Industria petrolului din SUA a prosperat sub Trump, a prosperat şi mai mult sub Biden şi a ajuns mai productivă chiar şi decât sectorul tech. „Noul” Trump a promis că îi va fi şi mai bine.
Într-un colţ prăfuit de ţară, lângă graniţa dintre Texas şi New Mexico, inginerii producătorului de petrol Matador Re-sources s-au confruntat cu o problemă. Înţelepciunea convenţională le recomanda forarea a patru puţuri vertical, urmate de foraj orizontal, pentru a ajunge la straturile de rocă îmbibate cu petrol, o tehnică perfecţionată de indus-tria şistului din SUA. Însă terenul era prea îngust, limitând raza fiecărui puţ şi, probabil, făcându-le pe toate neprofitabile. Aşa că inginerii au încercat un concept nou: o revenire în formă de U. După ce au perforat vertical stra-tul de şist, au săpat în lateral aproape doi kilometri, au curbat puţul şi apoi au forat până înapoi de unde au început. A funcţionat. Matador a reuşit astfel să extragă petrolul cu două puţuri în loc de patru, reducând costurile la jumătate, scrie Bloomberg.
„Este uluitor, într-adevăr”, spune directorul executiv al Matador, Joseph Foran. „Le oferi oamenilor un obiectiv şi ei vor găsi modalităţi mai bune, echipamente mai bune, tehnici mai bune.” Întoarcerea sau forajul în potcoavă este un exemplu al micilor îmbunătăţiri care, împreună, i-au ajutat pe producătorii de petrol şi gaze americani să obţină cele mai mari creşteri de productivitate a muncii dintre toate sectoarele de business din SUA în ultimul deceniu. Aceste creşteri sunt mai mari chiar şi decât cele ale industriei tehnologice, care de obicei este liderul. Producţia de ţiţei a SUA a crescut la un nivel record de 13,3 milioane de barili pe zi, cu 48% mai mult decât Arabia Saudită, şi asta cu mai puţin de o treime din instalaţiile şi mult mai puţini muncitori decât erau necesari acum 10 ani.
Producţia de ţiţei a SUA a atins un nivel record de 13,3 milioane de barili pe zi, cu 48% mai mult decât Arabia Saudită, folosind mai puţin de o treime din numărul instalaţiilor şi mult mai puţini muncitori decât acum 10 ani.
Industria petrolieră a Americii a evoluat de la a fi un outsider pe piaţa mondială la a cuceri cotă de piaţă în dauna OPEC, transformând SUA într-un exportator net de petrol şi devenind un motor al economiei americane. Investitorii fugeau din sector cu doar câţiva ani în urmă, pariind pe tranziţia verde, când excesul global de petrol devenise o povară pentru producători. Dar forarea a mii de puţuri anual – şi învăţarea din fiecare – a fost un factor major care a contribuit la îmbunătăţirea productivităţii în SUA după ani de creştere mediocră. Producţia de petrol americană va creşte cu 600.000 de barili pe zi în 2025, cu aproximativ 50% mai mult decât avansul din acest an, datorită produc-tivităţii mai mari a sondelor, potrivit BloombergNEF.
„Vorbim de un sector energetic extrem de productiv şi asta are ca rezultat o serie de efecte pozitive asupra restului economiei americane”, a declarat David Rodziewicz, specialist senior în economie la Federal Reserve Bank of Kan-sas City. „Ne fereşte de şocuri mai mari pe piaţa mărfurilor decât cele din anii 1980 sau 1990, când eram, în mare, importatori de ţiţei.”
Creşterea producţiei de petrol şi gaze a Americii poate părea contrară eforturilor administraţiei Biden de a conduce lumea spre zero net. Dar beneficiile pentru economie – în special în statele cheie din punct de vedere electoral, cum ar fi Pennsylvania – sunt acum atât de mari, încât candidata democrată la preşedinţie, Kamala Harris, a decla-rat în repetate rânduri că nu va interzice fracturarea hidraulică, dezicându-se de comentariile făcute în 2019. De asemenea, producţia crescută de petrol contribuie esenţial la încetinirea inflaţiei, preţurile benzinei scăzând cu peste 10% în ultimul an, în ciuda tensiunilor crescute din Orientul Mijlociu.
Preţurile mai scăzute ale ţiţeiului – de care companiile energetice pot profita datorită eficienţei mai mari – sunt transmise şi altor industrii. De exemplu, gazele naturale mai ieftine ajută la strategia de reindustrializare a admin-istraţiei Biden, oferind energie la preţuri reduse pentru industria manufacturieră, precum şi materie primă pentru producţia de îngrăşăminte şi materiale plastice. Însă beneficiile nu se opresc doar la energia mai ieftină: susţinută de progresele din sector, creşterea productivităţii generale a forţei de muncă din SUA – principalul ingredient pentru îmbunătăţirea pe termen lung a nivelului de trai – din ultimii patru ani a contribuit la atenuarea durerii care însoţeşte, în mod tradiţional, inflaţia accelerată. Producţia mai mare pe oră lucrată este luată în considerare în calculele Rezervei Federale, pe măsură ce banca centrală ajustează ratele dobânzilor. Dacă firmele pot produce mai mult cu acelaşi număr de angajaţi sau mai puţini, salariile pot creşte mai repede fără a amplifica inflaţia, rezultând o putere de cumpărare mai mare.
Producţia de petrol americană este estimată să crească cu 600.000 de barili pe zi până în 2025, datorită productivităţii mai mari a sondelor, ceea ce reprezintă o creştere cu 50% faţă de avansul din acest an, potrivit BloombergNEF.
Şistul american nu va putea oferi pentru totdeauna Americii o forţă mai mare decât cea a OPEC. În cele din urmă, producţia va scădea pe măsură ce câmpurile vor fi exploatate şi epuizate. Între timp, Agenţia Internaţională pentru Energie prognozează că cererea globală de petrol se va stabiliza în 2029, pe măsură ce lumea se îndepărtează de combustibilii fosili. În timp ce răscumpărările de acţiuni şi dividendele i-au atras pe unii investitori înapoi în sector, mulţi nu s-au mai întors. „Câştigurile în eficienţă ajută SUA să se menţină competitivă pe măsură ce baza de resurse se degradează în timp”, spune Raoul LeBlanc, vicepreşedinte pentru produse neconvenţionale din America de Nord la S&P Global Commodity Insights. „Dar, în cele din urmă, geologia învinge întotdeauna.”
Cu toate acestea, boomul petrolului din ultimul deceniu a ajutat economia americană să crească într-un ritm mai rapid decât cel al altor naţiuni bogate şi a menţinut cererea de forţă de muncă ridicată. Chiar dacă revoluţia şistului durează de 15 ani, succesul său nu a fost încă reprodus în afara SUA, unde geologia, drepturile de proprietate şi ac-cesul la capital se combină pentru a face această industrie posibilă. Potrivit unei analize McKinsey Global Institute, niveluri mai ridicate de productivitate în toate sectoarele ar putea adăuga 10.000 de miliarde de dolari la PIB-ul SUA din 2023 până în 2030.
Productivitatea în sectorul extracţiei de petrol şi gaze aproape s-a triplat în deceniul care s-a încheiat în 2022, com-parativ cu o dublare în unele industrii bazate pe tehnologie. Creşterea productivităţii din SUA a fost un subiect major de dezbatere în rândul economiştilor, mulţi dintre ei întrebându-se cât de mult din această creştere este produsul inteligenţei artificiale şi cum va fi influenţată de AI în viitor.
Regenerarea industriei petrolului din America din ultimul deceniu are la bază un alt tip de descoperire tehnologică: combinaţia de forare orizontală prin straturi de şist şi fracturarea rocilor cu apă, nisip şi substanţe chimice sub pre-siune pentru a extrage hidrocarburi. Totuşi, forarea prin şist a fost considerată iniţial prea costisitoare şi mai limitată din punct de vedere geologic, pe termen lung, decât forarea în rezervoarele cu flux liber din Orientul Mijlociu. Producţia din bazinele americane, cum ar fi Permian din vestul Texasului şi sud-estul statului New Mexico, era de aşteptat să se prăbuşească, deoarece producătorii nu mai făceau descoperiri semnificative şi se confruntau cu costuri în creştere.
Aceste limite sunt acum reevaluate. Biroul de Statistică a Muncii din SUA estimează că extracţia de petrol şi gaze va avea cea mai rapidă creştere a producţiei dintre toate industriile americane în următorul deceniu. Şi, potrivit com-paniei de cercetare Novi Labs, 2024 se conturează a fi cel mai bun an din istorie pentru productivitatea pe sondă. „A fost o mică surpriză pentru mine”, spune Ted Cross, vicepreşedinte pentru managementul produselor la Novi. „Este foarte interesant şi contrazice puţin ceea ce auziţi de obicei.”
Operatorii continuă să îmbunătăţească tehnicile de fracturare hidraulică. Aceasta include forarea de puţuri mai lungi şi eliberarea apei la presiuni mai mici, ceea ce reduce frecarea şi consumul de energie. Exploratorii forează acum puţuri de peste 6,4 kilometri orizontal prin straturi de şist, faţă de 5 kilometri acum doar câţiva ani. Consoli-darea industriei contribuie, de asemenea, la această tendinţă. Producătorii, cumpărând companii care deţin ter-enuri adiacente, au acces la suprafeţe mai mari, unde pot fora puţuri mai eficiente.
Într-o după-amiază de toamnă, Katy Dickson, vicepreşedinte pentru tehnologie la compania de servicii petroliere Patterson-UTI Energy, urmăreşte un perete de ecrane care luminează o cameră de control întunecată dintr-o clădire de birouri din Houston. Pe ecranul de 110 inci din stânga, se văd puncte împrăştiate în toată America de Nord, ilustrând locaţiile platformelor Patterson. Dar Dickson se concentrează pe ecranul central, care afişează di-agnosticările unei platforme care forează un puţ în sudul Texasului.
Au trecut vremurile în care un inginer de la sediu distribuia stick-uri de memorie USB şi trebuia să aştepte ca cineva să aducă datele înapoi pentru analiză. „Acum, dacă specialistul vrea datele, toate sunt la îndemâna lui, oricând”, spune Dickson. „Munca este mult mai uşoară.”
În 2014, operatorii din Bazinul Permian aveau nevoie de preţuri de peste 70 de dolari pe baril pentru a obţine profit, dar acum pot obţine profit chiar şi cu ţiţeiul la cotaţii de 40 de dolari pe baril, datorită îmbunătăţirilor în eficienţă, conform S&P Global Commodity Insights.
Multe platforme de foraj, cum ar fi cele ale Baker Hughes, sunt acum autonome şi îşi găsesc orientarea singure. Cu ajutorul senzorilor electronici încorporaţi într-un cilindru metalic de aproximativ 2 metri lungime, montat în spatele frezei din oţel, computerele pot stabili cursul optim prin straturi de rocă şi se pot auto-corecta în aproximativ un minut, comparativ cu cele 10 minute necesare unui operator uman pentru a ajusta traiectoria. Lucrătorii sunt spri-jiniţi de software avansat – un fel de Google Maps subteran tridimensional – care le indică în timp real unde să di-recţioneze burghiul pentru a rămâne în cea mai mare pungă cu petrol.
Progresele tehnologice au transformat şi relaţia companiilor de foraj cu investitorii. După ce creşterea rapidă a producţiei în primii ani ai boomului şistului a dus la o scădere a preţurilor petrolului, producătorii s-au concentrat pe o creştere mai sustenabilă şi pe eficienţă sporită, majorând randamentele pentru acţionari. Fuziunile şi achiziţiile au redus numărul de muncitori necesari pe câmpurile petroliere din SUA. Lucrătorii din industria şistului au nevoie acum de doar un an pentru a atinge adâncimile la care, cu un deceniu în urmă, ajungeau în trei ani. În timp, numărul de membri din echipe a fost redus, păstrându-i doar pe cei mai experimentaţi.
În 2014, operatorii din Permian aveau nevoie de preţuri de peste 70 de dolari pe baril pentru a obţine profit. Zece ani mai târziu, aceiaşi operatori pot face profit chiar şi cu ţiţei la cotaţii de 40 de dolari pe baril, chiar dacă se extind spre formaţiuni geologice mai dificile, potrivit S&P Global Commodity Insights. Deşi petrolul este mai scump în prezent, flexibilitatea industriei continuă să fie o problemă pentru rivalii internaţionali, precum Arabia Saudită, care are ne-voie de preţuri mult mai mari pentru a-şi echilibra bugetul.
Succesul companiilor de foraj din SUA, multe dintre ele mici şi cu personal redus, pune presiune pe Arabia Saudită. Regatul are nevoie de un preţ al petrolului de cel puţin două ori mai mare pentru a-şi acoperi cheltuielile bugetare. Pe măsură ce cotaţiile ţiţeiului au scăzut din iulie până în septembrie, parţial din cauza cererii slăbite din China, OPEC a fost nevoit să amâne planurile de a majora producţia, în timp ce companiile americane de foraj au continu-at să-şi crească livrările.
Companiile petroliere din Bazinul Permian – unde marii producători includ Chevron, Exxon Mobil, ConocoPhillips şi Occidental Petroleum – caută în mod constant modalităţi de a îmbunătăţi productivitatea. De exemplu, Patterson-UTI a început să modernizeze condiţiile de locuit pentru echipaje, oferind noile facilităţi celor mai rapide echipe. Devon Energy monitorizează toate cele 16 platforme din Permian cu un scor zilnic detaliat, măsurat în minute şi se-cunde, şi afişează clasamentele echipajelor. Matador a experimentat fracturarea simultană a două puţuri în 2021, iar acum peste 70% din puţurile companiei sunt fracturate simultan, economisind 35 de milioane de dolari în ultimii trei ani. Uneori, fracturarea se face chiar pe trei puţuri simultan, spune Cliff Humphreys, vicepreşedinte executiv, economisind astfel 350.000 de dolari per sondă. „Ce am observat în mod remarcabil este creşterea constantă a productivităţii, în special în sectorul petrolului şi gazelor”, spune Ken Medlock, director principal al Centrului de Studii Energetice de la Universitatea Rice, Institutul Baker pentru Politici Publice din Houston. „Dacă ne uităm înapoi la 2012, se scriau cărţi despre cum şistul va dispărea rapid, dar acum, 11-12 ani mai târziu, industria nu nu-mai că a supravieţuit, dar continuă să crească.”
Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru
