BusinessMagazin

Tag: personaje

  • Ce se va întâmpla în sezonul 5 din Game of Thrones

    1. Când va apărea următorul sezon?

    Seriile Game of Thrones urmează un program destul de strict, prin urmare filmările pentru noul sezon vor începe în această vară, iar premiera va fi în primăvara anului următor. Cei de la Business Insider pariază chiar pe ziua de duminică, 6 aprilie 2015.

    2. Cine vor fi noile personaje ale seriei ?

    Ştim deja că Dorne va fi  noul loc surprins în fantezia Game of Thrones, prin urmare vor apărea o serie de personaje noi cu numele de familie Martell sau Sand. Informaţiile care circulă în online arată că cei care se ocupă de distribuţia actorilor caută oamenii potriviţi pentru rolul fratelui mai mare al lui Obery, Prinţul Dorna, precum şi pentru cele trei surori mai mari din rândul fiicelor sale bastarde (Şerpii Nisipului), Obara, Tyene şi Nzmeria. Doran este cu zece ani mai mare decât fratele său, este într-un scaun cu rotile, dar este foarte inteligent. Fiul său, Trystane, logodnicul Prinţesei Myrcella, este de asemenea adăugat în distribuţia serialului, alături de bodyguardul familiei, Areo Hotah. Vor mai apărea personaje precum The High Sparrow, un lider religios care va apărea în mai multe episoade ale serialului, Septa Unella,o prezenţă importantă din viaţa unui personaj cunoscut al serialului, noua soţie a lui Bronn, Lady Lollys Stokeworth, ghicitoarea Maggy The Frog, Yezzan, un proprietar de sclavi şi “The Waif”, un copil ciudat pe care Arya îl întâlneşte în Braavos. Se pare că în cel de al cincilea sezon va apărea un nou war care are abilitatea de a-şi schimba schimba pielea, Varamyr Sixskins. Apoi, se vorbeşte despre un copil blond de 12 ani, Imogen, care ar putea fi tânăra Cersei (pentru că, potrivit cărţilor, în cel de al cincilea sezon s-ar putea realiza o întoarcere în timp).

    3. Cât am văzut din Game of Thrones până acum?
    Nimic. Mai este cale lungă până la final, scrie Business Insider.

    4. Cine va muri în continuare în Game of Thrones?

    Sezonul 4 din Game of Thrones a demonstrat că toţi oamenii chiar trebuie să moară. Chiar dacă nu ştim ce plănuiesc regizorii pentru anul viitor, există o serie de speculaţii pe această temă, bazate pe următoarele cărţi ale autorului George R.R. Martin, “A Feast for Crows” şi “A Dance with Dragoons”. Balon Greyjoy ar putea fi printre următorii ucişi ţinând cont că el este deja mort până în acest moment în cărţi, iar moartea sa aduce implicaţii majore în intriga filmului, potrivit wetpoint.com. Maesteer Aemon, cel mai înţelept personaj dintre păzitorii Zidului ar putea să moară de frig în timp ce călătoreşte cu Sam pe mare. Janos Slynt, cel care s-a ascuns în aceeaşi cameră cu Gilly în loc să ajute în timpul bătăliei de la Zid va fi ucis de Jon Snow, care a fost făcut până în acest punct Lord Comandant al Gărzii de Noapte. Kevan Lannister, deşi nu a avut un rol important până acum în intriga serialului, va ajunge să intre într-un conflict cu Cersei din cauza presupusei morţi a lui Tywin şi va fi ucis.

    Grand Master Pycelle va muri din cauza lui Varys şi a unor interese politice, cam în aceeaşi perioadă cu Kevan. Arys Oakheart- cavaler al gardei regale pe care nu l-am întâlnit încă în serial, va deveni un personaj important odată ce este trimis la Dorne pentru a avea grijă de prinţesa Myrcella, dar ajunge să moară într-o rebeliune în care o susţine pe Myrcella să ocupe tronul în locul lui Tommen.Volumul “A dance with Dragoons” se încheie cu moartea brutală a lui Jon Snow, ucis de către membrii Gărzii de noapte care nu sunt de acord cu deciziile sale în calitate de Lord Comandant. Se presupune totuşi că va fi readus la viaţă, probabil de către Melisandre.


     

  • 5 personalităţi care l-au comparat pe Putin cu Hitler

    Prinţul Charles, în discuţia purtată cu o femeie înrudită cu victime ale Holocaustului: “Iar acum, Putin face aproape ce făcea şi Hitler”.

    Fostul secretar de stat american Hillary Clinton: “Ce se întâmplă acum sună familiar, este ceea ce făcea Hitler în anii ’30”.

    Ministrul german de Finanţe, Wolfgang Schaeuble: “Ştim toate aceste lucruri din istorie. Acestea sunt metodele folosite de Hitler pentru a prelua Sudetenland.”

    Vladislav Inozemtsev, The Moscow Times: “Ca şi Hitler înaintea sa, Putin nu are nicio nouă idee despre cum să creeze un sistem global stabil în locul celui actual. El vrea doar să securizeze noi teritorii.”

    John McCain, fost candidat la prezidenţiale în Statele Unite: “Dacă lui Putin i se permite să intre într-un stat suveran din partea populaţiei vorbitoare de limba rusă, acesta este acelaşi lucru pe care Hitler l-a făcut înainte de al doilea război mondial.”

  • Povestea fondatorului Fiat, omul care a controlat 4% din PIB-ul Italiei

    Prin controlul Fiat, a ajuns la un moment dat să deţină 4,4% din PIB-ul Italiei şi 3,1% din forţa de muncă a ţării. Agnelli s-a născut în oraşul Torino, aflat în nordul Italiei şi considerat un important centru cultural şi de afaceri. Tatăl său, Edoardo Agnelli, a fost un puternic industriaş, iar mama sa, Virginia Bourbon del Monte, descendenta unei familii nobiliare.

    Agnelli i-a călcat pe urme bunicului său, Giovanni Agnelli (după al cărui nume a fost şi botezat), cel care a fondat compania producătoare de maşini Fiat în 1899. Agnelli a studiat mai întâi la Pinerolo Calvary Academy, iar apoi şi-a luat licenţa în Drept la Universitatea din Torino. Nu a practicat niciodată meseria de avocat, iar în 1940, când Italia a intrat în Al Doilea Război Mondial, s-a alăturat armatei. A luptat pe frontul rusesc şi a fost rănit de două ori. După predarea Italiei, a devenit ofiţer de legătură cu trupele americane de ocupaţie, datorită fluenţei sale în limba engleză.

    Gianni Agnelli a devenit preşedintele Fiat în 1966, după moartea bunicului său. De-a lungul anilor, s-a remarcat prin numeroasele achiziţii făcute prin companie: a cumpărat Lancia, în 1968; a devenit acţionar al Ferrari un an mai târziu, a preluat controlul Alfa Romeo de la guvernul italian în 1986 şi a cumpărat Maserati în 1993. A deschis numeroase fabrici, inclusiv în Rusia (Uniunea Sovietică în perioada respectivă) şi în America de Sud. În 1970, în perioada crizei mondiale de petrol, a vândut o parte din companie către Lafico, o companie libaneză deţinută de colonelul Kaddhafi, acţiuni pe care le-a răscumpărat ulterior.

    Agnelli s-a făcut remarcat şi prin faptul că, în conflictele sociale ale companiei, deţinea mereu controlul. În 1980, într-o perioadă când sindicatele au organizat o grevă ce bloca toată producţia, a reuşit să oprească marşul celor 40.000 de muncitori şi să îi convingă să intre din nou în fabrici. Acest eveniment a marcat scăderea puterii uniunilor sindicale, care până în ziua de azi nu şi-au recuperat influenţa asupra mediilor politic şi economic italiene. În 1991, Agnelli s-a înscris într-un grup parlamentar independent, a fost numit senator, iar apoi membru al comisiei de apărare a Senatului.

    În 1996, Agnelli a părăsit conducerea companiei, dar a rămas preşedintele onorific al acesteia până la moartea sa. În 2009, după moartea lui Agnelli, Fiat a făcut o alianţă globală cu grupul Chrysler, prin care, în schimbul tehnologiei şi platformelor pentru realizarea autovehiculelor mici, eficiente din punctul de vedere al consumului, a primit 20% din companie. La începutul anului, Fiat S.p.A. şi Chrysler Group au fuzionat într-o nouă întreprindere, Fiat Chrysler Automobiles.

  • Schimbările din spectacolul media global

    Mediul este mesajul„, titlul unui capitol predat în cadrul facultăţilor de comunicare din întreaga lume, este o expresie care îi aparţine lui Marshall McLuhan, un teoretician al secolului XX care a studiat instrumentele puternice de influenţă socială, printre care şi media. Propoziţia se traduce prin faptul că, de multe ori, modul cum conţinutul este publicat joacă un rol important nu doar prin conţinutul livrat, ci şi prin caracteristicile mediului însuşi. Astfel spus: existenţa televiziunii sau a Internetului este mai importantă în sine decât conţinutul programelor difuzate. Cât de mult din sensul expresiei lui McLuhan s-a păstrat astăzi, când canalele media se înmulţesc zilnic?

    „Am putea să vorbim despre succesul în industria media, în contextul provocărilor actuale aduse de Internet şi noile tehnologii ore întregi, dar, pe scurt, am observat că, în pofida alegerilor infinite pe care le oferă Internetul, oamenii se întorc săptămânal către aceleaşi 10-15 site-uri pe care le-au urmărit anterior, iar, în ce priveşte televiziunea, în ultimii 70 de ani, indiferent că în piaţă existau zeci, sute sau chiar mii de posturi, oamenii se întorceau mereu către aceleaşi aproximativ zece posturi preferate„, spune Jean-Briac Perrette, preşedinte al Discovery Networks International, pe care l-am întâlnit în cadrul evenimentului Discovery Communications Upfront 2014-2015, prin care compania americană şi-a prezentat grila de programe pentru noul an advertiserilor şi presei din întreaga lume.

    Anterior funcţiei ocupate la Discovery, Perrette a lucrat timp de 11 ani în cadrul NBCUniversal, unde a fost responsabil de distribuţia conţinutului TV şi a filmelor pe mai multe platforme, dar a avut şi un rol important în dezvoltarea Hulu, televiziunea online lider pe pieţele din Statele Unite ale Americii.

    Părerea personală a lui Perrette este că, într-o lume în care alegerile sunt din ce în ce mai multe, consumatorii sunt tentaţi să se orienteze către două direcţii: pe de o parte, le place posibilitatea de a alege, aceasta fiind atrăgătoare din punctul de vedere al libertăţii pe care o oferă, iar pe de altă parte, pot fi copleşiţi de oferta variată şi se întorc către brandurile cu care s-au obişnuit. „În această infinită lume de alegeri care se proliferează tot mai mult, reţeta succesului este asigurată de mărci cu renume şi de calitatea produselor oferite; oamenii vor ghiduri de încredere care să îi ajute să navigheze prin multitudinea de informaţii„, adaugă el. „Ne aflăm într-un moment de tranziţie: deşi există discuţii ample legate de digitalizare, cea mai mare audienţă este creată încă de televiziune; iar fenomenul orientării spre alte canale de comunicare este abia la început.„

    În acest context, direcţia merge de la o platformă de Pay TV spre o companie video disponibilă pe toate tipurile de ecrane, nu doar pe televizor. „Cele două direcţii înspre care va evolua experienţa video sunt crearea mai multor modalităţi pentru ca fanii să interacţioneze cu conţinutul, personajele şi poveştile create, complementar cu ce se întâmplă pe ecrane, dar şi difuzarea a tot ce există în acest moment la televizor pe toate dispozitivele inteligente.„

    Perrette a observat că, în ce priveşte conţinutul, poveştile pe care consumatorii le aşteaptă de la mediile digitale sunt aceleaşi cu cele pe care le vor pe mijloacele tradiţionale media, cum ar fi televizorul: poveşti mari şi personaje importante: „Chiar dacă vor exista investiţii orientate din ce în ce mai mult în direcţia mediilor partenere mijloacelor tradiţionale de comunicare, aceasta fiind o schemă relativă aflată în creştere, cea mai mare parte a investiţiilor merge în direcţia conţinutului„. Aspect demonstrat şi de valoarea pe care compania intenţionează să o cheltuiască în construirea de conţinut pentru noul sezon: 1,5 miliarde de dolari, potrivit unui videoclip parte a prezentării Discovery Upfront care s-a desfăşurat recent la New York.

  • Predicţiile scandaloase ale analistului John J. Hardy în România

    THERE ARE OLD TRADERS AND THERE ARE BOLD TRADERS, BUT THERE ARE FEW OLD AND BOLD TRADERS (Există traderi bătrâni şi traderi îndrăzneţi, dar există foarte puţini traderi bătrâni şi îndrăzneţi), a sumarizat John Hardy, şef al FX Strategy în cadrul diviziei de cercetare a Saxo Bank, unul dintre principiile tranzacţiilor pe piaţa valutară citându-l pe Jack Schwager din cartea „Market Wizards”.

    Hardy este o prezenţă constantă, ca invitat sau comentator, în emisiunile realizate de Bloomberg şi CNBC şi a fost numit unul dintre cele mai influente personaje din piaţa Forex în 2008. A ajuns aici după un traseu atipic: a absolvit Universitatea din Texas în 1995, obţinând o diplomă în istorie europeană, şi, după o perioadă în care a locuit în Germania, pentru a studia limba germană, iar apoi în Rusia, unde a învăţat rusa, Hardy s-a dedicat în totalitate pasiunii sale pentru economie. Din 2002, s-a alăturat Saxo Bank, „când banca avea circa 100 de angajaţi”, iar din 2004 s-a mutat în departamentul de strategie al FX. În prezent, Saxo Bank este de zece ori mai mare decât la angajarea lui, iar Hardy este responsabil cu actualizarea comentariilor de zi cu zi de pe pieţele valutare ale Saxo Bank discutând politicile Băncii Centrale şi tendinţele macroeconomice.

    Hardy generează, de asemenea, strategii de tranzacţionare care prezintă metode prin care brokerii să profite de leagănele de pe piaţă, într-un orizont de timp de una până la trei zile. Pentru prezentarea unei părţi din aceste strategii a ajuns şi pentru prima oară în România, unde le-a prezentat brokerilor români teoriile sale, potrivit lecţiei „First rule of trading is to learn from the best” (Prima regulă în trading este să înveţi de la cei mai buni), dar şi câteva dintre posibilele evoluţii ale pieţelor din întreaga lume, parte a „predicţiilor scandaloase” lansate de Saxo Bank la sfârşitul anului trecut. 

    DEŞI SE AFLĂ PENTRU PRIMA OARĂ ÎN ROMÂNIA, HARDY ESTE FAMILIARIZAT CU REALITĂŢILE ECONOMICE ALE ŢĂRII, IAR PROGNOZELE LUI ÎN CE NE PRIVEŞTE SUNT OPTIMISTE. „Avantajul propriei monede permite devalorizarea acesteia, încurajarea exporturilor şi descurajarea importurilor”, observă el. Situaţia structurală pentru România continuă să arate bine şi este unul dintre punctele luminoase ale Europei de Est, din punctul de vedere al analistului financiar.

    „România şi Polonia sunt ţările în care, la nivelul Europei de Est, situaţia economică se prezintă cel mai bine în prezent. Există riscuri care ar putea apărea dacă lucrurile se agravează în alte părţi ale Europei, din cauza fluxurilor de capital şi a modului cum investitorii vor trata ţara. Prin prisma licitaţiei de obligaţiuni din ianuarie, lucrurile arată însă foarte bine, am observat că investitorii nu puteau să obţină suficiente obligaţiuni ale companiilor româneşti. Trebuie însă continuată îmbunătăţirea măsurilor structurale; spre exemplu, crearea unui mediu prietenos pentru sectorul de afaceri şi pentru fluxurile de capital.”

    Un aspect care ar trebui să ne îngrijoreze, din punctul de vedere al analistului, este şi tabloul demografic al populaţiei. La nivel european există riscuri create pe fondul îmbătrânirii populaţiei şi împuţinării populaţiei active. O soluţie ar fi, din punctul lui de vedere, crearea unui sistem prin care să se încurajeze bunăstarea familiilor, la fel ca în Scandinavia, de pildă. În ce priveşte alegerile care se apropie, ar trebui să se aibă în vedere faptul că evoluţia cursului valutar ar putea fi un instrument în lupta politică şi oferă ca exemplu Cehia, unde, în urma creşterii puterii monedei, s-a decis peste noapte reevaluarea acesteia.

    JOHN HARDY A PARTICIPAT ANUL TRECUT LA FORMULAREA PREDICŢIILOR SCANDALOASE LANSATE DE SAXO BANK, REFERITOARE LA CELE MAI CIUDATE POTENŢIALE RĂSTURNĂRI DE SITUAŢIE ALE ECONOMIEI MONDIALE: „Nu spunem că acestea se vor întâmpla, ci că oamenii ar trebui să ia în considerare faptul că s-ar putea întâmpla, însă probabilitatea este foarte mică”, a descris Hardy cele zece predicţii scandaloase lansate la finele anului trecut. Totuşi, aduce în discuţie una dintre previziunile realizate pentru 2013  care s-a adeverit: prăbuşirea preţului aurului la 1.200 de dolari/uncie.

    În ceea ce priveşte predicţiile pentru anul 2014 care s-ar putea răsfrânge şi asupra României, cea mai importantă ar fi legată de scepticii Uniunii Europene, care ar putea alcătui o majoritate în Parlamentul European. „În 2010-2011 existau foarte multe frici legate de UE: dacă va rezista, dacă Grecia va ieşi din aceasta, acum pare că ne uităm în altă direcţie”, a apreciat Hardy. „În pieţe frica se resimte mai puţin, dar există în continuare riscuri precum Grecia să renunţe la euro, iar acestea ar putea afecta economiile din Europa Centrală şi de Est.” 

  • Pleşu, despre eventuala numire a lui Ştirbu la Cultură: “Un Gigel în plus nu mai contează”

     “Nu am auzit niciodată de domnul ăsta, ori la Cultură îmi imaginez că ar trebui să apară totuşi şi personaje care au un anumit curriculum în domeniu”, a spus Pleşu.

    El a menţionat că nu ştie cine este Gigel Ştirbu.

    “Cum îl cheamă?”, s-a interesat Pleşu.

    După ce jurnaliştii i-au spus că numele acestuia este Gigel-Sorinel Ştirbu, Pleşu a spus: “După mine, Gigel e foarte potrivit pentru o funcţie care cere anvergură europeană. La noi e plin de Gigei în toate posturile şi în toate instituţiile. Un Gigel în plus nu mai contează”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum trebuie să arate casele din filmele SF (FOTO)

    O sursă de inspiraţie în filmele SF o reprezintă şi zgârie-norii perioadei interbelice, cum ar fi cei de la New York. Alte case au un aspect futurist, inspirat de lucrări ale unor arhitecţi care şi-au închipuit la un moment dat cum ar arăta casa viitorului. Acest tip de locuinţe are interiorul zugrăvit în alb, plin de piese de mobilier care par să plutească deasupra podelei, iar uşile se deschid singure dinaintea celor ce vor să treacă dintr-o încăpere în alta. Există însă şi case cu aspect retro, inspirate de o serie de stiluri de la cel victorian la cel al locuinţelor tradiţionale din satele tunisiene, aşa s-a putut vedea în “Războiul stelelor”.

    În unele situaţii, casele din filmele science-fiction nu sunt simple decoruri create pentru acestea, ci case proiectate de arhitecţi importanţi pe care realizatorii le consideră potrivite pentru a ilustra versiunea lor despre viitor. Un exemplu în acest sens este Ennis House de la Los Angeles, o creaţie Frank Lloyd Wright, care a apărut în diverse pelicule, dintre care cea mai importantă este “Blade Runner” (“Vânătorul de recompense”), inspirat din romanul lui Philip K. Dick “Visează androizii oi electrice?”.

    Alt exemplu îl reprezintă casa proiectată de arhitectul Charles Deaton şi construită pe un munte din Colorado, considerată de mulţi a semăna ba cu o scoică, ba cu o navă spaţială, iar de alţii a fi printre cele mai urâte din SUA. Aceasta a fost imortalizată în filmul lui Woody Allen “Sleeper” din 1973, a cărui acţiune se petrece la vreo două sute de ani în viitor.

    În alte filme, printre care “Călăuza”, “The Road” (“Drumul”) ori “Book of Eli” (“Cartea lui Eli”), casele sunt unele obişnuite, dar neîngrijite, pentru a sugerea degradarea lumii unde are loc acţiunea.

  • Cum trebuie să arate casele din filmele SF (FOTO)

    O sursă de inspiraţie în filmele SF o reprezintă şi zgârie-norii perioadei interbelice, cum ar fi cei de la New York. Alte case au un aspect futurist, inspirat de lucrări ale unor arhitecţi care şi-au închipuit la un moment dat cum ar arăta casa viitorului. Acest tip de locuinţe are interiorul zugrăvit în alb, plin de piese de mobilier care par să plutească deasupra podelei, iar uşile se deschid singure dinaintea celor ce vor să treacă dintr-o încăpere în alta. Există însă şi case cu aspect retro, inspirate de o serie de stiluri de la cel victorian la cel al locuinţelor tradiţionale din satele tunisiene, aşa s-a putut vedea în “Războiul stelelor”.

    În unele situaţii, casele din filmele science-fiction nu sunt simple decoruri create pentru acestea, ci case proiectate de arhitecţi importanţi pe care realizatorii le consideră potrivite pentru a ilustra versiunea lor despre viitor. Un exemplu în acest sens este Ennis House de la Los Angeles, o creaţie Frank Lloyd Wright, care a apărut în diverse pelicule, dintre care cea mai importantă este “Blade Runner” (“Vânătorul de recompense”), inspirat din romanul lui Philip K. Dick “Visează androizii oi electrice?”.

    Alt exemplu îl reprezintă casa proiectată de arhitectul Charles Deaton şi construită pe un munte din Colorado, considerată de mulţi a semăna ba cu o scoică, ba cu o navă spaţială, iar de alţii a fi printre cele mai urâte din SUA. Aceasta a fost imortalizată în filmul lui Woody Allen “Sleeper” din 1973, a cărui acţiune se petrece la vreo două sute de ani în viitor.

    În alte filme, printre care “Călăuza”, “The Road” (“Drumul”) ori “Book of Eli” (“Cartea lui Eli”), casele sunt unele obişnuite, dar neîngrijite, pentru a sugerea degradarea lumii unde are loc acţiunea.

  • CAPITALISTUL SĂPTĂMÂNII: JOHN Z. DELOREAN

    S-a născut în 1925, în Detroit, Michigan şi a fost cel mai mare dintre cei patru fii ai lui Zaharia şi Kathryn Pribak DeLorean. Tatăl lui a fost un imigrant român din localitatea Şugag, judeţul Alba. Sosit în SUA la 20 de ani, s-a angajat la Ford Motor. Cunoştinţele lui slabe de engleză şi lipsa de studii l-au împiedicat să-şi găsească un loc de muncă mai bine plătit. Când nu era nevoie de el la Ford, lucra ca tâmplar. John DeLorean a urmat cursurile şcolii publice din Detroit, apoi a fost acceptat la Cass Technical – un liceu tehnic pentru elevii cu rezultate foarte bune la şcoală.

    A excelat la studii şi a obţinut o bursă la Institutul de Tehnologie Lawrence, o mică universitate din Detroit considerată pepinieră pentru proiectanţi şi designeri din industria auto. Studiile lui au fost întrerupte odată cu începerea celui de Al Doilea Război Mondial. În 1943, a fost recrutat pentru servicii militare în armata americană, unde a activat timp de trei ani.

    S-a întors apoi în Detroit, unde a lucrat un an ca proiectant pentru Comisia de Iluminat Public. Şi-a continuat studiile la Institutul Lawrence şi a absolvit în 1948. A început apoi să studieze în paralel cu completarea cunoştinţelor practice la Institutul de Inginerie Chrysler, pe care l-a absolvit în 1952, cu o licenţă masterală în ingineria auto. S-a alăturat echipei de ingineri a companiei, dar a lucrat în cadrul acesteia mai puţin de un an.

    I s-a oferit un loc de muncă în cadrul companiei Packard Motor, unde a ajuns în patru ani şeful departamentului de cercetare şi dezvoltare. După ce a primit un telefon de la Oliver K. Kelley, vicepreşedintele General Motors, DeLorean s-a alăturat General Motors. La 40 de ani, a spart recordul de cel mai tânăr şef de divizie de la General Motors, iar ascensiunea sa a continuat cu conducerea diviziei Chevrolet.

    Până în 1971, Chevrolet a ajuns la vânzări record de trei milioane de vehicule, aproape cât întreaga companie Ford. În mod neaşteptat, el şi-a dat însă demisia de la GM. În 1973, şi-a fondat propria companie, DeLorean Motor. Fabrica a fost construită în Dunmury, Irlanda de Nord, cu o finanţare de 100 de milioane de lire sterline de la irlandezi.

    Fabrica a început să funcţioneze în 1981 şi a produs circa 9.000 de maşini, până în noiembrie 1982, când guvernul britanic a închis-o. În toamna lui 1982, DeLorean a fost arestat de guvernul american după ce, sub ameninţarea că familia lui va avea de suferit dacă nu va oferi bani într-o afacere cu droguri, a fost acuzat de trafic cu cocaină. Totuşi, DeLorean a fost găsit nevinovat.

    Înainte de a muri la vârsta de 80 de ani, a încercat să readucă pe linia de plutire compania şi a vorbit în interviuri despre un nou model de maşină. Pentru a strânge bani, a făcut designul şi a vândut ceasuri de lux pe internet sub numele DeLorean Time. Niciunul dintre acestea nu a fost construit sau livrat clienţilor înainte de moartea lui DeLorean. În 1999, a declarat personal falimentul companiei, după ce a fost implicat în 40 de procese în încercarea de a o salva.