Tag: securitate

  • Cum au reuşit cinci români care locuiesc în colţuri diferite ale lumii să construiască un business care a primit finanţare din Chile

    Lumea digitală în care trăim azi oferă o multitudine de oportunităţi pentru cei care vor să pornească acum un business tech chiar şi de la mii de kilometri depărtare. O echipă formată din cinci români, care trăiesc în colţuri diferite ale lumii, a reuşit să demonstreze acest lucru cu start-up-ul Cyber Dacians care a primit recent finanţare din Chile pentru dezvoltarea unui produs software de nişă pe piaţa soluţiilor de securitate cibernetică.

    Momentan, am intrat în faza programului Start-up Chile în care primeşti o finanţare de circa 13.000 de dolari pentru patru luni cu ajutorul cărora poţi să îţi dezvolţi businessul, ai acces la network internaţional – mentorat, antrenament de pitching, investitori, mai exact un pachet întreg de educaţie antreprenorială. După ce treci de această fază şi validezi produsul pe piaţă cu câţiva clienţi, poţi intra într-un alt program prin care poţi lua o finanţare curpinsă între 37.000 şi 75.000 de dolari, fără a fi nevoit să cedezi din participaţia în cadrul companiei. Este un program pe care îl poţi urma pe termen lung“, a declarat în cadrul ZF IT Generation Felix Staicu, cofondator şi International Business Development Manager în cadrul Cyber Dacians. El a adăugat că programul este oferit de Ministerul Dezvoltării din Chile pentru a atrage antreprenori internaţionali acolo şi pentru a dezvolta mediul de antreprenoriat. Ce face însă start-up-ul românesc Cyber Dacians şi cum de a ajuns să ia o finanţare chiliană?

    Povestea Cyber Dacians începe în 2018, când Mihai Bârloiu, cofondator şi CEO al firmei, împreună cu Felix Staicu şi alţi trei români – Radu Benga, Paul Barbat şi Tamas Bakos, au participat la un program organizat pentru românii stabiliţi în străinătate care vor să intre în mediul antreprenorial. În cadrul acestui program, Cyber Dacians a primit o finanţare nerambursabilă de 35.000 euro.

    „Am intrat în domeniul securităţii cibernetice în anul 2018 când am identificat posibilitatea de a participa la un program pe fonduri europene numit Start-up Diaspora organizat de Inceptus Cluj-Napoca, un program pentru români stabiliţi în străinătate pe domeniul lor de activitate puteau participa cu o idee de afaceri. Iar eu împreună cu Felix şi cu ceilalţi membri ai echipei am identificat securitatea cibernetică ca fiind domeniul care poate aduce plus valoare“, a povestit Mihai Bârloiu. El a precizat că start-up-ul a început cu servicii pentru teste de penetrare, având clienţi companii din Europa de Vest, America de Nord şi de Sud şi din Orientul Mijlociu.

    „Am avut şansa să accesăm oameni foarte valoroşi din punct de vedere tehnic. Avem în echipă foşti membri ai echipei naţionale a României care au participat la campionatele europene de securitate cibernetică şi au fost medaliaţi.“

    În urmă cu 7 luni, echipa Cyber Dacians a început să lucreze însă şi la un produs software propriu pentru a automatiza procesele de penetration testing. „Produsul se numeşte StageOne – este în fază de MVP şi practic prin acest produs facem pasul spre piaţa de Breach Automated Simulations. Este o nouă piaţă de securitate cibernetică, este o zonă de nişă. Nu sunt foarte multe companii în Europa care să deservească acest segment. Competiţia vine din SUA şi din Israel. În România, din cercetările noastre, suntem singurii care avem un astfel de produs şi care vrem să venim cu el pe piaţă în curând“, a punctat Mihai Bârloiu.

    Deşi nici el, nici Felix Staicu nu au background tehnic, ideea dezvoltării unui produs de securitate cibernetică a luat naştere în urma experienţei profesionale avute de cei doi.

    „Eu şi Mihai ne cunoaştem din liceu, am fost la acelaşi liceu şi la aceeaşi Facultate de Drept în România, iar apoi am făcut acelaşi masterat în securitate internaţională în Danemarca. Apoi, ne-am mutat amândoi la New York şi am lucrat pentru Misiunea României la ONU, unde am început să interacţionăm cu acest fenomen de securitate cibernetică. Nu avem un background tehnic, nu suntem experţi tehnici, dar înţelegem la un nivel strategic importanţa securităţii cibernetice. Fiind la New York, interacţionând cu securitatea cibernetică la nivel multilateral, la cel mai înalt nivel politic de pe planetă, ne-am dat seama că România are o capacitate extraordinară de persoane care nu este valorificată intern. Sunt multe companii străine care angajează români, dar nu sunt foarte multe companii de securitate cibernetică româneşti cu un impact internaţional”, crede Felix Staicu.


    CyberDacians

    Proiect: CyberDacians

    Ce face? Dezvoltă un produs de securitate cibernetică care automatizează procesele pentru testele de penetrare, aceasta fiind o nişă pe piaţa soluţiilor de securitate IT

    Finanţare totală atrasă: 45.000 euro

    Venituri 2020: 70.000 euro

    Ţintă venituri 2021: peste 100.000 euro

    Invitaţi: Mihai Bârloiu şi Felix Staicu, cofondatori Cyber Dacians


    Produsul de securitate cibernetică la care lucrează acum echipa Cyber Dacians se adresează pe de-o parte mediului educaţional – academii militare de poliţie şi intelligence, iar pe de cealaltă parte segmentului corporate. Fondatorii Cyber Dacians estimează că vor avea soluţia software gata pentru teste din vara acestui an, iar apoi după ce vor valida în piaţă produsul vor căuta noi surse de finanţare.

    „Suntem deschişi unei linii de finanţare după ce validăm produsul. Momentan nu avem nevoie de finanţare pentru că avem partea de servicii care susţine partea de dezvoltare de produs. Acum avem acest model hibrid – partea de servicii care ne ajută să construim produsul cu resursele proprii. Suntem deschişi la o finanţare în viitor şi în România şi în SUA, depinde de cerinţele investitorului şi de evaluarea companiei la momentul acela”, a subliniat Felix Staicu.

    Anul trecut, veniturile Cyber Dacians din zona de servicii de securitate cibernetică s-au situat la circa 70.000 euro, iar pentru anul curent start-up-ul mizează pe o creştere de minimum 50%.

    „Pentru anul acesta ne-am propus să creştem cifra de afaceri cu cel puţin 50%, mai ales având în vedere că suntem în această perioadă de pandemie care are ca şi efect direct digitalizarea pe plan economic care pe noi ne avantajează. Considerăm că acest obiectiv este realizabil şi ne îndreptăm deja spre această direcţie. Deja am început câteva contracte foarte lucrative la începutul acestui an şi estimăm o creştere de circa 50% doar în zona de servicii”, a precizat Mihai Bârloiu.

    În prezent, Cyber Dacians are clienţi din Europa de Vest, America de Nord şi de Sud, numărul total ajungând la peste 25. „În zona de securitate cibernetică, serviciile nu sunt oferite constant, lunar, ci sunt oferite atunci când clientul are nevoie”, a punctat el, adăugând că până acum pentru Cyber Dacians cea mai profitabilă este zona financiar-bancară – ATM penetration testing. „Aici am identificat câţiva clienţi care pot aduce venituri substanţiale. Deja aveam discuţii cu aproximativ cinci clienţi mari pe zona aceasta care provin din diverse zone geografice – de la Mexic şi Europa de Vest la Orientul Mijlociu.”

    Pe termen mediu, fondatorii Cyber Dacians au în plan să îmbine ambele segmente – şi cel de servicii, şi cel de produs propriu

    „O să menţinem departamentul de servicii în special pe zona de ATM penetration testing pentru bănci, iar pe zona de produs o să începem să creştem gradual. În următorii doi ani eu văd produsul într-o zonă matură, având deja cel puţin 10 clienţi pe ambele linii strategice – atât pe zona academică, cât şi pe zona corporate. Când spun 10 clienţi mă reder la 10 clienţi mari, contracte mari. Văd produsul ca fiind în primul rând un badge de onoare pentru România, fiind singurul produs de acest tip de pe piaţa locală”, a spus Mihai Bârloiu.

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.



    1. Streamerse

    Proiect: Streamerse

    Ce face? Platformă de streaming live şi la cerere dedicată organizatorilor de evenimente – concerte, piese de teatru, evenimente sportive sau conferinţe de afaceri

    Investiţie iniţială: 100.000 euro

    Ţintă venituri 2021: 3 mil. euro

    Invitat: Claudiu Câmpean, cofondator şi CEO Streamerse.net


    2. Simbound

    Proiect: Simbound

    Ce face? Platformă de simulare pentru marketing digital folosită în mediul educaţional şi ca training pentru angajaţii din companii

    Investiţie totală: 50.000 euro

    Ţintă de venituri 2021: 100.000 euro

    Invitat: Louis Havriliuc, fondator şi CEO Simbound


    3. Recomedica

    Proiect: Recomedica

    Ce face? Platformă de telemedicină

    Finanţare totală atrasă: 375.000 euro

    Evaluare proiect: 3,5 mil. euro

    Invitat: Eduard Cioroagă, cofondator şi CEO al Recomedica.


    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF împreună cu Banca Transilvania, Microsoft şi Telekom, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. În cadrul emisiunii sunt invitaţi şi antreprenori sau investitori care îşi povestesc experienţa în business şi dau sfaturi start-up-urilor.

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de mail zfitgeneration@zf.ro.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19,00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

  • Claudiu Năsui renunţă la directoarea acuzată de colaborare cu fosta securitate

    „Am încercat să mut o directoare din ministerul finanţelor în ministerul economiei. Voi renunţa la mutare”, anunţă, joi, Claudiu Năsui.

    El reaminteşte că Ministerul economiei şi energiei se împarte în două ministere.

    „Personalul se va împărţi între cele două ministere. O prioritate a zilelor acestea este organizarea ministerului, iar asta în acelaşi timp cu deblocarea schemelor de ajutor de stat aflate în derulare. Unii oameni îşi doresc să rămână în ministerul economiei, dar unii vor pleca. Din punct de vedere administrativ, am ca scop repar multe lucruri în minister. De aceea am căutat o persoană care să aibă experienţă în zona aceasta. Nu cunosc multă lume la stat, aşa că am căutat cât de bine am putut persoane. Am renunţat la numirea ei în calitate de secretar general tocmai din cauza dosarului CNSAS, dar m-am gândit că un transfer de la un minister la altul nu va fi problematic. Mutarea ei ar fi fost de pe postul pe care îl ocupă acum, pe fix acelaşi post la economie. Am renunţat la mutare. Îmi cer scuze pentru toată situaţia creată”, completează ministrul Economiei.

    Năsui a respins informaţii potrivit cărora familia sa „ar avea vreo treabă cu fosta Securitate”.

    „Văd că se reia minciuna că familia mea ar avea vreo treabă cu fosta securitate. Am crezut că minciuna aceasta se va termina odată cu campania. Ca să fie clar, familia mea nu a avut nicio legătură, de niciun fel, cu fosta securitate, nici înainte de revoluţie şi nici după”, conchide Claudiu Năsui.

    Premierul Florin Cîţu, ministrul Claudiu Năsui solicitase premierului Florin Cîţu să dispună „măsurile necesare în vederea emiterii deciziei prim-ministrului privind exercitarea cu caracter temporar prin detaşare, a funcţiei publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici de secretar general la Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, de către doamna Claudia Florina Prisecaru- funcţionar public de conducere, director general adjunct în cadrul Ministerului Finanţelor”.

    Miercuri seara, la Digi 24, Claudiu Năsui a declarat că Florina Claudia Prisecaru i-a fost recomandată ca profesionistă şi a aflat despre decizia din primă instanţă referitoare la colaborarea cu fosta Securitate chiar de la ea, în urma unei discuţii. Năsui a spus că nu există o decizie definitivă cu privire la colaborarea cu fosta securitate a Claudiei Florina Prisecaru.

    De asemenea, Năsui nu a comentat posibila apropiere a lui Prisecaru de fostul ministru al Finanţelor, Orlando Teodorovici.

  • Pentru prima oară de la aderarea României la UE, din 2007, Bucureştiul a câştigat competiţia pentru a găzdui o agenţie europeană

    Pentru prima oară de la aderarea României la UE, din 2007, Bucureştiul a câştigat competiţia pentru a găzdui o agenţie europeană – mai exact centrul de securitate cibernetică, instituţia care va decide unde vor merge investiţiile de aproape 5 miliarde euro ale întregului bloc comunitar în acest domeniu în următorii 7 ani. Câştigul principal pentru România? Găzduirea agenţiei cyber a UE va aduce la Bucureşti toate numele mari din întreaga lume din cybersecurity.

    Găzduirea Centrului European de Cyber, prima instituţie europeană care va avea sediul la Bucureşti, cu rolul de a gestiona investiţiile Uniunii Europene în domeniul securităţii cibernetice, va face din România un magnet pentru toţi jucătorii globali care dezvoltă şi oferă soluţii, servicii şi produse de tehnologie în domeniul securităţii cibernetice, care vor vâna un spaţiu gol în Capitală pentru a-şi deschide sucursale şi filiale în proximitatea structurii europene.

     „Cu siguranţă toate drumurile vor duce la Bucureşti. Vom observa că toate firmele mari de tehnologie vor fi atrase să deschidă birouri, puncte de prezenţă, sucursale, filiale în România, dacă nu au făcut asta deja. Vor dori să fie aproape de experţii din centru, să participe la seminarii şi la diverse activităţi împreună cu specialiştii din centru şi să afle oficial şi transparent despre viitoarele investiţii în securitatea cibernetică”, spune Dan Cîmpean, director general al CERT-RO (Centrul Naţional de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică) – autoritatea naţională competentă pentru securitatea reţelelor şi a sistemelor informatice.

    La finalul anului trecut, respectiv în prima parte a lunii decembrie, ministerul Afacerilor Externe a anunţat că România va găzdui Centrul Cyber al UE la Bucureşti, în urma unei selecţii la care au depus dosarele de participare şapte oraşe candidate – Belgia (Bruxelles), Germania (München), Lituania (Vilnius), Luxemburg (Luxemburg), Polonia (Varşovia), Spania (Leon) şi România (Bucureşti).

    „Punctul forte al României a fost buna pregătire diplomatică, un efort intens din ultimele luni. Ceea ce mă bucură este că mai multe instituţii în domeniul IT au colaborat pragmatic şi eficient pentru a aduce Centrul European Cyber la Bucureşti. Actualul ministru al Finanţelor Alexandru Nazare este liderul echipei interministeriale care a pregătit candidatura României pentru găzduirea centrului la Bucureşti şi care continuă şi acum negocierile şi pregătirile logistice, împreună cu Comisia Europeană”, a spus Dan Cîmpean. El a adăugat că găzduirea Centrului European Cyber la Bucureşti înseamnă mult pentru România, având în vedere că, din 2007 şi până în prezent, ţara a contribuit semnificativ la transformarea digitală şi la îmbunătăţirea securităţii cibernetice europene. „Faptul că găzduim la Bucureşti Centrul European Cyber este un rezultat remarcabil pentru România, o recunoaştere clară la nivel european al capabilităţilor, rolului şi potenţialului pe care ţara noastră îl are în acest domeniu.”

    Un alt câştig al României, generat de dezvoltarea Centrului European pentru Securitatea Cibernetică, va fi pe partea de forţă de muncă, deoarece experţi şi specialişti internaţionali vor dori să fie cât mai aproape de instituţia care ia ultimele decizii privind investiţiile în domeniul securităţii cibernetice la nivel european. „Acest centru va fi o agenţie europeană de dimensiune medie în care sperăm să activeze între 30 şi 40 de funcţionari europeni, până la jumătatea anului în curs. Cifra va creşte până la 80-100 de funcţionari europeni, până la finalul acestui an. Fiind funcţionari europeni, atât managementul, cât şi personalul vor fi selectaţi de Comisia Europeană. În plus, directorul executiv al unei astfel de agenţii nu este numit din ţara gazdă, în mod normal.”

    Centrul European de Securitate Cibernetică va derula investiţii în valoare de 4,5 miliarde de euro în proiecte care vizează domeniul secutităţii cibernetice, în următorii şapte ani. „Din suma totală, două miliarde de euro vor fi bani europeni, iar restul vor fi bani proveniţi de la statele membre UE.”

    Directorul general al CERT-RO spune că în prima fază, Centrul European Cyber va reprezenta un nou competitor pentru jucătorii din piaţa locală de IT, care va atrage specialişti români, deoarece reprezentanţii agenţiei vor căuta să angajeze în primul rând persoane cu experienţă în domeniu. Însă, în faza a doua, centrul va fi deschis şi pentru persoane la început de carieră, cu unu-doi ani de experienţă, ceea ce va genera, pe termen lung, o creştere a numărului de specialişti locali în domeniul securităţii cibernetice.

    „Aceşti experţi trebuie să aplice pentru poziţiile care vor fi deschise dar, din câte am văzut în draftul de regulament al centrului, se va pune accent pe expertiza şi capabilitatea dovedită a personalului. CV-urile vor conta mult. Pe termen mediu-lung va creşte numărul de experţi şi specialişti din domeniul securităţii cibernetice din România.”

    Centrul European va fi condus de un comitet director, la construcţia căruia vor participa toate ţările membre din Uniunea Europeană. Conform regulamentului publicat de Comisia Europeană, doar statele care vor participa şi din punct de vedere financiar în programele de securitate cibernetică derulate prin acest centru vor avea şi drept de vot, iar Comisia Europeană va deţine 50% din puterea de vot pentru a controla modul în care banii sunt cheltuiţi, a explicat directorul general al CERT-RO.

    De asemenea, Centrul European Cyber va avea şi un Consiliu Consultativ industrial şi ştiinţific care va fi un organism de specialitate consultativ ce va asigura dialogul constat cu sectorul privat, cu organziaţii ale consumatorilor şi cu alte părţi relevante.

    În plus, un procent semnificativ din personalul activ în Centrul European de Cyber vor fi experţi locali, a menţionat Dan Cîmpean.

    „Experienţa altor agenţii din diverse ţări UE arată că un procentaj semnificativ sunt experţi locali. Să nu uităm că România are o capacitate impresionantă în ceea ce priveşte expertiza în domeniul securităţii cibernetice, pe care o poate oferi acestui centru. Putem să ne aşteptăm ca 30-40%, poate chiar mai mult, din personalul acestui centru să fie reprezentat de experţi şi specialişti români”.

    În ceea ce priveşte nivelul salarial stabilit pentru specialiştii şi experţii ce vor lucra în cadrul structurii europene dedicate securităţii cubernetice, Dan Cîmpean spune că regulamentul este încă în faza de negociere, „dar, din câte ştim, agenţiile europene au o grilă proprie a salarizării care diferă de la o ţară la alta. Vor fi pachete salariale de agenţie europeană, care sunt atractive şi reflectă nivelul real pe care ar trebui să îl avem pentru toţi specialiştii din domeniu din ţară.”

    În plus, în urma deciziei de dezvoltare a unui centru european cyber, fiecare ţară membră a UE trebuie să dezvolte sau să desemneze o instituţie deja activă ca fiind Centrul Naţional de Coordonare, care să lucreze şi să colaboreze împreună cu Centrul European de la Bucureşti.

    „Acestea vor trebui create şi selectate de statele membre, împreună cu Centrul European. Sunt câteva cerinţe deja publicate pentru aceste centre – să le fie facilitat accesul la expertiză tehnologică în materie de securitate cibernetică, dar în special pe domenii cheie precum criptografia, servicii de securitate IT, detectare de intruziuni, securitate de sisteme, reţele, aplicaţii, protecţie a datelor.”

    Rolul Centrelor Naţionale va fi de coordonare cu industria securităţii cibernetice, cu sectorul public, cu incubatoare de business, cu comunitatea de cercetare.

    „Alegerea sau crearea acestui centru de coordonare va avea loc după propria strategie a fiecărei ţări membre UE, iar autorităţile vor trebui să aleagă. Vor fi ofiţeri de proiect, ofiţeri de legătură europeni care vor avea în sarcini interacţiunea cu autorităţile cheie din ţara gazdă. Vor interacţiona cu guvernul, cu ministere, cu alte autorităţi, vor defini programe şi acţiuni practice, activitatea principală a centrului european va fi derularea de programe finanţate din fonduri europene, dar nu numai, pentru securitate cibernetică.”

    Astfel, una dintre activităţile care ar trebui să se afle pe agenda actualului guvern al României este crearea sau desemnarea propriului Centru Naţional de Coordonare, care să intre în colaborare cu Centrul European Cyber. „Trebuie să reuşim rapid să derulăm împreună cu Centrul European Cyber programul de investiţii cu finanţare europeană. Dorinţa Uniunii Europene este să se înceapă cât mai rapid derularea acestor programe, cel mai optimist scenariu fiind în a doua jumătate a anului în curs”, a mai spus Dan Cîmpean.

    De asemenea, pentru dezvoltarea Centrului European Cyber România a propus patru variante de clădiri de birouri – fostul sediu al Institutului de Proiectare, Cercetare şi Tehnică de Calcul în Construcţii (IPCT SA), Vila Rosetti, Şoseaua Nordului 94W şi H Victoriei 109.

    „Urmează să se facă o selecţie fnală a variantei dorite. Toate clădirile respectă cerinţele Comisiei Europene. Nu ne aşteptăm la cerinţe excepţionale din punct de vedere al securităţii fizice sau informatice, cibernetice.”

    Momentan, reglementările şi regulamentul care vor sta la baza dezvoltării Centrului European de Securitate Cibernetică şi prin care se vor detalia modul de organizare şi de funcţionare a instituţiei sunt în faza de ngociere. „Sperăm ca la jumătatea lunii ianuarie să fie publicate şi disponibile tuturor”, a mai spus Dan Cîmpean. El a menţionat că principala provocare cu care se vor confrunta jucătorii din industria locală de IT, în 2021, va fi rprezentată de păstrarea şi menţinerea angajaţilor la locurile de muncă.

    „Să ne păstrăm şi să pregătim resursa umană va fi principala provocare. Oamenii sunt cei care mişcă lucrurile în domeniul securităţii cibernetice, care contribuie la educare, conştientizare în sensul cel mai larg. La nivel naţional, provocarea va fi menţinerea resursei umane active în domeniul securităţii cibernetice. Să nu uităm, România este unul dintre cei mai mari producători de creiere în acest domeniu. Ultimele statistici arătau că suntem a 6-a ţară la nivel global ca număr de absolvenţi pe specializări în securitate cibernetică, dar din păcate, în acelaşi timp, avem şi deficit de astfel de specialişti”, a conchis directorul general al CERT-RO.

     

    Artizanul Centrului European de Securitate cibernetică de la Bucuresti

    Alexandru Nazare, actualul ministru al Finanţelor, este liderul echipei interministeriale care a pregătit candidatura şi dosarul României pentru atragerea Centrului Cyber la Bucureşti, punând în lumină atuurile, avantajele şi contribuţia ţării în domeniul securităţii cibernetice.

    Ministrul Finanţelor se ocupă şi în prezent de negocierile şi pregătirile logistice ce trebuiesc puse la punct pentru dezvoltarea Centrul European Cyber împreună cu Comisia Europeană.

    Alexandru Nazare deţinea titlul de reprezentant al Guvernului României cu însărcinări speciale în domeniul securităţii cibernetice când a susţinut şi a ajutat la crearea dosarului care a adus României ocazia de a găzdui primul sediu al unei agenţii europeane.

  • Companiile româneşti majorează cheltuielile pentru soluţiile de securitate cibernetică la aproape 14% din bugetul IT, faţă de 11% în 2020

    Companiile locale intenţionează să aloce anul acesta pentru soluţiile de securitate cibernetică până la 14% din bugetele IT, faţă de media de 11% înregistrată în 2020, în contextul în care majoritatea managerilor români consideră că securitatea cibernetică reprezintă o prioritate şi un risc semnificativ, arată un studiu comandat de Safetech Innovations, companie românească de securitate informatică.

    „Chiar dacă vedem o creştere a valorii bugetelor alocate securităţii cibernetice, acestea sunt încă mici şi insuficiente în marea majoritate a cazurilor, având în vedere nevoile. Cea mai mare provocare pe care o vedem este percepţia că securitatea cibernetică reprezintă un cost fără o rentabilitate imediată a investiţiei”, spune Victor Gânsac, CEO Safetech Innovations.

    Potrivit studiului, 25% dintre companii estimează că bugetul lor de cheltuieli IT va creşte în 2021, 55% consideră că va rămâne la acelaşi nivel ca în 2020, în timp ce 4% dintre companii aşteaptă o scădere a cheltuielilor legate de securitatea cibernetică.

    Safetech Innovations estimează că piaţa românească de securitate cibernetică va creşte semnificativ începând cu acest an,  în contextul transpunerii Directivei NIS în legislaţia românească, pentru asigurarea unui nivel comun ridicat de securitate a reţelelor şi sistemelor informatice.

    Primul pas în punerea în aplicare a directivei s-a realizat în decembrie 2020, când operatorii de servicii esenţiale din sectoarele energie, transport, servicii bancare, infrastructuri ale pieţei financiare, sănătate, furnizarea şi distribuirea apei potabile, infrastructura digitală au fost obligaţi să notifice CERT-RO – autoritatea naţională competentă pentru securitatea reţelelor şi a sistemelor informatice – pentru înregistrarea în Registrul operatorilor de servicii esenţiale.

    Datele Safetech Innovations mai arată că 62% dintre companiile româneşti consideră că securitatea cibernetică reprezintă o prioritate cheie pentru afacerea lor. În acelsşi timp, companiile mari, cu peste 250 de angajaţi, acordă o atenţie mai mare securităţii cibernetice, 76% dintre acestea considerând că este importantă, comparativ cu doar 58% din IMM-uri.

    Soluţia antivirus rămâne cel mai comun serviciu IT utilizat atât de companiile medii, cât şi de cele mari şi a fost indicată ca măsură de protecţie principală, implementată de 86% dintre acestea. Alte metode de apărare a companiilor împotriva atacurilor cibernetice au inclus utilizarea Wi-Fi profesională (60%), investiţiile în securitatea reţelei (58%), precum şi recuperarea în caz de dezastru (45%).

    Studiul a mai indicat că 6% dintre companiile chestionate au suferit un atac de securitate cibernetică în perioada cuprinsă între septembrie 2019 şi septembrie 2020. Un sfert dintre companii au reuşit să restabilească sistemul în decurs de o oră de la atac, în timp ce 75% au restaurat sistemul în decurs de o zi. Una din zece companii s-a confruntat cu un incident de securitate cibernetică în ultimul an, între cele mai importante numărându-se întreruperea sistemelor informatice, încălcarea securităţii datelor personale şi distrugerea sau corupţia datelor.

    La sondajul cantitativ realizat de MIA Marketing pentru Safetech Innovations au participat 210 companii cu sediul în România. Companiile provin din sectoarele financiar şi bancar, energie, utilităţi, producţie şi retail online. Sondajul a fost realizat în lunile septembrie şi octombrie 2020 şi include răspunsurile managerilor responsabili în companii cu deciziile legate de investiţii în IT&C precum CEO, ofiţeri şefi de securitate şi manageri IT.

  • Traian Băsescu, nou dosar penal pentru fals în declaraţii

    Dosarul penal a fost deschis la Parchetul General care face cercetări urmare a plângerii formulate de Grupul de Investigaţii Politice (GIP) în data de 13 iulie 2020 împotriva lui Traian Băsescu, acuzat că declaraţiile depuse pe propria răspundere, înainte de a ajunge preşedintele României, parlamentar şi, acum, europarlamentar, au fost false.

    Plângerea GIP se bazează pe decizia Curţii de Apel Bucureşti din toamna anului 2019, prin care s-a constatat că Traian Băsescu a fost colaborator al fostei Securităţi.

     

  • Traian Băsescu, nou dosar penal pentru fals în declaraţii

    Dosarul penal a fost deschis la Parchetul General care face cercetări urmare a plângerii formulate de Grupul de Investigaţii Politice (GIP) în data de 13 iulie 2020 împotriva lui Traian Băsescu, acuzat că declaraţiile depuse pe propria răspundere, înainte de a ajunge preşedintele României, parlamentar şi, acum, europarlamentar, au fost false.

    Plângerea GIP se bazează pe decizia Curţii de Apel Bucureşti din toamna anului 2019, prin care s-a constatat că Traian Băsescu a fost colaborator al fostei Securităţi.

     

  • Filip Truţă, Bitdefender: De ce neglijează angajaţii protocoalele de securitate când nu muncesc de la birou

    COVID-19 a schimbat radical modul în care ne facem cumpărăturile, călătorim, socializăm şi lucrăm. Ca orice schimbare majoră, această deviere de la normal se dovedeşte greu de adoptat la mai bine de zece luni de la începutul pandemiei. O problemă notabilă o reprezintă lucrul de la distanţă – în special, respectarea politicilor de securitate când biroul s-a mutat oriunde.

     

    Cercetătorii au alocat anul acesta resurse considerabile nu doar pentru combaterea răspândirii virusului însuşi, ci şi înspre înţelegerea impactului pandemiei asupra vieţii de zi cu zi. În mediul de afaceri, studiile s-au axat pe impactul muncii din afara sediului asupra operaţiunilor. În industria IT, cu precădere în domeniul securităţii informaţiei, cercetătorii au observat o sporire a atacurilor cibernetice ţintite asupra angajaţilor, ei fiind deseori mai neglijenţi cu protocoalele de securitate sau mai uşor de păcălit de către grupările de criminalitate informatice interesate să ajungă în reţeaua companiei.

     

    Iluzia securităţii când muncim de acasă

    Încă de la începutul pandemiei, Bitdefender şi-a propus să înţeleagă cum exploatează infractorii informatici presiunile la care sunt supuşi angajaţii la distanţă. Un sondaj din acest an la care au răspuns 6.700 de profesionişti din IT arată că o treime se temeau că angajaţii care lucrează la distanţă, mai ales din confortul casei, sunt mai relaxaţi cu privire la securitatea IT. În acelaşi timp, administratorii IT au devenit tot mai îngrijoraţi de securitatea datelor şi sistemelor informatice. O serie de studii efectuate de diverse organizaţii au confirmat ulterior aceste temeri. De exemplu, un raport realizat de MobileIron arată că unu din trei angajaţi nu consideră securitatea sistemelor IT o prioritate. Iar un raport DTEX Systems dezvăluia ulterior că mulţi angajaţi încalcă protocoalele de securitate intenţionat, pentru a-şi masca activităţile online.

     


    În industria IT, cu precădere în domeniul securităţii informaţiei, cercetătorii au observat o sporire a atacurilor cibernetice ţintite asupra angajaţilor, ei fiind deseori mai neglijenţi cu protocoalele de securitate sau mai uşor de păcălit de către grupările de criminalitate informatice interesate să ajungă în reţeaua companiei.


     

    2020: locuinţa ca birou

    Unii experţi spun că soluţiile de securitate curente nu sunt eficiente în combaterea acestor riscuri. Deşi nu este o afirmaţie falsă, aceasta e doar una din faţetele problemei. Politicile lucrului la distanţă îi obligă pe angajaţi să trateze conexiunea wireless de acasă ca pe reţeaua de la birou. Şi pentru că mulţi nu o fac – fie din neglijenţă, fie că refuză – departamentul IT este bombardat cu alerte, majoritatea false sau neimportante. Acest zgomot de fond asurzitor împiedică administratorii IT să depisteze ameninţări reale care pot duce la o breşă de proporţii. În plus, nici arsenalul tehnic nu îi ajută de multe ori. Grupul The Ponemon Institute scoate la iveală această lacună într-un studiu unde jumătate dintre profesioniştii IT recunosc că soluţiile curente de securitate nu produc suficiente date pentru combaterea ameninţărilor sofisticate din ziua de azi.

    Nouă din zece breşe sunt rezultatul erorii umane, mai spune un raport Tessian publicat anul acesta. Jeff Hancock, profesor în comunicare la Stanford, oferă şi o ipoteză pentru riscurile generate de angajaţii la distanţă, spunând că ei sunt tentaţi mai degrabă să îşi ascundă erorile decât să le recunoască, de frică să nu fie judecaţi prea aspru de management. Un click dat în grabă pe un link fals primit în numele unei companii de curierat poate rămâne o greşeală pe care s-o ţinem ascunsă, fără să mai informăm echipa IT, îşi spun mulţi. Hancock sugerează însă că o cultură bazată pe încredere şi comunicare poate reduce considerabil riscul unei breşe din eroare umană. Errare humanum est, perseverare diabolicum.

     

    Cum securizăm veriga umană din lanţul slăbiciunilor

    Interviurile Bitdefender cu profesionişti IT în diverse ţări au arătat încă din prima parte a anului că organizaţiile nu aveau un plan de intervenţie pentru o situaţie ca cea generată de COVID-19. Pandemia a oferit astfel o lecţie importantă companiilor mici şi mari de pretutindeni. Acestea trebuie să integreze elementul uman în strategiile şi politicile de securitate. Angajaţii trebuie instruiţi şi trebuie să se simtă confortabil să raporteze potenţiale erori sau ameninţări care îi vizează. Directorii şi managerii trebuie să ajute departamentul IT cu soluţii capabile să depisteze şi să blocheze ameninţări moderne care trec nedetectate de soluţiile tradiţionale. Cu lucrul la distanţă aproape o normalitate, organizaţiile trebuie să includă factorul uman la baza strategiei de protecţie a datelor şi sistemelor informatice. E singura şi pentru a limita cât mai mult riscul unei breşe care poate să paralizeze întreaga organizaţie.


    Filip Truţă este analist în securitate informatică, Bitdefender

  • Securitate în cloud

    „Am dorit să creăm un produs care să ajute companiile în a-şi proteja datele în cloud, ne interesează foarte mult ca aceste companii să beneficieze de soluţii care să le ajute să rămână competitive în acest mediu dinamic de cloud computing, în primul rând să adopte partea de cloud. Dacă firmele nu-şi mută datele şi procesele interne în cloud vor rămâne mult în urmă, în spatele competiţiei”, a precizat în cadrul emisiunii ZF IT Generation Ovidiu Cical, fondator şi CEO Cyscale. Proiectul Cyscale a luat naştere anul trecut, activitatea începând în luna ianuarie. Compania în schimb a fost fondată anterior, la finele anului 2018.
    „Alţi doi cofondatori, Manuela Ţicudean şi Andrei Milaş, erau disponibili şi au început să lucreze la companie. Eu nu m-am putut alătura chiar de atunci pentru că aveam nişte contracte de onorat cu nişte companii din Europa. Noi am pus bazele arhitecturii produsului, am discutat despre ce vrem să acoperim cu acest produs şi am început efectiv lucrul la produs”, a povestit el.
    Start-up-ul local a dezvoltat o platformă care agregă mediile cloud şi realizează o analiză de risc pentru informaţiile stocate astfel. Cyscale se pregăteşte să lanseze platforma pe piaţă în această toamnă, startup-ul reuşind deja să obţină o primă finanţare.
    „Noi am primit deja o finanţare, după un an în care am funcţionat cu finanţarea asigurată de noi. În urma programului de accelerare de la Techcelerator, care este în parteneriat cu fondul de investiţii Gapminder, am reuşit să accesăm o finanţare de 100.000 de euro. Am luat încă doi programatori cu contract. Acordul cu Gapminder se poate ridica potenţial până la 200.000 de euro.”
    Start-up-ul are planuri şi mai mari, de a accesa fonduri europene de aproape 3 milioane de euro, a dezvăluit Ovidiu Cical.
    „Tot în 2020 ne dorim să facem un alt pas foarte important şi anume am pregătit toată documentaţia pentru a aplica la un grant european. Urmează să cerem prin acest grant 2,8 milioane de euro, din care 70% reprezintă fonduri nerambursabile. Vom aplica în octombrie urmând ca până la finele anului să primim rezultatul”.
    Totodată, start-up-ul are în plan să atragă o finanţare de 200.000 de euro prin intermediul platformei de crowdfunding Seedblink, fondurile urmând să fie utilizate pentru expansiune.
    „Ne gândim foarte serios să ne listăm pe Seedblink, cu o campanie de crowdfunding unde oricine are un minim de 2.500 de euro poate investi în visul nostru, dacă ei cred şi noi îi convingem că poate fi un vis comun. Avem în plan să ridicăm o rundă de 200.000 de euro cu care să scalăm iar pentru asta suntem dispuşi să dăm 10% din companie”, a menţionat antreprenorul.  „Avem în plan să lansăm campania în mai puţin de o lună“, a adăugat el.
    Planul companiei este să se extindă la nivel global, primele două ţinte fiind două dintre cele mai mari economii de pe continentul european. „În industria de cloud computing, care este într-o creştere alertă, se întâmplă extrem de multe în acest spaţiu şi foarte, foarte multe companii şi tehnologii inovatoare sunt prezente pentru a ajuta adopţia şi securizarea cloud-ului. Noi am început doar recent să discutăm cu diverse companii despre partea de vânzare, despre cum să le plasăm produsul în mâini dar în principal am început aici în România, unde primim foarte mult feedback, avem foarte multă deschidere din partea companiilor pentru că vor să ne ajute să dezvoltăm un produs la nivel global, ceea ce pentru noi este foarte, foarte plăcut. Am început în România şi vrem uşor, uşor să ne extindem către vest.Vizăm ca principale pieţe Germania şi Anglia, acestea sunt ţinte pentru 2020 dar cu siguranţă, dacă vrem să ne gândim la nivel global, piaţa din SUA, care este cel mai mare consumator de cybersecurity din lume şi cel mai mare generator de tehnologii, este o piaţă unde trebuie să fim”.


    Proiect: Vestinda
    Ce face? Platformă care monitorizează, automatizează şi eficientizează plasamentele financiare
    Necesar de finanţare: 200.000 de euro
    Invitat: Alin Breabăn, fondator Vestinda


    Proiect: Cleany
    Ce face? Platformă care face legătura între furnizori de servicii de curăţenie şi clienţi persoane fizice sau juridice
    Necesar de finanţare: 300.000 de euro
    Invitat: Alex Pană, cofondator Cleany


    Proiect: AgriTech Center
    Ce face? Platformă B2B de tip marketplace pentru domeniul agriculturii
    Necesar de finanţare: 500.000 euro
    Invitat: Adrian Badea, cofondator AgriTech Center


    Proiect: FieldVibe
    Ce face? Aplicaţie mobilă de tip jurnal-organizator al lucrărilor pentru instalatori, electricieni şi alţi furnizori de servicii pe teren
    Invitat: Adrian Cucerzan, product manager FieldVibe, are în plan să adauge noi funcţii pentru clienţi


    Proiect: Flipsnack
    Ce face? Soluţie software ce permite crearea cu uşurinţă a unei publicaţii online – de la cărţi, reviste, cataloage la rapoarte sau albume foto
    Ţintă de venituri 2020: 6 milioane de euro  
    Invitat: Janina Moza, marketing manager Flipsnack


    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF împreună cu Banca Transilvania şi casa de avocatură Stratulat & Albulescu, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. În cadrul emisiunii sunt invitaţi şi antreprenori sau investitori care îşi povestesc experienţa în business şi dau sfaturi start-up-urilor.
    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19:00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

  • ”După 30 de ani“ rupe tăcerea. Dezvăluiri despre începuturile lui Mugur Isărescu şi despre cei care au preluat puterea după căderea comunismului

    ♦ El vine cu informaţii inedite despre cei care au ajuns atunci la putere ♦ Secăreş vorbeşte despre numirea lui Mugur Isărescu la conducerea BNR în septembrie 1990 şi despre faptul că acesta refuzase înainte postul de ministru adjunct al finanţelor ceea ce l-a nemulţumit pe Petre Roman, cel care preluase conducerea Guvernului.

    1. Discuţia asta despre începutul reformelor în sectorul financiar-bancar şi mai ales despre „schimbarea la faţă“ a BNR se încadrează în mod natural în alta, despre ceea ce numesc „tranziţia timpurie“ – primele reforme care au aşezat drumul către democraţia liberală şi desigur către economia de piaţă. În această privinţă rămân încă – la 30 de ani şi mai bine după începutul schimbării – tot felul de „basme“, de clişee… Ceea ce ar trebui spus poate de la bun început este faptul că în acei primi ani în România „s-au mişcat“ o mulţime de lucruri…

    2. Iar această discuţie are şi ea o componentă şi importantă, şi con­troversată. Este vorba despre oameni. Cu ce oameni „s-au mişcat“ lucrurile? Cine i-a inventat? Cine, al cui era? Şi mai departe: cine, ce a făcut? De altfel, şi în primul articol, din 4 septembrie, apar întrebările astea şi explicit şi în subtext. Cine era şi cum a apărut Mugur Isărescu? Ce au propus sau făcut Severin şi Dijmărescu?

    3. Aceste întrebări au fost prezente şi după Revoluţie, prin ianuarie şi februarie ’90. Pentru că şi Severin şi Isărescu… şi alţii apar „în filmul ăsta“ de la început. Cine îşi mai aduce aminte că înainte de a pleca la Washington, Mugur Isărescu a fost membru al Comisiei de politică externă a CFSN? Apoi membru al parlamentului provizoriu – e vorba de CPUN, din partea CFSN, alături de mine, de Ioan Mircea Paşcu, de Adrian Severin, Dan Mircea Popescu, Adrian Năstase şi alţii – ca „independenţi“… Rămânând, noi toţi, membri ai Comisiei de politică externă. În ce mă priveşte, devenisem, în 27 decembrie ’89, vicepreşedinte al acestei comisii şi împreună cu colegii deja menţionaţi „ne băgam nasul“ din primele zile în hotărâri de politică internă, pentru că „aveau implicaţii externe“. De pildă, în decretul referitor la paşapoarte, dar mai ales în cel care deschidea drumul iniţiativei private în România – care iniţial era mai prost decât cel al lui Ceauşescu privind „mandatarii“.

    Aşa că a apărut imediat întrebarea: cine sunt „băieţii“ ăştia – care nu erau chiar „băieţi“, aveam vreo 40-42 de ani; Severin era cel mai tânăr: avea 33. Asta pentru că se puseseră deja etichete: în peisajul vremii unii erau oamenii ruşilor sau ai francezilor, ai americanilor… Brucan îi avea în spate şi pe americani, şi pe ruşi… Nu puteai să nu te întrebi cum… Mazilu venea din Securitate, dar fusese dizident şi publicase raportul pri­vind drepturile omului în Ro­mâ­nia… ăştia ai cui sunt? Pentru ca lucrurile să fie foarte limpezi – apropos de Securitate şi de cine, ce a făcut – la puţină vreme am avut o discuţie cu rezidentul CIA din ambasada ame­ricană – care ar fi trebuit să ştie cel mai bine aceste lucruri – şi atunci când a fost vorba de „numele de pe listă“ care proveneau din aşa-numitul Grup de la ADIRI, nu a avut nici o obiecţie…  

    4. Vorbeam de „tranziţia timpurie“. în ’89, ţara noastră stătea cel mai prost în Europa Centrală şi de Est în privinţa aşezării pe linia de start a schimbărilor, a ruperii de comunism. Nu avusese loc nici un fel de dezbatere publică sau în partid privind reformele necesare, nici o pregătire sau vreun fel de „pre­tranziţie“. Mai rău, din punct de vedere politic nu mai eram pe nici o agendă. România risca să cadă în gol. Ce furtuni aveau să se abată asupra noastră? Şi totuşi, această „tranziţie timpurie“ a avut de a face cu un anume „stoc de expertiză“ de care, de bine, de rău, România a dispus în acel moment. E vorba de oameni din aşa-numita „tehnostructură“, din administraţie sau chiar din partid care îl urmau pe Ion Iliescu – vezi discuţia despre nivelurile 2 şi 3… Dar nu a fost doar asta… Nu poţi să începi reforme cu oameni care nu ştiu despre ce e vorba, nu şi-au pus întrebările practice relevante sau, vorba lui Florin Georgescu, nu au citit acele câteva „cărţi groase“ de care o să ai nevoie… Cel puţin câţiva oameni – sigur, nu doar ei – existau pe la Institutul de Economie Mondială ( IEM) – Mugur Isărescu, Eugen Dijmărescu, Napoleon Pop, Victor Babiuc, Adrian Constantinescu, Petru Rareş, la Institutul de economie naţională – înainte de „aducerea la cârmă“ a lui Bârlădeanu, Bogdan Teodoriu era preşedintele Comisiei economice a CFSN, la Institutul de ştiinţe politice – sigur, fusese „înghiţit“ de Academia „Ştefan Gheorghiu“, aşa şi, la Centrul de Istorie şi Teorie Militară (unde lucrasem şi eu în anii ’70) – Ioan Talpeş şi Mihail Ionescu, la Universitatea din Bucureşti – nu l-aş uita pe Cătălin Zamfir… Unii dintre aceşti oameni petrecuseră ceva timp la pregătire, în institute de cercetare – aflate atunci în prim planul relaţiei Est-Vest – din Occident, de la Institutul de Studii de Securitate Est-Vest (IEWSS) la NY, la Seminarul de la Salzburg sau la universităţi din Marea Britanie: eu, Ioan Mircea Paşcu, Mugur Isărescu, Petru Rareş şi alţii.

    Mai mult, de prin ’87-’88, după reorganizarea ADIRI, în cadrul Secţiei de politică externă şi relaţii internaţionale pe care am condus-o, au avut loc lună de lună şi chiar mai des discuţii în legătură cu caracterul şi implicaţiile schimbărilor în curs în lume şi desigur în URSS şi în Europa Centrală şi de Est. Era greu să discutăm atunci despre „castravete“ într-un mod explicit, dar măcar începeam să formulăm întrebări cu relevanţă practică. De multe ori discuţiile plecau de la „introducerile“ făcute de oaspeţii noştri străini. Poate nu era „mare lucru“. Dar era un pas. Ne gândeam la momentul când va cădea „şandramaua“… Participanţii erau, de regulă, alături de cei din domeniul relaţiilor internaţionale, apărare şi securitate internaţională (Vasile Secăreş, Ioan Mircea Paşcu, Dan Mircea Popescu, Cornel Codiţă, Ioan Talpeş, Mihail Ionescu), oamenii de la IEM: Mugur Isărescu, Eugen Dij­mărescu, Napoleon Pop, dar şi specialişti din alte instituţii academice sau de cercetare ca Adrian Severin, Daniel Dăianu, Dorel Şandor, Adrian Năstase, Lazăr Comănescu. Să nu uităm că asta se întâmpla într-o perioadă în care nimic nu era limpede. Dacă în cadrul unei întâlniri „private“ pe care am avut-o, în aprilie ’86, la Con­siliul Securităţii Naţionale la Washington, cu Paula Dobriansky, care răspundea de regiunea noastră, aceasta îmi spusese că „nu mai durează mult“, Secretarul de Stat Baker avea să afirme că „anyone who tells you they knew it was going to happen, well they’re blowing smoke at you“. Se gândea, cineva, cu adevărat la căderea zidului Berlinului? A prevăzut cineva Revoluţiile din Est? Nu.

    Ca să vorbesc doar de ’89, din aprilie până în toamnă am discutat în mai multe rânduri despre reformele din Est – care vin „ca urmare a lipsei de rezultate a sistemului economic socialist“ –  dar şi despre „faza de instabilitate“ legată de incertitudinile create de evoluţiile din Est, despre diferenţierea care se producea în Europa Centrală şi de Est – vezi posibilitatea ca Polonia şi Ungaria să intre în AELS (Ungaria) sau în Piaţa Comună, dar şi despre „involuţia CAER“ – unde timp de 40 de ani „nu s-a întâmplat nimic“. În toamnă, discuţiile de la ADIRI intrau încet, încet, în „ochiul ciclonului“, cu ideea tot mai prezentă că schimbările nu aveau cum să ocolească România.

    5. După Revoluţie – şi acum, din nou – s-au spus o mulţime de prostii despre toate aceste lucruri. Că IEM era o „unitate“ a Securităţii iar dezbaterile de la ADIRI s-au făcut „cu voie de la stăpânire“. Păi e mai degrabă… altfel! IEM era, sub conducerea academicianului Murgescu, un institut de elită, care funcţiona la standarde extrem de ridicate. Cercetătorii de acolo ştiau „meserie“. Murgescu crease o adevărată şcoală, care avea să-şi arate valoarea în vremurile de după ’89. Dar IEM era implicat direct în relaţiile României cu FMI şi BM şi în agenda clauzei cu SUA. Aşa că exista o supraveghere continuă a insti­tu­tului pe linia contrainfor­ma­ţii­lor (şi a informaţiilor): erau oamenii de acolo vulnerabili la acţiunea externă de informaţii? Asta era preocuparea Securităţii, nu altceva.

    ADIRI… „cu voie de la stă­pâ­nire“? O fi fost… Reorganizarea o de­cisese MAE. Dar contează până la ur­mă ce se întâmpla acolo. Ce se discuta. Nu prea auzeai acolo luări de cuvânt în apărarea regimului, într-o perioadă de reaşezare majoră a lumii. în vremea aceea cam ştiam cine, ce reprezenta într-un domeniu sau altul – sigur, în legătură cu agenda noastră – şi am încercat să îi avem aproape pe cei care contau. Nu am reuşit în toate cazurile, dar la ADIRI participau oameni pe care te puteai baza. Mai în glumă, mai în serios, Eugen Dijmărescu „s-a plâns“, la un moment dat, că nu se mai simte în largul său atunci când au loc reuniunile noastre – în încăperea de la etaj a Casei Titulescu – mereu „bâzâie“ ceva în frumoasa comodă de lângă masa de consiliu… ştiu şi eu?! Nu pot să nu amintesc aici că academicianul Murgescu – din păcate această personalitate uriaşă, care putea să mai joace un rol important, mai ales după ’89, a murit în acea vară – era la curent cu aceste discuţii de la ADIRI. După Revoluţie, soţia lui avea să-mi spună că acesta îşi exprimase preocuparea cu privire la „ceea ce fac copiii ăştia acolo“, pentru că „au început să fie neglijenţi“ şi „era nevoie să fim protejaţi“. Nu ştiu ce putea însemna asta, dar îmi amintesc cu căldură acest moment.

    6. După Revoluţie, acel grup, acea echipă de la ADIRI – care nu avea neapărat o existenţă formală – avea să dobândească o realitate politică. Întâi în cadrul Comisiei de care vorbeam – i-am propus lui Brucan – care o conducea, nominal – o listă pe care a acceptat-o şi ne-a dat mână liberă, chiar ne-a lăsat în pace, iar mai apoi, de la începutul lui februarie, dobândind un fel de dublă înfăţişare „administrativă“, ca „grup de analiză politică“, cu geometrie variabilă, pe lângă preşedintele CPUN, Ion Iliescu. Această echipă punea împreună personalităţi puternice, cu expertize diferite, aproape tot ce trebuia, complementare şi compatibile, şi obişnuite să lucreze în echipă – ceea ce avea să fie un avantaj imens în perioada următoare. Lucram nu doar în Palatul Victoria (şi mai apoi la Patriarhie), ci şi în diferite baze ale armatei, care asigurau şi liniştea necesară, şi confidenţialitatea. Nu cred că a uitat cineva momentele în care Puiu Paşcu deschidea laptopul – era probabil printre puţinele din România atunci – şi scria direct analizele şi concluziile la care ajungeam în discuţiile noastre.

    7. Cum am ajuns efectiv în domeniul politic? După Revoluţie, se trăgea încă în Bucureşti, o parte sau cam tot grupul acesta ne-am întâlnit la ADIRI – noi la etaj, la parter, oamenii care refăceau PNŢCD-ul – şi apoi la IEM, unde Dijmărescu era deja director (sau cam aşa ceva) – în glumă, am spus atunci că ar putea fi vorba de „grupul de la Trocadero“, deşi nu am călcat în restaurantul de lângă IEM – ca să stabilim ce facem mai departe: grup de expertiză sau intrăm în politică?! Ni s-a alăturat atunci şi Alin Teodorescu, care avea să plece la GDS. După discuţia mea cu Ion Iliescu din 27 decembrie ’89, „drumul avea să fie făcut mergând“.

    8. Dar momentul de răscruce a fost la sfârşitul lui ianuarie ’90. Devenisem tot mai nemulţumiţi de ceea ce se întâmpla la vârful CFSN în legătură cu lucrurile afirmate, cu direcţia în care trebuia să mergem, cu ceea ce trebuia făcut. Sigur, în ceea ce ne priveşte, ne ocupam de „ograda politicii externe“, puneam pe hârtie recomandările care vizau reaşezarea relaţiilor noastre internaţionale. Aveam o legătură superbă cu Corneliu Bogdan, secretar de stat în MAE, revenit de la Washington. Din păcate el avea să moară la puţină vreme, în ianuarie. Celac, prietenos, dar nu prea încântat că „îi stăteam în spate“, ne numea ironic „cabinetul 2“.

    Dar nu era de ajuns. Chiar dacă am continuat să ne „amestecăm“ şi în alte lucruri. Ne preocupa tot mai mult faptul că acceptarea noastră în lumea liberă şi în general „reintrarea noastră în joc“ aveau de a face cu acţiunea hotărâtă pentru schimbarea din temelii a societăţii româneşti, a economiei, a statului, a guvernării. Ca să nu mai spun că, din păcate, lucrurile erau şi mai complicate. Cum aveam să aflăm mai tărziu, nu câştigasem o revoluţie, ci „pierdusem un război“ – războiul rece. Aşa că i-am trimis o scrisoare preşedintelui CFSN, Ion Iliescu, în care afirmam că nu s-au spus şi nu s-au făcut o grămadă de lucruri. Credeam, mai departe, că programul de guvernare trebuia să exprime clar „ruptura cu vechiul sistem şi cu ideologia care a stat la baza sa“ sau într-un alt paragraf, „ruptura cu sistemul politic, economic şi social totalitar“, să formuleze „opţiuni fundamentale privind sistemul politic şi economic al ţării, inclusiv în chestiunea proprietăţii“ şi „etapele trecerii economiei către mecanisme de piaţă“, precum şi hotărârea „de a edifica structuri compatibile cu cele similare existente în ţările europene dezvoltate“. Spunea cineva mai clar lucrurile astea… atunci? Mai târziu, tot noi, „independenţi“, totuşi, am făcut programul FSN. Virgil Măgureanu, care era consilierul politic al lui Ion Iliescu, a socotit scrisoarea „cam obraznică“ şi a cerut schimbări. Am spus că rămâne aşa cum este.

    Surpriza a fost că Ion Iliescu a acceptat ce spuneam acolo şi în cursul unei discuţii, începute spre miezul nopţii şi care s-a prelungit mult după aceea, ne-a cerut să lucrăm cu el. Am devenit membri ai parlamentului provizoriu; Severin avea să aibă o contribuţie esenţială în punerea la punct a coordonatelor constituţionale ale perioadei; singura critică solidă a programului de guvernare prezentat de Petre Roman în CPUN a venit din partea noastră; mai tărziu, Severin a intrat în guvern ca subsecretar de stat, cu un rol cheie în proiectarea reformelor, iar Mugur Isărescu a plecat la Washington pentru a restabili relaţia noastră cu FMI şi BM şi desigur cu SUA (clauza şi celelalte). După alegeri, mulţi membri ai acestui grup au intrat în parlament şi apoi în guvern, iar cealaltă jumătate a constituit echipa de la Cotroceni – aveam să conduc noua administraţie prezidenţială, iar Ioan Mircea Paşcu, Dan Mircea Popescu, Ioan Talpeş şi Florin Vasilescu mă secundau în departamentele de politică externă, politică internă, securitate naţională, drept şi administraţie publică. Am avut discuţii intense cu Petre Roman în legătură cu noul guvern. Mai ales că Petre „uitase“ ce stabilisem în legătură cu poziţia lui Severin, aşa că am ajuns la „invenţia“ care restabilea rangul de viceprim ministru pentru „asistentul prim-ministrului pentru reformă…“. De asemenea, cu preşedintele Ion Iliescu şi cu prim-ministrul în legătură cu numirea lui Adrian Năstase la MAE, pe care amândoi îl vedeau doar ca secretar de stat, nu ca ministru: aproape „ne-am certat…“.

    9. Treptat, acţiunea oamenilor de care vorbesc a început să răspundă unei anumite viziuni despre reforma economiei şi a statului. Sigur, exista şi aşa-numitul „plan Postolache“, şi programul noului guvern, dar se articula şi o concepţie practică a soluţiilor de care aveam nevoie. Din primăvară ni se alăturase Vladimir Pasti (la recomandarea lui Cătălin Zamfir). Datorită lui am introdus, în ceea ce pregăteam pentru preşedintele Iliescu, aşa-numitele „war games“, care analizau problemele şi propuneau variante de acţiune. Surprinzător sau nu, Ion Iliescu s-a adaptat foarte bine acestui instrument. Chiar dacă uneori lua decizii dincolo de opţiunile propuse… A funcţionat multă vreme efortul nostru de coordonare – lunch-ul luat în fiecare sfârşit de săptămână la Cotroceni cu participarea prietenilor de la guvern şi a noastră, a celor de la preşedinţie. Brucan „bătea câmpii“ despre „echipa reformei“ de la guvern şi „conservatorii“ care îl consiliază pe Iliescu. Evident, o prostie. Ca să dau doar un exemplu: seara târziu, înainte de discutarea Legii 31 în parlament, m-a sunat Severin să-mi spună – lucru pe care nu îl ştiam – că Bârlădeanu şi Marţian, preşedinţii celor două camere ale parlamentului, sunt în biroul preşedintelui pentru a-l convinge să oprească legea. Am intrat în „întâlnirea de taină“, iar preşedintele Iliescu, care avea obiceiul să asculte şi să cântărească argumentele, a acceptat ce spuneam şi a înclinat balanţa. Am revenit la ceea ce era stabilit.

    10. Aici ar trebui spus un lucru. Adesea soluţiile pe care le aveam în vedere derivau din sfaturile primite de la instituţiile internaţionale de la Washington. şi atunci, şi mai târziu, am avut destule îndoieli în privinţa unora dintre soluţiile primite „de afară“. Unele aveau să se dovedească dezastruoase. Ideea era însă că „ei ştiu“ ce trebuie făcut. Mult mai târziu avea să ne spună de pildă Jeffrey Sachs – la Clubul BNR – că de fapt „nu prea ştiau“ iar unele abordări erau eronate. Atunci la ordinea zilei părea să fie alt reper, pe care îl înţelegeam foarte bine. Iar mai târziu a ajuns la Mugur şi ca mesaj limpede, explicit pentru preşedintele Iliescu: problema tranziţiei era politică şi nu economică; trebuia „să trecem Rubiconul“, ca să nu mai existe cale de întoarcere.

    11. Imediat după alegeri a început să ne preocupe problema băncii centrale şi a sectorului bancar. Reforma avea nevoie nu doar de un program ferm al guvernului, ci şi de o „ancoră“ – în altă zonă a politicii economice, cea monetară, cea a stabilităţii financiare – capabilă să ne ajute să ţinem drumul drept, dincolo de avataruri guvernamentale sau de ciclul electoral… Am avut o discuţie cu Ioan Mircea Paşcu despre soluţia rechemării lui Mugur Isărescu de la Washington pentru a prelua conducerea BNR. De fapt, ideea a fost a lui Puiu Paşcu. Nu aveam, nici unul dintre noi, vreo îndoială în privinţa valorii lui Mugur Isărescu. Participasem amândoi la susţinerea tezei lui de doctorat – o premieră a vremii – ca „învăţăcel“ al profesorului Kiriţescu. Evident, primul pas pe care l-am făcut, ca şef al Departamentului politic de la Cotroceni a fost să supun această soluţie preşedintelui Ion Iliescu. Acordul său a fost imediat. Aşa că Puiu Paşcu i-a scris lui Mugur la Washington (şi păstrează în arhivă răspunsul lui pozitiv) şi avea să discute cu Petre Roman în avion, pe 8 iunie 1990, revenind de la reuniunea Pactului de la Varşovia. Petre avea o nemulţumire pentru că Mugur refuzase anterior postul de adjunct la Finanţe. Am abordat şi eu subiectul cu prim-ministrul Petre Roman. Chestiunea a ajuns apoi la Severin cu care discutasem direct de la bun început – şi la Dijmărescu, care era la Finanţe – şi ca urmare pe masa guvernului, pentru „a se face hârtiile“. Odată bătută în cuie decizia, Mugur a venit la Bucureşti pentru discuţii, a fost instalat ca guvernator, iar Severin a ţinut discursul trebuitor – „ziditor“, cum ar fi zis Victor Opaschi, pe care îl adusesem la preşedinţie să se ocupe de relaţia cu biserica (cu cultele). Mugur însă s-a întors la Washington pentru a pune la punct plecarea de la post. Avea să revină în ţară împreună cu noi la începutul lui octombrie – îl însoţeam pe preşedinte la Sesiunea Adunării Generale a ONU de la New York – pentru a-şi prelua efectiv misiunea. Liviu Mureşan, fost consilier al lui Petre Roman, acum liderul majorităţii în Cameră – care se alăturase acestei echipe de prin februarie ’90, la fel ca Bogdan Teodoriu sau ceva mai târziu, Florin Georgescu, revenit din SUA – avea să-i spună lui Mugur că „a preluat o bancă goală“.

    Prof. dr. Vasile Secăreş a fost în anii ‘90 consilier prezidenţial în mandatul lui Ion Iliescu, a fondat şi a condus SNSPA. Acum este preşedintele Consiliului de Administraţie al Eximbank

  • Lidera opoziţiei din Belarus susţine că Securitatea a ameninţat-o că o taie în bucăţi

    Declaraţia a fost făcută prin intermediul avocatului deoarece Kolesnikova se află în detenţie.

    Lidera opoziţie din Belarus, Maria Kolesnikova, a declarat că ofiţerii de securitate i-au pus o pungă pe cap şi au ameninţat că o vor ucide atunci când au încercat să o ducă cu forţa în Ucraina, la începutul acestei săptămâni. Kolesnikova, o lideră proeminentă a protestelor izbucnite de o lună în Belarus împotriva realegerii preşedintelui Alexandr Lukaşenko, a dejucat încercarea de expulzare prin ruperea paşaportului. Acum, ea se află în detenţie în capitala Minsk. Potrivit Reuters, declaraţia a fost făcută cu ajutorul avocatului, iar acesta a anunţat că va depune o plângere penală împotriva autorităţilor din Belarus, inclusiv a poliţiei secrete KGB.

    Kolesnikova a mărturisit în declaraţie că s-a temut cu adevărat pentru viaţa ei.

    „Mi s-a spus în privat că dacă nu părăsesc în mod voluntar Republica Belarus voi fi dusă afară oricum, în viaţă sau în bucăţi. Au existat de asemenea ameninţări că voi fi închisă pentru 25 de ani”, a declarat Maria Kolesnikova.

    Belarus se confruntă cu o criză politică de amploare după ce numeroşi cetăţeni au declanşat proteste susţinând că preşedintele Alexandr Lukaşenko a fraudat alegerile din 9 august. Lukaşenko neagă că a fraudat scrutinul pe care l-a câştigat cu 80% dintre voturi şi i-a reprimat pe cei care îi cereau demisia.