Blesa a fost condamnat în februarie la şase ani în închisoare în urma unui scandal legat de folosirea ilegală a cardurilor de credit a companiei, cât timp era la cârma băncii. El a făcut apel împotriva condamnării.
El a prezidat banca spaniolă din 1996 până în 2010, o perioadă care coincide cu boom economic, urmată de o prăbuşire devastatoare în Spania.
În prezent, fostul senator este internat la Spitalul Universitar de Urgenţă, după ce, vineri, a fost transportat, cu pază, de la Penitenciarul Rahova, pentru că ar fi suferit o ocluzie intestinală. Surse medicale afirmau, pentru MEDIAFAX, că fostul senator trebuie operat, însă, până la acest moment, el nu a fost supus vreunei intervenţii chirurgicale.
Tribunalul Bucureşti a discutat în 11 iulie cererea lui Dan Voiculescu de liberare condiţionată. Aceasta este cea de-a doua instanţă unde ajunge această solicitare. În primă fază, cererea de liberare condiţionată s-a aflat pe masa magistraţilor de la Judecătoria Sectorului 5, care au stabilit că Voiculescu poate fi pus în libertate. Decizia aceasta a fost, însă, contestată de procurori, iar Tribunalul Bucureşti a decis, marţi, în mod definitiv, că fostul senator poate merge acasă.
Comisia de specialitate de la nivelul penitenciarului Rahova a dat aviz negativ solicitării lui Dan Voiculescu de eliberare condiţionată, însă, chiar şi în aceste condiţii, fostul senator s-a adresat judecătorilor.
Potrivit oficialului Voluntariului, un puternic om de afaceri din Qatar este pregătit să se înscrie în licitaţie, iar dacă o va face va avea şanse uriaşe de a câştiga şi de a obţine brandul Rapid.
Maximilian Gânju
S-a trezit proprietar peste un sat întreg din munţii moţilor şi n-a cheltuit o avere, după cum s-ar putea crede. A dat chiar mai puţin decât plătesc cei înstăriţi pe o maşină de lux. Vrea să-l facă o oază în care oaspeţii să se rupă de tumultuoasa lume modernă şi să se întoarcă la origini. Emil Părău (foto), omul de afaceri din Valea Jiului care a cumpărat satul copilăriei sale, nu vrea profit şi are mulţumirea sufletească dacă-l va convinge pe turistul care-i trece pragul să fie mai bun.
A mai rămas doar un om în sat
Satul Roşia se află la graniţa dintre judeţele Hunedoara şi Alba, în Munţii Metaliferi, iar pentru a ajunge la el, trebuie să străbaţi un drum lung şi extrem de greu prin sălbăticie. Aproape tot satul a fost părăsit în anii 80, când la Orăştie apăreau fabricile, iar viaţa la oraş era mai uşoară, cu lumină ori apă în casă. În ciuda tuturor vitregiilor, un singur locuitor a rămas până astăzi în cătun, un bătrân de 77 de ani, care n-ar vrea să-şi părăsească glia strămoşească pentru nimic în lume. Restul s-au dus la consăteanul lor care a ajuns mare afacerist, pentru a-l îmbia să le cumpere pământurile din satul uitat de lume, scrie mesagerulhunedorean.ro.
Case pustii, dărăpănate, drumuri împădurite
Aşa începe povestea lui Emil Părău, afaceristul din Valea Jiului, care în decurs de 10 ani de zile s-a trezit cu 300 de hectare de teren şi case, toate cumpărate mai mult de ruşine decât de nevoie. „Am mers într-o zi la Deva şi de acolo am zis hai să văd ce mai este în sat. Când am ajuns acolo, totul era plin de vegetaţie, drumul se împădurise, casa părintească se lăsase, era totul praf. Am zis că dacă ar veni tata, ar muri când ar vedea ce s-a ales de munca lui. Şi m-am dus cu echipă de zidari, muncitori, eram 30 de persoane şi ne-am apucat de muncă. Două săptămâni a durat renovarea casei şi curăţarea câtorva terenuri. Am aranjat mormintele bunicilor, am venit acasă şi i-am zis lui tata să mergem să vedem ce mai e pe acolo. Când a văzut-o tata, se citea pe chipul lui bucuria”, povesteşte Emil Părău.
Este vorba de indianul Ajay Munot care plănuise să cheltuiască 93.000 de lire sterline pe o nuntă luxoasă pentru fiica. A decis că cu banii aceştia ar putea construi nu mai puţin de 90 de case pe un teren de 2 acri pe care le-ar putea dona celor care nu au un acoperiş deasupra capului. Cei care au primit casele trebuie să fi fost săraci, să trăiască printr-o mahala şi să nu fie dependenţi de droguri. După cum era de aşteptat, casele sunt mici, au două ferestre, două uşi şi sunt racordate la curent electric.
Fata nu s-a supărat pe tatăl ei, ci chiar i-a lăudat gestul spunând că este cel mai bun cadou pe care-l putea primi.
„Prima revoluţie tehnologică a dus la Primul Război Mondial, a doua revoluţie tehnologică a dus la Al Doilea Război Mondial. Aceasta este cea de-a treia revoluţie tehnologică”, a declarat Ma într-un interviu acordat CNBC, la conferinţa Gateway 2017.
Citeşte continuarea pe www.go4it.ro
„În septembrie 2013 am înfiinţat societatea Agroserv Confind odată cu achiziţionarea terenului comasat 100% din zona Balş. Am avut dorinţa de a investi în agricultură pentru că, pe lângă petrol şi alte câteva domenii de activitate de interes autohton, consider că aceasta reprezintă o zonă de identitate naţională. Pe de altă parte, eram curios dacă din agricultură, în cazul respectării tuturor regulilor, se poate trăi. Am aflat că aproape se poate!”, a declarat Ioan Simion.
Investiţia iniţială în cele 250 de ha de teren comasat 100%, a fost de aproximativ 5 milioane de lei. Au urmat alte 6,5 milioane de lei, investite în silozuri, rampe cu dispozitive de cântărire şi alte utilaje agricole. Intenţia este ca în jurul Agroserv Confind să se constituie un întreg lanţ de producţie.
„Am investit în silozuri, care au o capacitate de stocare de 8000 de tone, pentru că nu am vrut să vindem întreaga producţie direct după recoltare. Producţia păstrată am introdus-o pe piaţă treptat, în funcţie de evoluţia preţurilor la bursă. Capacitatea de stocare şi cea de prelucrare de care dispunem este mult superioară suprafeţei pe care o exploatăm în prezent” spune Ioan Simion.
În 2017, cea mai mare suprafaţă de teren cultivată de Agroserv Confind este ocupă de grâu şi floarea soarelui. În prezent, exploatarea agricolă nu dispune de un sistem de irigaţii funcţional, însă pe una dintre laturile terenului există un canal de irigaţii cu o lungime de 800 de metri. „Cu siguranţă vom face investiţii şi în această direcţie”, declară Ioan Simion.Pentru acest an, Agroserv Confind estimează producţii la grâu de 4500 de kg la hectar, iar la floarea soarelui de 3000 kg la hectar.
Omul de afaceri câmpinean Ioan Simion a intrat în lumea antreprenoriatului în anul 1991, deschizând un service auto şi trecând apoi la construcţia de şuruburi şi alte elemente adiacente. Mai târziu a început producţia de echipament pentru industria petrolieră în cadrul Confind Câmpina, iar începând cu 2013 a extins zona activităţilor sale de business în domeniile agriculturii şi sănătăţii. Confind este în prezent proprietarul celui mai mare spital privat din Judeţul Prahova, SANCONFIND.
Murad a fondat AGT Food and Ingredients în 2003, în Canada. Compania reprezintă acum cel mai mare lanţ de aprovizionare global pentru linte, năut şi mazăre. A devenit publică în urmă cu 10 ani, are o cifră de afaceri de 1.49 miliarde USD şi mai mult de 2000 de angajaţi, pe cinci continente. În ultimii cinci ani, veniturile companiei au crescut în medie cu 100 milioane USD pe an. AGT Food and Ingredients exportă aproximativ 23% din producţia mondială de linte, în mai mult de 120 de ţări.
„Sunt profund emoţionat şi onorat de acest premiu. Scopul AGT este să construiască o afacere sustenabilă de succes. Datorită faptului că am riscat şi am regândit maniera de abordare a acestei industrii, am crescut o afacere care a transformat agricultura canadiană,” a declarat antreprenorul.
Viziunea lui Murad este cea a unei lumi în care proteinele sustenabile, dar la un preţ rezonabil, pot fi accesibile tuturor. Şi-a început afacerea în urmă cu 14 ani, în preria canadiană, prin crearea unei conexiuni directe între producătorii agricoli şi piaţa globală. Astăzi, Canada este cel mai mare producător de linte, iar Murad conduce cea mai mare companie din acest sector. AGT s-a extins mizând pe o strategie de business care combină cultura organizată cu achiziţiile strategice. În şapte ani, a realizat 17 achiziţii pe cinci continente, multe dintre ele în pieţe emergente. Murad crede în „antreprenoriatul plin de compansiune” şi este preocupat de securitatea alimentară şi de ajutorul alimentar pentru refugiaţi.
Ca şi Murad, Cristian Covaciu crede într-o lume care va fi mai sigură şi mai sănătoasă, graţie roboţilor care vor prelua munca grea, de rutină, a angajaţilor. Fabrica sa din Alba Iulia realizează 1% din producţia mondială de farfurii, cu ajutorul a 250 de roboţi. Visul său este ca, în câţiva ani, procesul de producţie să fie robotizat integral. „Pentru mine, participarea în finala World Entrepreneur Of The Year a fost încununarea a 27 de ani de antreprenoriat şi oportunitatea de a interacţiona cu antreprenori din 49 de ţări, din diverse industrii, cu poveşti de viaţă extraordinare,” a declarat Cristian Covaciu, Director General IPEC la Monte Carlo.
România a participat în acest an pentru a treia oară în finala mondială a competiţiei. „Ţara noastră a devenit deja o prezenţă constantă la World Entrepreneur Of The Year. Prin acest program ne dorim să recunoaştem reuşita antreprenorilor români şi să îi inspirăm pe cei tineri să fie curajoşi, să aibă încredere că pot construi afaceri sustenabile şi de succes,” a declarat Bogdan Ion, Country Managing Partner, EY România.
Juriul din acest an a fost prezidat de Jim Nixon (Nixon Energy Investments, SUA). Alături de el au fost: Rosario Bazán of DanPer (Peru), Judy Chan of Grace Vineyard (China – Hong Kong/Macao), Diane Foreman (Chelsea Group Ltd, Noua Zeelandă), Ilkka Paananen (Supercell, Finlanda), Rosemary Squire (Trafalgar Entertainment Group, UK) şi Manny Stul (Moose Enterprise Holdings & Controlled Entities, Australia).
Ion Tiriac a ajuns la Curtea Constituţională, nemulţumit că de nouă ani plăteşte, lunar, aproape 27.000 de euro pentru locuinţa sa din cea mai exclusivistă zonă a Bucureştiului – cartierul Primăverii. Judecătorii Curţii au respins însă contestaţia omului de afaceri.
Războiul lui Ion Ţiriac cu Regia care administrează proprietăţile statului român şi-a consumat un nou episod, la Curtea Constituţională. Omul de afaceri a cerut instanţei să plătească o chirie mai mică pentru proprietatea pe care o ocupă de 27 de ani.
Ion Ţiriac este nemulţumit de cuantumul chiriei pe care trebuie să o plătească lunar statului: aproape 27.000 de euro, în fiecare lună, începând din anul 2008. Asta pentru că deşi omul de afaceri a reuşit să cumpere tot imobilul de la proprietarul căruia îi fusese retrocedat, o parte din imobil, dar şi terenul aparţin statului român.
În 1990, Ion Ţiriac plătea 9 milioane de lei vechi pentru casa aflată în zona zero a Capitalei- lângă vilele de protocol folosite de preşedintele României şi alţi înalţi demnitari. În 2005, casa a fost retrocedată proprietarului de drept, iar omul de afaceri a cumpărat-o de la acesta cu peste 400.000 de euro, scrie realitatea.net
Ion Tiriac a ajuns la Curtea Constituţională, nemulţumit că de nouă ani plăteşte, lunar, aproape 27.000 de euro pentru locuinţa sa din cea mai exclusivistă zonă a Bucureştiului – cartierul Primăverii. Judecătorii Curţii au respins însă contestaţia omului de afaceri.
Războiul lui Ion Ţiriac cu Regia care administrează proprietăţile statului român şi-a consumat un nou episod, la Curtea Constituţională. Omul de afaceri a cerut instanţei să plătească o chirie mai mică pentru proprietatea pe care o ocupă de 27 de ani.
Ion Ţiriac este nemulţumit de cuantumul chiriei pe care trebuie să o plătească lunar statului: aproape 27.000 de euro, în fiecare lună, începând din anul 2008. Asta pentru că deşi omul de afaceri a reuşit să cumpere tot imobilul de la proprietarul căruia îi fusese retrocedat, o parte din imobil, dar şi terenul aparţin statului român.
În 1990, Ion Ţiriac plătea 9 milioane de lei vechi pentru casa aflată în zona zero a Capitalei- lângă vilele de protocol folosite de preşedintele României şi alţi înalţi demnitari. În 2005, casa a fost retrocedată proprietarului de drept, iar omul de afaceri a cumpărat-o de la acesta cu peste 400.000 de euro, scrie realitatea.net