BusinessMagazin

Tag: universitate

  • O cercetătoare româncă a găsit cea mai bună metodă de a avea o discuţie în contradictoriu cu partenerul

    Conform studiului publicat recent, schimbarea modului în care abordezi discuţiile cu persoana apropiată poate face ca micile neînţelegeri să devină conversaţii productive, scrie Curiosity.
     
    Pentru studiu, echipa a recrutat 675 de studenţi, dintre care aproximativ două treimi erau femei. Toate persoanele participante erau într-o relaţie şi toate aveau o ceartă care tot se repeta. Au completat un chestionar online cu privire la relaţia lor şi la cearta recurentă, inclusiv detalii despre scopurile lor pentru acea dispută şi efectele pe care le avea.
     
    Cercetătoarea româncă Ioana Cionea, profesor asistent în comunicare la Universitatea Oklahoma şi conducătoarea studiului, susţine că elementul care determină crearea unei conversaţii productive este un concept pe care l-a numit „interdependenţa disputei” şi se referă la situaţia când ambii tratează discuţia în contradictoriu ca ceva pe care o pot rezolva împreună, fără ca o persoană să dea vina pe cealaltă. Desigur, pentru a ajunge la o rezolvare, ambele părţi trebuie să ajungă la un consens.
     

  • O echipă de profesori din Galaţi câştigă premiu după premiu pentru două invenţii din domeniul alimentar

    După premiile obţinute în primăvară la Salonul Internaţional al Cercetării, Inovării şi Inventicii „Pro Invent 2018” de la Cluj-Napoca, recent cercetătorii au primit medalii de aur la o expoziţie organizată la Timişoara.

    Juriul a fost atras de colorantul pe bază de cătină şi sânge care reduce nitritul rezidual.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Meseria unde poţi câştiga un salariu de 9.000 de lei imediat după terminarea şcolii pe care tinerii din România o ocolesc

    Deşi la ieşirea de pe băncile facultăţii de Ingineria Materialelor şi Ştiinţa Materialelor absolvenţii pot obţine un salariu între 3.000 şi 9.000 de lei, tinerii din ziua de astăzi nu aleg din proprie iniţiativă această facultate, majoritatea fiind împinşi de la spate de către cunoştinţe sau rude. 

    Pe tineri nu îi tentează deloc meseria de metalurgist, una dintre cele mai vechi din lume, practicată de peste 7.000 de ani. Situaţia nu este apanajul exclusiv al pieţei locale, însă în special în spaţiul românesc industria metalurgică se confruntă cu un declin, interesul pentru aceasta scăzând odată cu închiderea unităţilor metalurgice, pe fondul scăderii cererii de pe piaţă, dar şi odată cu schimbarea generaţiilor. Meseria de metalurgist este considerată ca fiind una grea, chiar „murdară”. În realitate, nu este deloc aşa, procesele de producţie fiind în cea mai mare parte automatizate şi modernizate.

    Cum a ajuns o meserie care oferea un statut social aparte să fie considerată în zilele noastre ca fiind una „murdară”? Meseria de metalurgist este una dintre cele mai vechi din lume, avându-şi rădăcinile în perioada Eneoliticului (Eneos – aramă în limba greacă – n.red.). La început, piesele de metal obţinute prin ciocănire la rece erau folosite ca obiecte de podoabă, iar mai apoi, odată cu obţinerea aliajelor, acestea au devenit unelte şi arme.

    „Metalurgia a fost, este şi va fi în continuare. Metalul este în continuare cel mai folosit material din întreaga industrie. Un metalurgist îşi găseşte locul în industria auto, în şantiere navale sau chiar la Banca Naţională la bătut monede, sau în domenii emergente cum ar fi industria apărării, industria medicală şi aşa mai departe”, spune prof. dr. ing. Radu Ştefănoiu, din cadrul Facultăţii de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor a Universităţii Politehnica Bucureşti.

    Podoabe, arme şi ritualuri magice. Există dovezi arheologice care susţin că arama (cuprul) a fost prelucrată încă din perioada neoliticului, în mileniul al VII-lea î.Hr., în zona Anatoliei. Arama nativă a fost prelucrată prin ciocănire, rezultând piese mici, cel mai probabil de podoabă. Este atestată prima oară în România în neoliticul timpuriu, în aria culturii Starcevo-Criş.
    Metalurgia în adevăratul sens al cuvântului a apărut odată cu descoperirea tehnicii de reducere a cuprului din minereu şi a tehnologiilor de topire şi turnare a metalului topit pentru obţinerea pieselor.

    În mileniul al V-lea î.Hr., în Eneolitic, are loc o evidentă dezvoltare a metalurgiei cuprului în spaţiul sud-est european, fapt dovedit de apariţia unui număr destul de mare de piese masive din cupru. Cel mai des întâlnite piese din această perioadă sunt topoarele şi târnăcoapele, acestea fiind descoperite pe teritoriul României în aria culturilor Cucuteni, Sălcuţa sau Gumelniţa. Cu toate acestea, arheologii presupun că erau în continuare obiecte de podoabă, apanajele unor persoane cu statut social înalt.

    Mai târziu, în Epoca Bronzului, omul a descoperit că din amestecul a două metale rezultă un material care poate avea proprietăţi care fac posibilă utilizarea produsului finit în mai multe domenii. Bronzul este aliajul cuprului cu staniul (cositorul), prin acest procedeu căpătând o duritate mai ridicată.

    În Grecia, metalurgiştii sunt atestaţi de tăbliţele linearului B (aproximativ 1450 î.Hr.). Este pomenită o categorie de meşteri numiţi ka-ke-u, care sunt specializaţi în confecţionarea vaselor de bronz. Fără îndoială că metalurgiştii aveau un statut aparte în sânul comunităţilor preistorice. Ba chiar nu este exclus ca operaţiunile de reducere să fi fost dublate de ritualuri magice.

    Element de securitate naţională în vreme de război. În anii ’80, când cei din celebra familie de metalurgişti Krupp au vrut să deschidă un combinat siderurgic, mai întâi au construit case, şcoli, grădiniţe şi biserică, apoi au ridicat combinatul siderurgic, acest fapt stând ca dovadă că o comunitate întreagă poate gravita în jurul unei uzine siderurgice. Pe acelaşi model au fost construit şi combinatele siderurgice din România comunistă, inclusiv cel de la Galaţi, povesteşte Petru Ianc, preşedintele Societăţii Române de Metalurgie.

    Alfred Krupp controla în perioada interbelică şi în timpul celui de-al doilea război mondial toate companiile din domeniul metalurgiei care produceau armament pentru nazişti. În timpul procesului de la Nürnberg, Krupp a fost condamnat pentru crime de război; el a coordonat activităţile combinatelor din închisoare, vânzându-şi averea personală pentru a putea plăti pensiile şi salariile angajaţilor. Acesta a ieşit în scurt timp din închisoare ca parte a planului Marshall de reconstrucţie a economiei Germaniei şi, timp de doi ani, muncitorii au lucrat fără să fie plătiţi. Krupp a fost considerat un pionier al industriei metalurgice, compania sa producând cele mai bune blindaje şi cele mai eficiente arme de artilerie din timpul celui de-al doilea război mondial.

    Metalurgia în România. Perioada de glorie a industriei metalurgice românească a fost între anii ’60 şi revoluţia din 1989; domeniul s-a confruntat apoi cu o criză, în contextul în care consumul intern de oţel a scăzut de la 11 milioane de tone anual la 1-1,5 milioane de tone de oţel. În ciuda scăderii consumului, numărul de muncitori din diferite combinate a rămas acelaşi, ba chiar s-a mărit. Perioada s-a încheiat după privatizările combinatelor din 2001-2005, când au fost restructurări masive de personal. Activitatea de metalurgie presupune o sinergie a mai multor specializări: oţelari, frezori, laminorişti, cocsari, ingineri etc.

    În perioada comunistă, în industria metalurgică feroasă şi neferoasă din România lucrau aproximativ 250.000 de oameni. Astăzi, numărul acestora s-a redus de zece ori.
    În contextul cererii scăzute, numeroase unităţi şi capacităţi ale combinatelor siderurgice româneşti s-au închis. Cel mai elocvent exemplu este cel al Sidex Galaţi, considerat apogeul şi mândria industriei metalurgice româneşti. Proiectat în anii ’60 la o capacitate de 9 milioane de tone de oţel anual, acesta este în 2018 în situaţia în care mai poate produce maximum 2 milioane de tone de oţel.

    Declinul industriei metalurgie româneşti s-a reflectat şi în cererea pentru facultăţile de specialitate. Dacă la începutul anilor ’90 numărul de studenţi care optau pentru Facultatea de Ingineria Materialelor Metalice era de 495, în 2018 sunt disponibile 90 de locuri la aceeaşi facultate (singura de acest tip din România) – Facultatea de Ştiinţă şi Ingineria Materialelor a Universităţii Politehnica Bucureşti.

    Pregătirea metalurgiştilor în perioada comunistă era foarte bine definită, aceasta având o importanţă extrem de ridicată, în contextul în care în această industrie lucrau 250.000 de oameni în România. Existau şcoli profesionale în fiecare unitate metalurgică, combinatul asigurând masa, cazarea şi costurile de şcolarizare. După şcolarizare, cursantul avea un loc de muncă garantat şi primea o garsonieră. Unităţile de metalurgie aveau şi centre de cercetare.

    Astăzi mai lucrează aproximativ 25.000 de oameni în această industrie din România, astfel nici cererea pentru şcolarizarea în domeniu este scăzută.
    „Cererea pentru specializările din domeniul ingineria materialelor nu este foarte mare. În 2017 am completat 59 de locuri la sediul din Cluj-Napoca. La Ingineria Materialelor termină facultatea cam 50% din numărul celor admişi în anul I. Motivele sunt diverse, de la neadaptarea la cerinţele facultăţii la reorientarea spre alte specializări. Din păcate, de multe ori, obişnuinţele din timpul ciclurilor de studii anterioare conduc la un astfel de efect”, declară prof. dr. ing. Ionel Chicinaş, decanul Facultatea de Ingineria Materialelor din cadrul Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca.
    În ciuda faptului că locul de muncă este garantat prin cererea ridicată de pe piaţa locurilor de muncă, dar şi prin facilităţile oferite de companiile din industrie pentru studenţi şi absolvenţi, mulţi studenţi fug de aceste oportunităţi.
    Sidex are propria şcoală de formare a viitorilor metalurgişti – Şcoala de Ucenici, în cadrul căreia cursanţii sunt pregătiţi timp de 18 luni pentru meserii de metalurgist – laminorist, oţelar şi aşa mai departe.

  • Theo Istrate, absolvent de Oxford pleacă scârbit din România: „Mi s-a spus că mi-am vândut ţara”

    Theo a studiat ingineria în Anglia de unde s-a întors şi a muncit trei ani ca programator în România. Acum spune că se întoarce la Oxford şi nu plănuieşte să revină în România, unde a fost acuzat că îşi vinde ţara pentru că a învăţat peste hotare, scrie ziarulromanesc.net
    A primit oferta unui “start-up”, la Oxford. Aici va lucra la dezvoltarea unor roboţi off-road pentru munci agricole.

    „Robotul ar trebui să are şi să stropească singur. Îl duci în câmp, nu trebuie să-l programezi să-ţi tragă brazda. Trebuie să-i spui câte brazde vrei, din câţi în câţi metri, şi el să păstreze brazda dreaptă”, explică Theo.

    Tânărul a povestit că a ajutat la unele activităţi de partid ale USR, a stat cu orele la cozile de votare de la alegerile prezidenţiale din 2014, iar în 2016 a făcut campanie la alegerile parlamentare din Vrancea, pentru un fost olimpic internaţional la matematică.

    Din păcate, spune Theo, faptul că era absolvent MIT, considerată cea mai bună Universitate din lume, nu l-a ajutat prea mult pe amicul său.

    „Din păcate, a prins foarte mult la populaţie acest bau-bau care este Soroş”, spune tânărul. El însuşi a fost acuzat că îşi „vinde ţara” şi că nu are dreptul la opinie când vine vorba de viitorul României, pentru că a ales să studieze peste hotare.

    Lui Theo îi este greu şi să înţeleagă autosuficienţa de care s-a lovit adesea în ultimii trei ani în care a locuit în Bucureşti.

    „Lumea la noi nu poate să accepte că cineva este mai bun şi unii sunt foarte mândri, din câte am înţeles de la colegii care au terminat facultatea în ţară. Şi este greu să lucrezi cu astfel de persoane. Primul lucru pe care l-am învăţat la Oxford este că tot timpul este cineva mai bun ca tine”, spune tânărul.

    Theo recunoaşte că nu crede într-o schimbare rapidă a României şi că nici nu are vreun remediu miraculos pentru ca ea să se producă peste noapte. Crede, însă, că oamenii ar trebui să se implice şi, depăşind dezgustul acumulat în ultimele aproape trei decenii, să-şi tragă la răspundere aleşii.

    „Noi ne mulţumim cu foarte puţin, ca popor. Dacă a venit cineva şi a făcut un lucru bun, acela este Dumnezeu pe pământ. Nu! Asta este datoria lui. A venit într-o funcţie publică, de conducere, să facă lucruri, nu un lucru bun în patru ani de zile. În România, este standardul atât de jos încât cred că, în orice oraş există un primar care face un singur lucru bun, el va fi ales pe trei mandate, chiar dacă apoi stă acasă şi doarme. Atât de dezamăgiţi cred că sunt oamenii”, mai spune el.

  • Ion Ţiriac anunţă o nouă investiţie MAJORĂ . In ce a băgat 200 mil. euro

    Miliardarul Ion Ţiriac, care deţine tur­ne­ul de tenis de la Madrid, vrea să con­struiască în jurul fostului Metro Otopeni şi al noului pationar Telekom Arena o uni­ver­si­tate sportivă pentru a reprezenta o nouă bază de pregătire a viitorilor campioni ai României.
     
    „În jurul patinoarului avem peste 30 de hectare de teren unde vom face o universitate sportivă aşa cum sunt în Statele Unite. Lângă patinoar va fi un bazin olimpic, o pistă de atletism, o sală cu 3.000 – 3.500 de locuri, poligon de tir, 10 terenuri de baschet, 12 de volei, 30 de tenis.
     
    Sportul este o industrie de miliarde, dar ai nevoie de pasiune“, a declarat Ion Ţiriac. El spune că o astfel de bază este interco­nectată, iar lângă un pationar întotdeauna există un bazin, deoarece căldura degajată de aparatele de răcire utilizate la pationar pot încălzi apa dintr-un bazin.
     

  • Premieră istorică: oamenii de ştiinţă au imprimat 3D corneea umană

    Cercetătorii au combinat celule stem de la un donator de cornee cu un gel derivat din alge marine şi colagen, obţinând o soluţie care poate fi tipărită.

    Cu ajutorul unei imprimante 3D această soluţie a fost tipărită în cercuri concentrice pentru a forma o cornee artificială, scrie FT.com

    Che Connon, profesor de inginerie tisulară la Univeristatea din Newcastle spune că această descoperire ar putea ajuta şi reduce lipsa la nivel global a corneei pentru transplant. În acest moment, în jur de 10 milioane de oameni pe an au nevoie de operaţii chirurgicale pentru a preveni oribirea rezultată în urma unei boli precum conjuctivita granuloasă. “Bio-gelul nostru este unic, o combinaţie de alginat şi colagen, şi păstrează celulele stem în viaţă în timp ce produce un material suficient de rigid pentru a-şi menţine forma, dar suficient de moale pentru a ieşi prin duza unei imprimante 3D.

    Corneele printate 3D vor mai fi tstate în viitor, dar cercetătorii speră că această tehnică să devină ceva obişnuit în cinci ani de zile.

     

  • Pericolul pe care îl ascunde utilizarea excesivă a smartphone-ului. Avertismentul psihologilor cu privire la acest comportament

     Acest studiu este unul dintre puţinele care examinează utilizarea smartphone-ului bazat pe ce fac oamenii şi nu pe ceea ce ţin minte, scrie Science Daily.

    Studiile de până acum nu au ajuns la o concluzie dacă utilizatorii sunt „dependenţi” de smartphone din cauza faptului că specialiştii nu s-au putut baza pe estimările oamenilor, altfel spus, elementul subiectiv a făcut ca rezultatele de până acum să fie inexacte. De obicei, oamenii au impresia că stau mai puţin pe telefon decât se întâmplă în realitate.

    Citiţi mai multe pe www.descopera.ro

  • Universitatea Bucureşti pune la dispoziţie peste 7.400 de locuri bugetate la licenţă, master şi doctorat

    Pentru programele de doctorat, perioada de înscriere este cuprinsă între 3 şi 20 septembrie 2018.

    “Fiecare facultate are propriul calendar, cuprins în perioada mai sus-menţionată. Datele pot fi consultate de toţi cei interesaţi pe website-urile facultăţilor. Pentru studiile universitare de licenţă, Universitatea din Bucureşti pune la dispoziţie un număr de 4.250 de locuri bugetate. Astfel, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine oferă 446 de locuri, Facultatea de Chimie 134 de locuri, iar Facultatea de Filosofie, 98. De asemenea, Facultatea de Fizică pune la dispoziţia candidaţilor un număr de 129 de locuri, Facultatea de Drept 273 de locuri, iar Facultatea de Istorie 185 de locuri”, transmite Universitatea Bucureşti.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O nouă descoperire de excepţie în România la marginea unui râu. Elucidează o parte ASCUNSĂ din istoria noastră

    O echipă internaţională de cercetători, condusă de dr. Zoltán Csiki – Sava de la Facultatea de Geologie şi Geofizică a Universităţii din Bucureşti, a descoperit şi a descris o nouă specie de mamifer preistoric, care a fost contemporan cu dinozaurii pitici din Transilvania, se arată într-un comunicat remis Descoperă de reprezentanţii Geoparcului Dinozaurilor Ţara Haţegului.
     
    Din echipa de cercetare au mai făcut parte paleontologi renumiţi la nivel mondial, printre care Mátyás Vremir de la Societatea Muzeului Transilvan din Cluj-Napoca, Stephen Brusatte de la Universitatea din Edinburgh (Marea Britanie), respectiv Meng Jin şi Mark Norell de la Muzeul de Istorie Naturală a Americii din New York. 
     
    Noua specie de mamifer, cu o vechime de 68 de milioane de ani, a fost identificată pe baza unui schelet parţial descoperit într-un sit de pe teritoriul Geoparcului UNESCO.
     
    ”La Litovoi studiile au început din 2014, când a fost descoperit specimenul respectiv (iunie 2014). Mai întâi a urmat prepararea, scanarea prin microtomografie computerizată, apoi studiul propriu-zis al specimenului şi al imaginilor digitale din tomograf”, a declarat  conf. univ. dr. ing. Zoltán Csiki – Sava (Facultatea de Geologie şi Geofizică a Universităţii din Bucureşti) pentru Descoperă.
     

  • O specie misterioasă de hominid cu creier complex precum omul modern duce la regândirea teoriei evoluţiei oamenilor

    H. naledi a fost descoperit în 2015, cauzând o revoluţie în domeniul cercetării evoluţiei omului prin combinaţia de caracteristici primitive şi avansate, scrie The Independent.

    „Am precizat atunci că H. naledi prezintă unele trăsături foarte complexe”, a precizat Lee Berger de la Universitatea Witwatersrand, unul dintre savanţii din spatele descoperirii iniţiale.

    Cea mai importantă trăsătură a fost aceea că hominizii îşi îngropau morţii într-o manieră ritualică, ceea ce sugerează un nivel de sofisticare ce nu a mai fost egalat în lumea hominizilor. „Acest lucru a cauzat dezbateri în mediul ştiinţific pentru că toată lumea zicea ‘nu se poate, are creierul prea mic’”, a adăugat Berger.

    Pentru a afla ce se întâmpla în capetele indivizilor din specia Homo naledi, Berger a apelat la ajutorul colegilor săi pentru a reconstrui digital, pe baza fragmentelor de craniu descoperite, interiorul craniilor. Astfel, în frunte cu Ralph Holloway, autorul principal al studiului de la Universitatea Columbia, s-a putut determina structura (exterioară a) creierului. Descoperirile au fost publicate în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences.

    Printre altele, s-a confirmat că, într-adevăr, Homo naledi avea un creier foarte mic, dar a prezentat complexităţi în multe regiuni, inclusiv în cele asociate cu emoţiile şi un lob frontal mare asociat cu limba.

    „Este prea devreme pentru a specula cu privire la limbă şi comunicare la Homo naledi”, a precizat co-autorul studiului, Shawn Hurst de la Universitatea Indiana.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro