Tag: productie

  • Cum să câştigi bani dacă eşti pasionat de filme: să intuieşti corect care vor fi câştigătorii premiilor Oscar

    Platformele de streaming, dintre care majoritatea sunt cotate la bursă, au început să joace un rol tot mai important la Oscaruri. Acestea concurează cu marile studiouri cinematografice, care fac adesea parte din conglomerate media de mari dimensiuni. În acest context, pasionaţii de filme pot nu numai să vizioneze filme în cinematografe, ci şi să investească în companiile care le produc, participând astfel la potenţialul lor succes la premiile Oscar, consideră Bogdan Maioreanu, analist la eToro.

    “Am aruncat o privire mai atentă la câteva filme cu cele mai mari şanse de a primi nominalizări. Netflix conduce cursa din acest an cu musicalul Emilia Pérez, care a primit recenzii foarte bune din partea criticilor, consolidând poziţia gigantului de streaming. Grupul Warner Bros. Discovery are o listă la fel de impresionantă: Dune: Part Two de la Warner Bros. Pictures continuă saga ştiinţifico-fantastică epică, în timp ce Sing Sing de la A24 va apărea pe platforma Max, sporind ofertele atât în ceea ce priveşte producţiile cu buget mare, cât şi cinema-ul de artă. De asemenea, este de remarcat continuarea legendarului Gladiator produsă de Paramount Pictures, precum şi aclamatul Conclave al Sony Pictures, cu o interpretare remarcabilă a lui Ralph Fiennes, film care este o exclusivitate a platformei de streaming Peacock în Statele Unite”, exemplifică Bogdan Maioreanu într-o analiză.

    Din perspectiva acestuia, pentru ca industria cinematografică să progreseze, este important să existe finanţare pentru noile producţii, iar platformele de streaming au nevoie de conţinut de calitate pentru a menţine interesul abonaţilor, două aspecte care creează o sinergie de luat în calcul. Pe de altă parte, pentru a putea finanţa producţii extraordinare, companiile de streaming au nevoie şi de rezultate financiare excelente.

    Recent, gigantul de streaming Netflix a raportat rezultatele aferente T4/2024, care arată că numărul de abonaţi a crescut cu aproape 15,9% faţă de anul precedent, ajungând la un total de 301,6 milioane. Veniturile au atins 10,25 miliarde de dolari (în creştere cu 4,3% de la un trimestru la altul şi cu 16% de la un an la altul), subliniind poziţia puternică a companiei pe piaţă, în ciuda concurenţei tot mai mari. Profitul pe acţiune (EPS) a fost de 4,27 de dolari, marcând o creştere de 102% faţă de un EPS de 2,11 de dolari înregistrat în trimestrul al patrulea din 2023.

    În acelaşi timp, Netflix şi-a majorat cu 1,1% previziunile privind veniturile pentru întregul an şi a crescut marja EBIT anuală proiectată cu 1%, la 29%, indicând încrederea pe termen lung în stabilitatea modelului său de afaceri. Pe termen scurt compania a dat dovadă de ceva mai multă prudenţă – previziunile sale privind veniturile din primul trimestru 2025 fiind cu 0,7% mai mici decât estimările anterioare, iar EPS au fost, de asemenea, inferioare proiecţiilor iniţiale. Cu toate acestea, Netflix dispune în continuare de o bază financiară solidă, deţinând 9,6 miliarde de dolari în numerar şi reducându-şi în mod constant datoria, care se ridică în prezent la 15,6 miliarde de dolari. În plus, compania continuă să înregistreze o creştere multianuală sănătoasă (14,3 % creştere a veniturilor în doi ani) şi intenţionează să continue să investească în formate inovatoare şi în producţii locale pentru a atrage noi telespectatori, arată analiza realizată de Bogdan Maioreanu.

    “Din păcate, aceasta a fost ultima dată când Netflix publică cifrele globale ale abonamentelor, astfel încât pe viitor investitorii vor trebui să se concentreze pe alţi parametri pentru a evalua succesul companiei”, spune Bogdan Maioreanu.

    Din perspectiva analistului, principalele riscuri cu care se confruntă  Netflix, lider în ceea ce priveşte acoperirea globală (peste 190 de ţări), este concurenţa intensă în materie de preţuri şi conţinut din partea DisneyĂ, Amazon Prime Video şi Hulu.

    “A rămâne în frunte înseamnă a menţine baza de clienţi angajată şi pregătită să revină pe platformă. Iar pentru aceasta este nevoie de conţinut de calitate, ceea ce se traduce prin creşterea costurilor de conţinut (în medie Â64% din venituri). Observăm o saturaţie a pieţei în regiunile dezvoltate, iar viitorul ar putea aduce dificultăţi privind reglementările şi costuri de conformare. Dar cele mai recente rezultate au indus optimism pe piaţa bursieră, făcând ca preţul acţiunilor să crească iniţial cu 15%, ajungând la un maxim istoric de 999 de dolari, înainte de a se stabiliza la o creştere de aproape 10% în sesiunea de tranzacţionare de ieri”, mai spune Bogdan Maioreanu.

    Netflix este a 17-a cea mai deţinută acţiune la nivel global pe platforma de tranzacţionare şi investiţii eToro.

     

     

     

     

     


     

     

  • Lanţul de cofetării Dulcinella menţine producţia la Târgu Neamţ: o nouă fabrică va înlocui proiectul care urma să fie construit la Cernica, în apropierea Capitalei, unde compania vrea să dezvolte un hub logistic

    Dulcinella România, reţea românească de cofetării şi patiserii cu rădăcini basarabene, urmează să deschidă în a doua jumătate a anului o nouă fabrică de producţie, în Târgu Neamţ, care o va înlocui pe cea actuală, având o capacitate de producţie de circa trei ori mai mare decat aceasta.

    Compania a preluat la finalul anului 2024 o fostă fabrică de textile din Târgu Neamţ, cu o suprafaţă totală de 4.700 metri pătraţi, în urma unei tranzacţii de 750.000 de euro, şi a decis să menţină producţia în zonă, chiar dacă planificarea iniţială pentru deschiderea noii fabrici viza terenul de 19.000 metri pătraţi din Cernica, cumpărat de producătorul de dulciuri în 2024.

    “Am achiziţionat o fostă fabrică de textile în Târgu Neamţ, ceea ce ne oferă avantajul de a păstra echipa existentă şi de a deschide noua fabrică mult mai rapid, economisind aproximativ doi ani faţă de planul iniţial. Astfel, am decis să prioritizăm această oportunitate. Investiţia planificată pentru Cernica rămâne una strategică pentru noi, dar va fi redirecţionată pentru construirea unui hub care să ne consolideze infrastructura logistică şi creşterea operaţiunilor în următorii ani”, explică Sergiu Diaconu, CEO Dulcinella Group Romania. 

    Pentru 2025, compania vizează atingerea unei cifre de afaceri de 10 milioane de euro, în creştere cu 30% faţă de 2024, după ce şi-a bugetat investiţii de 3 milioane de euro, cu aproape 70% mai mult faţă de 2024.

    Fondat în 2005 în Republica Moldova, Dulcinella a intrat pe piaţa din România în 2021 şi operează o reţea de 18 cofetării şi patiserii (dintre care una în franciză) în Bucureşti, Braşov, Iaşi, Suceava, Târgu Neamţ, Piatra Neamţ, Roman şi Fălticeni.

    “Anul 2024 a fost unul al transformării, încheiat cu o cifră de afaceri de 7,1 milioane de euro pentru grupul Dulcinella România, ceea ce depăşeşte prognozele iniţiale. Astfel, am încheiat cu o creştere semnificativă faţă de 2023, chiar dacă am operat cu doar 18 cofetării, mai puţin cu 30% comparativ cu cele 26 de locaţii în 2023. Acest rezultat a fost determinat de schimbarea strategiei de business ca urmare a unei noi viziuni a managementului grupului, care a inclus şi închiderea cofetăriilor neperformante moştenite. Astfel, cred că principalul factor al acestui rezultat este eficienţa”, spune Sergiu Diaconu, CEO Dulcinella Group Romania.

    Noua strategie de business a inclus între altele rebrandingul reţelei, lansarea francizei Dulcinella, digitalizarea şi automatizarea proceselor, reorganizarea echipei, optimizarea fluxurilor tehnologice şi a portofoliului de produse.

    În 2025, printre principalele iniţiative de business ale companiei se numără creşterea reţelei prin deschiderea a 32 de unităţi în franciză – pentru a ajunge la 50 de unităţi la finalul anului, recrutarea de oameni inclusiv din Asia, o investiţie de 200.000 de euro într-un sistem ERP nou pentru optimizarea proceselor, consolidare Big Data, digitalizare si automatizări, investiţii în utilaje şi extinderea capacităţii de depozitare pentru produse congelate.

    În ceea ce priveşte extinderea reţelei, Dulcinella se va concentra în prima fază pe oraşele aflate la o distanţă de aproximativ 150 de kilometri de Bucureşti şi pe zona Moldovei, unde infrastructura de producţie şi distribuţie este deja bine dezvoltată, spun reprezentanţii companiei.

    Începând cu 2023, Dulcinella face parte din portofoliul fondului de investiţii Cornelius H Group LTD din Londra.

    Brandul operează offline şi online printr-o reţea de cofetărie şi patiserie, prin livrări online, în HoReCa şi retail. De asemenea, exportă produse în Franţa, Bulgaria, Spania şi Marea Britanie.


     

     

  • România produce mai puţină energie, dar consumă mai mult

    România a produs mai puţină energie în primele 11 luni din 2024, fiind nevoită să importe mai mult pentru a-şi acoperi necesarul. În perioada ianuarie-noiembrie 2024, producţia internă de energie a scăzut cu 4,7%, în timp ce importurile au crescut cu acelaşi procent (4,7%).

    Energia produsă din surse eoliene a scăzut semnificativ (-19%), în timp ce producţia de energie solară a crescut spectaculos, cu peste 1.200 de milioane kWh. Hidrocentalele au produs cu 21,8% mai puţină energie, iar centralele nucleare au înregistrat o scădere de 2,8%.

    Românii au consumat mai multă energie electrică în această perioadă: consumul populaţiei a crescut cu 3,2%, în timp ce economia a folosit cu 1,5% mai multă energie. În schimb, iluminatul public a consumat cu 4,7% mai puţin.

    Ţara noastră a exportat mai puţină energie electrică în 2024, înregistrând o scădere de 566,4 milioane kWh faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. De asemenea, pierderile în reţele şi staţii (consumul propriu tehnologic) au scăzut cu 136,1 milioane kWh.

    În total, resursele de energie primară ale României au scăzut cu 0,4% faţă de primele 11 luni din 2023, în timp ce resursele de energie electrică au crescut uşor, cu 0,2%, reiese din datele publicate joi de către Institutul Naţional de Statistică.

  • Bursă. Premier Energy a finalizat construcţia unei centrale fotovoltaice de 10 MW în Republica Moldova. Investiţie de aproape 4 mil. euro

    Premier Energy (simbol bursier PE), unul dintre cei mai mari furnizori de gaze naturale din România, a anunţat miercuri că filiala Navitas a finalizat cu succes dezvoltarea şi construirea unei centrale fotovoltaice de 10 MW în apropierea localităţii Cismichioi din Republica Moldova, la un cost total de aproximativ 380.000 de euro per MW de capacitate.

    Centrala a devenit complet operaţională la sfârşitul lunii decembrie, aducând capacitatea totală de producţie de energie electrică din surse fotovoltaice a companiei în Republica Moldova la finele anului 2024 la 28 MW, potrivit unui raport publicat la BVB.

    Pe parcursul anului trecut, societatea a dezvoltat şi construit cu succes 24 MW de capacitate de producţie fotovoltaică în Republica Moldova, contribuind astfel la creşterea capacităţii interne de producţie de energie electrică la nivelul acestei pieţe.

    Premier a raportat venituri de 4 miliarde de lei în primele nouă luni din 2024, reprezentând o creştere de 25% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, respectiv un profit net de 311 milioane de lei, minus 57,6%.

    Acţiunile PE au scăzut cu 7% în ultimele şase luni, la o capitalizare de 2,4 miliarde de lei. Principalul acţionar este grupul EMMA Alpha Holding, cu 71% din capitalul social.

     

  • Început de an tulbure în industria auto europeană: Producţia Stellantis din Italia a scăzut cu 37% în 2024, în timp ce unele fabrici şi-au redus producţia cu peste 70%

    Producţia de autovehicule a Stellantis în Italia a scăzut cu 37% anul trecut, potrivit datelor publicate vineri de un sindicat, scrie CNBC.

    Sindicatul FIM-CISL, creat în 2021 prin fuziunea dintre Fiat Chrysler şi PSA-Peugeot din Franţa, a anunţat că Stellantis a produs anul trecut 475.090 vehicule în Italia, în scădere faţă de 751.384 în 2023.

    Producţia de autoturisme a scăzut cu 46%, ajungând la cel mai redus nivel din 1956, în timp ce producţia de vehicule comerciale noi a scăzut cu 17%.

    La fel ca şi concurenţii săi europeni, al doilea cel mai mare producător de pe continent se confruntă cu cererea slabă, în special pentru vehiculele complet electrice, dar şi incertitudine cu privire la reglementări

    La fel ca şi concurenţii săi europeni, Stellantis se confruntă cu o slăbire a cererii, în special pentru autovehiculele complet electrice, incertitudinea referitoare la reglementări dar şi competiţia dură din China.

    Stellantis are cinci fabrici de automobile în Italia şi una pentru vehicule comerciale.

    Producţia la fabrica grupului din Mirafiori, Torino, a scăzut cu 70% anul trecut. Doar fabrica Maserati din Modena a avut o performanţă mai slabă, cu o scădere de 79%.

    În decembrie Stellantis a primis că va investi 2 miliarde de euro în 2025 pentru a fabrica noi modele în Italia.

  • Prosecco vs. şampanie. Care este, de fapt, diferenţa

    Prosecco şi şampania pot părea similare atunci când deschizi o sticlă pentru a sărbători Anul Nou. Cu toate acestea, în ciuda asemănărilor – ambele fiind vinuri spumante europene savurate la ocazii speciale – cele două băuturi nu sunt interschimbabile. Un articol publicat recent de platforma mentalfloss.com vorbeşte despre diferenţele principale care le disting.

    Deşi arată aproape identic într-un pahar, prosecco şi şampania se diferenţiază prin originea, ingredientele şi metodele de producţie. Potrivit Liquor.com, prosecco este un vin spumant originar din regiunea Veneto, Italia, produs din minimum 85% struguri glera. Spre deosebire de şampanie, prosecco este realizat folosind metoda Charmat (sau metoda rezervorului), în care bulele se formează în urma unei a doua fermentaţii în cuve presurizate.

    În schimb, şampania provine exclusiv din regiunea Champagne, Franţa – de unde şi numele. Aceasta este realizată în principal din struguri chardonnay, pinot noir şi pinot meunier, utilizând metoda tradiţională (méthode champenoise). În această metodă, vinul suferă a doua fermentaţie direct în sticlă, urmată de o perioadă obligatorie de maturare de cel puţin 12 luni. În acest timp, şampania „se maturează pe drojdie”, un proces în care celulele moarte de drojdie din vin se descompun, îmbogăţind aroma şi consistenţa băuturii.

    Datorită acestui proces de maturare, şampania are un profil de gust mai complex, reflectat şi în preţul mai ridicat. În contrast, prosecco tinde să fie mai accesibil ca preţ, având un gust fructat şi luminos. De asemenea, cele mai bune şampanii pot fi păstrate şi îmbunătăţite timp de decenii, în timp ce majoritatea prosecco-urilor trebuie consumate în termen de cinci ani de la producţie. Pentru cei care sunt noi în lumea vinurilor spumante şi preferă o opţiune uşoară, fructată şi accesibilă, prosecco este alegerea potrivită. Pe de altă parte, şampania este ideală pentru cei dispuşi să investească într-un produs mai sofisticat.

    Dacă plănuieşti să savurezi un vin spumant de Revelion, există metode de a păstra băutura chiar şi fără un dop special. Majoritatea vinurilor spumante pot fi menţinute în frigider pentru câteva zile după deschidere, în funcţie de tip.

     

     

  • Industria petrolului din SUA a prosperat sub Trump, a prosperat şi mai mult sub Biden şi a ajuns mai productivă chiar şi decât sectorul tech. Ce se va întâmpla cu aceasta sub „noul Trump”?

    Industria petrolului din SUA a prosperat sub Trump, a prosperat şi mai mult sub Biden şi a ajuns mai productivă chiar şi decât sectorul tech. „Noul” Trump a promis că îi va fi şi mai bine.

    Într-un colţ prăfuit de ţară, lângă graniţa dintre Texas şi New Mexico, inginerii producătorului de petrol Matador Re-sources s-au confruntat cu o problemă. Înţelepciunea convenţională le recomanda forarea a patru puţuri vertical, urmate de foraj orizontal, pentru a ajunge la straturile de rocă îmbibate cu petrol, o tehnică perfecţionată de indus-tria şistului din SUA. Însă terenul era prea îngust, limitând raza fiecărui puţ şi, probabil, făcându-le pe toate neprofitabile. Aşa că inginerii au încercat un concept nou: o revenire în formă de U. După ce au perforat vertical stra-tul de şist, au săpat în lateral aproape doi kilometri, au curbat puţul şi apoi au forat până înapoi de unde au început. A funcţionat. Matador a reuşit astfel să extragă petrolul cu două puţuri în loc de patru, reducând costurile la jumătate, scrie Bloomberg.

    „Este uluitor, într-adevăr”, spune directorul executiv al Matador, Joseph Foran. „Le oferi oamenilor un obiectiv şi ei vor găsi modalităţi mai bune, echipamente mai bune, tehnici mai bune.” Întoarcerea sau forajul în potcoavă este un exemplu al micilor îmbunătăţiri care, împreună, i-au ajutat pe producătorii de petrol şi gaze americani să obţină cele mai mari creşteri de productivitate a muncii dintre toate sectoarele de business din SUA în ultimul deceniu. Aceste creşteri sunt mai mari chiar şi decât cele ale industriei tehnologice, care de obicei este liderul. Producţia de ţiţei a SUA a crescut la un nivel record de 13,3 milioane de barili pe zi, cu 48% mai mult decât Arabia Saudită, şi asta cu mai puţin de o treime din instalaţiile şi mult mai puţini muncitori decât erau necesari acum 10 ani.


    Producţia de ţiţei a SUA a atins un nivel record de 13,3 milioane de barili pe zi, cu 48% mai mult decât Arabia Saudită, folosind mai puţin de o treime din numărul instalaţiilor şi mult mai puţini muncitori decât acum 10 ani.


    Industria petrolieră a Americii a evoluat de la a fi un outsider pe piaţa mondială la a cuceri cotă de piaţă în dauna OPEC, transformând SUA într-un exportator net de petrol şi devenind un motor al economiei americane. Investitorii fugeau din sector cu doar câţiva ani în urmă, pariind pe tranziţia verde, când excesul global de petrol devenise o povară pentru producători. Dar forarea a mii de puţuri anual – şi învăţarea din fiecare – a fost un factor major care a contribuit la îmbunătăţirea productivităţii în SUA după ani de creştere mediocră. Producţia de petrol americană va creşte cu 600.000 de barili pe zi în 2025, cu aproximativ 50% mai mult decât avansul din acest an, datorită produc-tivităţii mai mari a sondelor, potrivit BloombergNEF.

    „Vorbim de un sector energetic extrem de productiv şi asta are ca rezultat o serie de efecte pozitive asupra restului economiei americane”, a declarat David Rodziewicz, specialist senior în economie la Federal Reserve Bank of Kan-sas City. „Ne fereşte de şocuri mai mari pe piaţa mărfurilor decât cele din anii 1980 sau 1990, când eram, în mare, importatori de ţiţei.”

    Creşterea producţiei de petrol şi gaze a Americii poate părea contrară eforturilor administraţiei Biden de a conduce lumea spre zero net. Dar beneficiile pentru economie – în special în statele cheie din punct de vedere electoral, cum ar fi Pennsylvania – sunt acum atât de mari, încât candidata democrată la preşedinţie, Kamala Harris, a decla-rat în repetate rânduri că nu va interzice fracturarea hidraulică, dezicându-se de comentariile făcute în 2019. De asemenea, producţia crescută de petrol contribuie esenţial la încetinirea inflaţiei, preţurile benzinei scăzând cu peste 10% în ultimul an, în ciuda tensiunilor crescute din Orientul Mijlociu.

    Preţurile mai scăzute ale ţiţeiului – de care companiile energetice pot profita datorită eficienţei mai mari – sunt transmise şi altor industrii. De exemplu, gazele naturale mai ieftine ajută la strategia de reindustrializare a admin-istraţiei Biden, oferind energie la preţuri reduse pentru industria manufacturieră, precum şi materie primă pentru producţia de îngrăşăminte şi materiale plastice. Însă beneficiile nu se opresc doar la energia mai ieftină: susţinută de progresele din sector, creşterea productivităţii generale a forţei de muncă din SUA – principalul ingredient pentru îmbunătăţirea pe termen lung a nivelului de trai – din ultimii patru ani a contribuit la atenuarea durerii care însoţeşte, în mod tradiţional, inflaţia accelerată. Producţia mai mare pe oră lucrată este luată în considerare în calculele Rezervei Federale, pe măsură ce banca centrală ajustează ratele dobânzilor. Dacă firmele pot produce mai mult cu acelaşi număr de angajaţi sau mai puţini, salariile pot creşte mai repede fără a amplifica inflaţia, rezultând o putere de cumpărare mai mare.


    Producţia de petrol americană este estimată să crească cu 600.000 de barili pe zi până în 2025, datorită productivităţii mai mari a sondelor, ceea ce reprezintă o creştere cu 50% faţă de avansul din acest an, potrivit BloombergNEF.


    Şistul american nu va putea oferi pentru totdeauna Americii o forţă mai mare decât cea a OPEC. În cele din urmă, producţia va scădea pe măsură ce câmpurile vor fi exploatate şi epuizate. Între timp, Agenţia Internaţională pentru Energie prognozează că cererea globală de petrol se va stabiliza în 2029, pe măsură ce lumea se îndepărtează de combustibilii fosili. În timp ce răscumpărările de acţiuni şi dividendele i-au atras pe unii investitori înapoi în sector, mulţi nu s-au mai întors. „Câştigurile în eficienţă ajută SUA să se menţină competitivă pe măsură ce baza de resurse se degradează în timp”, spune Raoul LeBlanc, vicepreşedinte pentru produse neconvenţionale din America de Nord la S&P Global Commodity Insights. „Dar, în cele din urmă, geologia învinge întotdeauna.”

    Cu toate acestea, boomul petrolului din ultimul deceniu a ajutat economia americană să crească într-un ritm mai rapid decât cel al altor naţiuni bogate şi a menţinut cererea de forţă de muncă ridicată. Chiar dacă revoluţia şistului durează de 15 ani, succesul său nu a fost încă reprodus în afara SUA, unde geologia, drepturile de proprietate şi ac-cesul la capital se combină pentru a face această industrie posibilă. Potrivit unei analize McKinsey Global Institute, niveluri mai ridicate de productivitate în toate sectoarele ar putea adăuga 10.000 de miliarde de dolari la PIB-ul SUA din 2023 până în 2030.

    Productivitatea în sectorul extracţiei de petrol şi gaze aproape s-a triplat în deceniul care s-a încheiat în 2022, com-parativ cu o dublare în unele industrii bazate pe tehnologie. Creşterea productivităţii din SUA a fost un subiect major de dezbatere în rândul economiştilor, mulţi dintre ei întrebându-se cât de mult din această creştere este produsul inteligenţei artificiale şi cum va fi influenţată de AI în viitor.

    Regenerarea industriei petrolului din America din ultimul deceniu are la bază un alt tip de descoperire tehnologică: combinaţia de forare orizontală prin straturi de şist şi fracturarea rocilor cu apă, nisip şi substanţe chimice sub pre-siune pentru a extrage hidrocarburi. Totuşi, forarea prin şist a fost considerată iniţial prea costisitoare şi mai limitată din punct de vedere geologic, pe termen lung, decât forarea în rezervoarele cu flux liber din Orientul Mijlociu. Producţia din bazinele americane, cum ar fi Permian din vestul Texasului şi sud-estul statului New Mexico, era de aşteptat să se prăbuşească, deoarece producătorii nu mai făceau descoperiri semnificative şi se confruntau cu costuri în creştere.

    Aceste limite sunt acum reevaluate. Biroul de Statistică a Muncii din SUA estimează că extracţia de petrol şi gaze va avea cea mai rapidă creştere a producţiei dintre toate industriile americane în următorul deceniu. Şi, potrivit com-paniei de cercetare Novi Labs, 2024 se conturează a fi cel mai bun an din istorie pentru productivitatea pe sondă. „A fost o mică surpriză pentru mine”, spune Ted Cross, vicepreşedinte pentru managementul produselor la Novi. „Este foarte interesant şi contrazice puţin ceea ce auziţi de obicei.”

    Operatorii continuă să îmbunătăţească tehnicile de fracturare hidraulică. Aceasta include forarea de puţuri mai lungi şi eliberarea apei la presiuni mai mici, ceea ce reduce frecarea şi consumul de energie. Exploratorii forează acum puţuri de peste 6,4 kilometri orizontal prin straturi de şist, faţă de 5 kilometri acum doar câţiva ani. Consoli-darea industriei contribuie, de asemenea, la această tendinţă. Producătorii, cumpărând companii care deţin ter-enuri adiacente, au acces la suprafeţe mai mari, unde pot fora puţuri mai eficiente.

    Într-o după-amiază de toamnă, Katy Dickson, vicepreşedinte pentru tehnologie la compania de servicii petroliere Patterson-UTI Energy, urmăreşte un perete de ecrane care luminează o cameră de control întunecată dintr-o clădire de birouri din Houston. Pe ecranul de 110 inci din stânga, se văd puncte împrăştiate în toată America de Nord, ilustrând locaţiile platformelor Patterson. Dar Dickson se concentrează pe ecranul central, care afişează di-agnosticările unei platforme care forează un puţ în sudul Texasului.

    Au trecut vremurile în care un inginer de la sediu distribuia stick-uri de memorie USB şi trebuia să aştepte ca cineva să aducă datele înapoi pentru analiză. „Acum, dacă specialistul vrea datele, toate sunt la îndemâna lui, oricând”, spune Dickson. „Munca este mult mai uşoară.”


    În 2014, operatorii din Bazinul Permian aveau nevoie de preţuri de peste 70 de dolari pe baril pentru a obţine profit, dar acum pot obţine profit chiar şi cu ţiţeiul la cotaţii de 40 de dolari pe baril, datorită îmbunătăţirilor în eficienţă, conform S&P Global Commodity Insights.


    Multe platforme de foraj, cum ar fi cele ale Baker Hughes, sunt acum autonome şi îşi găsesc orientarea singure. Cu ajutorul senzorilor electronici încorporaţi într-un cilindru metalic de aproximativ 2 metri lungime, montat în spatele frezei din oţel, computerele pot stabili cursul optim prin straturi de rocă şi se pot auto-corecta în aproximativ un minut, comparativ cu cele 10 minute necesare unui operator uman pentru a ajusta traiectoria. Lucrătorii sunt spri-jiniţi de software avansat – un fel de Google Maps subteran tridimensional – care le indică în timp real unde să di-recţioneze burghiul pentru a rămâne în cea mai mare pungă cu petrol.

    Progresele tehnologice au transformat şi relaţia companiilor de foraj cu investitorii. După ce creşterea rapidă a producţiei în primii ani ai boomului şistului a dus la o scădere a preţurilor petrolului, producătorii s-au concentrat pe o creştere mai sustenabilă şi pe eficienţă sporită, majorând randamentele pentru acţionari. Fuziunile şi achiziţiile au redus numărul de muncitori necesari pe câmpurile petroliere din SUA. Lucrătorii din industria şistului au nevoie acum de doar un an pentru a atinge adâncimile la care, cu un deceniu în urmă, ajungeau în trei ani. În timp, numărul de membri din echipe a fost redus, păstrându-i doar pe cei mai experimentaţi.

    În 2014, operatorii din Permian aveau nevoie de preţuri de peste 70 de dolari pe baril pentru a obţine profit. Zece ani mai târziu, aceiaşi operatori pot face profit chiar şi cu ţiţei la cotaţii de 40 de dolari pe baril, chiar dacă se extind spre formaţiuni geologice mai dificile, potrivit S&P Global Commodity Insights. Deşi petrolul este mai scump în prezent, flexibilitatea industriei continuă să fie o problemă pentru rivalii internaţionali, precum Arabia Saudită, care are ne-voie de preţuri mult mai mari pentru a-şi echilibra bugetul.

    Succesul companiilor de foraj din SUA, multe dintre ele mici şi cu personal redus, pune presiune pe Arabia Saudită. Regatul are nevoie de un preţ al petrolului de cel puţin două ori mai mare pentru a-şi acoperi cheltuielile bugetare. Pe măsură ce cotaţiile ţiţeiului au scăzut din iulie până în septembrie, parţial din cauza cererii slăbite din China, OPEC a fost nevoit să amâne planurile de a majora producţia, în timp ce companiile americane de foraj au continu-at să-şi crească livrările.

    Companiile petroliere din Bazinul Permian – unde marii producători includ Chevron, Exxon Mobil, ConocoPhillips şi Occidental Petroleum – caută în mod constant modalităţi de a îmbunătăţi productivitatea. De exemplu, Patterson-UTI a început să modernizeze condiţiile de locuit pentru echipaje, oferind noile facilităţi celor mai rapide echipe. Devon Energy monitorizează toate cele 16 platforme din Permian cu un scor zilnic detaliat, măsurat în minute şi se-cunde, şi afişează clasamentele echipajelor. Matador a experimentat fracturarea simultană a două puţuri în 2021, iar acum peste 70% din puţurile companiei sunt fracturate simultan, economisind 35 de milioane de dolari în ultimii trei ani. Uneori, fracturarea se face chiar pe trei puţuri simultan, spune Cliff Humphreys, vicepreşedinte executiv, economisind astfel 350.000 de dolari per sondă. „Ce am observat în mod remarcabil este creşterea constantă a productivităţii, în special în sectorul petrolului şi gazelor”, spune Ken Medlock, director principal al Centrului de Studii Energetice de la Universitatea Rice, Institutul Baker pentru Politici Publice din Houston. „Dacă ne uităm înapoi la 2012, se scriau cărţi despre cum şistul va dispărea rapid, dar acum, 11-12 ani mai târziu, industria nu nu-mai că a supravieţuit, dar continuă să crească.”    


    Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru

     

  • Industria petrolului din SUA a prosperat sub Trump, a prosperat şi mai mult sub Biden şi a ajuns mai productivă chiar şi decât sectorul tech. Ce se va întâmpla cu aceasta sub „noul Trump”?

    Industria petrolului din SUA a prosperat sub Trump, a prosperat şi mai mult sub Biden şi a ajuns mai productivă chiar şi decât sectorul tech. „Noul” Trump a promis că îi va fi şi mai bine.

    Într-un colţ prăfuit de ţară, lângă graniţa dintre Texas şi New Mexico, inginerii producătorului de petrol Matador Re-sources s-au confruntat cu o problemă. Înţelepciunea convenţională le recomanda forarea a patru puţuri vertical, urmate de foraj orizontal, pentru a ajunge la straturile de rocă îmbibate cu petrol, o tehnică perfecţionată de indus-tria şistului din SUA. Însă terenul era prea îngust, limitând raza fiecărui puţ şi, probabil, făcându-le pe toate neprofitabile. Aşa că inginerii au încercat un concept nou: o revenire în formă de U. După ce au perforat vertical stra-tul de şist, au săpat în lateral aproape doi kilometri, au curbat puţul şi apoi au forat până înapoi de unde au început. A funcţionat. Matador a reuşit astfel să extragă petrolul cu două puţuri în loc de patru, reducând costurile la jumătate, scrie Bloomberg.

    „Este uluitor, într-adevăr”, spune directorul executiv al Matador, Joseph Foran. „Le oferi oamenilor un obiectiv şi ei vor găsi modalităţi mai bune, echipamente mai bune, tehnici mai bune.” Întoarcerea sau forajul în potcoavă este un exemplu al micilor îmbunătăţiri care, împreună, i-au ajutat pe producătorii de petrol şi gaze americani să obţină cele mai mari creşteri de productivitate a muncii dintre toate sectoarele de business din SUA în ultimul deceniu. Aceste creşteri sunt mai mari chiar şi decât cele ale industriei tehnologice, care de obicei este liderul. Producţia de ţiţei a SUA a crescut la un nivel record de 13,3 milioane de barili pe zi, cu 48% mai mult decât Arabia Saudită, şi asta cu mai puţin de o treime din instalaţiile şi mult mai puţini muncitori decât erau necesari acum 10 ani.


    Producţia de ţiţei a SUA a atins un nivel record de 13,3 milioane de barili pe zi, cu 48% mai mult decât Arabia Saudită, folosind mai puţin de o treime din numărul instalaţiilor şi mult mai puţini muncitori decât acum 10 ani.


    Industria petrolieră a Americii a evoluat de la a fi un outsider pe piaţa mondială la a cuceri cotă de piaţă în dauna OPEC, transformând SUA într-un exportator net de petrol şi devenind un motor al economiei americane. Investitorii fugeau din sector cu doar câţiva ani în urmă, pariind pe tranziţia verde, când excesul global de petrol devenise o povară pentru producători. Dar forarea a mii de puţuri anual – şi învăţarea din fiecare – a fost un factor major care a contribuit la îmbunătăţirea productivităţii în SUA după ani de creştere mediocră. Producţia de petrol americană va creşte cu 600.000 de barili pe zi în 2025, cu aproximativ 50% mai mult decât avansul din acest an, datorită produc-tivităţii mai mari a sondelor, potrivit BloombergNEF.

    „Vorbim de un sector energetic extrem de productiv şi asta are ca rezultat o serie de efecte pozitive asupra restului economiei americane”, a declarat David Rodziewicz, specialist senior în economie la Federal Reserve Bank of Kan-sas City. „Ne fereşte de şocuri mai mari pe piaţa mărfurilor decât cele din anii 1980 sau 1990, când eram, în mare, importatori de ţiţei.”

    Creşterea producţiei de petrol şi gaze a Americii poate părea contrară eforturilor administraţiei Biden de a conduce lumea spre zero net. Dar beneficiile pentru economie – în special în statele cheie din punct de vedere electoral, cum ar fi Pennsylvania – sunt acum atât de mari, încât candidata democrată la preşedinţie, Kamala Harris, a decla-rat în repetate rânduri că nu va interzice fracturarea hidraulică, dezicându-se de comentariile făcute în 2019. De asemenea, producţia crescută de petrol contribuie esenţial la încetinirea inflaţiei, preţurile benzinei scăzând cu peste 10% în ultimul an, în ciuda tensiunilor crescute din Orientul Mijlociu.

    Preţurile mai scăzute ale ţiţeiului – de care companiile energetice pot profita datorită eficienţei mai mari – sunt transmise şi altor industrii. De exemplu, gazele naturale mai ieftine ajută la strategia de reindustrializare a admin-istraţiei Biden, oferind energie la preţuri reduse pentru industria manufacturieră, precum şi materie primă pentru producţia de îngrăşăminte şi materiale plastice. Însă beneficiile nu se opresc doar la energia mai ieftină: susţinută de progresele din sector, creşterea productivităţii generale a forţei de muncă din SUA – principalul ingredient pentru îmbunătăţirea pe termen lung a nivelului de trai – din ultimii patru ani a contribuit la atenuarea durerii care însoţeşte, în mod tradiţional, inflaţia accelerată. Producţia mai mare pe oră lucrată este luată în considerare în calculele Rezervei Federale, pe măsură ce banca centrală ajustează ratele dobânzilor. Dacă firmele pot produce mai mult cu acelaşi număr de angajaţi sau mai puţini, salariile pot creşte mai repede fără a amplifica inflaţia, rezultând o putere de cumpărare mai mare.


    Producţia de petrol americană este estimată să crească cu 600.000 de barili pe zi până în 2025, datorită productivităţii mai mari a sondelor, ceea ce reprezintă o creştere cu 50% faţă de avansul din acest an, potrivit BloombergNEF.


    Şistul american nu va putea oferi pentru totdeauna Americii o forţă mai mare decât cea a OPEC. În cele din urmă, producţia va scădea pe măsură ce câmpurile vor fi exploatate şi epuizate. Între timp, Agenţia Internaţională pentru Energie prognozează că cererea globală de petrol se va stabiliza în 2029, pe măsură ce lumea se îndepărtează de combustibilii fosili. În timp ce răscumpărările de acţiuni şi dividendele i-au atras pe unii investitori înapoi în sector, mulţi nu s-au mai întors. „Câştigurile în eficienţă ajută SUA să se menţină competitivă pe măsură ce baza de resurse se degradează în timp”, spune Raoul LeBlanc, vicepreşedinte pentru produse neconvenţionale din America de Nord la S&P Global Commodity Insights. „Dar, în cele din urmă, geologia învinge întotdeauna.”

    Cu toate acestea, boomul petrolului din ultimul deceniu a ajutat economia americană să crească într-un ritm mai rapid decât cel al altor naţiuni bogate şi a menţinut cererea de forţă de muncă ridicată. Chiar dacă revoluţia şistului durează de 15 ani, succesul său nu a fost încă reprodus în afara SUA, unde geologia, drepturile de proprietate şi ac-cesul la capital se combină pentru a face această industrie posibilă. Potrivit unei analize McKinsey Global Institute, niveluri mai ridicate de productivitate în toate sectoarele ar putea adăuga 10.000 de miliarde de dolari la PIB-ul SUA din 2023 până în 2030.

    Productivitatea în sectorul extracţiei de petrol şi gaze aproape s-a triplat în deceniul care s-a încheiat în 2022, com-parativ cu o dublare în unele industrii bazate pe tehnologie. Creşterea productivităţii din SUA a fost un subiect major de dezbatere în rândul economiştilor, mulţi dintre ei întrebându-se cât de mult din această creştere este produsul inteligenţei artificiale şi cum va fi influenţată de AI în viitor.

    Regenerarea industriei petrolului din America din ultimul deceniu are la bază un alt tip de descoperire tehnologică: combinaţia de forare orizontală prin straturi de şist şi fracturarea rocilor cu apă, nisip şi substanţe chimice sub pre-siune pentru a extrage hidrocarburi. Totuşi, forarea prin şist a fost considerată iniţial prea costisitoare şi mai limitată din punct de vedere geologic, pe termen lung, decât forarea în rezervoarele cu flux liber din Orientul Mijlociu. Producţia din bazinele americane, cum ar fi Permian din vestul Texasului şi sud-estul statului New Mexico, era de aşteptat să se prăbuşească, deoarece producătorii nu mai făceau descoperiri semnificative şi se confruntau cu costuri în creştere.

    Aceste limite sunt acum reevaluate. Biroul de Statistică a Muncii din SUA estimează că extracţia de petrol şi gaze va avea cea mai rapidă creştere a producţiei dintre toate industriile americane în următorul deceniu. Şi, potrivit com-paniei de cercetare Novi Labs, 2024 se conturează a fi cel mai bun an din istorie pentru productivitatea pe sondă. „A fost o mică surpriză pentru mine”, spune Ted Cross, vicepreşedinte pentru managementul produselor la Novi. „Este foarte interesant şi contrazice puţin ceea ce auziţi de obicei.”

    Operatorii continuă să îmbunătăţească tehnicile de fracturare hidraulică. Aceasta include forarea de puţuri mai lungi şi eliberarea apei la presiuni mai mici, ceea ce reduce frecarea şi consumul de energie. Exploratorii forează acum puţuri de peste 6,4 kilometri orizontal prin straturi de şist, faţă de 5 kilometri acum doar câţiva ani. Consoli-darea industriei contribuie, de asemenea, la această tendinţă. Producătorii, cumpărând companii care deţin ter-enuri adiacente, au acces la suprafeţe mai mari, unde pot fora puţuri mai eficiente.

    Într-o după-amiază de toamnă, Katy Dickson, vicepreşedinte pentru tehnologie la compania de servicii petroliere Patterson-UTI Energy, urmăreşte un perete de ecrane care luminează o cameră de control întunecată dintr-o clădire de birouri din Houston. Pe ecranul de 110 inci din stânga, se văd puncte împrăştiate în toată America de Nord, ilustrând locaţiile platformelor Patterson. Dar Dickson se concentrează pe ecranul central, care afişează di-agnosticările unei platforme care forează un puţ în sudul Texasului.

    Au trecut vremurile în care un inginer de la sediu distribuia stick-uri de memorie USB şi trebuia să aştepte ca cineva să aducă datele înapoi pentru analiză. „Acum, dacă specialistul vrea datele, toate sunt la îndemâna lui, oricând”, spune Dickson. „Munca este mult mai uşoară.”


    În 2014, operatorii din Bazinul Permian aveau nevoie de preţuri de peste 70 de dolari pe baril pentru a obţine profit, dar acum pot obţine profit chiar şi cu ţiţeiul la cotaţii de 40 de dolari pe baril, datorită îmbunătăţirilor în eficienţă, conform S&P Global Commodity Insights.


    Multe platforme de foraj, cum ar fi cele ale Baker Hughes, sunt acum autonome şi îşi găsesc orientarea singure. Cu ajutorul senzorilor electronici încorporaţi într-un cilindru metalic de aproximativ 2 metri lungime, montat în spatele frezei din oţel, computerele pot stabili cursul optim prin straturi de rocă şi se pot auto-corecta în aproximativ un minut, comparativ cu cele 10 minute necesare unui operator uman pentru a ajusta traiectoria. Lucrătorii sunt spri-jiniţi de software avansat – un fel de Google Maps subteran tridimensional – care le indică în timp real unde să di-recţioneze burghiul pentru a rămâne în cea mai mare pungă cu petrol.

    Progresele tehnologice au transformat şi relaţia companiilor de foraj cu investitorii. După ce creşterea rapidă a producţiei în primii ani ai boomului şistului a dus la o scădere a preţurilor petrolului, producătorii s-au concentrat pe o creştere mai sustenabilă şi pe eficienţă sporită, majorând randamentele pentru acţionari. Fuziunile şi achiziţiile au redus numărul de muncitori necesari pe câmpurile petroliere din SUA. Lucrătorii din industria şistului au nevoie acum de doar un an pentru a atinge adâncimile la care, cu un deceniu în urmă, ajungeau în trei ani. În timp, numărul de membri din echipe a fost redus, păstrându-i doar pe cei mai experimentaţi.

    În 2014, operatorii din Permian aveau nevoie de preţuri de peste 70 de dolari pe baril pentru a obţine profit. Zece ani mai târziu, aceiaşi operatori pot face profit chiar şi cu ţiţei la cotaţii de 40 de dolari pe baril, chiar dacă se extind spre formaţiuni geologice mai dificile, potrivit S&P Global Commodity Insights. Deşi petrolul este mai scump în prezent, flexibilitatea industriei continuă să fie o problemă pentru rivalii internaţionali, precum Arabia Saudită, care are ne-voie de preţuri mult mai mari pentru a-şi echilibra bugetul.

    Succesul companiilor de foraj din SUA, multe dintre ele mici şi cu personal redus, pune presiune pe Arabia Saudită. Regatul are nevoie de un preţ al petrolului de cel puţin două ori mai mare pentru a-şi acoperi cheltuielile bugetare. Pe măsură ce cotaţiile ţiţeiului au scăzut din iulie până în septembrie, parţial din cauza cererii slăbite din China, OPEC a fost nevoit să amâne planurile de a majora producţia, în timp ce companiile americane de foraj au continu-at să-şi crească livrările.

    Companiile petroliere din Bazinul Permian – unde marii producători includ Chevron, Exxon Mobil, ConocoPhillips şi Occidental Petroleum – caută în mod constant modalităţi de a îmbunătăţi productivitatea. De exemplu, Patterson-UTI a început să modernizeze condiţiile de locuit pentru echipaje, oferind noile facilităţi celor mai rapide echipe. Devon Energy monitorizează toate cele 16 platforme din Permian cu un scor zilnic detaliat, măsurat în minute şi se-cunde, şi afişează clasamentele echipajelor. Matador a experimentat fracturarea simultană a două puţuri în 2021, iar acum peste 70% din puţurile companiei sunt fracturate simultan, economisind 35 de milioane de dolari în ultimii trei ani. Uneori, fracturarea se face chiar pe trei puţuri simultan, spune Cliff Humphreys, vicepreşedinte executiv, economisind astfel 350.000 de dolari per sondă. „Ce am observat în mod remarcabil este creşterea constantă a productivităţii, în special în sectorul petrolului şi gazelor”, spune Ken Medlock, director principal al Centrului de Studii Energetice de la Universitatea Rice, Institutul Baker pentru Politici Publice din Houston. „Dacă ne uităm înapoi la 2012, se scriau cărţi despre cum şistul va dispărea rapid, dar acum, 11-12 ani mai târziu, industria nu nu-mai că a supravieţuit, dar continuă să crească.”    


    Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru

     

  • Topanel şi-a mărit capacitatea de producţie cu 40%, cu a doua linie de producţie

    Topanel Production Panels, unul dintre principalii producători de panouri termoizolante din România, prezent de 15 ani pe piaţa locală, a investit în a doua linii de producţie de panouri termoizolante. Cu o capacitate anuală de producţie de 2,5 milioane de metri pătraţi, aceasta permite companiei să îşi crească producţia totală anuală de la 3 milioane la 5,5 milioane de metri pătraţi de panouri.

    „Prin această extindere, consolidăm poziţia TOPANEL pe piaţa panourilor termoizolante şi demonstrăm angajamentul nostru faţă de partenerii şi clienţii noştri. Obiectivul nostru în ceea ce priveşte această investiţie este de a oferi panouri termoizolante de înaltă calitate, timpi de livrare optimizaţi şi un raport calitate-preţ competitiv”, a declarat Irina Tănăsescu, Commercial Strategy Director în cadrul Topanel Production Panels S.A. Noua linie de producţie va contribui la creşterea cotei de piaţă cu 15-20% în următorii ani, potrivit ei.

    Înfiinţată în 2008, Topanel a devenit unul dintre liderii pieţei de panouri termoizolante, cu o producţie totală de peste 30 de milioane de metri pătraţi în cei 15 ani de activitate. „

    Capacităţile de producţie ale companiei includ două linii dedicate producţiei de panouri termoizolante, două linii de profile zincate, o linie de tablă cutată autoportantă, o linie de accesorii metalice, dedicate închiderii halelor. Din portofoliul companiei fac parte şi plăcile PIR Thermotop.

    Mai mult, Topanel, alături de partenerul său ICCO Grup, pregăteşte inaugurarea unei noi fabrici localizată la Ghimbav, jud. Braşov, dedicată exclusiv producţiei de plăci termoizolante PIR Thermotop. Această investiţie de tip greenfield, de aproximativ 20 de milioane de euro va fi cea mai mare unitate de producţie de acest tip din sud-estul Europei, cu o capacitate anuală estimată la 6 milioane de metri pătraţi.

    „Fabrica THERMOTOP reflectă ambiţia noastră de a inova continuu şi de a contribui la dezvoltarea sustenabilă a construcţiilor din România. Cu noua unitate de producţie vom putea răspunde mai eficient cerinţelor tot mai mari pentru produse performante energetic”.

     

  • Este oficial: Ford Otosan asamblează la Craiova baterii pentru maşinile electrice produse în România

    Ford Otosan Craiova a inaugurat azi noua linie de asamblare a bateriilor, destinată să sprijine producţia viitoare de vehicule electrice.

    Este pentru prima dată când un constructor începe local producţia în serie mare de acumulatori pentru maşini electrice – acestea vor echipa modelele Puma Gen E, Tourneo şi Transit Courier electrice. Anterior, planul era ca bateriile să fie importate din Ungaria.

    Ministrul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, Ştefan-Radu Oprea, a fost însoţit pe parcursul acestei vizite de Ambasadorul Turciei la Bucureşti, Özgür Kıvanç Altan, şi de reprezentanţi ai autorităţilor locale, respectiv Lia Olguţa Vasilescu, Primarul Municipiului Craiova, Cosmin Vasile, Preşedintele Consiliul Judeţean Dolj şi Dan Diaconu, Prefectul Judeţului Dolj.

    Ford Otosan Craiova va începe în acest an producţia versiunilor electrice ale modelelor Ford Transit Courier, Ford Tourneo Courier, precum şi Puma Gen-E, ca parte a investiţiei de 490 milioane de euro anunţate în 2022, când Ford Otosan a preluat uzina din Craiova.

    „Ford Otosan Craiova este una dintre cele mai moderne şi automatizate unităţi de producţie auto din Europa şi suntem mândri să fim primul producător din România care fabrică vehicule electrice în inima Olteniei. Primele livrări sunt aşteptate în primăvara anului 2025, iar modelele electrice pe care uzina noastră le va produce în curând vor completa gama actuală de modele Ford, jucând un rol esenţial în strategia de electrificare a companiei la nivel european”, a declarat Fırat Elhüseyni, Preşedintele Ford Otosan România.

    La uzina Ford Otosan Craiova se vor asambla bateriile care vor echipa modelele E-Transit Courier, E-Tourneo Courier şi Puma Gen-E, model ce urmeaza a fi prezentat de Ford în Europa în luna decembrie.

    Bateriile vor fi asamblate în secţia de motoare şi apoi transportate în secţia de asamblare finală a vehiculelor printr-un conveior aerian. Noua linie de producţie pentru vehicule electrice include o serie de staţii automatizate, operate de roboţi şi coboţi, precum şi staţii manuale, operate de personal uman.

    Suprafaţa totală a noii zone de asamblare a bateriilor este de peste 4000 mp, incluzând şi zonele logistice aferente, fiind complet integrată în procesele de fabricaţie existente.

    „Mă bucur întotdeauna să revin la uzina Ford Otosan Craiova şi să descopăr tehnologii şi procese noi în fabricarea vehiculelor. Astăzi sunt cu adevărat plăcut surprins de noua linie de asamblare a bateriilor, destinată să susţină viitoarea producţie a gamei de vehicule electrice de la Craiova. Este un moment de mândrie pentru România şi pentru industria noastră şi felicit echipa Ford Otosan pentru munca fantastică depusă în ultimii doi ani de la preluare”, a declarat Ministrul Oprea în contextul vizitei de astăzi.

    Ford Otosan România produce în prezent versiunile cu motoare pe combustie ale modelelor Ford Transit Courier, Tourneo Courier şi Puma, acesta din urmă continuând să fie unul dintre cele mai bine vândute modele Ford în Europa, alături de renumitul motor 1.0 l EcoBoost, recunoscut pe plan mondial. Uzina din Craiova operează în trei schimburi atât în zona de producţie vehicule, cât şi în zona de producţie de motoare şi dispune în acest moment de peste 6600 de angajaţi.