A construit soţul o maşină de tăiat sticlă şi am început să facem tuburi pentru seringi în apartamentul nostru cu două camere„. Aşa descrie Gabriela Ştefănescu începuturile afacerii cu sticlă pe care a pornit-o în urmă cu mai bine de 20 de ani.
Acum, compania Adrian Sistem şi brandul Gabriela Seres vând în toată lumea, ajungând chiar să facă decorul vitrinei magazinului Cartier din Paris. Printr-o tehnologie folosită de puţini dintre sticlarii renumiţi ai Europei, suflarea printr-un tub de sticlă, specifică producţiei de obiecte de laborator, cei doi fac obiecte de decor cu preţuri care pornesc de la 10 euro şi pot să ajungă la 2.000 de euro, în cazul candelabrelor.
Acestea sunt vândute exclusiv pe pieţe din afara ţării şi au adus companiei soţilor Ştefănescu o cifră de afaceri de circa 400.000 de euro, în 2012. Implicarea lor într-o astfel de afacere nu este întâmplătoare: ambii au lucrat la o fabrică de sticlărie tehnică din Bucureşti. „În 1992, pluteau în aer privatizările şi începuse să se observe un dezinteres din partea conducerii fabricii„, spune Gabriela Ştefănescu. Deşi exista posibilitatea investiţiei în fabrica de sticlărie de laborator prin metoda MEBO (privatizare prin vânzare de acţiuni angajaţilor), cei doi soţi au preferat în acea perioadă să îşi deschidă afacerea lor, în propria locuinţă.
Cu un echi-pament improvizat şi bazându-se pe experienţa de la fabrică, au început să facă tuburi pentru seringi. „Am început să mă duc cu oferte pe la institute de cercetare şi, pentru că produceam mai ieftin decât fabricile de atunci, am reuşit să trăim o perioadă astfel„. Mai mult decât atât, au crescut afacerea şi au mutat-o într-un alt spaţiu, o casă închiriată, unde lucrau la sobe speciale cu trei oameni care veneau după amiaza „pentru că nu am îndrăznit să îi angajăm definitiv„.
Temerile lor au scăzut odată cu găsirea primului client din afara ţării şi comanda sa de sticle cu fruct în interior, foarte populare în acea perioadă. În paralel, au continuat să facă sticlărie de laborator iar, treptat, nici spaţiul din casă nu a mai fost suficient pentru comenzile primite.
DUPĂ ÎNCHIDEREA INSTITUTULUI NAŢIONAL DE STICLĂ – cu vaste spaţii de producţie şi unde se făcea odinioară fibră şi sticlă optică – cei doi au reuşit să închirieze un spaţiu la institut, în 1995.
Au urmat participările la târguri de specialitate şi promovarea mai mult „din vorbă în vorbă„ care au adus colaborările cu designeri internaţionali. Primul târg unde au expus a fost MACEF Milano, unde s-au prezentat cu „lucruri mărunte„.
Un italian i-a contractat atunci pentru mărturii de nuntă pentru câteva zeci de mii de euro. Apoi, un brand american de mobilă a dorit să îşi diversifice activitatea prin intermediul lor. Alături de acesta, Ştefănescu a început să conceapă produse noi, potrivite pentru interior, din segmentele Arts de la table şi decoraţiuni interioare.
Alte comenzi au venit din partea unor firme americane specializate în produse pentru masă şi decoraţiuni interioare, Anthropology, (cu care au semnat cel mai mare contract, în valoare de 50.000 de euro) şi Arte Italica, dar şi din partea unor designeri europeni cum ar fi francezii Laurence Brabant – pentru o colecţie de obiecte destinate mesei sau Matteo Messervy – care a folosit candelabrale de mari dimensiuni făcute în atelierul soţilor Ştefănescu în decorarea unor centre comerciale din Franţa şi chiar la vitrina magazinului de bijuterii Cartier.
„Produsele executate de noi au ajuns şi la o vitrină Hermes din Geneva sau Paris, ca urmare a colaborării cu designeri din străinătate„, spune Ştefănescu, pentru care nu este o problemă că designerii cu care colaborează nu obişnuiesc să menţioneze numele firmei sale când expun produsele. „Ei vând în nume propriu, iar produsele sunt luate din diverse ţări, de la firme care corespund gustului lor„. Deşi multe din produsele care se vând folosesc designul desenat de Gabriela Ştefănescu, ea respectă condiţiile celor care le vând în nume propriu.