Tag: pierdere

  • Piaţa criptomonedelor a pierdut 300 de miliarde de dolari din cauza Chinei, însă noua ameninţare vine din Statele Unite prin forma noilor reglementări ale sectorului crypto

    Noile sancţiuni aplicate de autorităţile chineze asupra proceselor de minare de criptomonede au şters aproape 300 de miliarde de dolari din valoarea pieţei crypto, notează CNBC.

    Bitcoinul a scăzut cu 4,35% la 31.778 dolari, în timp ce Ether şi Dogecoin au înregistrat un declin de 5,9% şi, respectiv, 26% în ultimele 24 de ore, rezultatele fiind alimentate de închiderea unuia dintre cele mai mari centre de minare de Bitcoin din China.

    Publicaţia Global Times, susţinută de statul chinez, estimează că va fi ştearsă aproximativ 90% din capacitatea de minare de Bitcoin a ţării, în condiţiile în care circa 65% din procesele globale de minare a monedei sunt realizate în China.

    Matematicianul şi investitorul libanezo-american Nassim Nicholas Taleb a publicat duminică un text care ar putea tăia din elanul entuziaştilor din sectorul crypto, despre care spune că subevaluează grav riscul pe care îl exercită guvernul asupra criptomonedelor.

    „Prin propria sa natură, Bitcoinul este deschis tuturor oamenilor. Certitudinea conform căreia îţi poţi ascunde activele de guvern printr-un blockchain public, care poate fi citit atât de FBI, cât şi de oameni normali aflaţi în propriile lor sufragerii, necesită o absenţă certă a cunoştinţelor financiare şi statistice – poate chiar o lipsă de bun-simţ”, susţine Taleb.

    Între timp, autorităţile americane de reglementare semnalează că vor continua să aplice restricţii asupra pieţei crypto, incluzând aici măsuri de combatere a spălării de bani şi noi reguli care vor forţa exchange-urile şi băncile să îşi cunoască mai bine clienţii, transmite MarketWatch.

    Gary Gensler, preşedintele SEC, instituţia de reglementare a pieţei americane de capital, a discutat în repetate rânduri despre nevoia unor reglementări mai stricte pentru exchange-urile cu expunere pe criptomonede, lansate cu scopul de a-i proteja pe investitori. De altfel, Gensler consideră că multe dintre tranzacţiile de criptomonede din cadrul exchange-urilor reprezintă titluri neînregistrate care ar putea fi supuse unor noi măsuri de reglementare din partea SEC.

     

  • Piaţa crypto pierde 270 mld. dolari după avertismentele lansate de China: Bitcoin, în scădere cu 38% faţă de maximul înregistrat în aprilie, ajunge la 39.000 de dolari pentru prima dată în ultimele trei luni

    Bitcoin a înregistrat o scădere de peste 13% şi a ajuns la un moment dat la 38.585 dolari, cel mai slab nivel de la începutul lunii februarie, ultima dată când s-a tranzacţionat sub nivelul de 40.000 de dolari, conform CNBC.

    La ora 12:25, cea mai valoroasă criptomonedă din lume ajungea din nou la 40.000 de dolari, reprezentând un declin de 12%. Între timp, piaţa crypto a pierdut 270 de miliarde de dolari.

    Săptămâna trecută, CEO-ul Tesla Elon Musk a declarat că producătorul de maşini electrice a suspendat achiziţiile de maşini cu Bitcoin, citând cantităţile uriaşe de energie pe care le impun procesele de minare. Pe atunci, comentariile lui Musk au generat pierderi de peste 300 de miliarde de dolari de-a lungul pieţei crypto.

    Anunţul a venit la doar trei luni după ce Tesla a dezvăluit că a cumpărat Bitcoin în valoare de 1,5 miliarde de dolari, urmând să accepte moneda ca metodă de plată pentru produsele companiei. Ulterior, miliardarul a dat de înţeles că ia în calcul sau chiar a vândut o parte din stocurile sale de Bitcoin, provocând un nou val de scăderi în interiorul pieţei.

    În plus, Banca centrală a Chinei a declarat marţi că Bitcoin nu ar trebui utilizat ca mijloc de plată şi a interzis serviciile asociate cu monedele virtuale din cadrul instituţiilor financiare şi firmelor de plăţi.

    Nu este prima dată când China a ales o asemenea abordare. În 2017, autorităţile au închis exchange-urile locale de criptomonede şi a interzis aşa-zisele oferte iniţiale de monede (ICO), o modalitate prin care companiile pot câştiga bani prin emiterea de noi active digitale.

    Bitcoin este în creştere cu 40% anul acesta şi a înregistrat un plus de peste 300% în ultimele 12 luni.

    Ether, criptomoneda care alimentează blockchain-ul Ethereum, a scăzut ieri cu 16% la 2.900 dolari, iar Dogecoin a suferit pierderi de 16% la 0,41 dolari.

     

  • Răsturnare de situaţie. Surpriză istorică de la Digi

    Digi Communications (simbol bursier DIGI), operator de telecomunicaţii controlat de omul de afaceri Zoltan Teszari, a încheiat primul trimestru al anului 2021 cu un profit net de 14,1 mil.  euro, comparativ cu pierderea netă de 56 mil.  euro raportată în perioada similară a anului trecut, în contextul unor venituri totale de 340,2 mil.  euro, plus 8,6%, potrivit calculelor realizate de ZF pe baza datelor din raportul trimestrial publicat vineri la BVB.

    Cea mai mare parte a veniturilor a fost înregistrată în România, respectiv 209,6 mil.  euro, faţă de 193,2 mil.  euro în T1/2021, fiind urmate de veniturile din Ungaria (48,1 mil.  euro), Spania (77,9 mil.  euro) şi altele (5,6 mil.  euro).

    “Creşterea veniturilor din România a fost determinată de cresterea numărului de RGU pentru servicii de televiziune prin cablu şi internet şi date fixe in principal prin crestere organica, cat si ca urmare a intrarii in vigoare a Contractele de transmitere catre RCS & RDS a dreptului de a opera retelele de comunicatii electronice apartinand companiilor din Digital Cable Systems S.A., AKTA Telecom S.A. si ATTP Telecommunications S.R.L („Cedentii”) in 2020”, transmite compania în raport.

    Numărul de RGU din serviciile de Pay TV a crescut de la aproximativ 4,2 milioane la 31 martie 2020, la aproximativ 4,87 milioane la 31 martie 2021, o creştere de aproximativ 15,6%, iar numărul RGU abonaţi la serviciile de internet şi date fixe a crescut de la aproximativ 2,9 milioane la 31 Martie 2020, la aproximativ 3,44 milioane la 31 martie 2021, o creştere de aproximativ 19,7%.

    “Creşterea a fost atat organica, datorata in principal investitiilor în extinderea reţelelei noastre fixe de fibră optică şi pachetelor de internet şi date fixe tot mai atractive, cat si prin achizitii. Numărul de RGU din serviciile de telecomunicaţii mobile a crescut de la aproximativ 3.476 mii, la data de 31 martie 2020, la aproximativ 3.796 mii RGU la data de 31 martie 2021, o creştere de aproximativ 9,2%”, se mai arată în raport.

    Marja EBITDA este 48,7% (incluzând IFRS 16) datorită performanţelor operaţionale atât pentru serviciile fixe, cât şi mobile.

    Numărul RGU a crescut la nivel istoric (pay TV şi internet fix), respectiv cu 15,6% RGU pay-TV, până la 4,9 milioane, şi cu 19,7% RGU internet fix, până la 3,4 milioane.

    Digi are 3,7 mld. lei capitalizare. De la începutul anului, acţiunile DIGI înregistrează un avans de 5,8%, pe fondul unor tranzacţii de 48,6 mil. lei, arată datele BVB.
     

  • Penuria de cipuri ar putea costa industria auto 110 miliarde de dolari, iar producţia a 4 milioane de vehicule riscă să fie pierdută: „Criza a fost exacerbată de evenimente care, în mod normal, reprezintă o serie simplă de obstacole”

    Penuria de semiconductori ar putea costa industria globală de automobile până la 110 miliarde de dolari în venituri în 2021, transmite CNBC, citând firma de consultanţă AlixPartners.

    Estimările reprezintă o creştere de 81,5% faţă de previziunile iniţiale, 60,6 miliarde de dolari, datele fiind publicate în ianuarie, când lipsa de cipuri a obligat mai mulţi producători auto să îşi întrerupă procesele de producţie.

    Mark Wakefield, membru senior al AlixPartners, spune că rezultatele au fost alimentate de o serie de factori, inclusiv incendiul dintr-o fabrică de cipuri din capitala Japoniei şi erorile provocate de vremea rea în lanţurile de aprovizionare auto.

    „Criza cipurilor pe care a impus-o pandemia a fost exacerbată de evenimente care, în mod normal, reprezintă o serie simplă de obstacole, precum un foc dintr-o mare fabrică producătoare de semiconductori, vremea tot mai rea din Texas şi seceta din Taiwan. Însă toate aceste lucruri au provocat probleme extrem de mari pentru industrie”, a declarat Wakefield.

    AlixPartners estimează că producţia a 3,9 milioane de vehicule va fi pierdută anul acesta ca rezultat al lipsei de cipuri, în condiţiile în care previziunile din ianuarie se îndreptau spre 2,2 milioane de maşini.

    În Statele Unite, penuria a determinat administraţia Biden să ordone o evaluare de 100 de zile a lanţurilor de aprovizionare ale ţării. Din planul de infrastructură de 2 trilioane de dolari, circa 50 de miliarde sunt dedicate industriei americane de semiconductori.

    Giganţii Ford şi General Motors se aşteaptă ca penuria de cipuri să reducă nivelul de venituri cu 2,5 miliarde şi, respectiv, 1,5-2 miliarde de dolari anul acesta.

    Cipurile semiconductoare sunt componente extrem de importante în ceea ce priveşte producţia de maşini noi, în zone precum sistemele de infotainment, dar şi pentru aspecte elementare, ca servodirecţia şi frânele.

     

  • În pandemie, femeile din întreaga lume au pierdut venituri de 800 de miliarde de dolari

    Milioane de femei din întreaga lume au fost afectate în mod disproporţionat de pierderea locurilor de muncă, iar multe altele duc greul perturbărilor masive din îngrijirea copiilor şi educaţie. La nivel global, femeile au pierdut venituri de cel puţin 800 miliarde dolari anul trecut, potrivit Oxfam.

    Potrivit unui nou raport al Oxfam International, valoarea pierderilor este mai mare decât produsele interne brute combinate din 98 de ţări, decît capitalizarea de piaţă de 700 de miliarde de dolari pe care Amazon a depăşit-o anul trecut şi peste cele aproape 721,5 miliarde de dolari pe care guvernul SUA le-a cheltuit în 2020 pentru cel mai mare buget de apărare din lume.

    „Caderea economică generată de pandemia Covid-19 are un impact mai dur asupra femeilor, care sunt reprezentate în mod disproporţionat în sectoare care oferă salarii mici, beneficii reduse şi locuri de muncă mai puţin sigure”, a declarat Gabriela Bucher, director executiv al Oxfam International. “În loc să îndrepte acest lucru, guvernele au tratat locurile de muncă ale femeilor ca fiind dispensabile – şi acest lucru a costat cel puţin 800 de miliarde de dolari în salarii pierdute pentru cele care au un loc de muncă formal”.

    Organizaţia citează pierderea totală a veniturilor drept o „estimare conservatoare” care nu ţine cont de „salariile pierdute de milioanele de femei care lucrează în economia informală” – pe care le descriu ca lucrătoare casnice, vânzătoare în piaţă şi lucrătoare în confecţii.

    La scară globală, femeile au ocupat peste 64 de milioane din locurile de muncă pierdute anul trecut. Aceasta reprezintă 5% din toate locurile de muncă ocupate de femei, comparativ cu o pierdere de 3,9% pentru bărbaţi, potrivit Oxfam.

    Impactul drastic al pandemiei asupra femeilor ar putea avea consecinţe de lungă durată. Chiar şi înainte de pandemie, femeile sufereau din cauza inechităţilor masive din salarii şi muncă. Femeile din întreaga lume câştigă doar 77 de cenţi pe fiecare dolar pe care îl dobândesc bărbaţii, potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite. Asaltul crizei coronavirusului nu a făcut decât să exacerbeze inegalităţile de gen şi ar putea înrăutăţi diferenţa de remunerare între femei şi bărbaţi.

  • Cu ce rezultate financiare se listează UiPath la bursa de la New York: 607 milioane de dolari venituri şi pierdere de 92 mil. dolari, în scădere de la 520 mil. dolari

    UiPath, cea mai valoroasă companie pornită din România, cu o evaluare de 35 mld. dolari, şi-a depus pe 26 martie 2021 documentele pentru listarea la bursa din New York sub simbolul PATH.

    Potrivit prospectului de listare, care poate fi analizat aici ,  UiPath a încheiat anul fiscal la 31 ianuarie 2021 cu venituri de 607,6 milioane de dolari şi pierderi de 92,4 mil. dolari.

    Spre comparaţie, la anul fiscal încheiat la 31 ianuarie 2020 UiPath avea 336 mil. dolari venituri şi o pierdere de 520 mil. dolari, aşadar şi-a dublat veniturile şi a redus considerabil din pierderi.

    “Am cunoscut o creştere rapidă. ARR-ul (veniturile anuale recurente – n.red) a fost de 351,4 milioane USD şi 580,4 milioane USD în exerciţiile fiscale încheiate la 31 ianuarie 2020 şi, respectiv, 2021, reprezentând o rată de creştere de 65%. Am generat venituri de 336,2 milioane USD şi 607,6 milioane USD, reprezentând o rată de creştere de 81% şi o pierdere netă de 519,9 milioane USD şi 92,4 milioane USD în exerciţiile fiscale încheiate la 31 ianuarie 2020 şi, respectiv, 2021”, potrivit prospectului.​

  • Povestea tristă a staţiunii româneşti care a fost cândva perla turismului european şi care acum a ajuns într-o situaţie îngrozitoare. Cine sunt oamenii care vor să o readucă la viaţă

    Ape minerale cu efecte terapeutice, zeci de unităţi de cazare – mare parte nefuncţionale – şi o istorie bogată în spate. Este ceea ce a rămas dintr-o staţiune care ar fi putut aduce de zeci de ori mai mulţi turişti străini decât o face în prezent. Ar fi putut. Timpul n-a avut însă răbdare şi a măcinat, puţin câte puţin, staţiunea Băile Herculane, până aproape de pierzanie. Dar nu-i totul pierdut, şi-au spus curajoşii care au găsit oportunităţi de dezvoltare, aşa că, de ceva timp, locul a început să renască din propria cenuşă. Încet, dar sigur.

    În împrejurimile staţiunii Băile Herculane sunt cunoscute în prezent 16 izvoare naturale cu apă termominerală, înşirate de-a lungul râului Cerna, care traversează oraşul cu 5.000 de locuitori. Despre apele sulfuroase de la Herculane se ştie că, de-a lungul timpului, au dovedit că pot vindeca boli atât interne, cât şi externe, de la artroze la boli de piele, afecţiuni gastrice, oftalmologice, respiratorii sau sechele posttraumatice. Factorii naturali pot fi folosiţi fie în scop preventiv, fie în scop terapeutic.

    Dar nimic din toate acestea nu se poate întâmpla fără un program investiţional amplu, care să creeze un mediu turistic atractiv pentru cei care ajung la concluzia că apele de la Herculane le pot face bine. Staţiunii îi trebuie infrastructură, îi trebuie posibilităţi mai multe de petrecere a timpului şi o atractivitate constantă tot timpul anului, nu doar în vârful de sezon.

    Azi, o plimbare prin staţiunea Băile Herculane e ca şi cum ai răsfoi o carte veche, un manual care le-a fost de folos bunicilor sau străbunicilor pe băncile şcolii, dar care a sfârşit aruncat în podul casei. Poveştile localnicilor încep, invariabil, cu „Aici, cândva, veneau turiştii străini cu probleme de sănătate” sau „Aici erau hotelurile neîncăpătoare în timpul sezonului de vară”. Toate au fost cândva, pe vremuri, de mult. Azi, hoteluri întregi stau în paragină, cu geamuri sparte şi uşi ferecate, iar clădiri istorice cu detalii fascinante de arhitectură stau să se prăbuşească. Au mai rămas ca martori doar localnicii care au trăit şi vremurile de glorie ale staţiunii.

    „Să mergeţi în centru să vedeţi, acolo e frumos. Aşa, pe lângă ruine, n-aveţi mare lucru de admirat”, spunea prieteneşte un locuitor din staţiune, ieşit la plimbare într-o duminică rece de noiembrie. La fel de rece ca staţiunea.

    În Herculane există astăzi 66 de unităţi de cazare, cu o capacitate de 4.476 de locuri. Dintre acestea, 3.193 se găsesc în cele 13 hoteluri, spun proprietarii din staţiune.

    Tot ei mai arată că, în 2018, în Herculane s-au cazat peste 140.000 de turişti, un record al staţiunii în ultimele două decenii. Minimele istorice au fost atinse în anii 2009 şi 2010, când numărul turiştilor nu a depăşit 5.000 pe an. Pentru 2019, estimările arată că numărul se va apropia de 170.000. Au fost făcuţi paşi înainte, dar nu e suficient.

    Pionierii

    Printre curajoşii care au investit în Herculane se numără familia Băzăvan din Craiova, care este responsabilă de peste 400 dintre cele aproape 3.200 de locuri de cazare disponibile în hotelurile din staţiune.

    „Obişnuiam să venim aici cu părinţii în copilărie, aşa că am văzut cât de căutată era zona cândva. Ani mai târziu, când ne-am reîntors, am găsit totul în paragină. Atunci am decis să cumpărăm noi un hotel şi să-l renovăm pentru a-l redeschide”, povesteşte Marius Băzăvan, care, alături de fratele lui, Florin, ţine în mâini hotelurile Diana şi Afrodita din Băile Herculane.

    Marius avea 22 de ani când a hotărât să se dedice redeschiderii hotelului Diana. Coordonaţi şi susţinuţi permanent de părinţi, cei doi fraţi au făcut ceea ce nu mulţi îndrăzniseră să creadă că se mai poate face. „Am pornit cu un buget care s-a terminat mai repede decât plănuiserăm. Până la finalizarea primului hotel (Diana – n. red.), bugetul programat a crescut de două ori şi jumătate. Am apelat la credite bancare şi încă nu ne-am amortizat investiţia. Sperăm să facem asta în următorii doi ani”, spune Florin Băzăvan.

    Hotelul Diana a fost repus în funcţiune în 2011. Un an mai târziu s-a deschis ceea ce este astăzi Afrodita Resort & Spa, un complex care, pe lângă hotel, include saune, o sursă proprie de apă termală sulfuroasă şi zone destinate tratamentelor de recuperare şi prevenţie. Investiţia în cele două hoteluri a ajuns, în cele din urmă, la 10 milioane de euro.

    „În prima iarnă, am avut şase cazări. Pe atunci (în 2012 – n. red.), în Herculane toate spaţiile de cazare se închideau pe perioada iernii, de aceea oamenii nu erau obişnuiţi să vină aici în lunile acelea”, îşi aminteşte Marius Băzăvan.

    Ei au fost deschizători de drumuri, iar lor le-au urmat şi alţii. Uşor-uşor, staţiunea a ajuns la un nivel decent.

    Afrodita Resort & Spa face parte din grupul Bacolux, deţinut de fraţii Marius şi Florin Băzăvan. Pe lângă hotelurile Diana (trei stele) şi Afrodita (patru stele) din Băile Herculane, în grup mai sunt incluse hotelul Craioviţa din Craiova şi pensiunea Bacolux din Buşteni. Împreună, acestea au peste 1.000 de locuri de cazare şi 350 de angajaţi. Grupul Bacolux a fost înfiinţat în 1994 ca un business de familie. Primul hotel deschis a fost cel din Craiova, căruia i-au urmat, în 2011, hotelul Diana (preluat şi redeschis), iar apoi hotelul Afrodita. La finalul anului trecut, în cadrul hotelului Afrodita a fost deschis centrul spa Herculum, o investiţie de 2,5 milioane de euro, iar acum proprietarii lucrează la o zonă de divertisment pentru copii.

    Mânaţi de inconştienţă

    La opt ani distanţă de la deschiderea primului hotel din Herculane, cei doi fraţi Băzăvan spun că nu curajul, ci inconştienţa i-a mânat în luptă. „Investitorii nu vin aici, pentru că investiţia nu se amortizează foarte repede. Nimeni nu vrea să cumpere o clădire în ruină, să aştepte un an şi jumătate, poate chiar doi, până să primească autorizaţia de construcţie, să construiască încă patru-cinci ani şi abia apoi să deschidă. Şi totuşi, staţiunea trebuie să renască, peisajele sunt foarte frumoase, resursele naturale şi aerul ionizat sunt elemente foarte valoroase pentru dezvoltarea oraşului”, spune Florin Băzăvan.

    Anul acesta, pentru prima dată în perioada săbătorilor, multe rezervări la Afrodita Resort & Spa sunt pentru perioada 23 decembrie – 3 ianuarie, adică oamenii vor să stea mai mult timp în Herculane, nu doar trei-patru zile, ca până acum. Şi ponderea turiştilor străini e mai mare, ajungând acum la 14-15%, faţă de doar 2% în urmă cu opt ani. „Mai avem câteva proiecte pe care vrem să le dezvoltăm în Băile Herculane şi la care lucrăm în prezent. Unul dintre ele este un spaţiu de divertisment. Ne-ar mai trebui însă angajaţi. Avem 260 de oameni la hotelurile din Herculane, dar am mai avea nevoie de încă cel puţin 15%”, spune Florin Băzăvan.

    Cei doi fraţi antreprenori spun că, dincolo de investiţiile private, turismul balnear are nevoie şi de o colaborare mai bună între Ministerul Sănătăţii şi cel al Turismului, pentru a încuraja oamenii să meargă la tratamente în astfel de staţiuni, unde se ajunge, de regulă, cu trimitere de la medicul de familie. Turiştii care vin să-şi trateze diverse afecţiuni trebuie să respecte indicaţiile clare ale medicului de familie şi ale medicilor din staţiune.

    De altfel, circa 40% dintre turiştii care se cazează la Afrodita Resort & Spa se duc pentru tratamente recomandate de medici, iar restul aleg să meargă acolo pentru relaxare. Media de vârstă a celor care se cazează în complex este de aproximativ 40 de ani. Preţurile variază în funcţie de sezon, de tipul camerei şi de alte criterii, dar în medie şapte nopţi de de cazare în complex costă circa 200 de euro pentru o cameră dublă, potrivit unei simulări de rezervare făcute pe site.
    Pentru toate hotelurile din grupul Bacolux, familia Băzăvan estimează o cifră de afaceri de 7,3 milioane de euro în 2019, în creştere faţă de cele 6 milioane de euro obţinute anul trecut. Businessul creşte şi, odată cu el, creşte şi staţiunea Băile Herculane. Mai trebuie să crească doar interesul investitorilor şi al autorităţilor.

  • Cele mai valoroase branduri de ţară din lume: România e abia pe locul 49 şi pierde teren

    Brandul de ţară al României mai valorează doar 160 de miliarde de dolari, cel mai redus nivel de după 2015.

    Pandemia a şters cu buretele mai bine de un sfert din valoarea brandului de ţară al României care a ajuns să mai fie evaluat la doar 160 mld. dolari în 2020. Acesta este cel mai redus nivel din ultimii cinci ani, valoarea poziţionând ţara pe locul 49 în lume dintr-un total de 100 de state analizate.

    Cea mai bună clasificare a fost locul 45 în 2015-2016, pe când ca valoare „România“ era cotată la 222 mld. dolari în 2018, arată o analiză făcută de ZF pe baza rapoartelor realizate de compania Brand Finance, firmă independentă globală de evaluare de brand.

    După valoarea acestui indicator, România stă mai bine decât unele ţări din regiune, dar e mult mai jos în clasament ca altele, cum e cazul Poloniei (locul 22, în stagnare) sau al Cehiei (34, în urcare). Totuşi, „made in Romania“ e mai valoros decât brandul de ţară al Ungariei, situat pe locul 50, în urcare două poziţii, sau decât cel al Bulgariei (66, în urcare de pe 67). Ţările din regiune sunt însă toate foarte departe de prima parte a clasamentului care aduce laolaltă marile puteri ale lumii. Pe podium stau coloşii SUA (23.738 mld. dolari), China (18.764 mld. dolari) şi Japonia (4.261 mld. dolari).

    Cele mai multe ţări analizate de Brand Finance au suferit deprecieri ale valorii brandului de ţară, însă declinul variază puternic. China a pierdut doar 3,7%, iar Japonia 6%, în timp ce declinul în cazul Germaniei, Indiei sau Coreii de Sud sare şi el de 20% ca în cazul României. Există puţine branduri care au continuat să îşi majoreze valoarea, în top 20 singurul exemplu fiind Irlanda, o ţară a cărei economie s-a dovedit relativ imună la pandemie, pariul pe exporturi şi consumul intern puternic ajutând insula să treacă cu bine peste această perioadă, conform raportului. Per total, pandemia a şters cu buretele 13.000 mld. dolari din valoarea primelor 100 de branduri de ţară din toată lumea.

    Evoluţia acestui indicator ţine şi de modul în care fiecare ţară în parte a administrat pandemia în primele luni din 2020 (raportul fiind publicat pe finalul anului trecut). Spre exemplu, cea mai bună evoluţie a brandului de ţară se remarcă în cazul Vietnamului, o ţară care nu doar că a avut foarte puţine cazuri de COVID-19, dar a continuat să fie raiul producţiei în diferite domenii. La polul opus se găseşte Argentina, un stat despre al cărui faliment s-a discutat în acest an, dar pe care cu ajutorul creditorilor statul sud-american a reuşit să-l evite. Brandul de ţară al Argentinei a scăzut cu 57% faţă de 2019.

    Brand Finance diferenţiază forţa brandului de valoarea acestuia. Mai exact, perspectivele de creştere economică ale unei economii pot afecta valoarea brandului, iar o încetinire a ritmului poate duce la o evaluare mai slabă. Totuşi, este posibil ca prin comparaţie cu alte ţări, investitorii să perceapă un brand ca fiind mai puternic şi să continue astfel să parieze bani. Aceasta este forţa brandului.

    Brand Finance evaluează forţa brandurilor naţionale urmărind mai bine de 10 criterii, de la investiţii la societate. Contează în evaluare şi cât de puternice sunt mărcile locale şi cât de cunoscute sunt peste hotare, iar la acest capitol piaţa locală nu stă foarte bine.

     

  • Poveştile fabuloase ale MILIARDARILOR TRIŞTI. Cum au reuşit să construiască adevărate imperii şi apoi să piardă totul, iar unii chiar să ajungă şi la puşcărie

    Cândva pe culmile succesului, câţiva miliardari au simţit pe propria piele ce înseamnă un eşec răsunător şi dureros. Mulţi factori au contribuit la pierderea averilor uriaşe pe care le deţineau – recesiuni economice, investiţii proaste şi chiar cazuri masive de fraudă. Unii dintre aceştia au revenit în topurile celor mai bogaţi. Alţii, însă, nu au reuşit să recâştige mult din averea pe care au avut-o cândva, iar unii au fost nevoiţi să apeleze la rude sau să îşi vândă obiectele personale pentru a supravieţui. Iată 10 miliardari celebri care au ajuns „în sapă de lemn”.

    Patricia Kluge

    Patricia Kluge a experimentat la superlativ viaţa în înalta societate, înainte de a pierde totul în timpul crizei din 2008. Moştenitoare a unei averi importante şi fost model, Kluge şi-a întâlnit al doilea soţ, John W. Kluge, într-o călătorie la New York. Miliardarul, care cândva avusese o avere de 5 miliarde de dolari şi fusese clasat pe prima poziţie în topul Forbes al celor mai bogaţi oameni, s-a căsătorit cu Patricia în 1981.

    Nouă ani mai târziu, cei doi au divorţat, iar cuplul s-a înţeles ca ea să primească suma de  1 milion de dolari pe an, plus proprietatea din Albemarle, care avea să aducă la pierderea averii Patriciei Kluge.
    În intenţia de a-şi transforma proprietatea într-o afacere profitabilă, Kluge a deschis Crama şi Vineyard Kluge Estate, alături de cel de-al treilea soţ, William “Bill” Moses. Pentru o scurtă perioadă a avut succes, vinurile proprietăţii fiind căutate de oamenii importanţi din întreaga ţară, fiind servite chiar şi la nunta lui Chelsea Clinton.

    Cu toate acestea, după o serie de investiţii proaste şi făcute chiar înainte ca piaţa imobiliară să se prăbuşească, Kluge a pierdut totul. Kluge a organizat o licitaţie cu toate bijuteriile pe care le deţine, în încercarea de a evita falimentul, însă fără succes. Ea a intrat în faliment în iunie 2011. Potrivit Business Insider, în 2011 crama Albemarle a fost cumpărată de Donald Trump la o valoare mult mai scăzută decât cea reală, după ce a fost confiscată de Bank of America.

    Vijay Mallya

    Fostul miliardar Vijay Mallya a fost un magnat al băuturilor alcoolice cunoscut pentru stilul său de viaţă şi petrecerile extravagante. El deţinea, de asemenea, compania aeriană indiană Kingfisher Airlines. Începând din 2012, s-a dezvăluit că Mallya a acumulat numeroase datorii către bănci, încercând să-şi menţină pe linia de plutire compania aeriană.

    Când a ajuns în incapacitate de plată, băncile indiene de la care împrumutase bani au început să îl caute. Folosind un paşaport diplomatic pe care îl obţinuse după ce devenise membru al Camerei superioare a Parlamentului din India, miliardarul a fugit din India în Marea Britanie. Mallya nu sa întors încă în India, deşi guvernul şi băncile încearcă să-l extrădeze pentru a-l aduce în faţa justiţiei.

    Potrivit Business Standard, omul de afaceri este acuzat de fraudă bancară şi spălare de bani în valoare de aproximativ 90 miliarde de rupii indiene, adică aproximativ 1,3 miliarde de dolari.

    Sean Quinn

    Investiţiile lui Sean Quinn în industrii precum prelucrarea plasticului, a sticlei şi cea hotelieră au avut cândva un succes răsunător. El a deţinut, de asemenea, o participaţie de 25% în Anglo Irish Bank, care a trebuit să fie salvată de contribuabili în timpul crizei financiare din 2008. Banca a fost preluată de guvern şi astfel a început o serie de probleme legale între familia Quinn şi bancă.

    Odată considerat cel mai bogat om din Irlanda, Quinn a pierdut majoritatea averii sale de 2,8 miliarde de dolari. La un moment dat, Irish Bank Resolution Corp., care a preluat Anglo Irish Bank, a declarat că acesta datorează băncii peste 2 miliarde de euro. Curând după aceea, a fost acuzat că a încercat să-şi ascundă activele de la bancă pentru a evita rambursarea datoriilor.

    Jocelyn Wildenstein

    Cândva cu o avere de miliarde, Jocelyn Wildenstein, în mai 2018, fosta soţie a regretatului dealer de artă Alec Wildenstein, a solicitat protecţia împotriva falimentului.

    New York Post a raportat că, în dosar, ea a spus că venitul său lunar este de zero dolari şi că a supravieţuit cu ajutorul social de 900 de dolari şi datorită sprijinului venit din partea prietenilor şi familiei. Multe dintre problemele sale financiare, a spus ea, provin dintr-un acord de divorţ defectuos. În ciuda faptului că a cheltuit majoritatea celor 2,5 miliarde de dolari pe care i-a primit în divorţ, Wildenstein a declarat pentru New York Post că i s-a promis mult mai mult. În contractul de divorţ i s-au oferit două picturi, una de Diego Velázquez care s-a dovedit a fi un fals, şi alta de Paul Cézanne, care s-a vândut la o valoare mult mai mică faţă de evaluarea iniţială.

    Bernie Madoff

    Bernie Madoff este cunoscut la scară largă drept liderul celei mai mari scheme Ponzi din istoria SUA. Veteran al industriei financiare, Madoff a evitat legea timp de mai multe decenii înainte de a fi prins, într-un final, în decembrie 2008. Înainte de scandal, el şi soţia sa aveau o valoare netă personală cuprinsă între 823 şi 826 milioane de dolari. Acum este falit şi execută o condamnare pe viaţă.

    Madoff părea demn de încredere – pornise firma de pe Wall Street, Bernard L. Madoff Investment Securities LLC, în 1960, şi ocupase funcţia de preşedinte al Nasdaq. El a fost însă apoi prins şi judecat de Departamentul Justiţiei pentru 11 capete de acuzare de fraudă, spălare de bani, mărturie mincinoasă şi furt.

    Bernie Madoff a primit o pedeapsă maximă de 150 de ani de închisoare federală. Înainte de a merge la închisoare, el a renunţat la majoritatea bunurilor sale într-un acord cu procurorii. În schimbul faptului că Madoff a renunţat la cea mai mare parte a averii sale – „conace, bijuterii, maşini şi artă” în valoare de circa 80 de milioane de dolari, soţia sa, Ruth Madoff, a primit 2,5 milioane de dolari. De atunci s-a mutat în Old Greenwich, Connecticut.
    Madoff îşi ispăşeşte acum pedeapsa la o închisoare federală din Butner, Carolina de Nord, şi a cerut eliberarea din cauza unei boli renale de care suferă, în stadiu terminal, şi a răspândirii pandemiei de COVID-19. Cu toate acestea, procurorii au refuzat momentan să-l elibereze.

    Elizabeth Holmes

    Elizabeth Holmes a fost cândva pe culmile succesului în Silicon Valley. Start-up-ul său de testare a sângelui, Theranos, şi-a câştigat atenţia la începutul anilor 2000 ca o oportunitate interesantă de investiţii. Compania a promis să revoluţioneze modul în care pacienţii sunt testaţi şi trataţi pentru diferite boli, iar până la sfârşitul anului 2004, a strâns aproximativ 6 milioane de dolari de la investitori privaţi, dintre care unii aveau legături personale puternice cu Holmes. Cu toate acestea, după un timp au apărut unele speculaţii despre practicile şi reglementările noii companii.

    În 2012, în urma unor reclamaţii făcute la Food and Drug Administration (FDA), Centrele pentru servicii de îngrijire medicală şi ajutor (CMS) au efectuat o inspecţie a companiei. În ciuda obţinerii aprobării FDA, presa a investigat validitatea acesteia. Până în noiembrie 2015, Theranos îşi pierduse cele două parteneriate majore cu Safeway şi Walgreens. În 2016, CMS a concluzionat că testarea Theranos ar putea reprezenta un risc pentru pacienţi. După mai multe procese, disponibilizări şi o acuzaţie federală conform căreia Holmes ar fi comis „fraude masive”, Theranos şi-a închis porţile în septembrie 2018, evitând la limită falimentul. Holmes a pierdut apoi controlul Theranos şi a plătit 500.000 de dolari pentru soluţionarea acuzaţiilor aduse de către SEC. Holmes şi fostul ei partener Sunny Balwani au fost acuzaţi de fraudă bancară de către Departamentul de Justiţie. Forbes a evaluat averea netă personală a lui Holmes la zero dolari.

    Björgólfur Gudmundsson

    Magnatul islandez Björgólfur Gudmundsson a făcut avere în industria berii. De asemenea, a fost proprietar al echipei de fotbal britanice West Ham.

    Cu toate acestea, în 2009, bărbatul, care a fost cândva al doilea cel mai bogat om din Islanda, a intrat în faliment. Cererea sa pentru protecţie împotriva falimentului a acoperit o datorie masivă de 759 de milioane de dolari. La acea vreme, acesta era cel mai mare caz de faliment din istoria islandeză.

    O mare parte din motivul declinului lui Gudmundsson a fost scăderea economiei islandeze în timpul recesiunii. Gudmundsson şi fiul său, Björgólfur “Thor” Gudmundsson, erau ambii acţionari majori ai băncii islandeze Landsbanki, care a intrat în funcţiune în octombrie 2008.

    În luna decembrie a aceluiaşi an, Forbes a revizuit valoarea netă a lui Gudmundsson de la 1,2 miliarde dolari la zero dolari, atunci când miliardarul a declarat faliment.

    Cu toate acestea, „Thor” Gudmundsson şi-a recâştigat o mare parte din avere, Forbes scriind despre asta drept o „revenire nebună”. Nu este clar dacă şi tatăl său a avut un noroc similar în ultimii ani.

    Donald Trump

    Preşedintele Donald Trump nu este străin de faliment. Deşi Trump însuşi nu a declarat niciodată falimentul, omul de afaceri devenit politician a declarat falimentul pentru câteva dintre numeroasele sale companii. Cazinoul Taj Mahal al lui Trump, din Atlantic City, a intrat în faliment în 1991.

    Alte două cazinouri ale lui Trump au declarat în mod similar faliment, împreună cu Hotelul Plaza din New York. PolitiFact a descoperit, de asemenea, două falimente necunoscute depuse anterior de Trump – unul pentru Trump Hotels and Casinos Resorts în 2004, care a avut o datorie de 1,8 miliarde de dolari şi altul pentru Trump Entertainment Resorts în 2009.

    Eike Batista

    Eike Batista a visat cândva să devină cel mai bogat om din lume. Aceste aspiraţii s-au prăbuşit, totuşi, când compania sa petrolieră odată în plină expansiune, OGX, a dat faliment în 2013.

    Miliardarul era cândva o adevărată sursă de inspiraţie pentru generaţiile tinere din Brazilia, după ce ajunsese la acest statut prin forţe proprii. În 2012, Batista avea o valoare estimată la 30 de miliarde de dolari, ceea ce îl face să fie al şaptelea cel mai bogat om din lume.

    Dar când compania petrolieră a lui Batista nu a reuşit să răspundă cererilor, iar economia Braziliei a intrat în declin, el a fost nevoit să intre în faliment. În timp ce autorităţile au început să investigheze companiile de top din Brazilia şi motivul pentru care s-au dat bătute atât de repede în faţa crizei, l-au acuzat şi pe Batista de spălare de bani şi corupţie, în ianuarie 2017.

    În iulie 2018, antreprenorul a fost condamnat la 30 de ani de închisoare pentru mituirea fostului guvernator din Rio de Janeiro, Sergio Cabral.

    Pe 24 martie 2020, s-a anunţat că Batista a încheiat un acord cu autorităţile braziliene şi va executa patru ani de închisoare, va rambursa 160 de milioane de dolari şi va colabora cu procurorii. Potrivit BN Americas, o instanţă trebuie să valideze în continuare acordul, iar banii câştigaţi din amendă vor fi folosiţi pentru a lupta împotriva coronavirusului.

    Allen Stanford

    Liderul celui de-al doilea cel mai mare caz de fraudă a investitorilor din istoria SUA, Allen Stanford, a adus prejudicii unui total de peste 18.000 de clienţi. Spre deosebire de victimele lui Madoff însă, mulţi dintre cei înşelaţi de Stanford nu au primit încă despăgubiri.

    Înşelăciunile lui Stanford au început după ce un club de fitness din Texas pe care îl deţinea a dat faliment; apoi a apelat la serviciile bancare offshore şi a început să opereze după o schemă Ponzi. Potrivit CNBC, multe dintre victimele lui Stanford erau pensionari cărora li s-au promis „investiţii sigure”, făcând acest caz de fraudă a investitorilor şi mai nefavorabil.

    Atunci când Securities and Exchange Commission a făcut un raid la sediul companiei, pe 17 februarie 2009, aceştia i-au acuzat pe magnat şi pe asociaţii săi că au efectuat o fraudă masivă.Ancheta a susţinut că Stanford i-a păcălit pe investitori pentru a-şi finanţa stilul de viaţă luxos.

    Deţinând titlul de a doua cea mai mare schemă Ponzi din istoria SUA, înşelătoria de la Stanford a culminat cu pierderi de 7 miliarde de dolari pentru investitori. El a fost condamnat pentru 13 infracţiuni în 2012 şi execută o pedeapsă de 110 ani într-o închisoare de înaltă securitate din Florida. Cu toate acestea, consecinţele crimelor sale continuă, deoarece victimele sale continuă să sufere din cauza pierderii a milioane de dolari în anii în care a funcţionat schema. Averea sa netă este acum estimată la zero dolari.

  • Poveştile fabuloase ale MILIARDARILOR TRIŞTI. Cum au reuşit să construiască adevărate imperii şi apoi să piardă totul, iar unii chiar să ajungă şi la puşcărie

    Cândva pe culmile succesului, câţiva miliardari au simţit pe propria piele ce înseamnă un eşec răsunător şi dureros. Mulţi factori au contribuit la pierderea averilor uriaşe pe care le deţineau – recesiuni economice, investiţii proaste şi chiar cazuri masive de fraudă. Unii dintre aceştia au revenit în topurile celor mai bogaţi. Alţii, însă, nu au reuşit să recâştige mult din averea pe care au avut-o cândva, iar unii au fost nevoiţi să apeleze la rude sau să îşi vândă obiectele personale pentru a supravieţui. Iată 10 miliardari celebri care au ajuns „în sapă de lemn”.

    Patricia Kluge

    Patricia Kluge a experimentat la superlativ viaţa în înalta societate, înainte de a pierde totul în timpul crizei din 2008. Moştenitoare a unei averi importante şi fost model, Kluge şi-a întâlnit al doilea soţ, John W. Kluge, într-o călătorie la New York. Miliardarul, care cândva avusese o avere de 5 miliarde de dolari şi fusese clasat pe prima poziţie în topul Forbes al celor mai bogaţi oameni, s-a căsătorit cu Patricia în 1981.

    Nouă ani mai târziu, cei doi au divorţat, iar cuplul s-a înţeles ca ea să primească suma de  1 milion de dolari pe an, plus proprietatea din Albemarle, care avea să aducă la pierderea averii Patriciei Kluge.
    În intenţia de a-şi transforma proprietatea într-o afacere profitabilă, Kluge a deschis Crama şi Vineyard Kluge Estate, alături de cel de-al treilea soţ, William “Bill” Moses. Pentru o scurtă perioadă a avut succes, vinurile proprietăţii fiind căutate de oamenii importanţi din întreaga ţară, fiind servite chiar şi la nunta lui Chelsea Clinton.

    Cu toate acestea, după o serie de investiţii proaste şi făcute chiar înainte ca piaţa imobiliară să se prăbuşească, Kluge a pierdut totul. Kluge a organizat o licitaţie cu toate bijuteriile pe care le deţine, în încercarea de a evita falimentul, însă fără succes. Ea a intrat în faliment în iunie 2011. Potrivit Business Insider, în 2011 crama Albemarle a fost cumpărată de Donald Trump la o valoare mult mai scăzută decât cea reală, după ce a fost confiscată de Bank of America.

    Vijay Mallya

    Fostul miliardar Vijay Mallya a fost un magnat al băuturilor alcoolice cunoscut pentru stilul său de viaţă şi petrecerile extravagante. El deţinea, de asemenea, compania aeriană indiană Kingfisher Airlines. Începând din 2012, s-a dezvăluit că Mallya a acumulat numeroase datorii către bănci, încercând să-şi menţină pe linia de plutire compania aeriană.

    Când a ajuns în incapacitate de plată, băncile indiene de la care împrumutase bani au început să îl caute. Folosind un paşaport diplomatic pe care îl obţinuse după ce devenise membru al Camerei superioare a Parlamentului din India, miliardarul a fugit din India în Marea Britanie. Mallya nu sa întors încă în India, deşi guvernul şi băncile încearcă să-l extrădeze pentru a-l aduce în faţa justiţiei.

    Potrivit Business Standard, omul de afaceri este acuzat de fraudă bancară şi spălare de bani în valoare de aproximativ 90 miliarde de rupii indiene, adică aproximativ 1,3 miliarde de dolari.

    Sean Quinn

    Investiţiile lui Sean Quinn în industrii precum prelucrarea plasticului, a sticlei şi cea hotelieră au avut cândva un succes răsunător. El a deţinut, de asemenea, o participaţie de 25% în Anglo Irish Bank, care a trebuit să fie salvată de contribuabili în timpul crizei financiare din 2008. Banca a fost preluată de guvern şi astfel a început o serie de probleme legale între familia Quinn şi bancă.

    Odată considerat cel mai bogat om din Irlanda, Quinn a pierdut majoritatea averii sale de 2,8 miliarde de dolari. La un moment dat, Irish Bank Resolution Corp., care a preluat Anglo Irish Bank, a declarat că acesta datorează băncii peste 2 miliarde de euro. Curând după aceea, a fost acuzat că a încercat să-şi ascundă activele de la bancă pentru a evita rambursarea datoriilor.

    Jocelyn Wildenstein

    Cândva cu o avere de miliarde, Jocelyn Wildenstein, în mai 2018, fosta soţie a regretatului dealer de artă Alec Wildenstein, a solicitat protecţia împotriva falimentului.

    New York Post a raportat că, în dosar, ea a spus că venitul său lunar este de zero dolari şi că a supravieţuit cu ajutorul social de 900 de dolari şi datorită sprijinului venit din partea prietenilor şi familiei. Multe dintre problemele sale financiare, a spus ea, provin dintr-un acord de divorţ defectuos. În ciuda faptului că a cheltuit majoritatea celor 2,5 miliarde de dolari pe care i-a primit în divorţ, Wildenstein a declarat pentru New York Post că i s-a promis mult mai mult. În contractul de divorţ i s-au oferit două picturi, una de Diego Velázquez care s-a dovedit a fi un fals, şi alta de Paul Cézanne, care s-a vândut la o valoare mult mai mică faţă de evaluarea iniţială.

    Bernie Madoff

    Bernie Madoff este cunoscut la scară largă drept liderul celei mai mari scheme Ponzi din istoria SUA. Veteran al industriei financiare, Madoff a evitat legea timp de mai multe decenii înainte de a fi prins, într-un final, în decembrie 2008. Înainte de scandal, el şi soţia sa aveau o valoare netă personală cuprinsă între 823 şi 826 milioane de dolari. Acum este falit şi execută o condamnare pe viaţă.

    Madoff părea demn de încredere – pornise firma de pe Wall Street, Bernard L. Madoff Investment Securities LLC, în 1960, şi ocupase funcţia de preşedinte al Nasdaq. El a fost însă apoi prins şi judecat de Departamentul Justiţiei pentru 11 capete de acuzare de fraudă, spălare de bani, mărturie mincinoasă şi furt.

    Bernie Madoff a primit o pedeapsă maximă de 150 de ani de închisoare federală. Înainte de a merge la închisoare, el a renunţat la majoritatea bunurilor sale într-un acord cu procurorii. În schimbul faptului că Madoff a renunţat la cea mai mare parte a averii sale – „conace, bijuterii, maşini şi artă” în valoare de circa 80 de milioane de dolari, soţia sa, Ruth Madoff, a primit 2,5 milioane de dolari. De atunci s-a mutat în Old Greenwich, Connecticut.
    Madoff îşi ispăşeşte acum pedeapsa la o închisoare federală din Butner, Carolina de Nord, şi a cerut eliberarea din cauza unei boli renale de care suferă, în stadiu terminal, şi a răspândirii pandemiei de COVID-19. Cu toate acestea, procurorii au refuzat momentan să-l elibereze.

    Elizabeth Holmes

    Elizabeth Holmes a fost cândva pe culmile succesului în Silicon Valley. Start-up-ul său de testare a sângelui, Theranos, şi-a câştigat atenţia la începutul anilor 2000 ca o oportunitate interesantă de investiţii. Compania a promis să revoluţioneze modul în care pacienţii sunt testaţi şi trataţi pentru diferite boli, iar până la sfârşitul anului 2004, a strâns aproximativ 6 milioane de dolari de la investitori privaţi, dintre care unii aveau legături personale puternice cu Holmes. Cu toate acestea, după un timp au apărut unele speculaţii despre practicile şi reglementările noii companii.

    În 2012, în urma unor reclamaţii făcute la Food and Drug Administration (FDA), Centrele pentru servicii de îngrijire medicală şi ajutor (CMS) au efectuat o inspecţie a companiei. În ciuda obţinerii aprobării FDA, presa a investigat validitatea acesteia. Până în noiembrie 2015, Theranos îşi pierduse cele două parteneriate majore cu Safeway şi Walgreens. În 2016, CMS a concluzionat că testarea Theranos ar putea reprezenta un risc pentru pacienţi. După mai multe procese, disponibilizări şi o acuzaţie federală conform căreia Holmes ar fi comis „fraude masive”, Theranos şi-a închis porţile în septembrie 2018, evitând la limită falimentul. Holmes a pierdut apoi controlul Theranos şi a plătit 500.000 de dolari pentru soluţionarea acuzaţiilor aduse de către SEC. Holmes şi fostul ei partener Sunny Balwani au fost acuzaţi de fraudă bancară de către Departamentul de Justiţie. Forbes a evaluat averea netă personală a lui Holmes la zero dolari.

    Björgólfur Gudmundsson

    Magnatul islandez Björgólfur Gudmundsson a făcut avere în industria berii. De asemenea, a fost proprietar al echipei de fotbal britanice West Ham.

    Cu toate acestea, în 2009, bărbatul, care a fost cândva al doilea cel mai bogat om din Islanda, a intrat în faliment. Cererea sa pentru protecţie împotriva falimentului a acoperit o datorie masivă de 759 de milioane de dolari. La acea vreme, acesta era cel mai mare caz de faliment din istoria islandeză.

    O mare parte din motivul declinului lui Gudmundsson a fost scăderea economiei islandeze în timpul recesiunii. Gudmundsson şi fiul său, Björgólfur “Thor” Gudmundsson, erau ambii acţionari majori ai băncii islandeze Landsbanki, care a intrat în funcţiune în octombrie 2008.

    În luna decembrie a aceluiaşi an, Forbes a revizuit valoarea netă a lui Gudmundsson de la 1,2 miliarde dolari la zero dolari, atunci când miliardarul a declarat faliment.

    Cu toate acestea, „Thor” Gudmundsson şi-a recâştigat o mare parte din avere, Forbes scriind despre asta drept o „revenire nebună”. Nu este clar dacă şi tatăl său a avut un noroc similar în ultimii ani.

    Donald Trump

    Preşedintele Donald Trump nu este străin de faliment. Deşi Trump însuşi nu a declarat niciodată falimentul, omul de afaceri devenit politician a declarat falimentul pentru câteva dintre numeroasele sale companii. Cazinoul Taj Mahal al lui Trump, din Atlantic City, a intrat în faliment în 1991.

    Alte două cazinouri ale lui Trump au declarat în mod similar faliment, împreună cu Hotelul Plaza din New York. PolitiFact a descoperit, de asemenea, două falimente necunoscute depuse anterior de Trump – unul pentru Trump Hotels and Casinos Resorts în 2004, care a avut o datorie de 1,8 miliarde de dolari şi altul pentru Trump Entertainment Resorts în 2009.

    Eike Batista

    Eike Batista a visat cândva să devină cel mai bogat om din lume. Aceste aspiraţii s-au prăbuşit, totuşi, când compania sa petrolieră odată în plină expansiune, OGX, a dat faliment în 2013.

    Miliardarul era cândva o adevărată sursă de inspiraţie pentru generaţiile tinere din Brazilia, după ce ajunsese la acest statut prin forţe proprii. În 2012, Batista avea o valoare estimată la 30 de miliarde de dolari, ceea ce îl face să fie al şaptelea cel mai bogat om din lume.

    Dar când compania petrolieră a lui Batista nu a reuşit să răspundă cererilor, iar economia Braziliei a intrat în declin, el a fost nevoit să intre în faliment. În timp ce autorităţile au început să investigheze companiile de top din Brazilia şi motivul pentru care s-au dat bătute atât de repede în faţa crizei, l-au acuzat şi pe Batista de spălare de bani şi corupţie, în ianuarie 2017.

    În iulie 2018, antreprenorul a fost condamnat la 30 de ani de închisoare pentru mituirea fostului guvernator din Rio de Janeiro, Sergio Cabral.

    Pe 24 martie 2020, s-a anunţat că Batista a încheiat un acord cu autorităţile braziliene şi va executa patru ani de închisoare, va rambursa 160 de milioane de dolari şi va colabora cu procurorii. Potrivit BN Americas, o instanţă trebuie să valideze în continuare acordul, iar banii câştigaţi din amendă vor fi folosiţi pentru a lupta împotriva coronavirusului.

    Allen Stanford

    Liderul celui de-al doilea cel mai mare caz de fraudă a investitorilor din istoria SUA, Allen Stanford, a adus prejudicii unui total de peste 18.000 de clienţi. Spre deosebire de victimele lui Madoff însă, mulţi dintre cei înşelaţi de Stanford nu au primit încă despăgubiri.

    Înşelăciunile lui Stanford au început după ce un club de fitness din Texas pe care îl deţinea a dat faliment; apoi a apelat la serviciile bancare offshore şi a început să opereze după o schemă Ponzi. Potrivit CNBC, multe dintre victimele lui Stanford erau pensionari cărora li s-au promis „investiţii sigure”, făcând acest caz de fraudă a investitorilor şi mai nefavorabil.

    Atunci când Securities and Exchange Commission a făcut un raid la sediul companiei, pe 17 februarie 2009, aceştia i-au acuzat pe magnat şi pe asociaţii săi că au efectuat o fraudă masivă.Ancheta a susţinut că Stanford i-a păcălit pe investitori pentru a-şi finanţa stilul de viaţă luxos.

    Deţinând titlul de a doua cea mai mare schemă Ponzi din istoria SUA, înşelătoria de la Stanford a culminat cu pierderi de 7 miliarde de dolari pentru investitori. El a fost condamnat pentru 13 infracţiuni în 2012 şi execută o pedeapsă de 110 ani într-o închisoare de înaltă securitate din Florida. Cu toate acestea, consecinţele crimelor sale continuă, deoarece victimele sale continuă să sufere din cauza pierderii a milioane de dolari în anii în care a funcţionat schema. Averea sa netă este acum estimată la zero dolari.