BusinessMagazin

Tag: scrisoare

  • Duşa: Băsescu să pledeze la Bruxelles pentru deficit mărit, ca să poată creşte bugetul Apărării

    “Eu i-am trimis domnului preşedinte o scrisoare prin care-l rog mâine la Consiliul European să aducă în discuţie acest subiect, vis-a-vis de sporirea bugetului pentru Ministerul Apărării”, a declarat Mircea Duşa, după dezbaterile din comisiile reunite de buget.

    Duşa a mai precizat că a anexat la scrisoarea către preşedintele Băsescu şi alte scrisori trimise “la ceilalţi lideri europeni de a face acest demers în vederea obţinerii de derogării pentru creşterea deficitului”.

    Comisiile parlamentare reunite de apărare au avizat, marţi, favorabil bugetul Ministerului Apărării şi au adoptat în unanimitate un amendament propus de Opoziţie, de majorare cu 0,3% a bugetului destinat acestui domeniu, a declarat pentru MEDIAFAX deputatul PNL, George Scutaru.

    Deputatul PNL a menţionat că amendamentul vine în urma discuţiilor pe marginea majorării bugetului alocat Apărării până la 2% din PIB în decursul următorilor ani.

    Guvernul şi Comisia Europeană nu au ajuns la un acord privind suplimentarea anul viitor a cheltuielilor de apărare cu 0,3% din PIB, deoarece oficialul CE a motivat că nu are mandat pentru o decizie care trebuie luată doar de către Consiliul European, a anunţat pe 9 decembrie premierul Victor Ponta, după încheierea negocierilor cu FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială, pe marginea bugetului de stat pe 2015.

    Ponta a precizat că a avut deja o discuţie cu preşedintele Traian Băsescu, pentru ca România să solicite în următorul Consiliu European, din această lună, aprobarea pentru aceste cheltuieli suplimentare destinate armatei, cu o majorare corespunzătoare a deficitului bugetar, şi a arătat că, dacă avizul nu va putea fi obţinut la această reuniune, atunci va discuta şi cu viitorul preşedinte, Klaus Iohannis.

    “Cei 0,3% din PIB în plus la deficit pentru cheltuieli militare, pe care noi l-am solicitat la Ecofin (reuniunea miniştrilor de Finanţe din Uniunea Europeană – n.r.) şi care a fost agreat de principiu nu este inclus. Reprezentantul Comisiei Europene nu a avut mandat în acest sens. Am avut o discuţie cu preşedintele în funcţie, domnul Băsescu, voi avea o discuţie şi cu preşedintele ales, domnul Iohannis, pentru că decizia de a acorda României această derogare pentru cheltuieli militare de 0,3% din PIB se poate lua doar în Consiliul European. Fie la Consiliul de acum, din 17-18, ori la consiliile următoare, România va reveni cu această solicitare”, a spus Ponta, amintind de obligaţiile asumate de România în calitate de stat membru NATO.

  • Scrisoare deschisă: Creşterea salariului minim – o măsură anti-economică şi anti-socială

    Semnatarii îşi argumentează poziţia în primul rând prin faptul că “salariul minim” instituie o prohibiţie: îi împiedică pe angajatori să colaboreze cu persoanele slab calificate, precum tinerii fără experienţă, în situaţia în care productivitatea muncii acestora este inferioară salariului stabilit în mod artificial prin lege. În consecinţă, fixarea unui nivel minim al salariilor mai sus decât cel determinat de realitatea economică duce la descurajarea cererii de muncă (din partea angajatorilor), la creşterea şomajului şi a economiei subterane.

    În scrisoare se menţionează că rata şomajului în rândul tinerilor este de aproape 4 ori mai mare decât rata generală a şomajului (23,9% faţă de 6,7%), iar “munca la negru” a luat proporţii îngrijorătoare. Potrivit Consiliului Fiscal, unul din cinci salariaţi lucrează “la negru”

    Semnatarii mai arată, printre altele, că prin creşterea salariului minim de la 700 lei în 2012 la 900 lei în prezent şi la 1050 lei în 2015, nivelul acestuia se va majora cu peste 50% în doar câţiva ani, în timp ce creşterea Produsului Intern Brut (PIB) este estimată la 9%.

    În sprijinul solicitărilor este citat şi unul dintre cele mai apreciate manuale universitare moderne de economie, cel al profesorului N. G. Mankiw de la Universitatea Harvard, care se referă explicit la această problemă, menţionând că 79% dintre economişti sunt de părere că salariul minim creşte rata şomajului în rândul tinerilor şi al persoanelor slab calificate.

    Cei 33 de semnatari solicită în final abandonarea măsurii de creştere a salariului minim şi concentrarea pe acele politici care încurajează crearea de locuri de muncă, investiţiile şi productivitatea.

    Redăm scrisoarea în forma integrală:

    Creşterea salariului minim – o măsură anti-economică şi anti-socială

    În atenţia doamnei ministru Rovana Plumb
    Spre ştiinţa domnului Prim-Ministru Victor-Viorel Ponta
    Spre ştiinţa Domnului Preşedinte ales Klaus Werner Iohannis

    Stimată doamnă ministru,

    Suntem un grup de cadre didactice, economişti, antreprenori şi manageri preocupaţi de politicile publice care afectează climatul de afaceri şi bunăstarea populaţiei şi dorim să atragem atenţia asupra proiectului de Hotărâre de Guvern privind creşterea salariului minim în anul 2015.

    Intuim raţiunile politice şi totodată constrângerile bugetare care ar justifica o astfel de decizie. Totuşi, considerăm oportun să ne exprimăm un punct de vedere care, sperăm, într-o primă fază va determina reconsiderarea acestei decizii, iar ulterior va constitui o temă de discuţie şi un punct de plecare pentru formularea unor politici sănătoase de natură să sprijine bunul mers al economiei.

    Măsura creşterii salariului minim pe care o doriţi implementată în 2015 este distructivă pentru economie şi afectează bunăstarea celui mai sărac segment al forţei de muncă.

    Argumentăm în primul rând prin considerentul că “salariul minim” instituie o prohibiţie: îi împiedică pe angajatori să colaboreze cu persoanele slab calificate, precum tinerii fără experienţă, în situaţia în care productivitatea muncii acestora este inferioară salariului stabilit în mod artificial prin lege. În consecinţă, fixarea unui nivel minim al salariilor mai sus decât cel determinat de realitatea economică duce la descurajarea cererii de muncă (din partea angajatorilor), la creşterea şomajului şi a economiei subterane.

    Cei afectaţi se împart în două categorii: (1) întreprinzătorii şi companiile care oferă de lucru oamenilor fără calificări deosebite şi care vor descoperi că trebuie să cheltuiască mai mulţi bani din buzunar pentru a-şi menţine activitatea, putând induce şi o creştere a preţurilor care îi va afecta în primul rând tot pe cei cu un nivel redus al veniturilor; (2) persoanele cu slabă calificare sau fără experienţă, care ocupă sau vor să ocupe o slujbă şi care vor fi concediate, puse în imposibilitatea de a găsi un loc de muncă sau nevoite să lucreze fără acte legale.

    Aşa cum atestă studiile ştiinţifice, economiştii, în marea lor majoritate, s-au declarat de-a lungul timpului împotriva instituirii salariului minim sau a creşterii acestuia, exact din motivele enumerate mai sus. Poate cel mai apreciat manual universitar modern de economie, cel al profesorului N. G. Mankiw de la Universitatea Harvard, se referă explicit la această problemă, menţionând că 79% dintre economişti sunt de părere că salariul minim creşte rata şomajului în rândul tinerilor şi al persoanelor slab calificate.

    După cum bine ştiţi, în România rata şomajului în rândul tinerilor este de aproape 4 ori mai mare decât rata generală a şomajului (23,9% faţă de 6,7%), iar „munca la negru” a luat proporţii îngrijorătoare. Potrivit Consiliului Fiscal, unul din cinci salariaţi lucrează “la negru”: “La nivelul anului 2012, în România erau circa 1,57 milioane de salariaţi, patroni şi întreprinzători individuali neînregistraţi, «la negru», reprezentând aproximativ 27,7% din totalul salariaţilor, patronilor şi întreprinzătorilor individuali din economie”. Aceeaşi sursă menţionează că evaziunea fiscală din “munca la negru” s-a dublat faţă de anii dinaintea crizei economice, valoarea anuală a impozitelor pe venit şi a contribuţiilor pe care întreprinzătorii refuză să le achite ajungând la 3,7 miliarde de euro.

    În ultimii ani, pragul salarial sub care este interzis să oferi locuri de muncă a tot crescut, de la 700 lei în 2012 la 900 lei în prezent. Cu majorarea preconizată în 2015, la 1050 lei, salariul minim ar putea înregistra o creştere de 50% în doar câţiva ani, interval în care producţia (PIB) se estimează a creşte doar cu 9%.

    Din 2007-2008 încoace salariul minim a crescut permanent mai repede decât salariul mediu; dacă înainte de 2009 acest prag era fixat la mai puţin de 30% din salariul mediu, acum reprezintă 40%. Nu este de mirare atunci că o parte atât de mare din forţa de muncă, aproape un milion şi jumătate de salariaţi, sunt remuneraţi cu salariul minim. Dacă fenomenul va continua, România riscă să ajungă o ţară de angajaţi “pe minim”, cu o vastă economie informală, cu sute de mii de oameni care nu îşi găsesc o slujbă sau care nu intră sub umbrela sistemelor de asigurări sociale.

    Vă amintim că nivelul de trai nu sporeşte prin decrete guvernamentale, ci datorită creşterii productivităţii, care face ca un volum tot mai mare de bunuri şi servicii să fie obţinute cu preţul aceluiaşi efort depus.
    Creşterea salariului minim impune o povară suplimentară firmelor existente, şi aşa decapitalizate de criza economică, şi descurajează iniţierea de noi afaceri. Creşterea salariului minim este în mod fundamental o măsură anti-socială, lovind exact în populaţia săracă: persoane cu nivel redus de instruire (73% din totalul şomerilor!), tineri fără experienţă, categorii sociale defavorizate sau discriminate.

    Din câte înţelegem, dumneavoastră şi guvernul din care faceţi parte aveţi drept obiectiv îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale românilor. În acest caz, este necesară abandonarea măsurii creşterii salariului minim şi concentrarea pe acele politici care încurajează crearea de locuri de muncă, investiţiile şi productivitatea.

    Cu deosebită consideraţie,


    Bogdan Glăvan, profesor universitar, Universitatea Româno-Americană
    Cristian Păun, profesor universitar, Academia de Studii Economice
    Octavian Bădescu, antreprenor, Sameday Courier
    Florin Cîţu, economist
    Felix Pătrăşcanu, antreprenor, CEO Fan Courier
    Dragoş Anastasiu, antreprenor, General Manager Eurolines
    Radu Nechita, conferenţiar doctor, preşedinte CISED
    Mircea Tudor, antreprenor, Preşedinte MBTelecom
    Adrian Stanciu, antreprenor şi profesor, Erudio, Maastricht School of Management Romania
    Mihai Matei, antreprenor, Country Manager Syericycle Romania
    Alexandru Ghiţă, antreprenor, Preşedinte Educativa Group
    Cristian Nicolae, antreprenor şi manager, Softexpert Mobility, John Maxwell Team
    Claudiu Năsui, economist, preşedinte SOLIB
    Adrian Mitroi, analist economic
    Ovidiu Neacşu, antreprenor
    Gabriel Mursa, conferenţiar universitar, Institutul Hayek România
    Radu Muşetescu, conferenţiar universitar, Academia de Studii Economice
    Vlad Topan, lector universitar, Academia de Studii Economice
    Costea Munteanu, profesor universitar, Academia de Studii Economice
    Vlad Mureşan, lector universitar
    Gabriel Staicu, conferenţiar universitar, Academia de Studii Economice
    Ion Radu Zilişteanu, analist economic
    Radu Cujba, antreprenor
    Victoria Burton, antreprenor
    Cosmin Marinescu, conferenţiar universitar, Academia de Studii Economice
    Valentin M. Ionescu, consultant
    Cristina Chiriac, antreprenor
    Gabriel Biriş, avocat
    Mihaela Ifrim, lector universitar, Institutul Hayek România
    Romeo Vatra, antreprenor
    Emanuel Mihail Socaciu, lector universitar, Universitatea din Bucureşti
    Marius Cristian Pană, conferenţiar universitar, Academia de Studii Economice
    Octavian-Dragomir Jora, lector universitar, Academia de Studii Economice, jurnalist economic

  • O scrisoare primită de Marilyn Monroe de la Joe DiMaggio, vândută pentru 78.000 de dolari

    Jucătorul de baseball Joe DiMaggio a scris scrisoarea adresată actriţei după ce Marilyn Monroe a susţinut o conferinţă de presă în care a anunţat că divorţează de sportiv. Despărţirea celor doi a venit la nouă luni după nunta acestora, care a avut loc în ianuarie 1954.

    Joe DiMaggio, jucător al echipei New York Yankees, nu a dorit să se despartă de actriţă şi a rugat-o pe Monroe să se mai gândească, scrisoarea fiind catalogată drept “sfâşietoare”.

    Casa de licitaţii Julien’s Auctions nu a dezvăluit numele cumpărătorului scrisorii.

    Marilyn Monroe a fost o actriţă şi un sex-simbol cu o viaţă personală extrem de tumultuoasă. Vedeta a fost căsătorită de trei ori şi a murit în 1962, la vârsta de 36 de ani, din cauza unei supradoze de droguri, potrivit raportului autorităţilor de la acea vreme.

    “Marilyn este un simbol care rămâne un pic misterios şi nu a mai fost nimeni ca ea”, a declarat Darren Julien, preşedinte al casei de licitaţii. “Obiecte care au fost importante în viaţa şi cariera ei sunt din ce în ce mai greu de găsit”, a precizat Julien.

    Licitaţia, care a scos la vânzare peste 300 de obiecte care i-au aparţinut lui Monroe, a inclus şi o serie de scrisori de dragoste scrise de dramaturgul Arthur Miller, înainte de a deveni soţul actriţei, în 1956. O scrisoare prin care Monroe îi răspundea lui Miller a fost vândută pentru 43.750 de dolari. Miller şi Monroe au divorţat la mai puţin de cinci de la nuntă.

    Cel mai scump obiect vândut la licitaţie a fost o haină de mătase, cu care Marilyn Monroe apare îmbrăcată în mai multe fotografii. Haina a fost vândută pentru 175.000 de dolari. De asemenea, o rochie de seară şi o haină au fost vândute pentru 93.750 de dolari.

    Cu o carieră în cinematografie de 16 ani, deşi fără niciun fel de experienţă în domeniu înainte de a fi promovată ca sex simbol, Marilyn Monroe a devenit o legendă de talie mondială – cu 29 de filme în palmares, apariţii în reviste -, dar şi muză pentru numeroşi artişti. Actriţa americană este deţinătoarea unui Glob de Aur pentru rolul din “Unora le place jazz-ul” şi a unei nominalizări la acelaşi trofeu pentru evoluţia ei din filmul “Bus Stop”. A primit şi două nominalizări la premiile BAFTA, pentru rolurile din filmele “Şapte ani de căsnicie” şi “Prinţul şi dansatoarea”.

    Marilyn Monroe a murit pe 5 august 1962, la vârsta de 36 de ani, din cauza unei supradoze de droguri şi medicamente.

  • Scrisoare către mine: “Schimbarea pe care o doreşte mare parte din societatea românească s-ar putea să întârzie”

    Da, am decis să îmi scriu mie, pentru că oricum ceilalţi sunt ocupaţi, unii cu scrisul, alţii cu cititul. Este un exerciţiu pe care vi-l recomand, mai ales că momentele în care stau faţă în faţă cu mine şi conversăm, de exemplu în cazul bărbieritului, sunt cam rare şi durează puţin. O scrisoare poate limpezi, îţi poate arăta cum stai şi la ce să te aştepţi.

    Aşadar:

    „Dragul meu, bla, bla, bla, care sănătate ţi-o doresc şi ţie. M-am gândit să îţi scriu pentru ca, furat de anumite entuziasme, să nu rişti mai târziu să fii dezamăgit.

    Dezamăgit pentru că schimbarea pe care o doreşti, pe care o doreşte o mare parte din societatea românească, între graniţe sau în afara acestora, s-ar putea să întârzie. Nu-ţi scriam aceste rânduri dacă nu vedeam la televizor o defilare de ziua naţională ţinută, într-un oraş destul de important, într-un supermarket – tinere majorete fluturând pompoane, o fanfară, başca trupele de militari bătând pas de defilare printre rafturile cu sticle de băutură, detergent şi murături -, nu-i asta definiţia României de astăzi?! Ţara care acum te face să te simţi plin de mândrie, acum te trânteşte cu capul în pământ de nu te vezi. Domnul Iohannis a izbutit să coalizeze o sumă de oameni, dar adu-ţi aminte că ai mai văzut de cel puţin două ori valuri de entuziasm popular care au purtat, entuziaste, oameni ce păreau a avea la ei cheia schimbării; nu după mult timp constatai că, din păcate, cheia lor nu se potrivea în broasca schimbării, iar schimbarea rămânea un soi de Fata Morgana.

    Aş vrea să îţi reamintesc o povestire a lui Ray Bradbury, pe care îl socoteam amândoi unul dintre cei mai inteligenţi şi adevăraţi oameni care au populat planeta, mai ales pentru sufletul său, pentru înţelegerea şi compasiunea care puteau fi intuite dincolo de literatură. Povestirea vorbeşte de o lume a viitorului în care rachetele zburau oriunde în spaţiu, spre Lună, spre Marte sau spre Saturn, dar călătoriile erau accesibile doar celor avuţi. Eroul este un ins care are o mică afacere de reciclare a metalelor şi care primeşte, pentru a fi topită, un model la scara 1/1 al unei rachete.

    Pentru că sintetiza toată nemulţumirea sa, toate neîmplinirile, toate speranţele pierdute, omul îşi varsă întâi furia pe rachetă, şi porneşte să o distrugă. Se răzgândeşte, văzând privirile copiilor săi, pierduţi în admiraţie şi visare la vederea navei cosmice. Aşa că eroul nostru ia o decizie şi îşi cheltuie economiile de-o viaţă pentru o aparentă utilare a rachetei şi le promite copiilor o uluitoare, dar unică, excursie în spaţiul cosmic. Îi cheamă în rachetă, cu toată opoziţia nevestei, şi pleacă; puştii sunt răvăşiţi de imaginea spaţiului, de craterele de pe Lună, de culoarea roşie a planetei Marte, de luminile universului şi de sclipirea stelelor.

    Copiii sunt lipiţi de hublouri, iar omul nostru se furişează spre uşa navei, pe care o deschide spre… Nu spre spaţiul infinit, ci spre curtea sa plină de vechituri metalice. Le oferise copiilor, cu ajutorul unui amalgam de ecrane tridimensionale, cu un pachet de filme şi cu un set de motoare de automobil vechi, o iluzie, iluzia spaţiului, a stelelor şi a planetei Marte.

    Îţi aduc aminte de povestire pentru că mă uit în jur şi văd numai ecrane, ecrane care ne oferă doar iluzia unei lumi. Ecranele ne arată infractori care pozează în fecioare sau care se îmbracă în piei de funcţii oficiale, ne spun ce trebuie să simţim, ce trebuie să auzim şi ce trebuie să citim. În spatele ecranelor, în locul filmelor 3D şi al motoarelor de automobil stau însă interese şi egoism şi nepăsare.

    Într-o lume globalizată, cel mai important lucru este individul şi satisfacţia, mulţumirea sa, modul în care interesele unui stat se îmbină cu cele ale cetăţeanului. În cazul în care se suprapun şi sunt direct proporţionale, rezultatul este cum nu se poate mai fericit. Altfel, individul îşi va căuta împlinirea pe alte meleaguri – vezi cazul celor trei milioane de români care de voie, de nevoie au ales să lucreze în alte ţări. Şi culmea este că nemulţumirea lor s-a transformat în mulţumirea de astăzi a României, fie pentru că s-au încolonat la uşile secţiilor de votare, fie pentru că trimit acasă an de an, neabătuţi, miliarde de euro.

    Acum, ca de obicei, mingea este în terenul celor care îşi permit rachete. Şi tare mi-e teamă că noi vom rămâne, din nou, doar cu ecranele.”

    Gata.

    Ilustrez cu o fabuloasă arcă a maestrului Viorel Mărginean.

  • Scrisoarea Angelei Merkel către Klaus Iohannis. Este primul demnitar străin care îi scrie noului preşedinte al României

    “Stimate domnule Iohannis,

    Va felicit din toata inima pentru alegerea dumneavoastra in functia de presedinte al Romaniei.

    Relatiile dintre tarile noastre sunt foarte bune. Sfarsitul Razboiului Rece, pe care l-am celebrat in acest an pentru a 25-a oara, a deschis tarilor noastre o noua calitate a relatiilor si ne-a ajutat sa devenim parteneri foarte apropiati. Faptul ca suntem impreuna membri ai NATO si UE este expresia cea mai buna a acestui lucru.

    Noi vom sustine in continuare Romania, atat prin cuvinte, cat si prin fapte, in ceea ce priveste efectuarea reformelor care sunt importante pentru tara dumneavoastra si pentru UE, cu sfaturi si asistenta. Vom ramane un partener de incredere.

    Sunt convinsa ca impreuna vom putea aprofunda relatiile pe care le avem.

    Va urez mult succes in activitatea dumneavoastra plina de responsabilitate.

    Angela Merkel

    Cancelar al Republicii Germane”

  • Un şef de multinaţională a primit o scrisoare de la fiica lui de zece ani. A renunţat la 100 de milioane de dolari

    Mohamed El-Erian, fost CEO al fondului de investiţii PIMCO, a dezvăluit într-un interviu oferit revistei „Worth“ motivul pentru care a renunţat la postul său la începutul anului 2014.

    Mohamed El-Erian, care câştiga în jur de 100 de milioane de dolari pe an, a explicat că o discuţie pe care a avut-o cu fiica sa de 10 ani l-a determinat să renunţe la job.

    „În urmă cu aproape un an, fiica mea mi-a adus cu o bucată de hârtie. Făcuse o listă cu 22 de momente importante din viaţa ei la care eu nu fusesem prezent din cauza job-ului. A fost ca un duş rece“, şi-a amintit El-Erian.

    Fetiţa notase evenimente precum prima zi de şcoală, primul meci de fotbal sau diverse petreceri la care tatăl ei nu fusese prezent. “Mi-am dat seama că ratam un aspect cu mult mai important decât slujba”, povesteşte Mohamed El-Erian. “Nu mai puteam jongla cu viaţa personală şi cea profesională, iar acest lucru afecta relaţia pe care o aveam cu fiica mea.”

    La 56 de ani, Mohamed El-Erian a devenit consilier economic al gigantului german Allianz, job care îi permite să se concentreze mai multe pe rolul de tată. El-Erian a povestit că acum se bucură de timpul petrecut alături de fiica sa şi nu s-ar mai întoarce la o slujbă cu atât de multe responsabilităţi precum cea de la PIMCO.
     

  • Un şef de multinaţională a primit o scrisoare de la fiica lui de zece ani. A renunţat la 100 de milioane de dolari

    Mohamed El-Erian, fost CEO al fondului de investiţii PIMCO, a dezvăluit într-un interviu oferit revistei „Worth“ motivul pentru care a renunţat la postul său la începutul anului 2014.

    Mohamed El-Erian, care câştiga în jur de 100 de milioane de dolari pe an, a explicat că o discuţie pe care a avut-o cu fiica sa de 10 ani l-a determinat să renunţe la job.

    „În urmă cu aproape un an, fiica mea mi-a adus cu o bucată de hârtie. Făcuse o listă cu 22 de momente importante din viaţa ei la care eu nu fusesem prezent din cauza job-ului. A fost ca un duş rece“, şi-a amintit El-Erian.

    Fetiţa notase evenimente precum prima zi de şcoală, primul meci de fotbal sau diverse petreceri la care tatăl ei nu fusese prezent. “Mi-am dat seama că ratam un aspect cu mult mai important decât slujba”, povesteşte Mohamed El-Erian. “Nu mai puteam jongla cu viaţa personală şi cea profesională, iar acest lucru afecta relaţia pe care o aveam cu fiica mea.”

    La 56 de ani, Mohamed El-Erian a devenit consilier economic al gigantului german Allianz, job care îi permite să se concentreze mai multe pe rolul de tată. El-Erian a povestit că acum se bucură de timpul petrecut alături de fiica sa şi nu s-ar mai întoarce la o slujbă cu atât de multe responsabilităţi precum cea de la PIMCO.
     

  • O scrisoare expediată de Stan Laurel familiei unei foste colege de şcoală, scoasă la licitaţie

    Scrisoarea a fost expediată în 1960 familiei lui Margaret Miller, o prietenă din copilăria actorului Stan Laurel, care s-a căsătorit apoi cu unul dintre foştii colegi de şcoală ai starului, informează bbc.co.uk.

    În această scrisoare semnată şi datată, Stan Laurel îi mulţumeşte doamnei Miller pentru un calendar de Crăciun şi pentru “numeroasele momente frumoase” petrecute în oraşul Tynemouth.

    Potrivit casei organizatoare, scoaterea la vânzare a acestui document ar putea stârni “o veritabilă frenezie” în rândul colecţionarilor.

    Fiica doamnei Miller, pe care o cheamă tot Margaret, a găsit scrisoarea între obiectele personale ale fratelui ei, atunci când s-a mutat într-o altă locuinţă.

    În prezent în vârstă de 88 de ani şi locuind în Hexham, Margaret Miller a relatat: “Tatăl meu şi Stan Laurel au mers la şcoală împreună în Tynemouth în anii 1890. Familia lui Stan a locuit în North Shields, iar familia tatălui meu îi cunoştea destul de bine. Părinţii mei au mers în vacanţă în Statele Unite şi sperau să se întâlnească cu el. Nu cred că s-au întâlnit şi de aceea mama mea i-a trimis acel calendar, pentru că nu au apucat să se vadă”.

    Stan Laurel s-a născut în Ulverston şi s-a mutat apoi în Statele Unite, unde a devenit celebru graţie filmelor de comedie produse la Hollywood.

    Înainte de a emigra, a trăit în nord-estul Angliei şi a studiat la şcolile din Bishop Auckland, County Durham şi Tynemouth.

    Licitaţia va avea loc marţi, iar specialiştii se aşteaptă ca documentul să se vândă cu un preţ cuprins între 300 şi 500 de lire sterline.

    Stan şi Bran sunt numele date în limba română unui celebru cuplu comic din anii ’20-’50 din secolul al XX-lea. Cuplul era format din actorii Stanley Laurel (Stan) şi Oliver Hardy (“Ollie”, supranumit de români “Bran”). Cei doi actori americani au activat în perioada 1930-1950. Stanley Laurel a murit în 1965, iar Oliver Hardy, în 1957. Au regizat multe comedii, precum “La dentist” şi “Chiriaşii”.

  • A trimis o scrisoare unei companii în care îi critica produsele. Răspunsul primit i-a schimbat complet viaţa

    Lee a devenit repede “dependentă” de colaje, însă se simţea frustrată de numărul limitat de opţiuni disponibile. Astfel, tânăra a decis să trimită o scrisoare celor trei fondatori ai site-ului în care să îşi exprime toate nemulţumirile, relatează Business Insider. Gestul ei i-a schimbat complet cariera.

    Răspunsul fondatorilor companiei a lăsat-o pe Lee fără cuvinte: “De ce nu vii chiar tu să rezolvi aceste probleme? De ce nu vii să lucrezi la noi?”, i-au scris cei la Polyvore.

    Tânăra a acceptat, iar astăzi, şapte ani mai târziu, ea a devenit directorul general al companiei Polyvore. Începând cu 2011, site-ul a raportat profit, având peste 20 de milioane de vizitatori unici lunar şi generând venituri mai mari decât Pinteres şi Twitter la un loc.

    “Este un sentiment incredibil să pot lucra într-un loc unde cunosc atât de mulţi artişti, oameni pasionaţi de ceea ce fac”, a declarat Jess Lee.

  • Ce înseamnă “constructivism” în politica românească

    Predoiu a expus în câteva cuvinte toată filozofia opoziţiei din România: “Dacă unii ies la atac la Ponta şi alţii joacă la “ofsaid”, pretextând constructivismul politic, o să ajungem în şanţ. Cu Ponta nu ai ce construi. Cu Ponta nu avem decât de luptat”, continuându-şi o idee din urmă cu câteva zile: “Numai aşa vom reuşi, pentru că noi trebuie să ne dinamizăm armatele şi să trecem la un atac furibund la PSD. Aici nu e tango, e judo!” Cu alte cuvinte, ar fi o trădare ca opoziţia din România să nu lupte neîncetat pentru distrugerea cu orice preţ a adversarului, inclusiv când această luptă loveşte în interesul României.

    Aşa au respins “constructivismul” şefii ACL, Vasile Blaga şi Klaus Iohannis, trimiţând către şeful Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, şi către şeful PPE, Joseph Daul, o reclamaţie în care au susţinut că propunerea de către guvern a Corinei Creţu încalcă legea, întrucât Creţu nu a fost audiată în Parlament. Legea 373/2013 invocată de ei nu precizează însă nicăieri când trebuie audiat în Parlament candidatul desemnat pentru un post de membru în Comisia Europeană.

    Această imprecizie din lege (unul dintre fruntaşii PDL, Radu Carp, a sugerat chiar că precizarea din lege privind audierea în Parlament drept o simplă dovadă de formalism inutil al unui PSD care a dorit să includă Parlamentul peste tot unde nu avea niciun rol înainte) ar fi trebuit să fie benefică pentru capacitatea de negociere de către România a unui post de comisar european, în contextul în care tripla provocare urmărită de Jean-Claude Juncker (echilibrul de interese între populari şi socialişti, între ţările din vest şi cele din est şi creşterea numărului de comisari femei la 9 pentru ca noua CE să obţină votul PE) a dus la amânări şi schimbări de tactică succesive în selecţia viitorilor comisari.

    Juncker a mers până la a promite funcţii mai bune ţărilor care vin cu propuneri de comisari femei, ceea ce a făcut ca atât România, cât şi Polonia, Malta sau Cipru să-şi dubleze prima propunere cu o a doua vizând o femeie, iar Slovenia să vină cu trei propuneri. Faptul că guvernul a acceptat să negocieze cu Juncker după aceste noi tactici în loc să insiste pe formula veche cu un singur candidat propus din timp (Dacian Cioloş) l-a iritat întâi pe preşedintele Traian Băsescu, apoi pe fruntaşii ACL, care au decis să invoce legea referitoare la audierea în Parlament a candidaţilor pentru CE pur şi simplu spre a câştiga puncte electorale pentru combativitate în lupta cu guvernul Ponta.

    La rândul său, Frunzăverde a atribuit furia lui Predoiu faptului că acesta a pierdut în favoarea liberalului Klaus Iohannis poziţia de candidat ACL la prezidenţiale şi l-a îndemnat pe colegul său pedelist să accepte situaţia, pentru că “aceasta înseamnă constructivism” (cu termenul folosit înainte de Predoiu). Frunzăverde critica astfel luptele interne din ACL, care au alimentat mereu speculaţii privind o posibilă înlocuire a lui Iohannis ba cu Predoiu sau Antonescu, ba cu Udrea sau Macovei, speculaţii generate nu atât de prestaţia slabă a lui Iohannis în “precampanie”, cât de orgoliile rănite ale altor pretendenţi la statutul de prezidenţiabil suprem al dreptei.

    Una peste alta, aşadar, nu e de mirare că politicienii nici nu cunosc sensul termenului de “constructivism” şi chiar când cred că el are legătură cu ideea de “a fi constructiv”, îl traduc aproape automat fie prin “blat cu justificări înalte”, fie prin “combinatorică de moment”.