BusinessMagazin

Tag: rusia

  • Rusia recrutează de pe toate continentele. Câţi bani primesc cei care acceptă să lupte în Ucraina

    Cubanezii sunt recrutaţi pentru a lupta pentru Rusia.

    Cubanezii sunt recrutaţi şi luptă pentru Rusia împotriva Ucrainei. Fenomenul, deşi nu se ştie cât de răspândit este, a fost dovedit.

    Familiile primesc, se pare, 200.000 de ruble, puţin peste 2.000 de euro, un mizlic pentru europeni, dar care în economia subdezvoltată a Cubei, ţară din America Centrală, reprezintă o avere şi permite multor familii să facă achiziţii de bunuri importante, de zi cu zi.

    Potrivit Reuters, diferite recrutări au fost observate în La Federal, un orăşel din apropierea capitalei Havana. Kremlinul nu răspunde deocamdată şi nu explică situaţia.
    Un cubanez a povestit familiei sale de acasă că, în baza rusă în care lucrează, sunt 119 compatrioţi angajaţi alături de forţele Moscovei.

    Colaborarea Rusia-Cuba se duce pe mai multe fronturi.
    Recent, miniştrii Apărării din cele două ţări au discutat proiecte comune pe teme militare. De asemenea, Rusia a donat grâu Cubei şi i-a oferit un credit de 38 de milioane de euro.
    La rândul său, Cuba a deschis larg porţile investiţiilor pentru Rusia, fiind un aliat de nădejde.
     

  • Ajută băncile elveţiene la încălcarea sancţiunilor internaţionale? Autorităţile americane încep o anchetă despre modul în care Credit Suisse a gestionat averea oligarhilor ruşi. „Vedem în mod constant un model în care băncile elveţiene facilitează practicile corupte ale oamenilor care şi-au jefuit ţara”

    Departamentul de Justiţie din SUA a început o anchetă împotriva Credit Suisse şi UBS Group cu privire la suspiciunea că au ajutat clienţi ruşi să evite sancţiunile internaţionale, scrie Bloomberg.

    Ceea ce a început iniţial ca un schimb de informaţii între instituţii s-a transformat într-o investigaţie concentrată pe Credit Suisse. Departamentul de Justiţie a informat avocaţii americani ai companiei UBS despre posibila încălcare a sancţiunilor, după preluarea Credit Suisse. Cu toate acestea, Departamentul de Justiţie analizează posibile scăpări ale politicii de conformitate şi la UBS.

    Ancheta este încă în fază incipientă şi ar putea să prezinte acuzaţii. Totuşi, vestea vine într-un moment delicat pentru UBS care este în plin proces de absorţie al Credit Suisse, bancă de la care a preluat lucrativa divizie de wealth management dar şi problemele legale, principala cauză a falimentului din martie.

    Departamentul de Justiţie a cerut informaţii despre modul în care băncile au gestionat conturile clienţilor sancţionaţi în ultimii ani, dar nu a solicitat încă declaraţii ale directorilor sau angajaţilor.

    Ancheta acoperă atât restricţiile impuse în 2014 după invadarea Crimeii, cât şi noua rundă impusă în 2022 după declanşarea războiului. Peste o mie de cetăţeni ruşi au fost incluşi pe lista neagră a SUA în ultimul deceniu.

    Înainte de invazia Ucrainei, Credit Suisse era o bancă bine cunoscută pentru serviciile pe care le oferea clienţilor ruşi, gestionând peste 60 de miliarde de dolari provenite din activele acestora. UBS l-a păstrat în companie pe Babak Dastmaltschi, bancherul de top pentru lumea rusă, chiar dacă restul directorilor au fost concediaţi.

    „Vedem în mod constant un model în care băncile elveţiene facilitează practicile corupte ale oamenilor care şi-au jefuit ţara”, a declarat senatorul american Ben Cardin în iulie.

     

  • Cine profită de războiul din Ucraina? NATO şi-a creeat un fond de investiţii speculativ care are ca scop susţinerea start-upurilor din domeniul apărării. „Nu există suficient capital de risc pentru tehnologia militară, mai ales în Europa.”

    Un fond speculativ susţinut de NATO în valoare de 1 miliard de dolari vrea să susţină financiar start-upuri din domeniul apărării pentru a depăşi competiţia chineză, scrie Financial Times.

    Programul a fost lansat anul trecut şi vrea să umple un gol în finanţarea micilor companii din domeniul tehnologiei militare, pe fondul temerilor că start-upurile occidentale au prea puţin sprijin financiar.

    „Nu există suficient capital de risc pentru tehnologia militară, mai ales în Europa.”, a explicat David van Weel secretar-general asistent al NATO. „Vrem să oferim mai mult sprijin acestor companii pentru a evita să cadă în braţele chinezilor”.

    Până în prezent 23 de state membre s-au alăturat proiectului, despre care NATO zice că este primul grup „multi-suveran”, a explicat van Weel. Suedia, în proces de aderare la NATO, vrea să intre, de asemenea, în fondul speculativ.

    Cu toate acestea, SUA, care are cel mai mare buget de apărare, au decis să nu investească în fond deocamdată. Pentagonul monitorizează proiectul şi ar putea contribui ulterior, a declarat Fiona Murray, profesor la Institutul de Tehnologie din Massachusetts.

    Aavansul chinez în dezvoltarea tehnologiilor sensibile a devenit o problemă tot mai apăsătoare pentru Occident în ultimii ani. Preşedintele Joe Biden a vorbit luna trecută despre o interzicere a investiţiilor în anumite sectoare critice ale Chinei.

    Cu toate acestea, fondul a exclus să investească în start-up-uri care produc arme ofensive.

  • Între venit şi presiunea de a pleca: Efectul războiului asupra mediului de afaceri rusesc

    Când primele lovituri aeriene au căzut asupra Ucrainei în februarie 2022, directorii de companii cu operaţiuni în Rusia au fost nevoiţi să aleagă o tabără. Această decizie a avut implicaţii semnificative. Rusia rămâne o piaţă de afaceri majoră, cu o populaţie de 145 de milioane de locuitori; PIB-ul său din 2022 a fost de o valoare impresionantă de 2,24 trilioane de dolari, imediat după cel al Franţei. Fuga companiilor ar lăsa o mulţime de încasări pe masa, conform BBC.

    Cu toate acestea, în mijlocul unui război istovitor, cu zeci de mii de victime civile şi o condamnare internaţională pe scară largă a Rusiei, companiile riscau daune reputaţionale grave dacă rămâneau pe loc. În plus, un amestec de presiuni internaţionale, sancţiuni şi riscuri de interferenţă a guvernului rus au oferit motive puternice pentru ca societăţile să plece atunci când a început conflictul.

    “Unele au decis să rămână, altele au decis să plece foarte repede, iar altele au tras de timp”, spune Roman Sidortsov, profesor la Michigan Technological University, SUA, care a practicat dreptul corporatist şi a predat în Rusia.

    Una dintre cele mai mari companii care s-a retras aproape imediat a fost British Petroleum, care s-a retras la doar trei zile după începerea conflictului. La 1 martie, BMW a anunţat, de asemenea, că va opri producţia şi importurile din Rusia, iar după ce a anunţat pentru prima dată un plan de a părăsi Rusia în martie 2022, Heineken şi-a vândut afacerile din Rusia firmei ruseşti Arnest pentru un singur euro în luna august a acestui an, înregistrând o pierdere de 300 de milioane de euro pentru această divizie.

    Experţii nu sunt de acord cu privire la numărul exact de companii care au părăsit Rusia şi la ceea ce constituie o “plecare completă”. Institutul Şcolii de Economie din Kiev, care urmăreşte statutul companiilor străine care vând sau operează în Rusia prin intermediul proiectului “Leave Russia”, estimează că aproximativ 300 au plecat.

    Potrivit unei liste similare întocmite de Institutul de conducere a directorilor executivi (CELI) al Şcolii de Management din Yale, aproximativ o mie de companii au plecat. 

    Cu toate acestea, sute de companii străine continuă să opereze în Rusia sau să vândă în Rusia. Institutul KSE susţine că 1.400 de companii îşi desfăşoară în continuare activitatea sub o formă sau alta în ţară; conform calculelor CELI, aproximativ 500 de companii fac acest lucru.

    Un nume uşor de recunoscut pe lista KSE este PepsiCo. La începutul lunii septembrie, Agenţia Naţională de Prevenire a Corupţiei din Ucraina a acuzat gigantul multinaţional al băuturilor răcoritoare că a continuat să producă produse alimentare în Rusia, deşi a întrerupt producţia de Pepsi-Cola, 7Up şi Miranda.

    Giganţii din domeniul tehnologiei şi al finanţelor, inclusiv firma chineză Alibaba, continuă, de asemenea, să desfăşoare afaceri în această ţară, la fel ca şi firma farmaceutică britanico-suedeză AstraZeneca. Companiile aeriene, printre care Emirates, China Eastern şi Air Serbia, încă îşi fac publicitate deschisă pe site-urile lor web la zborurile către Rusia. Alte întreprinderi, cum ar fi rafinăria indiană Chennai Petroleum, se pregătesc în loc să se retragă: compania îşi extinde serviciile în Rusia din cauza invaziei.

    Criticii companiilor care au rămas în Rusia, inclusiv fondatorul Yale Chief Executive Leadership Institute, Jeffrey Sonnenfeld, denunţă aceste companii ca fiind lacome sau chiar complice la invazia Rusiei. Dar încetarea operaţiunilor într-o ţară cu implicaţii comerciale atât de importante nu este simplă. Unele întreprinderi rămân din cauza lipsei de presiune asupra lor pentru a pleca sau din cauza unei ameninţări existenţiale. Altele consideră că rămânerea este cea mai umană opţiune pentru consumatorii lor.

    Companiile aleg să-şi continue operaţiunile în Rusia din tot felul de motive, în ciuda presiunii publice imense exercitate atât de consumatori, cât şi de guverne.

    Cel mai simplu este solvabilitatea financiară. Creşterea veniturilor şi menţinerea cotei de piaţă sunt esenţiale pentru orice firmă, mai ales pentru una care depinde de consumatorii ruşi. Andreas Rasche, profesor de afaceri la Centrul pentru durabilitate al Şcolii de Afaceri din Copenhaga, oferă exemplul mărcii germane de ciocolată Ritter Sport, deţinută de o familie, care s-a angajat să nu mai investească şi să nu mai facă publicitate în Rusia, dar care îşi vinde în continuare produsele în această ţară. “Ei obţin 7% din veniturile lor totale din Rusia”, spune el. “Ei nu părăsesc pur şi simplu piaţa, deoarece, pentru ei, ar fi potenţial foarte dureros.”

    Sidortsov spune că şi alte companii pur şi simplu nu se pot teme de optica de a opera în Rusia, mai ales dacă aceste firme sunt mici sau nu sunt bine cunoscute public, sau dacă interesele de afaceri sunt pur şi simplu prea mari.

    El menţionează gigantul american SLB, care, împreună cu firmele Halliburton şi Baker Hughes, a continuat să aprovizioneze Rusia cu importuri după începerea războiului. Deşi Halliburton şi Baker Hughes şi-au încetat operaţiunile la mai puţin de şase luni de la începerea conflictului, SLB s-a oprit abia în iulie 2023. Rusia este un mare producător de petrol, iar Sidortsov spune că a existat un motiv de afaceri convingător pentru a rămâne. SLB chiar şi-a mărit uşor veniturile înainte de a pleca.

    “Riscul reputaţional nu era atât de mare, iar dependenţa de aceste companii era foarte, foarte mare, aşa că a meritat”, spune el.

    În multe cazuri, conducerea ar putea fi capabilă sau dispusă să părăsească Rusia, dar nu este dornică să vândă fabrici, depozite, vitrine sau alte active din ţară. Acest lucru este valabil mai ales având în vedere legislaţia rusă care complică retragerile companiilor străine.

    Rasche citează o lege, adoptată de Kremlin la sfârşitul anului 2022, care prevede, în esenţă, ca toate companiile străine care doresc să vândă active să fie evaluate de o agenţie guvernamentală rusă, apoi să fie vândute la jumătate din evaluarea agenţiei. Unele companii, cum ar fi Heineken, au fost dispuse să îşi vândă activele ruseşti cu o reducere abruptă. Dar Rasche spune că alte întreprinderi nu sunt la fel de dornice să îşi asume o lovitură financiară masivă.

    În plus, adaugă el, multe dintre aceste vânzări de active se fac cu oligarhi ruşi. “Destul de multe companii se luptă cu asta”, spune el.

    Chiar şi companiile care rămân riscă posibilitatea unei confiscări de către Kremlin. În iulie, acest lucru s-a întâmplat cu Carlsberg, un concurent danez al Heineken; preşedintele rus Vladimir Putin i-a confiscat activele ca represalii pentru că guvernele occidentale au preluat controlul activelor ruseşti din străinătate. Deşi Carlsberg deţine în continuare Baltika, nu mai are nici-o jurisdicţie asupra acesteia.

    Sidortsov, care a crescut în fosta Uniune Sovietică, spune că acesta ar putea fi un caz în care guvernul rus a confiscat în mod deliberat bunuri pentru a se îmbogăţi pe sine sau pe susţinătorii săi. Această practică, cunoscută în Rusia sub numele de “otzhim”, derivat din cuvântul rusesc pentru “a stoarce”, nu este neobişnuită în mediul de afaceri din Rusia.

    În alte cazuri, firme care furnizează alimente sau medicamente esenţiale, precum AstraZeneca, au susţinut că merită să rămână în Rusia din motive morale. Într-o declaraţie din august anul trecut, gigantul farmaceutic britanico-suedez a declarat că a semnat Pactul de afaceri din Ucraina în sprijinul redresării Ucrainei şi că şi-a suspendat investiţiile, dar va continua să vândă medicamente în Rusia.

    “Pacienţii se bazează pe medicamentele noastre esenţiale şi care salvează vieţi şi este vital ca lanţurile de aprovizionare medicală să continue să funcţioneze, permiţând sistemelor de sănătate şi lucrătorilor să ofere îngrijiri esenţiale”, se arată în declaraţie. Aceasta a adăugat că nu va începe studii clinice globale în ţară.

    Jeffrey Sonnenfeld, fondatorul Institutului de conducere a directorilor executivi de la Yale, consideră că firmele care aleg să rămână în Rusia pe fondul invaziei în curs din Ucraina nu vor fi privite cu ochi buni de către public.

    El compară această situaţie cu dezastrul de PR cu care s-au confruntat companiile care au condus operaţiunile germane în timpul celui de-al Treilea Reich. “Când se va termina războiul, vor fi văzute aşa cum au fost văzuţi colaboratorii nazişti”, spune el.

    El susţine că deciziile de a continua operaţiunile germane ale unor companii precum Woolworth, Royal Dutch Shell şi Texaco nu au fost în final în beneficiul rezultatelor lor. Toate trei au fost forţate să îşi oprească activităţile în Germania nazistă din cauza presiunilor, adaugă Sonnenfeld. Preşedintele Texaco, Torkild Rieber, a fost forţat să demisioneze în 1940 din cauza protestelor publice legate de simpatiile sale pro-fasciste şi de relaţiile cu Gerhard Westrick, un oficial nazist care reprezenta companiile americane care operau în Germania.

    Cu toate acestea, nu toate întreprinderile aflate în această situaţie au suferit prejudicii: IBM, care are în prezent o capitalizare de piaţă de 134 de miliarde de dolari, a furnizat tehnologie regimului nazist; în timp ce Volkswagen, producătorul iniţial al aşa-numitei “maşini a poporului” a lui Hitler, este în prezent cel mai mare grup auto din lume.

    În ceea ce priveşte conflictul actual, Rasche consideră că consecinţele pe termen lung pentru companiile care aleg să rămână în Rusia depind de apetitul investitorilor pentru risc. La urma urmei, spune el, companiile din Rusia ar putea avea activele confiscate, aşa cum a fost cazul Carlsberg, sau ar putea fi scoase din ţară. În cazul în care războiul escaladează şi mai mult în Rusia însăşi, muncitorii, fabricile şi alte active ar putea fi prinse în focul încrucişat.

    De asemenea, companiile s-ar putea confrunta cu reacţii negative din partea consumatorilor din întreaga lume. O miriadă de boicoturi au ca scop să determine companiile străine să părăsească Rusia, inclusiv proiectul Leave Russia al Institutului KSE, care urmăreşte ieşirile companiilor. Aceste campanii generează adesea o atenţie negativă pentru firmele care rămân, însă unele întreprinderi ar putea rezista bine în faţa furtunii. Rasche spune că implicaţiile financiare pentru companiile prinse în scandaluri sunt de obicei de scurtă durată.

    “Nike a avut toate aceste scandaluri legate de fabricile de prelucrare în anii 1990”, subliniază el. “În zilele noastre, oamenii încă le cumpără produsele. Aşadar, cred că există o tendinţă ca oamenii să uite şi poate să continue să meargă mai departe şi să revină la afaceri ca de obicei.”

    Deteriorarea continuă a economiei Rusiei, în faţa sancţiunilor şi condamnărilor internaţionale, ar putea totuşi să le dea companiilor rămase motive tot mai multe pentru a ieşi de pe piaţă. În timp ce economia rusă este mare, aceasta este încă sub performanţa SUA, a Chinei şi a Uniunii Europene. În cele din urmă, Sidortsov se aşteaptă ca mediul de afaceri al ţării să semene în cele din urmă cu cel al Coreei de Nord: foarte izolat, cu doar o mână de legături de afaceri cu lumea exterioară prin aliaţi de nădejde precum China.

    “Cred că va exista un moment dat”, spune el, “când vor rămâne foarte, foarte puţine companii străine”.

     

  • Niciun dolar nu părăseşte Rusia: Miliardele făcute de companiile occidentale care au mai rămas în Rusia după declanşarea războiului sunt blocate de Kremlin. Giganţi precum BP sau Citigroup se uită neputincioşi la profiturile realizate pe care nu le pot accesa sub nicio formă

    Companiile occidentale care au continuat să opereze în Rusia după invazia la scară largă a Moscovei în Ucraina au generat profituri de miliarde de dolari, dar Kremlinul le-a blocat accesul la aceşti bani, într-un efort de a pedepsi naţiunile „neprietenoase”, scrie Financial Times.


    Grupurile din astfel de ţări au reprezentat 18 miliarde de dolari din cele 20 de miliarde de dolari în profituri ruseşti pe care companiile de peste hotare le-au raportat numai pentru anul 2022, potrivit cifrelor compilate de Şcoala de Economie din Kiev, şi 199 de miliarde de dolari din cele 217 miliarde de dolari în venituri brute ruseşti ale acestora.

    Veniturile locale ale companiilor, de la BP la Citigroup, au fost blocate în Rusia de la impunerea, anul trecut, a unei interdicţii de plată a dividendelor pentru companiile din ţări „neprietenoase”, inclusiv SUA, Marea Britanie şi toate ţările membre ale UE. Deşi astfel de tranzacţii pot fi aprobate în circumstanţe excepţionale, au fost emise puţine permise de retragere.

    „Zeci de miliarde în dolari sunt blocate în Rusia. Şi nu există nicio modalitate de a-i scoate de acolo” a declarat directorul general al unei mari companii cu sediul într-o ţară care nu a fost desemnată ca fiind neprietenoasă.

    Dimensiunea veniturilor şi a profiturilor reflectă nu numai importanţa de durată a companiilor occidentale pentru economia rusă, ci şi dilema cu care se confruntă aceste companii cu privire la ce să facă cu operaţiunile lor în această naţiune ostracizată.

    Multe întreprinderi străine au încercat să îşi vândă filialele din Rusia, dar orice tranzacţie necesită aprobarea Moscovei şi este supusă unor reduceri de preţ dramatice. În ultimele zile, British American Tobacco şi producătorul suedez de camioane Volvo au anunţat acorduri de transfer al activelor lor din ţară către proprietari locali.

    Moscova „se teme cu adevărat de retragerea de capital – uitaţi-vă la ce se întâmplă cu rubla”, a adăugat directorul general, referindu-se la scăderea bruscă a monedei ruseşti în raport cu dolarul din ultimele luni.

    În martie, înainte ca rubla să înceapă căderea bruscă, preşedintele rus Vladimir Putin a sugerat să relaxeze restricţiile privind dividendele, permiţând „prietenilor şi partenerilor de încredere” de origine „neprietenoasă” să îşi retragă o parte din profituri, dacă aceştia doresc, de asemenea, să investească în interiorul ţării.

    În schimb, cinci luni mai târziu, extinderea interdicţiei şi pentru aceştia s-a numărat printre propunerile redactate în grabă de ministerul rus de finanţe pentru a stopa căderea rublei.

    Deşi Rusia a reuşit să aducă un anumit sprijin rublei folosind alte instrumente, o nouă scădere ar putea determina o reevaluare a restricţiilor privind capitalul.

  • Cum a revigorat Putin idea extinderii Uniunii Europene fără să vrea

    Extinderea Uniunii Europene a fost mereu o idee controversată pentru cei care iau deciziile la Bruxelles. Acum însă, Bruxellesul are un nou interes în această direcţie. Care sunt ţările ale căror steaguri ar putea să fluture în viitor în faţa instituţiilor cheie ale UE?

    Acum douăzeci de ani, la întâlnirea de la Salonic dintre liderii UE şi liderii ţărilor din fosta Iugoslavie, se declara că  „viitorul Peninsulei Balcanice se afla în Uniunea Europeană”. Un an mai târziu UE a înregistrat cea mai mare extindere din istoria sa, prin aderarea Ciprului, Republicii Cehe, Poloniei, Slovaciei, Ungariei, Sloveniei, Lituaniei, Letoniei şi Estoniei.

    Dar de atunci numai trei ţări, Bulgaria, România şi Croaţia, au mai aderat la Uniune.

    În Balcanii de vest, Serbia, Albania, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, şi Macedonia de Nord sunt de mult timp blocate într-o stare de aşteptare din cauza mai multor factori cum ar fi starea politică, disputele teritoriale saua neînţelegerile asupra numelui ţării. Ca să nu mai vorbim de Turcia, care are statutul de stat candidat încă din 1999. Un articol amplu publicat de Financial Times vorbeşte despre ţările care s-ar putea alătura în viitor UE, în condiţiile în care acum, după mulţi ani, la Bruxelles se discută din nou despre extinderea Uniunii, de data aceasta cu şanse reale la rezultate vizibile. Schimbarea este încă una dintre consecinţele  invaziei Ucrainei de către Rusia lui Vladimir Putin.

    În 2022, Consiliul European a acordat statutul de stat candidat Ucrainei, Bosniei şi Republici Moldova. În acelaşi an, Georgia a solicitat statut de ţară candidată. Ucraina şi Moldova sunt ţări vitale pentru planul UE de protejare împotriva Rusiei. În acelaşi timp, unele ţări membre sunt reticente în faţa ideii de extindere, invocând posibilul impact economic şi politic asupra Uniunii. Mulţi arată către Ungaria, şi într-o măsură mai mică înspre Polonia, drept exemple că ţările Europene încă sunt susceptibile forţelor antidemocratice.

    În acelaşi timp, la Bruxelles mulţi consideră că România şi Bulgaria nu erau pregătite în 2007 să facă parte din Uniune. Unii oficiali au subliniat, de asemenea, că dacă Ucraina devine stat membru, atunci centrul UE se va schimba. Chiar de la începuturile organizaţiei care în timp avea să devină Uniunea Europeană, Germania şi Franţa au fost mereu ţările cu cea mai multă influenţă. Aderarea Ucrainei ar adăuga încă un membru în estul Europei, ceea ce ar însemna o schimbare a balanţei puterii în Uniune. Mai exact, într-un asemenea scenariu, statele din estul Europei cum ar fi Polonia, Lituania, România, Ucraina, ar deveni mult mai importante şi ar putea contrabalansa influenţele germano-franceze.

    Extinderea UE se mai loveşte si de existenţa câtorva  aşa-numite „Frozen Conflicts” (conflicte îngheţate n.red), zone de conflict în care nu mai sunt ostilităţi militare, dar nu s-a încheiat un tratat de pace. Regiunea Transnistria din Republica Moldova şi regiunile Abhazia şi Osetia de sud din Georgia, care sunt toate susţinute de Rusia, sunt exemple în acest sens. Totuşi, pe de altă parte, în 2004 s-a acceptat aderarea Ciprului la UE, deşi treimea de nord a insulei se află sub ocupaţie turcească, deci se poate spune că Uniunea deja a stabilit un precedent că existenţa unui conflict într-o ţară nu înseamnă ca aceasta nu poate adera la Uniune.

    În zona Balcanică mai există însă şi alte probleme. În Bosnia şi Herţegovina încă se simt efectele războiului din 1992 -1995, iar minoritatea sârbă uneori declară că îşi doreşte separarea faţă de partea bosniaco croata. Aderarea Macedoniei de Nord este blocată de către Bulgaria, care susţine că nord macedonenii sunt de fapt bulgari. Serbia se confrunta cu situaţia din Kosovo, iar violenţele recente au arătat că acolo conflictul nu pare a dispărea în curând.

    În ciuda tuturor acestor factori, se pare însă că Bruxellesul are de gând să considere abaterea de la regulă privind extinderea Uniunii Europene. „Trebuie să fim mai oneşti şi mai generoşi” spunea un oficial al Uniunii. Este anticipat că la timpul potrivit Ucraina va atinge cele şapte reforme care îi sau sau stabilit anul trecut pentru a începe negocierile de ascensiune. Dacă, cum devine din ce în ce mai probabil, Rusia este forţată să se retragă din Ucraina atunci va devenii mult mai dificil pentru Moscova să susţină separatişti din Moldova şi Georgia.

    Un asemenea scenariu ar prezenta oportunităţi de a încheia conflictele din aceste ţări. O oportunitate importantă s-a ivit şi pentru Bosnia şi Herţegovina. Acum că are statutul de stat candidat, Bosnia are oportunitatea să efectueze reforme importante care o vor aduce mai în linie cu cerinţele de a aderare la Uniune. Situaţia în Serbia rămâne complicată totuşi. Belgradul mereu a fost considerat drept cel mai apropiat aliat al Moscovei din regiunea Balcanică şi mereu a privit UE cu scepticism. Însa în ultimele luni Serbia, condusă de controversatul preşedinte Alexander Vucic, a început să pivoteze încetul cu încetul spre vest şi spre UE, dar discuţiile dintre cele două tabere încă se impotmolesc la problema Kosovei.

    Ce se va întâmpla în următoarea perioadă de timp este foarte greu de precizat. Poate ţările din Balcanii de vest se vor alătura României, Bulgariei, Greciei, Sloveniei şi Croaţiei ca state membre ale UE din Balcani. Poate Moldova şi Ucraina vor adera la Uniune mai repede decât se aşteaptă mulţi, iar poate UE ar căpăta prin Georgia cel mai estic stat membru la munţii Caucaz. Poate va adera în sfârşit şi Turcia la UE astfel încheind saga acestea care a durat mult prea mult.   

    Tradus şi adaptat de Vlad Nedelcu

  • Vizita lui Kim Jong Un în Rusia s-a încheiat. Trenul blindat a plecat către Coreea de Nord

    Trenul în care se află liderul nord-coreean Kim Jong a plecat din gara oraşului Artyom din Extremul Orient al Rusiei, potrivit Reuters. La fel ca la sosire, pe peron a fost întins covorul roşu şi o fanfară a participat la eveniment. Preşedintele coreean a fost însoţit de mai mulţi oficiali ruşi.

    Distanţa dintre staţia Artyom şi Khasan, localitatea aflată la graniţa Rusiei cu Coreea de Nord este de peste 200 de kilometri.

    Vizita lui Kim în Rusia a ţinut mai multe zile, perioadă în care el s-a întâlnit cu oficiali ruşi şi a vizitat mai multe obiective din industria de armament şi din cea alimentară. Punctul culminant al vizitei a fost miercuri atunci când Kim Jong Un s-a întâlnit cu preşedintele Rusiei, Vladimir Putin. Experţii internaţionali susţin că cei doi preşedinţi au discutat chestiuni militare, inclusiv un sprijin pe care Coreea de Nord ar putea să-l acorde Rusiei pentru războiul din Ucraina.

  • Schimbări importante în guvernul american: Joe Biden o numeşte pe Penny Pritzker într-o funcţie cheie pentru reconstrucţia Ucrainei. Aceasta a ocupat anterior funcţia de secretar al comerţului şi este o susţinătoare avidă a Partidului Democrat

    Preşedintele american Joe Biden a numit în funcţia de Reprezentant special pentru redresarea economică a Ucrainei pe Penny Pritzker, fost secretar al comerţului, scrie The New York Times. Numirea marchează o schimbare de paradigmă în politica americană, preşedintele concentrându-se pe eforturile post-război.

    Biden a explicat că Pritzker va „conduce eforturile Statelor Unite pentru a ajuta la reconstruirea economiei ucrainene”, lucrând cu guvernul Ucrainei împreună cu aliaţii SUA, instituţiile financiare internaţionale şi sectorul privat.

    Aceasta va dezvolta strategii pro-investiţii împreună cu Ucraina, sporind competitivitatea economică a ţării în ochii companiilor şi partenerilor internaţionali. Penny Pritzker plănuieşte să viziteze Ucraina în următoarele săptămâni pentru a vederea starea economiei şi a începe întâlniri cu oamenii de afaceri şi liderii politici.

    Un raport din martie al Băncii Mondiale a constatat că reconstruirea infrastructurii grav deteriorate şi a zonelor urbane ar putea costa peste 400 de miliarde de dolari în deceniul următor. G7 a început să testeze modul în care acest plan ar putea funcţiona, în timp ce ţara este încă ocupată de trupe ruse.

    Secretarul de Stat Antony Blinken, sub a cărui autoritate se va afla Penny Pritzker, a explicat că obiectul este acela de a transforma Ucraina într-o ”democraţie Europeană, prosperă şi sigură”.

    Pritzker a explicat că din funcţia de secretar al comerţului ”am lucrat cu guvernul ucrainean pentru a avansa progresul reformelor, a atrage apetitul sectorului privat şi a ne coordona cu partenerii guvernamentali”.

    Ea a jucat un rol important în ascensiunea lui Obama în politica americană, strângând pe campaniile electorale ale acestuia sute de milioane de dolari. Într-o declaraţie din ianuarie 2020 pentru susţinerea candidaturii Joe Biden a explicat că îl cunoaşte preşedintele american de peste 20 de ani.

  • Rusia încă se luptă cu deprecierea monedei: Banca centrală a dictat o nouă majorare a dobânzilor. „Având în vedere hotărârea Băncii Rusiei de a nu înăspri controalele de capital, singurul mod în care poate oferi sprijin rublei este prin majorări ale ratelor”

    Banca centrală rusă majorează iar dobânzile după ce anterior nu a reuşit să prevină deprecierea rublei, scrie Bloomberg.

    Decidenţii de politică monetară au ridicat dobânda la 13% de la 12% în urma întâlnirii de vineri. Decizia a fost considerată o surpriză pentru majoritatea economiştilor care se aşteptau la o pauză.

    Banca centrală a declarat că „va lua în considerare necesitatea unor majorări suplimentare ale ratelor la viitoarele întâlniri”, potrivit comunicatului.

    „S-au cristalizat riscuri proinflaţioniste semnificative, şi anume creşterea cererii interne depăşind capacitatea de expansiune a producţiei şi deprecierea rublei în lunile de vară”. „Prin urmare, este necesară înăsprirea suplimentară a condiţiilor monetare pentru a limita deviaţia ascendentă a inflaţiei de la ţintă şi a reveni la 4% în 2024”.

    O nouă creştere a dobânzilor va fi costisitoare pentru economia care încă îşi revine după impunerea sancţiunilor occidentale, fiind alimentată preponderent de cheltuielile bugetare şi cele militare.

    Creşterea din august a triplat deja şansele de recesiune în următoarele şase luni la aproximativ 20%, potrivit Bloomberg Economics.

    „Având în vedere hotărârea Băncii Rusiei de a nu înăspri controalele de capital, singurul mod în care poate oferi sprijin rublei este prin majorări ale ratelor”, a declarat Tatiana Orlova de la Oxford Economics, care a prezis creşterea cu 100 de puncte de bază.

  • Adrian Sârbu: ”Suntem în război pe faţă cu Putin şi Kim Jong Un şi ignorăm pericolul. Ei nu concep să piardă”

    Toţii ochii sunt pe Rusia, acolo unde Putin l-a primit în vizită pe noul tovarăş – Kim Jong-Un. E cea mai importantă întâlnire dintre cele două ţări, de la destrămarea Uniunii Sovietice.

    Cei doi dictatori s-au întâlnit la Vostocinîi, oraş aflat la 9.000 de km de Moscova – acolo unde e şi cel mai mare centru spaţial rusesc. Putin şi Kim au făcut turul cosmodromului din extremul orient al Rusiei – unde Putin a profitat de ocazie şi s-a lăudat cu noua lui rachetă spaţială de ultimă generaţie – Angara, cu sistemele Soyuz şi chiar cu limuzina Aurus.

    Kim studia ca un copil rachetele şi punea tot felul de întrebări despre ele – să vadă dacă-s mai bune decât cele pe care le are acasă.

    Acolo a lăsat şi un mesaj în cartea oaspeţilor de onoare: „Aceştia sunt cuceritorii spaţiului! Gloria Rusiei va înflori”. După cosmodrom şi discuţiile care au ţinut mai bine de o oră, Kim Jong Un a fost la prânzul cel de taină – pregătit în onoarea lui.

    Kim a jurat credinţă Rusiei: Voi lucra cu preşedintele (Vladimir Putin) pentru a construi fundaţia pentru o nouă eră stabilă şi orientată spre viitorul relaţiilor care va dura un secol. Vom folosi această forţă pentru a construi naţiuni puternice în ambele ţări şi pentru a urmări o justiţie internaţională autentică.

    Şi Putin s-a întrecut în laude la adresa prietenului de la Phenian: Un proverb coreean zice: „Hainele sunt bune când sunt noi, dar prietenii – când sunt vechi”. La noi, oamenii zic: „O prietenie veche e mai bună decât două noi”. Aceste proverbe se potrivesc perfect relaţiilor actuale dintre ţările noastre.

    După întâlnirile cu Putin, Kim n-a plecat acasă – a rămas să viziteze fabrici în care sunt produse echipamente militare.

    Au dezbătut subiectul la Ştiu Hofi, Nemo şi Adrian Sârbu.

    ”Ce crezi tu că discută, cum suntem noi aici? Aici e Xi, aici e Putin, aici e Erdogan, aici e Kim, aici îl bagă şi pe MBS? Patru cetăţeni, fiecare reprezentând un tip de putere, pe un segment, aproape lider. Rusia ştim cine e, Arabia Saudită, China. Cine e Coreea? Coreea de Nord este singura ţară total militarizată în lumea asta. Singura ţară care trăieşte într-o economie de război din 1951, nu ştiu când a început războiul Coreei. Păi dacă tu numai de asta te ocupi, înseamnă că ai nişte abilităţi. Eu cred că cetăţenii ăştia, când se întâlnesc ei la masă şi virtual şi cred că aceste topice sunt în pricipal duse de ruşi şi nu sunt de ieri, de azi, sunt probabil de nişte luni sau de nişte ani sunt aşa: de ce eu, rusul, trebuie să fiu umilit de americani, să nu mă lase să îmi iau Ucraina, pentru început? De ce eu, turcul, să fiu umilit de europeni şi de americani, când eu am ţara cea mai puternică din Europa ca potenţial de populaţie, potenţial de dezvoltare, comercial? De ce eu, MBS, care sunt tatăl petrolului şi am o ţară uriaşă, să fiu deranjat că l-am tăiat pe ăla cu foarfeca? La şcoală nu tăiem şi noi monştri de hartie chinezeşti? Şi vine şi Kim ăsta şi zice, măi, de ce eu, de 75 de ani, bunicul meu, tăticul meu, tăticuţul meu care ce a făcut, a omorât la nord-coreeni de i-a terminat pe toţi, nu mai scoate unul o vorbă, tăticuţul meu s-a ocupat de arme nucleare, nu le-a dat de mâncare, că nu era cazul, putea să-i ţină morţi de foame, de ce să nu fiu şi eu luat în seamă? Mai ales că a venit Donald Trump şi a vorbit cu mine. Şi a crezut că mă păcăleşte. Dar nu m-a păcălit. De ce? Că eu sunt ca un arici. Am armă nucleară, dar nu am capacitatea de a ataca. Şi am capacitatea de a mă apăra. Cred că oamenii ăştia, în delirul minţii lor, se gândesc că le-a venit vremea. Şi cum se gândesc: se uită. Ce parteneri avem noi în Europa? Ce adversari? Închipuie-ţi că este un meci de fotbal. Că fotbalul tot un război e. Cu cine jucăm noi? Cu Europa. Păi ce, pe ăia nu îi ţin genunchii.”, spune Adrian Sârbu.