţii şi cu bănci internaţionale pe acest proiect. Suntem în faza iniţială în care facem studiile necesare pentru a avea o imagine asupra costurilor şi pentru a putea prezenta un studiu de fezabilitate pentru a obţine finanţare. Momentan pregătim un studiu de fezabilitate.

    • În următorii ani ne continuăm parcursul nuclear. Vom avea trei unităţi nucleare în funcţiune în următorii zece ani şi poate vom începe lucrările şi la unitatea 4.

    • Reactorul nuclear 3 necesită investiţii de aproximativ 3 – 3,5 mld. euro. Nuclearelectrica are capacitatea de a susţine prin cash-flow şi prin credite. Dar fără garanţia statului la credite, în România este greu să împrumuţi astfel de sume de bani de la bancă.

     

    Corneliu Bodea, preşedintele Centrului Român al Energiei

    • Energia este un mijloc pentru a avea viaţă confortabilă şi o industrie eficientă. Riscul principal cu care am început să ne jucăm este legat de industrie. Industria în România este bazată astăzi preponderent pe investiţii străine, companii care stau aici şi datorită costului mult mai mic al energiei şi al forţei de muncă. Acest trend s-a modificat substanţial în cursul anului trecut, lucru care va pune o presiune pe industrie.

    • Pentru a putea ieşi din această buclă avem printre altele fondurile de la Uniunea Europeană, însă pentru a le putea accesa este nevoie de un guvern puternic şi de o stabilitate politică de cel puţin doi ani, pentru a putea angaja contracte ferme.

    • Principalii factori de stres pentru sectorul energetic – seceta este o ameninţare majoră, legislaţia şi instabilitatea politică.

     

    Ruxandra Bologa, partener, coordonator al practicii de Energie şi Natural Resources a NNDKP

    • Pe zona offshore industria a încasat o schimbare legislativă. Anume, prin legea offshore s-a introdus o suprataxare a veniturilor realizate din vânzarea gazelor. Anterior companiile nu erau supuse unei asemena taxe. Consider importantă eliminarea suprataxării. M-aş uita în ce măsură piaţa centralizată rezolvă lucrurile, să vedem dacă merită susţinută.

    • Pe zona de onshore, suprataxarea a început ca măsură temporală în 2015, în condiţiile în care oricum viitorul gazului este necesar. Nu puteam trece de la o economie bazată pe cărbune la energie regenerabilă fără să trecem prin gaz. M-aş uita cu atenţie la suprataxarea pe onshore, aş fi atentă să nu schimb redevenţele acordurilor petroliere.

    • Alt lucru care nu încurajează investiţiile este inexistenţa unei pieţe centralizate pentru vânzarea gazelor şi electricităţii. Restul problemelor nu ţin de legislaţie, ci de implementarea legilor existente.

    • Ne putem gândi la scheme de sprijin pentru zona de gaz. Este necesară sprijinirea, România are mult de lucru până îşi atinge ţintele de energie regenerabilă, iar fără aceste scheme nu ne vom atinge ţintele.

     

    Ondrej Safar, director general CEZ România

    • Vedem multe oportunităţi în zona de distribuţie a energiilor regenerabile şi vrem să ajutăm clienţii pe partea de tranziţie.

    • În România problema nu se pune în atractivitate sau lipsa atractivităţii pieţei. Suntem foarte mulţumiţi de piaţa de aici. În ceea ce priveşte reducerea investiţiilor, am venit aici să fim un investitor pe termen lung. Decizia de investiţie în România este una strategică. Noi am hotărât să ne concentrăm pe reducerea emisiilor de carbon în Cehia.

    • În 2010 existau nişte ţinte pentru 2020. Acum suntem în 2020, iar despre acele ţinte nu se mai vorbeşte. Consider că multe dintre ele au fost atinse până acum. În următorii zece ani ne putem aştepta la nişte reţele de distribuţie care vor activa mai mult prosumerii. Companiile vor deveni mai repede partenere în ceea ce priveşte serviciile energetice.

    • Avem nevoie de scheme de suport pentru a atrage investiţiile de genul acesta, pentru că investiţiile nucleare sunt pe termen lung, trebuie să gândim planul pe cel puţin zece ani.

     

    Corina Popescu, director general Electrica

    • Trebuie să ne aliniem la trendurile europene şi să ne gândim strategic unde suntem. Ne dorim să avem un portofoliu echilibrat şi partea de regenerabile va face parte din acest portofoliu.

    • Trebuie să acceptăm că suntem într-un proces de tranziţie. Văd consumatorul în mijlocul procesului. Trebuie să ne diversificăm. Cumva tot ce ţine de servicii conexe, digitalizare reprezintă pilonii pe care ne-am definit strategia şi în care încercăm să ducem direcţia de dezvoltare.

    • În 10 ani vom consuma mai multă energie verde. Cred că piaţa va avea o altă faţă, va fi mult mai flexibilă. Din 2026 orice client ar trebui să-şi poată schimba furnizorul în 24 de ore. Nu vom consuma doar energie, vom vinde cu toţii servicii.

     

    Johan Meyer, manager de portofoliu Fondul Proprietatea

    • Nu ai nevoie de proiecte masive noi de infrastructură care să furnizeze energie pentru următorii 40-50 de ani. Hidroelectrica nu va construi încă un baraj pe Dunăre, ci va căuta ceva cu impact de mediu mai mic, ceva mai eficient. Trebuie Nuclearelectrica să construiască încă un reactor masiv? Nu văd nevoia. Susţin orice investiţie care are sens din punct de vedere financiar. La Nuclearelectrica este dificil pentru că nu există proiecte mici. Cheltuieşti peste 1 miliard de euro pentru un reactor.

    • Putem transforma OMV Petrom dintr-o companie mare de petrol şi gaze într-o companie de gaze cu activităţi şi în petrol. Depinde care sunt câştigurile şi cât va costa să le obţinem.

    • Vom face orice pentru a susţine procesul de listare a Hidroelectrica. Acesta este bun atât pentru Hidroelectrica, cât şi pentru piaţa de capital care are nevoie de cât mai multă lichiditate şi cât mai multe compani listate. Credem că listarea are sens şi pentru ţară, pentru că pune România într-o poziţie în care Bursa poate primi un rating mai bun şi de la MSCI.

     

    Alexandru Teodorescu, CEO e-charge Renovatio

    • În Bucureşti am depăşit 150 de staţii de încărcare pentru maşini electrice, iar în ţară sunt câteva sute. Încă nu sunt atât de multe staţii de încărcare rapidă. Nimeni nu vrea să stea 5 ore să îşi încarce maşina. Avem nevoie de încărcare în 10-15 minute. Acum durează între 40 şi 60 de minute pentru încărcare în funcţie de maşină şi de bateria pe care o ai.

    • Maşina electrică are un avantaj faţă de maşina convenţională, pentru că o poţi încărca acasă. Poţi economisi mai mult de 50% din cheltuielile cu transportul cu o maşină electrică dacă te bazezi pe încărcare acasă

    • Dacă o primărie cere 1-2 avize pentru că le consideră staţii temporare, altele cer liste lungi de avize. O uniformizare a legislaţiei în acest domeniu ar fi de dorit pentru cei care dezvoltă

     

    Virgil Ivan, director dispecer energetic naţional în cadrul Transelectrica

    • Investiţiile pe care le avem în vedere în următoarea perioadă urmăresc modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii de transport a companiei, pentru care ne-am bugetat 1,7 mld. lei, participarea la dezvoltarea pieţei unice europene şi digitalizarea instituţiei.

    • Principala preocupare pe care o avem acum o reprezintă adecvanţa sistemelor energetice. Regulamentul 941 are în vedere analiza adecvanţei – care prezintă analizele de risc – să trecem într-o altă dimensiune de la asigurarea resurselor energetice la nivel naţional, la nivel regional. Trebuie să ai analize foarte bine pregătite privind riscurile la nivelul alimentării cu energie electrică. Nu este o problemă doar a României, ci este o problemă europeană.

     

    Camelia Ene, CEO & country chairman MOL România

    • Un consorţiu din care facem şi noi parte a obţinut o finanţare de 19 mil. euro la nivel regional – prin care se urmăreşte instalarea mai multor staţii de încărcare pentru autovehiculele electrice. Pentru România avem programate 40 de astfel de staţii. Până acum avem în jur de 10 staţii deja instalate, iar până la finalul anului estimăm că le vom implementa pe toate.

    • Separat de acest proiect, MOL dezvoltă proiectul de mobilitate electrică mol plugee. Avem instalate deja patru astfel de staţii. De la an la an numărul maşinilor electrice creşte şi vrem să fim de la început în dezvoltarea acestei pieţe.

     

    Ana Ionaşcu, senior executive enterprise accounts Microsoft 

    • Putem să ardem etape în România în transformarea digitală. Putem vedea ce au vrut alţii să obţină şi să ajungem mai repede acolo. Legat de staţiile de încărcare electrică, compania B-Charging din Suedia a început cu 4 angajaţi. Şi-au dat seama că nu este uşor, au venit către Microsoft şi împreună cu noi au ajuns de la 4 staţii la 2.000 pentru că le-au dat angajaţilor flexibilitatea, au investit în cloud, au renunţat să se ocupe de lucrurile pe care nu le fac în mod special.

     

    Ciprian Gavriliu, partener servicii fiscale şi juridice, Deloitte România, lider al serviciilor de consultanţă pentru sectorul auto

    • Mai mult de facilităţi şi subvenţii, aş vedea mai mult accent pe cultură în România. Noua generaţie merge spre zona de maşini electrice şi hibrid, dar studiile arată că în viitor maşinile diesel şi cele pe benzină nu vor dispărea, ci vor fi mai eficiente. Asta se vede şi în motoarele produse de marii producători.

    • Aş spune că subvenţiile ar trebui să fie acordate pentru cercetare şi dezvoltare în domeniul auto. Vedem că Japonia investeşte mult pe zona auto şi pe baterii. Vedem chiar producători mari care încearcă să dezvolte această parte de baterii, cum ar fi Volkswagen, care a luat decizia după scandalul Dieselgate. România ar trebui să aibă un program structural nu doar pe facilităţi fiscale, ci pe mai multe domenii, iar facilităţile fiscale pot fi doar o parte din program. Nu poţi face o facilitate fiscală doar pentru a achiziţiona o maşină.

     

    Sorin Alecu, director strategie dezvoltare CE Oltenia

    • Pe partea de forţă de muncă tranziţia va însemna şi o reconversie a forţei de muncă. Vom închide capacităţi. Aceste capacităţi înseamnă şi disponibilizarea unor angajaţi în anumite zone. Încercăm cu autorităţile să finanţăm anumite segmente pentru reconversia profesională.

    • Peste 10 ani eu aş vrea să nu mai consumăm energie luată din ţările non-UE. Aş vrea chiar de mâine dacă se poate. După Brexit, un consultant din Marea Britanie a publicat un raport în care spunea că în 2017 UE a importat 3 TW de energie din ţări non-UE. Acum a ajuns la 31 TW în 2019, iar rata de creştere este de 30% în fiecare an

    • Compania mea a cheltuit cam 1 miliard de euro în investiţii de mediu, am accesat şi fonduri europene, am accesat tot ce se putea accesa. Acum am ajuns într-o situaţie în care ne propunem să ne îngălbenim şi să ne înverzim puţin, adică să reconvertim anumite blocuri pe cărbune, să le înlocuim cu unele pe gaz. Sau să luăm terenuri care nu sunt utilizabile, să le folosim pentru energie regenerabilă.

     

    Alessio Menegazzo, director sustenabilitate şi afaceri instituţionale Enel România

    • Este nevoie de o discuţie care să ducă în zona de flexibilitate, spre drepturile consumatorilor, dar astăzi lipseşte şi este nevoie de un spaţiu mai mare pentru această discuţie. Perspectiva de viitor pe care noi o vedem este o zonă europeană în care comunităţile vor produce energie într-o manieră flexibilă, astfel că consumatorul va fi mult mai puţin dependent de companii. Pentru a ajunge acolo e important ca dezbaterea la nivel politic din România să nu mai fie atât de concentrată pe proiecte majore. Adică să nu mai discutăm despre proiecte mari care peste 15 ani nu vor mai avea rost.

     

    Petru Ruşeţ, country division lead Siemens România

    • Cred că prosumatorii au o şansă, legislaţia a început să se dezvolte. Cu siguranţă vom avea o reţea flexibilă care va putea asigura necesarul. Noi oportunităţi sunt legate de predictibilitatea legislaţiei. Ceea ce ne-am dori este ca pentru următorii 10 ani, este să nu mai avem un eveniment de oprire a subvenţiilor pentru că asta alungă orice investitor.

     

    Carmencita Constantin, general manger, GE Power Infrastructure România

    • Sunt mai multe state membre care spun că nu le ajung cei 10 ani pentru tranziţie, în afara celor care şi-au asumat deja şi au spus că pot. Nu cred că intervalul de 10 ani se poate aplica României.

    • Nu ai cum să faci miracole în 10 ani. Un singur proiect de investiţii, de la idee la implementare şi punere în funcţiune, are nevoie de un ciclu de 5-7 ani, indiferent că este regenerabilă, indiferent că este centrală pe gaze, iar acest ciclu va fi extins în România din două motive: capacitate instituţională şi capacitate fizică de implementare. Forţa de muncă din companiile din România începe să fie deficitară în sector. Avem câteva proiecte mari de investiţii în desfăşurare, la Hidroelectrica, la Transelectrica şi la Romgaz, şi niciunul nu este în grafic. Toate au întârzieri majore.

     

    Radu Mustaţă, sales director, Marsh România

    • Pe piaţa gazelor, Marea Neagră este o oportunitate şi trebuie să jucăm inteligent cu atât mai mult cu cât contextul regional nu este favorabil ideii de a deveni exportator de gaze. Ucraina, care putea fi o piaţă interesantă de export, şi-a reînnoit contractul cu Gazprom, spre exemplu. În acelaşi timp, Grecia trece printr-un proces de liberalizare. Dacă vrem să mergem spre export, zona gazelor este complicată, încât se înteţeşte competiţia.

    • Plata de disponibilitate este o soluţie pentru problemele CE Oltenia, în sensul că există un precedent creat de Polonia. În noiembrie 2018 Polonia a finalizat plata de disponibilizare pentru 4 noi centrale pe cărbune. Noi purtăm constant acest dialog cu Ministerul Energiei şi încurajăm avansarea contractului pentru diferenţă şi a pieţei de disponibilitate pentru că acestea sunt printre cele mai importante pe care le propunem pentru planul de securitate energetică.

    • Cred că România trebuie să facă un joc inteligent pe energie, cu atât mai mult cu cât la Bruxelles are cine să ne asculte dacă avem ce spune.

     

    Anca Dragu, director general ajunct E.ON România 

    • Avem nevoie de predictibilitate pentru a ne asuma proiecte. Resurse de finanţare sunt atât în România cât şi la Bruxelles. Este treaba companiilor să ajungă la finanţările de la Bruxelles, noi ne uităm cu interes la acest program pentru următoarea sesiune. Pentru finanţările din ţară, este important dialogul cu mediu privat, dar dialogul trebuie să fie real, să fim întrebaţi ce putem face şi noi. Sunt proiecte care vin din partea autorităţilor pentru care mediul privat nu găseşte resurse.

    • Ne concentrăm pe zona de distribuţie şi soluţii pentru consumatori. Ne interesează pentru următorii 10 ani zona de smart green, sisteme scada, mobilitate electrică (staţii de incărcare pe autostradă) şi eficienţă energetică pentru consumatorii privaţi.

     

    Dana Dunel Stancu, liderul practicii de energie şi resurse naturale din cadrul casei de avocatură Biriş Goran

    • Trebuie ridicate blocajele legislative. Tot ce înseamnă pachet legislativ green deal şi toată legislaţia are în centru consumatorul. Se vrea un consumator final activ, care să aibă controlul în ceea ce face în ograda sa. Consumatorii mici şi medii trebuie să înceapă să aibă putere prin legislaţie.

    • Instrumentele de comparare a preţului – singurul instrument este pe site-ul ANRE. Trebuie să se facă o realfabetizare a consumatorului de energie.

    • ANRE ar trebui să aibă rol de arbitru între consumator şi lanţul de distribuţie.

    • Directiva este pe masă – este un pachet legislativ care ar ajuta şi ar debloca activitatea investiţională în România.

    • Predictibilitatea în legislaţie înseamnă să fii pe un curs cu tot ceea ce se întâmplă în jur.

     

    Teofil Mureşan, preşedinte E-INFRA

    • Lipsa tehnologiei va fi unul dintre cei mai penalizatori factori. Peste 10 ani văd sectorul energetic cu mai puţină subvenţie decât are acum. Spre exemplu, parcurile solare pot fi subvenţionate nu doar prin certificate verzi, ci şi dacă lângă parc se face şi înmagazinarea energiei.

    • Va trebui să găsim echilibru între cost şi siguranţă. Cred că energia trebuie privită ca orice business şi nu atât de strategic în trecut. Pentru asta trebuie să analizăm trendurile – unul dintre ele e interconecatarea, pe care o putem vedea nu doar între ţări. Se construiesc mari proiecte nu doar în energie, ci şi în gaz sau telecom. Acestea fac ca riscul investiţional într-o ţară să fie diminuat prin importuri – exporturi, iar costurile să fie oarecum regionale.

     

    Alexandru Roşu, partener Amerocap

    • Pentru viitor trebuie să ne conectăm la mobilitate şi la ce îşi doresc consumatorii. Asta se face prin flexibilizarea companiilor. Strategia noastră vizează un portofoliu echilibrat cu investiţii în resurse energetice pe două direcţii: combustibili fosili, dar şi battery minerals.

    • Companiile din aceste industrii s-au adaptat la cererea pieţelor, au dezvoltat unităţi mai mari şi mai eficiente, combustibili mai buni etc. Spre exemplu, logistica produselor energetice a fost dezvoltată integrat astfel încât să adreseze atât fluxurile de combustibili auto, dar şi produse petrochimice, chimice, energetice, etc.

    • De aceea cred că industria petrolieră va continua să fie o parte a soluţiei în tranziţia ce are loc în sectorul energetic. Această adaptare la trendurile pieţei, la tendiţele spre electrificare, este bună, dar resursele minerale naturale vor fi în continuare procesate şi vor avea multiple utilizări în economia mondială.

     

    Răzvan Nicolescu, partener Deloitte, lider pentru Europa Centrală responsabil de industria gazelor naturale, petrolului şi produselor chimice

    • Lucrul care va avea cel mai mare impact este legat de tranziţia energetică. La nivel global este acordul de la Paris. 99% dintre oamenii de ştiinţă consideră că schimbările climatice se datorează emisiilor de gaze care produc efect de seră. România se află sub media mondială, 3,8 tone, când media mondială este de 4,8 dioxid de carbon per capita.

    • Green Deal – Uniunea Europeană produce sub 10% din nivelul mondial de emisii. Situaţia cu încălzirea globală va rămâne aceeaşi dacă India, China şi America nu vor face paşi identici spre reducerea emisiilor.

    • Sunt angajamente europene anunţate recent. Dacă obiectivele UE în domeniul energiilor climatice s-ar realiza, este nevoie de investiţii de 7 trilioane de euro, potrivit calculelor Deloitte. Vorbim de 250 mld. euro investiţii anuale. Bani care va trebui daţi de cineva şi încasaţi de altcineva.

     

    Carmen Neagu, strategy and business development counselor Energobit Group

    • Prioritatea numărul unu a României este generarea, producţia de energie de toate felurile, urmată de flexibilizarea sistemului de transport şi distribuţie. Flexibilizarea înseamnă dezvoltarea şi implementarea de tehnologii digitale care să permită răspuns rapid în sistem. Asta este legată de digitalizare în relaţia cu consumatorul. Trebuie să recunoaştem că modificările tehnologice sunt atât de rapide în această zonă încât ideile de amortizare şi recuperare pe care le avem sunt mai mari decât durata de viaţă unei tehnologii.

     

    Gabriela Stanciu, director general Blumenfield

    • Un studiu realizat de noi arată că în România sunt peste 200 de situri contaminate şi peste 1.100 de situri cu potenţial de contaminare ca rezultat al industriei. Motiv pentru care o soluţie  la îndemână este cea de a avea o caracterizare a deşeurilor generate din industrie – asta se poate face cu analiză de laborator, care analizează probele de deşeuri generate şi în funcţie de conţinutul acestora pot găsi soluţii optime pentru valorificarea lor, tratarea lor.

  • Ce au mai inventat IT-iştii români? De la platforme de comerţ electronic, până la recepţioneri digitali

    Primul invitat al ZF IT Generation a fost Mihail Gîrneţ, fondatorul Multinode Network, cel care a lansat proiectul BOB-Concierge. BOB-Concierge este un dispozitiv automatizat destinat complexurilor rezidenţiale care se foloseşte de tehnologia Internet of Things pentru a le oferi locatarilor acces la un mix de servicii (de la livrarea comenzilor online până la curăţătorie şi un minimagazin). Antreprenorul se află în prezent în discuţii pentru atragerea unei investiţii de 4 milioane de euro, care va fi utilizată pentru expansiunea reţelei de automate inteligente la 500 de unităţi pe durata anului viitor. „Proiectul final ar trebui să beneficieze de o investiţie de până la 200 de milioane de euro. Astăzi noi avem deschisă runda B de finanţare. Vrem să atragem şi investitori locali care ştiu piaţa. Dacă există investitori interesaţi, noi suntem în plin proces de a ridica 4 mil. euro. Avem deja oferta pe masă pentru 1 milion de la un investitor nou. Este vorba de cineva din zona Iaşiului, din zona de real estate“, a declarat Mihail Gîrneţ, managing director la Multinode Network, în cadrul emisiunii ZF IT Generation.

    Cea mai vizualizată emisiune de până acum a fost însă cea în care am vorbit cu fondatorul platformei Gomag, dezvoltată de compania SilkWeb din Baia Mare. Printre cele mai mari magazine online din portofoliul Gomag se numără Autohut.ro, Neakaisa.ro, Borealy.ro, Afisport.ro sau GeniusNutrition.ro. „Totul a început în 2005, când eu cu partenerul meu Aurelian Motica am înfiinţat o agenţie de web design. Am fost printre primii de altfel. Am crezut foarte mult într-un business online, aşa că în 2006 am reuşit să avem primul nostru magazin online. Am vândut uşi de interior şi uşi de exterior pentru un client. De-a lungul timpului însă am dezvoltat şi gestionat mai multe maga­zine online”, a spus în cadrul emisiunii ZF IT Generation Cosmin Dărăban, CEO-ul şi cofondatorul platformei de e-commerce Gomag. El a explicat cum a pornit dezvoltarea platformei pentru propriile nevoi, iar apoi, treptat, aceasta a fost îmbunătăţită în funcţie de cerinţele clienţilor în condiţiile în care SilkWeb oferea atunci soluţii per­sonalizate de comerţ electronic. Astfel, platforma de e-commerce a devenit o soluţie software de e-commerce de sine stătătoare vândută către clienţi.
    „Pentru a consolida businessul şi pentru a înţelege mai bine cum func­ţio­nează piaţa de profil şi cerinţele clien­ţilor am oferit soluţia dezvoltată în regim SaaS (software as a service).”
    Costul pentru utilizarea platformei Gomag porneşte de la circa un euro pe zi, cei care vor să pornească un magazin online având la dispoziţie pachetul de bază, al cărui tarif este de 27 euro/lună. Tariful pachetelor creşte în funcţie de numărul de produse comercializate, de numărul de aplicaţii integrate şi alte funcţii necesare unui magazin online, precum monede multiple sau conţinut tradus în mai multe limbi. În acest moment, platforma Gomag are integrate peste 100 de aplicaţii.
    „În prezent, toţi clienţii noştri sunt din România – 95% din Bucureşti –, însă o parte dintre ei vând şi în Europa. Avem şi site internaţional, dar şi site-uri spe­ci­fice adaptate pentru pieţele din Bul­garia, Polonia, Spania, Germania şi vom avea în curând şi pentru Republica Mol­dova şi Marea Britanie. Practic, site-ul este adaptat pentru limba de acolo, mo­neda de acolo şi pentru in­fra­struc­tura logistică”, a precizat Dărăban.
    El împreună cu partenerul său Aurelian Motica au dezvoltat busi­nessul Gomag din resurse proprii, fără finanţări sau împrumuturi de la bănci. În prezent, Gomag investeşte lunar circa 50.000 euro pentru dez­voltarea continuă a platformei de e-commerce.
    „Noi avem un ecosistem foarte bine format. Suntem legaţi la întreaga infrastructură de e-commerce din Ro­mâ­nia: furnizori de servicii, firme de curierat, procesatori de plăţi online, marketplace-uri ş.a.m.d. În plus, noi suntem o soluţie, nu doar o platformă de e-commerce: punem în legătură clientul cu furnizorul de servicii, cum ar fi partenerii specializaţi în marketing etc.”, a menţionat antreprenorul.
    În prezent, funcţionează foarte bine magazinele online care se specializează pe o anumită nişă de piaţă, iar dacă dedică timp reuşesc să fie profitabile.
    „Avem clienţi care au început cu 27 euro pe lună, au dedicat 2 ore pe zi businessului şi au reuşit să ajungă la 300 de comenzi pe lună”, a subliniat el.
    La finalul acestui an, compania SilkWeb care administrează Gomag va încheia cu afaceri de 750.000 euro, în creştere faţă de 2018, când veniturile s-au situat la circa 500.000 euro. Pentru 2020, planul este ca businessul să atingă pragul de un milion de euro cifră de afaceri şi să ajungă la un portofoliu de peste 1.500 magazine online.
    Compania din Baia Mare are în plan să se extindă şi în afara României, principalele pieţe vizate fiind Bulgaria, Republica Moldova, Polonia şi Marea Britanie. „Am făcut deja primii paşi spre extinderea în străinătate – Bulgaria şi Republica Moldova – încă de anul acesta. Avem parteneri acolo, iar platforma este pregătită aproape 100% pe specificul celor două pieţe”, a precizat Cosmin Dărăban. În prezent echipa Gomag numără în total 21 de persoane.

    Mai jos, regăsiţi primele 10 start-up-uri care şi-au spus povestea la ZF IT GENERATION, mai multe idei de business similare fiind prezentate pe platforma www.zf.ro/zf-it-generation.

    Industria IT din România s-a dezvoltat continuu începând cu anii 1990, iar în ultimii ani s-a creat o adevărată efervescenţă pe această piaţă: start-up-uri vândute către giganţi străini şi tot mai multe idei de afaceri bazate pe tehnologie care atrag finanţări ce pot fi numărate în sute de milioane de dolari. Ca atare, Ziarul Financiar, împreună cu Banca Transilvania şi Stratulat-Albulescu, vrea să descopere start-up-urile tech cu idei de produse sau servicii ce vor duce la dezvoltarea următoarei generaţii de milionari IT din România.

    Proiect: Bob-Concierge
    Ce face? Dispozitiv automatizat destinat complexurilor rezidenţiale care se foloseşte de tehnologii de tip Internet of Things pentru a le oferi locatarilor acces la un mix de servicii
    Finanţare necesară: 4 milioane euro
    Invitat: Mihail Gîrneţ, managing director la Multinode Network

    Proiect: Watto
    Ce face? Reţele naţionale de puncte de încărcare a maşinilor electrice
    Finanţare necesară: Câteva sute de mii de euro
    Invitat: Daniel Pintilie, CEO al Watto

    Proiect: Garderoba Infinită
    Ce face? Marketplace pentru comercializarea online a pieselor vestimentare premium pentru femei
    Finanţare necesară: Investiţie din partea lui Andrei Pitiş în iunie 2019
    Invitat: Adriana Ancuţa, cofon­da­toa­rea Garderobei Infinite

    Proiect: Gomag
    Ce face? Platformă pentru pentru facilitarea comerţului electronic
    Cifră de afaceri estimată pentru 2019: 750.000 euro
    Invitat: Cosmin Dărăban, CEO-ul şi cofondatorul Gomag

    Proiect: Alter Bug Tracer
    Ce face? Platformă de testare automată, în cloud, a software-ului pentru a depista şi elimina erorile
    Finanţare necesară: 30.000 euro
    Evaluare start-up: 1 milion euro
    Invitat: Emanuel şi Alexian Vintilă (dreapta), director tehnic, respectiv director general ai Alter Bug Tracer 

    Proiect: ialoc.ro
    Ce face? Platformă online pentru rezervări la restaurante direct de pe PC sau dispozitive mobile
    Finanţare primită: 350.000 euro
    Invitat: Cosmin Măgureanu, CEO şi cofondator (stânga), şi Laurenţiu Clenci, business development officer, ialoc.ro

    Proiect: Agricloud
    Ce face? Soluţie de tip Internet of Things pentru îmbunătăţirea performanţei pentru culturile de viţă-de-vie
    Evaluare start-up: 1,5-2 milioane euro
    Invitat: Marcel Ionescu, fondator Agricloud

    Proiect: Bunnyshell
    Ce face? Tehnologii pentru managementul infrastructurii în cloud
    Finanţări primite: Aproape 1 milion euro
    Finanţare necesară: 5-10 milioane în a treia rundă de finanţare
    Evaluare start-up: 4,5 milioane euro
    Invitat: Alin Dobra, CEO-ul şi cofondatorul Bunnyshell

    Proiect: KFactory
    Ce face? Soluţie Internet of Things şi machine learning pentru zona de producţie
    Finanţare necesară: 250.000 euro
    Invitat: Vlad Cazan, cofondator al KFactory

    Proiect: Bright Spaces
    Ce face? Platformă digitală de leasing şi management al spaţiilor comerciale
    Finanţare primită: 185.000 euro
    Invitat: Bogdan Nicoară, CEO şi cofondator Bright Spaces

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19,00 sau accesează platforma
    www.zf.ro/zf-it-generation

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF împreună cu Banca Transilvania şi Stratulat-Albulescu are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României.

  • Bursa de la Bucureşti, pe locul 2 în Europa în 2019

    Spre comparaţie, în primele 10 luni din 2018 randamentul livrat investitorilor a fost de doar 19%.
    Chiar şi cu acest randament, care ar face invidioase pieţe de capital mult mai dezvoltate, bursa de la Bucureşti este a doua cea mai performantă din Uniunea Europeană.
    Pe primul loc în analiza ZF este poziţionată bursa de la Atena, cu un plus de 48%.

  • 12 oameni vor să intre în consiliul de administraţie al Bursei. Radu Hanga, Dragoş Neacşu şi Dan Paul, vizează funcţia de preşedinte. BERD vine cu o nouă numire, dar nu aduce actele

    Un număr de 12 persoane candidează pentru noul consiliu de administraţie al bursei de valori Bucureşti, iar trei dintre acestea – Radu Hanga, Dragoş Neacşu şi Dan Paul – vizează poziţia de preşedinte, se arată în lista completă publicată astăzi la bursă.

    Noul consiliu va avea opt poziţii de administratori şi o poziţie de preşedinte.

    Aşa cum ZF a scris în urma cu câteva săptămâni, Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) a venit cu o propunere de candidat, însă surprinzător în documentul public la bursă se menţionează că “nu s-a putut evalua adecvarea prealabilă în lipsa unor documente necesare şi oportune procesului de evaluare: cazier fiscal, cazier judiciar si acte de studii”.

    Printre cei 12 candidaţi se numără Mihaela Bîciu (şef Tradeville, candidatură anunţată şi de ZF), Radu Hanga, Claudia Ionescu, Valerian Ionescu, Gabriel Marica, Octavian Molnăr, Otto Naegli, Dragoş Neacşu, Robert Pană, Dan Paul, Răzvan Raţ, Ştefan Szitas.

    ​Administratorii fondurilor de pensii private din România, care prin intermediul Pilonului II controlează 17,4% din capitalul social al Bursei de Valori Bucureşti (BVB), l-ar susţine pe Dragoş Neacşu, fost CEO al Erste AM, pentru funcţia de preşedinte al operatorului pieţei de capital.

    Pe de altă parte, Radu Hanga, preşedintele Asociaţiei Administratorilor de Fonduri (AAF) şi fost director al grupului financiar Banca Transilvania, ar avea sprijinul SIF-urilor, acţionari cu circa 22% la operatorul bursier, potrivit datelor agregate de ZF din rapoarte dar şi pe baza informaţiilor din piaţa de capital.

    Competiţia pentru funcţia de preşedinte este strânsă, mai ales în contextul în care administratorii de fonduri mutuale, care potrivit datelor agregate de ZF au circa 4% din capitalul social al Bursei, ar putea fi divizaţi în sensul în care Erste, cu circa 1,6%, va vota probabil pentru Neacşu, iar BT Asset Management e posibil să meargă pe varianta Radu Hanga.

    Cel mai probabil cei doi vor face parte din noul consiliu de administraţie al Bursei de la Bucureşti, operatorul pieţei de capital din România, însă cea mai râvnită funcţie este cea de preşedinte întrucât aceasta are cea mai mare putere asupra mecanismelor operatorului pieţei de capital de 175 mld. lei.

    Iar acest lucru, în cea mai bună perioadă a bursei de după criză, reflectată atât în valoarea indicelui principal BET, dar şi prin promovarea într-o nouă ligă bursieră, ceea ce va aduce la Bucureşti investitori cu sute de miliarde de euro în gestionare, şi prin umare o expunere importantă pentru noul preşedinte.

    Neacşu are expunere la BCR, iar preşedinte al Asociaţiei Fondurilor de Pensii Private este Radu Crăciun, CEO al BCR Pensii. Radu Hanga are expunere la Banca Transilvania, al cărei cofondator Horia Ciorcilă este membru în boardul SIF Moldova. Hanga este şi membru al SIF Oltenia.

    ZF a scris în urmă cu câteva săptămâni că Radu Hanga şi Ciprian Păltineanu, fost director corporate la UniCredit, sunt primii challengeri pentru Lucian Anghel, care încă nu anunţase oficial că nu mai candidează, ci doar dădea de înţeles într-o conferinţă.

     

    Însă situaţia s-a modificat după schimbarea lui Dragoş Neacşu de la şefia Erste şi după înscrierea acestuia în cursa pentru un nou loc în board, ceea ce înseamnă că este posibil ca Ciprian Păltineanu, care potrivit datelor ZF era susţinut de grupul BCR, să fi făcut un pas în spate.

  • Lucrează şase luni pe 500 de euro, fă-mă să depind de tine, astfel încât să-ţi pot oferi 1.500-2.000 de euro ca să nu te pierd

    Cititorul ZF, cu aproape 15 ani de muncă, dintre care peste zece în domeniul financiar, a vrut să semnaleze o altă realitate de pe piaţa de recrutare, alta decât cea care apare zilnic, că firmele nu găsesc angajaţi.
    Cei care au comentat au avut păreri împărţite, unii au fost de acord că firmele nu vor să angajeze oameni cu experienţă, în special multinaţionalele, nu prea vor să plătească preţul experienţei, adică salarii mai mari, iar dacă angajează pe cineva în poziţie de middle şi de top management acel post este ocupat mai mult prin recomandări decât printr-un concurs de selecţie.
    Citind articolul din ZF, un cititor care spune că este antreprenor, manager la o firmă, de catering cu livrări la domiciliu cu 45 de angajaţi a venit cu o altă perspectivă.
    Companiile au nevoie de manageri, nu se feresc să plătească, dar au nevoie de competenţe reale, nu pe hârtia de prezentare din CV.
    Cei care vin la interviuri au pretenţii financiare mari, dar cu experienţă care nu se poate adapta realităţilor concrete dintr-o companie.
    Pentru că nu sunt încrezători că managerii pe care îi angajează ar face faţă realităţii cu care se confruntă firmele antreprenoriale, nimeni nu ar vrea să arunce cu bani.
    Oferta acestui antreprenor a fost simplă: „Lucrează şase luni pe 500 de euro, fă-mă să depind de tine, astfel încât să-ţi pot oferi 1.500-2.000 de euro ca să nu te pierd”.
    El spune că în condiţiile actuale de piaţă un angajat ştie că are postul asigurat mai puţin de ceea ce face el în companie şi mai mult de lipsa de personal de pe piaţa muncii.
    „Angajaţii lucrează numai la indicaţii, cu Facebookul deschis tot timpul, cu ţigara în mână şi cu pauze după pauze. Şi cred că au valoare.”
    El spune că angajaţii de 35-50 de ani se subevaluează, iar angajaţii de 20-25 de ani se supraevaluează.
    În companiile româneşti, antreprenoriale, câteodată se plăteşte mai mult decât într-o multinaţională pentru poziţiile de top, dar, la schimb, se munceşte mai mult pentru că trebuie să-ţi plăteşti singur salariul.
    În multinaţionale, unde procedurile sunt clare, unde afacerile merg de multe ori de la sine prin poziţia pe care compania o are în piaţă, se munceşte mai mult să-ţi asiguri spatele, să fii politically correct, să dai bine la centru, să atingi rezultatele din buget şi mai puţin să ieşi în evidenţă. Este mai mult un job de diplomaţie, de jonglare în birocraţia multinaţionalei.
    Companiile antreprenoriale româneşti au nevoie de oameni care să producă şi să aducă bani, în timp ce multinaţionalele au nevoie de directori care să menţină, să apere birocraţia şi interesele de la centru.
    Mulţi angajaţi cu experienţă, care au lucrat în multinaţionale, nu prea vor să lucreze apoi în companiile antreprenoriale româneşti pentru că este o altă lume, mai dură, unde supravieţuirea este cuvântul de ordine. Plus că firmele româneşti nu beneficiază de brandingul şi părerea bună de care beneficiază multinaţionalele.
    Companiile antreprenoriale preferă mai mult să-şi promoveze oamenii din intern care ştiu despre ce este vorba, decât să angajeze manageri din altă parte, pe salarii mai mari. Pentru că nu vor să rişte, pentru că nu au încredere în experienţa unui angajat dintr-o altă poziţie, preferă să fie mai reticenţi în a satisface solicitările salariale ale celui care vine la interviu.
    Pe de altă parte, nu ştiu câţi din oamenii cu experienţă în alte companii ar accepta să lucreze întâi pe 500 de euro astfel încât antreprenorul, managerul, să-i dea apoi 1.500-2.000 de euro dacă are rezultate.
    Trăim în două lumi diferite.
    Aşa că discuţiile despre ce se întâmplă pe piaţa de recrutare continuă.

  • Un economist şi un IT-ist au renunţat la corporaţie şi îşi petrec aproape tot timpul în bucătărie. După mai puţin de un an de activitate, vor ajunge la venituri de 50.000 de euro

    Ea este economist, iar el e IT-ist. Dar au ajuns să-şi petreacă cea mai mare parte parte a timpului în bucătărie, de unde se nasc cele mai aromate reţete.

    „Făceam de ani buni brioşe din plăcere, experimentam încercând să găsim reţeta perfectă de aluat”, povestesc cei doi antreprenori din Iaşi.
    Demersurile pentru începerea unui business cu aceste mici plăceri (ne)vinovate au fost făcute în urmă cu trei ani, când Maria şi Ionuţ Baltag au angajat o firmă de branding care să le găsească numele perfect pentru ceea ce voiau ei să facă. „Mufftangeria” a fost deschisă efectiv însă abia în iulie 2019.

    „Avem două tipuri de produse, brioşe dulci şi brioşe sărate. Brioşele sărate au apărut din joacă, am făcut un aluat simplu şi l-am combinat cu ce aveam în frigider la momentul respectiv. Apoi am început să căutăm diverse combinaţii şi aşa au ieşit reţetele de brioşe sărate.”
    Au investit 15.000 de euro din economii în echipamente, accesorii pentru gătit, semnalistică şi toate dotările necesare spaţiului de producţie. După deschiderea unităţii din Iaşi, Maria şi Ionuţ Baltag au primit şi o finanţare de 200.000 de lei (peste 43.000 de euro) prin programul Start-Up Nation.

    Banii i-au folosit pentru echiparea cu mai multe cuptoare şi pentru trei aparate de tip vending machine care vor fi amplasate în oraş şi unde se vor pune în vânzarea brioşele sub brandul Mufftangerie. „Pe 15 iulie am vândut prima brioşă. Fiind primul an de activitate, încă încercăm să schiţăm planurile pentru sfârşitul anului. În ultimul trimestru, dorim să ne extindem şi în alte zone, prin amplasarea unor vending machines. Vrem să ajungem la o cifră de afaceri de 50.000 de euro în 2019”, spun cei doi antreprenori.

    Brioşele sunt făcute chiar de ei, în laboratorul care însoţeşte spaţiul de vânzare, iar preţurile variază între 5 şi 10 lei. De pildă, toate brioşele dulci costă 5 lei bucata, iar cele sărate pot fi 7 lei (Jumbo) sau 10 lei (Giant), în funcţie de dimensiune. Brioşele dulci vin în combinaţii diverse, cu ciocolată neagră, fructe sau dulceaţă.

    „Oamenii sunt mereu grăbiţi, caută să mănânce un prânz rapid, pe fugă, aşa că mizăm pe ideea de fast food sănătos. Promovăm branduri locale de băuturi şi lactate ce merg servite foarte bine cu brioşele noastre. Sunt făcute cu drag, sunt fresh, nu folosim adaosuri, potenţiatori, produse congelate sau premixuri”, mai spun Maria şi Ionuţ Baltag.

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă.     
    Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Fika 18 – producţie de croissante (Bucureşti)
    Fondatori: Armand Sima şi Cătălina Opriş
    Investiţie iniţială: 84.000 de euro
    Prezenţă: Bucureşti

    The Sisters Flower Studio – atelier floral (Cluj-Napoca)
    Fondatori: Lucia Sigmirean şi Andreea Popa
    Investiţie iniţială: 5.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 100.000 de euro
    Prezenţă: Cluj-Napoca

    Atelierul de Tarte – bistro-braserie axat pe producţia şi vânzarea de tarte (Bucureşti)
    Fondatori: Radu Darie şi Dragoş Blănariu
    Investiţie iniţială: 60.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată pentru 2019: 800.000 de euro
    Prezenţă: Bucureşti

    Evertoys – închiriere de jucării, jocuri şi cărţi
    Fondatori: Tiberiu Lupu, Emil Olteanu, Alina Marian
    Investiţie iniţială: 50.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 100.000 de lei (aproape 22.000 de euro)
    Prezenţă: naţională

    Doamne Fereşte – producţie de sosuri şi muştaruri (Iaşi)
    Fondatori: Roxana Jora şi Ioan Dan Niculescu
    Investiţie iniţială: câteva mii de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 20.000 de euro
    Prezenţă: HoReCa

  • Analiză ZF. Cele mai mari 20 de insolvenţe din 2019 au adunat datorii de 1,2 mld. lei la afaceri de 1,5 mld. Lei

    Cele mai mari 20 de companii care au intrat în insolvenţă în primele şase luni din 2019 au avut afaceri cumulate de 1,6 mld. lei şi datorii totale de circa 1,2 mld. lei în 2018, potrivit calculelor ZF pe baza datelor de la Registrul Comerţului.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Huawei amână lansarea modelului cu ecran pliabil Mate X până în luna septembrie. Cum va arăta modelul şi ce sistem de operare va utiliza. VIDEO

    Huawei a anunţat că smartphone-ul lor pliabil va fi lansat în luna septembrie, fiind amânat după ce rivalii de la Samsung s-au confruntat cu probleme în ceea ce priveşte smartphone-ul pliabil lansat de sud-coreeni, potrivit CNBC.

    VIDEO. Smartphone-ul pliabil al Huawei se transformă în tabletă cu ecran de 8 inchi, are 5G şi va costa 2.300 de euro.

    Un purtător de cuvânt al companiei din China a declarat pentru CNBC vineri că gigantul încearcă să lanseze Huawei Mate X la nivel global, şi se va concentra pe pieţe care lansează deja noua generaţie de reţele mobile, 5G.

    Modelul MateX, care va avea preţuri de la aproximativ 2.300 de euro, este un device cu capacităţi 5G.

    Exclusivitate ZF, singura publicaţie din lume care a avut acces în Barcelona la noul model. Prima interacţiune cu Huawei Mate X: viitorul este al smartphone-urilor cu ecrane pliabile.

    Modelul Mate X a fost lansat în luna februarie dar nu a fost scos încă la vânzare. Huawei ţintea iniţial ca termen mijlocul anului 2019, iar apoi în luna aprilie a anunţat că îl va lansa în iunie 2019.

    Însă purtătorul de cuvânt a confirmat pentru televiziunea americană că lansarea oficială va avea loc în luna septembrie. El spune că Huawei face teste suplimentare cu operatori şi dezvoltatori din toată lumea, pentru a se asigura că aplicaţiile funcţionează perfect când ecranul telefonului este desfăcut.

    Acelaşi purtător de cuvânt a adăugat că Huawei înaintează în proces „cu mai multă atenţie”, după ce dispozitivul pliabil lansat de Samsung, Galaxy Fold, a început să se rupă când a fost testat în luna aprilie. Samsung, alături de mai mulţi operatori, au anulat precomenzile pentru modelul Galaxy Fold.

    „Nu vrem să lansăm un produs care ne va distruge reputaţia”, a declarat purtătorul de cuvânt al Huawei.

    Legat de scandalul momentului, el a mai adăugat că noul Mate X va utiliza în continuare sistemul de operare Android de la Google, pentru că a fost lansat înainte ca Huawei să fie înscrisă pe „lista neagră” a americanilor de către Donald Trump.

    „Nu vrem să mergem pe propriul sistem de operare. Ne-a plăcut mult colaborarea cu Google în ultimii ani. Dacă vom fi forţaţi să o facem pe cont propriu, suntem pregătiţi. Putem lansa un sistem în următoarele şase-nouă luni”, a declarat purtătorul de cuvânt.

     

  • LOVITURĂ uriaşă de teatru: Unul dintre cele mai mari branduri de hipermarketuri din România ar putea să DISPARĂ din piaţă

    Grupul francez Carrefour, al doilea cel mai mare jucător de pe piaţa locală de retail, tatonează preluarea celor 11 hipermarketuri Cora din România, spun sursele ZF. Discuţiile se poartă unu la unu, mai spun sursele din piaţă.
     
    Oficialii Cora neagă informaţiile, ba chiar vorbesc despre reluarea expansiunii, proces blocat acum mai bine de cinci ani. Reprezentanţii Carrefour România, un business de circa 9 mld. lei anual, nu doresc să comenteze pe marginea acestui subiect.
     
    Cora este cel mai puţin extins lanţ de magazine din comerţul modern local, care după 16 ani de prezenţă în România numără doar 11 hiper­marketuri cu afaceri de aproape 1,8 mld. lei. Preluarea reţelei de către Carrefour ar însemna însă pentru aceştia din urmă şansa de a deveni – pentru prima dată în instorie – liderul comerţului alimentar din România. Poziţia este deţinută momentan de Kaufland.
     
    ZF a scris încă de anul trecut despre faptul că lanţul de hiper­marketuri Cora a reluat discuţiile privind vânzarea operaţiunilor din România.
     

  • Cine vrea să cumpere un business românesc?

    „Ne aflăm într-un moment în care mulţi dintre antreprenorii români nu şi-au găsit succesori cărora să le lase moştenirea businessurilor. Foarte puţine afaceri româneşti au pregătit a doua generaţie pentru a merge mai departe. Noi, românii, nu avem acest spirit de a lăsa afacerile pentru generaţiile viitoare, de aceea există o sumedenie de companii româneşti cu potenţial care ies şi vor mai ieşi la vânzare”, a spus Horia Abrudan într-o discuţie cu ZF.
    În România, doar 30% din afacerile de familie rezistă tranziţiei către a doua generaţie şi numai 15% rezistă celei de a treia generaţii. Principalii cumpărători pentru businessurile româneşti sunt multinaţionalele, fondurile de investiţii şi doar printr-o excepţie un cumpărător poate să fie o altă firmă românească. Cei mai mulţi dintre antreprenorii români care au reuşit să ajungă cu firma întreagă până acum, care au un business sustenabil şi un brand recunoscut de piaţă, nu s-au pregătit pentru achiziţia unor alte firme româneşti. Cel mai probabil nici nu şi-au pus această problemă. Însă cei mai mulţi spun că multinaţionalele acaparează piaţa, domină economia românească şi fac jocurile pentru că au puterea de a-i cumpăra pe alţii şi de a stabili ulterior regulile jocului. Dar nimeni nu cred că i-a oprit pe antreprenorii români să se pregătească să-i cumpere pe alţi antreprenori români şi să-şi mărească businessul. Neavând acest exerciţiu, nici nu-şi pun problema achiziţiei unei companii româneşti sau a brandului din faţa unui business.
    În 30 de ani de business dur nu au mai apucat să-şi facă echipă de fuziuni şi achitiţii, dar nici să fie permanent în legătură cu firmele de consultanţă astfel încât, atunci când apare ceva la vânzare, o dată în viaţă, să fie pregătiţi. Antreprenorii români vor să cumpere active, terenuri, clădiri de birouri, tot ce reprezintă active fixe pe care le văd în faţa ochilor, şi mai puţin vor să cumpere branduri sau poziţionări în piaţă. Până la un anumit punct un business poate să crească organic, dar pentru a ajunge mai mare, la un moment dat ai nevoie de achiziţia rivalilor, competitorilor, pentru a câştiga cotă de piaţă şi pentru a da tonul în business. Celebrele companii germane mici şi mijlocii încep să se confrunte cu aceeaşi problemă, respectiv nu mai are cine să preia şi să conducă businessul de familie. Dar ei sunt la a patra, a cincea sau a şasea generaţie.
    Iar fondurile de investiţii abia aşteaptă să iasă la vânzare celebrele companii germane mici şi mijlocii, o oportunitate cu care nu te întâlneşti de multe ori în viaţă.
    Antreprenorii români care nu au urmaşi nu s-au îngrijit să aibă manageri profesionişti şi de aceea le este foarte greu să lase afacerile pe mâna managerilor. Mai bine vând afacerea, iau banii, iar copiii vor moşteni un cont în bancă.
    Ieşirea pe pieţele externe, fie prin vânzarea unor produse, fie prin investiţii directe, fie prin achiziţia altor companii, a fost ocolită de antreprenorii români şi, din acest motiv, comerţul exterior al României este cel mai prost dintre fostele ţări comuniste.
    Nici cultivarea în cadrul propriilor companii a unor organigrame profesioniste nu a fost pe lista de priorităţi a antreprenorilor români şi, din acest motiv, fie nu găsesc manageri profesionişti atunci când au nevoie, fie cei care ar putea să conducă businessuri antreprenoriale nu vor să vină să lucreze pentru patronii români. Este un cerc vicios, din care principalii câştigători sunt multinaţionalele şi fondurile de investiţii, care sunt pregătite în orice moment pentru achiziţii. Fondurile de investiţii, şi multinaţionalele preferă mai degrabă să cumpere companii şi branduri decât să le facă de la zero, pentru că aşa ajung în frunte mult mai repede şi pot să controleze pieţele.
    Antreprenorii români nu au nici exerciţiul asocierii şi, atunci când pe piaţă apare o oportunitate, nu găsesc un punct de discuţie cu alţi antreprenori astfel încât, împreună, să poată cumpăra ceva. A cumpăra o altă companie reprezintă un chin, pentru că trebuie armonizate culturile de muncă, acest proces consumând extrem de multă energie. Dar această problemă poate fi rezolvată prin exerciţii şi prin standardizarea organigramelor şi a culturilor. Multinaţionalele nu au ajuns în top doar prin creşterea organică, ci prin achiziţii repetate. Acest lucru le-a permis să câştige piaţă rapid şi, în final, să-şi mărească valoarea şi poziţia.
    A doua generaţie nu prea vrea să preia conducerea companiilor înfiinţate de părinţii lor, preferând să aştepte să moştenească banii şi nu businessul în sine.
    În aceste condiţii, cine vrea să cumpere businessurile româneşti?