Azi elevii de clasa a opta dau proba a doua a examenului de evaluare naţională: matematica. Elevii intră în sălile de examen până la ora 8:30, iar la ora 9 primesc subiecte de examen. Subiectele la examenul de azi pot fi consultate accesând linkul de mai jos:
Ce subiecte au primit azi elevii care au susţinut proba la matematică la EVALUARE NAŢIONALĂ 2015
“Am i going down?” este o aplicaţie care îţi poate spune cât de mari sunt şansele ca următorul tău zbor să fie şi ultimul. Introducând date precum aeroportul de decolare, compania aeriană, tipul avionul şi aeroportul de aterizare, utilizatorul va afla care este probabilitatea unui accident şi câte zile ar trebui să zboare pe aceeaşi rută pentru a fi sigur de prăbuşire, potrivit qz.com.
Nic Johns, creatorul aplicaţiei, admite că algoritmul este unul pur matematic şi are unicul rol de a demonstra oamenilor cât de mici sunt şansele unui dezastru aviatic. “Am vrut să dezvolt o aplicaţie care să demonstreze, de fapt, cât de sigur este zborul cu avionul”, a declarat Johns celor de la Daily Mail.
Statistic, folosirea avionului ca mijloc de deplasare este mult mai sigură decât folosirea altor mijloace, dar cu toate acestea oamenii se tem de zbor. În septembrie s-au înregistrat 2,1 accidente la milionul de zboruri, în vreme ce în 2013, din peste 3 miliarde de pasageri, doar 210 şi-au pierdut viaţa.
Statistica nu alungă însă temerile oamenilor, potrivit unui studiu desfăşurat anul trecut. 43% din cei intervievaţi au spus că se tem într-o oarecare măsură de călătoriile cu avionul, în vreme ce 9% s-au declarat înspăimântaţi de idee.
Prezentată în clipul de promovare drept “un calculator de cameră inteligent”, aplicaţia lansată în această săptămână funcţionează asemenea celor care scanează coduri de bare şi deschid apoi un link în browser. PhotoMath foloseşte camera din smartphone pentru a scana imaginea unei ecuaţii dintr-un manual, de exemplu, după care afişează imediat soluţia, scrie Mashable.
Utilizatorul are la dispoziţie şi opţiunea de a primi instrucţiuni pas-cu-pas pentru rezolvarea problemei. PhotoMath poate rezolva operaţii aritmetice, fracţii, aflarea unui radical şi ecuaţii liniare simple.
CEO-ul MicroBlink, compania croată care a conceput aplicaţia, consideră că PhotoMath nu se concentrează pe educaţie şi că poate fi folosită în “multe locuri în care aplicaţiile mobile trebuie să fie conectate la lumea reală prin recunoaşterea textului”.
“Am avut un milion de vizite pe website şi mai mult de 110.000 de descărcări ieri (n.r. miercuri, 22 octombrie), iar traficul pare să crească. În ceea ce priveşte finanţarea, nu am primit nicio investiţie din exterior până acum, dar luăm în considerare şi această posibilitate”, a mai spus Damir Sabol, CEO-ul MicroBlink.
MicroBlink a mai lansat până acum PhotoPay, o aplicaţie care le permite utilizatorilor să achite facturi doar prin scanarea lor cu ajutorul camerei din telefon.
PhotoMath este disponibilă pentru dispozitive cu sisteme iOS, dar şi Windows, urmând să fie apară şi pentru Android la începutul lui 2015.
Prezentată în clipul de promovare drept “un calculator de cameră inteligent”, aplicaţia lansată în această săptămână funcţionează asemenea celor care scanează coduri de bare şi deschid apoi un link în browser. PhotoMath foloseşte camera din smartphone pentru a scana imaginea unei ecuaţii dintr-un manual, de exemplu, după care afişează imediat soluţia, scrie Mashable.
Utilizatorul are la dispoziţie şi opţiunea de a primi instrucţiuni pas-cu-pas pentru rezolvarea problemei. PhotoMath poate rezolva operaţii aritmetice, fracţii, aflarea unui radical şi ecuaţii liniare simple.
CEO-ul MicroBlink, compania croată care a conceput aplicaţia, consideră că PhotoMath nu se concentrează pe educaţie şi că poate fi folosită în “multe locuri în care aplicaţiile mobile trebuie să fie conectate la lumea reală prin recunoaşterea textului”.
“Am avut un milion de vizite pe website şi mai mult de 110.000 de descărcări ieri (n.r. miercuri, 22 octombrie), iar traficul pare să crească. În ceea ce priveşte finanţarea, nu am primit nicio investiţie din exterior până acum, dar luăm în considerare şi această posibilitate”, a mai spus Damir Sabol, CEO-ul MicroBlink.
MicroBlink a mai lansat până acum PhotoPay, o aplicaţie care le permite utilizatorilor să achite facturi doar prin scanarea lor cu ajutorul camerei din telefon.
PhotoMath este disponibilă pentru dispozitive cu sisteme iOS, dar şi Windows, urmând să fie apară şi pentru Android la începutul lui 2015.
Născut în 1953 în oraşul Troyes, cu tatăl medic şi mama profesoară de litere, s-a orientat iniţial spre matematică şi a descoperit economia mai târziu, la 21 de ani. Tirole a obţinut licenţe în inginerie la Şcoala Politehnică din Paris şi Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele (1978) şi s-a specializat în matematică la Universitatea Paris Daphne.
Şi-a făcut doctoratul în America, la Massachusetts Institute of Technology (MIT), iar teza de doctorat, ”Eseuri în teorie economică„, a fost realizată sub îndrumarea economistului american Eric Maskin, un alt laureat al premiului Nobel. În 1985 a început să predea economia la MIT. În 1991 a publicat una dintre cărţile sale importante, ”A Theory of Incentives in Regulation and Procurement„, în colaborare cu economistul Jean-Jacques Laffont, care tocmai crease Institutul de Economie Industrială (IDEI), având ca ţintă transformarea Universităţii din Toulouse într-un pol de cercetare economică major în Europa.
Un an mai trâziu, Tirole s-a mutat la Toulouse, unde a devenit director ştiinţific al IDEI. Din 2007, este preşedintele consiliului de administraţie al Şcolii de Economie Toulouse (TSE), care regrupează peste 150 de cercetători şi formează economişti de înalt nivel. În 2007, Tirole a primit medalia de aur a Consiliului Naţional de Cercetare Ştiinţifică (CNRS), pe care doar un singur economist îl mai primise înaintea lui, Maurice Allais. Tirole a fost recompensat recent cu premiul Nobel pentru Economie în urma analizelor sale asupra mai multor industrii dominate de un număr mic de companii importante sau doar de una singură, care deţine monopolul pe o anumită piaţă, cum ar fi Microsoft în anii ’90 şi Google în prezent, potrivit quartz.com. În lipsa unor reglementări, pieţele pe care există monopol pot provoca efecte sociale nedorite, cum ar fi preţuri mai mari decât cele justificate de costuri sau companii neproductive care supravieţuiesc prin blocarea intrării pe piaţă a unor noi competitori.
De mai bine de două decenii, Tirole a cercetat astfel de eşecuri ale pieţei. Analizele lui despre companiile cu putere mare pe o anume piaţă furnizează o teorie unitară care se bazează pe întrebări legate de politicile de stat, şi anume: cum ar trebui guvernele să gestioneze fuziunile dintre companiile mari şi cum ar trebui autorităţile centrale să reglementeze monopolurile. Înainte de Tirole, cercetătorii şi autorităţile au căutat principii generale după care se conduc toate industriile. În schimb francezul a dovedit din punct de vedere teoretic faptul că anumite reguli dau rezultate bune doar în anumite condiţii. De exemplu menţinerea unui anumit plafon al preţurilor ar putea determina companiile puternice să scadă costurile, ceea ce ar ajuta societatea. Cooperarea pentru stabilirea unor preţuri pe o anumită piaţă este, de obicei, dăunătoare, dar cooperarea pentru acordarea patentelor poate avea efecte pozitive pentru toţi actorii dintr-o industrie. În acelaşi sens, fuziunea unei companii cu furnizorul său poate încuraja inovaţia, dar, în acelaşi timp, poate avea consecinţe negative în ceea ce priveşte competiţia.
Tirole a scris mai multe cărţi şi articole în care a prezentat un cadru general ce trebuie urmat pentru a implementa astfel de politici adaptate. De asemenea, în articolele sale, cercetătorul francez a aplicat aceste politici în domenii diverse, cum ar fi telecomunicaţiile şi sectorul bancar. Urmând sfaturile lui Tirole, guvernele pot să încurajeze companiile mari să devină mai productive şi, în acelaşi timp, să evite ca acestea să afecteze competitorii şi clienţii. Este pentru prima oară din 2008 când premiul Nobel este atribuit unui singur economist, iar Tirole va primi astfel toate cele 8 milioane de coroane (878.000 de euro) atribuite acestui premiu.
Ministerul Educaţiei arată marţi, într-un comunicat de presă, că în urma analizării rezultatelor obţinute la simularea Evaluării Naţionale la clasa a VIII-a, proba scrisă la matematică, precum şi la solicitarea elevilor, părinţilor, profesorilor, a publicat cinci teste suplimentare de pregătire pentru examenul final, pe site-ul http://subiecte2014.edu.ro/2014/evaluarenationala/modeledesubiecte/ .
“Testele sunt disponibile, începând cu data de 25 martie, şi au fost elaborate de către Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare (CNEE). Acestea sunt în conformitate cu modelele de subiecte publicate încă din luna octombrie 2013 pe website-ul dedicat”, a precizat Ministerul Educaţiei.
Doar 48,8 la sută dintre elevii de clasa VIII-a prezenţi la simularea evaluării naţionale au obţinut medii peste 5, respectiv 66,95 la sută la Limba română şi 30,4 la sută la Matematică, Ministerul Educaţiei recomandând efectuarea unor ore de pregătire.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Date fiind complexitatea cunoştinţelor cerute, cititorul este îndemnat să creadă că este vorba de o slujbă specială, pentru un post de cercetător ştiinţific sau ceva asemănător. În fapt eroul, care trăia cândva în viitor, voia să iasă din canalele oraşului şi dădea examen pentru un post de gunoier categoria a doua.
Povestirea mea se intersectează într-un mod cumva ciudat cu un avertisment emis săptămâna trecută de miliardarul George Soros şi cu o serie de studii pe care le tot adun de o bucată de vreme, privind următorii mulţi ani pe piaţa muncii. George Soros crede că Europa s-ar putea confrunta cu 25 de ani de stagnare în stilul celei înregistrate de Japonia, dacă politicienii nu promovează o integrare mai puternică a zonei euro şi nu schimbă politicile care au descurajat creditarea.
Europa, spune el, are de rezolvat o criză politică ce a divizat regiunea între state creditoare şi state datoare, iar băncile au fost încurajate să adopte măsuri pentru a trece de teste de stres, în loc să stimuleze economia prin creditarea companiilor. „Europa s-ar putea să nu supravieţuiască unei perioade de 25 de ani de stagnare. Trebuie să meargă mai departe cu integrarea. Trebuie să rezolve problema băncilor, pentru că Europa a rămas în urma restului lumii în această privinţă„, a spus miliardarul.
Şi aceasta nu este singura problemă a bătrânului continent şi, implicit, şi a României. European Centre for the Development of Vocational Training, agenţie a Uniunii Europene, a anunţat că până în 2020 vor apărea în jur de 7 milioane de slujbe, dar că aceste noi slujbe – care oricum nu vor suplini cele 10 milioane de slujbe pierdute din cauza crizei – vor cere abilităţi speciale – temeinice cunoştinţe tehnice, legislative, de vânzări. Peste ocean, Biroul Federal pentru Muncă crede că slujbele viitorului vor fi cu precădere creative şi din zona serviciilor, şi mai puţin manuale. Agricultorii, mânuitorii de cash, croitorii sau strungarii sau ambalatorii vor fi din ce în ce mai puţin căutaţi.
Şi acum întrebările. Cum se pregătesc politicienii români şi funcţionarii din ministere pentru noua realitate economică a Europei? Cum reacţionează şcoala românească la tendinţele de pe piaţa muncii? Cum ne vom rezolva problemele de finanţare într-o economie stagnantă? Meseriile ameninţate cu dispariţia nu includ câteva dintre cele mai răspândite ocupaţii din România lohnului şi prelucrării primare pe care o asigurăm? Cum procedăm, cine îi recalifică pe aceşti oameni?
Tyler Cowen este un economist modern, care publică lucrări exclusiv online şi care este creatorul conceptului „The Great Stagnation„, pentru că nu numai Soros are astfel de idei. Ultima sa lucrare se cheamă „Average is over„ – prezintă o serie de idei pentru economia şi lumea secolului XXI: o minoritate educată care se va transforma, cu ajutorul maşinilor, într-o formă modernă de aristocraţie şi o majoriate la limita supravieţuirii, care va rezista cu ajutorul bunurilor ieftine produse de prima categorie, un nou tip de contract social, bazat pe puterea individului (şi nu pe rutinele societăţii) de a-şi croi existenţa.
Pare un scenariu la fel de SF ca şi povestirea cu care am început, dar, totuşi, înainte să vă indignaţi, respiraţi şi gândiţi-vă un pic. Este un soi de ieşire din mediocritate cu care nu vrem să avem de-a face, totuşi posibilă, iar o economie băltită şi slujbele prost plătite nu ne ajută nicicum. Pasul următor ar fi în gol. Şi, pentru că am vorbit despre tot soiul de ciudăţenii, ilustrez cu o pictură ciudată: „La mujer barbuda„ de Jusepe de Ribera, o femeie cu barbă la fel de ciudată ca o economie stagnantă sau o societate puternic polarizată.
Eugenia Cheng, matematician la universităţile din Sheffield (Marea Britanie) şi Chicago (SUA), a ajuns la concluzia că o pizza de dimensiuni mai reduse are o cantitate mai mare de ingrediente, pe când pe o pizza mai mare toppingul este distribuit într-un mod mai echilibrat.
Totul a pornit de la descoperirea că o pizza cu diametrul de 30 de centimetri are cu 10% mai mult topping decât o pizza cu diametrul de 35 de centimetri.
Matematicianul a arătat că distribuirea ingredientelor variază în funcţie de dimensiunea blatului şi că o pizza mai mică are mai mult topping decât o pizza mare, chiar dacă se folosesc aceleaşi cantităţi de topping şi aluat.
Cantitatea de topping la fiecare îmbucătură nu este influenţată de grosimea blatului, ci de echilibrul care se formează între ingrediente şi aluat.
Matematicianul a folosit variabilele “a” pentru volumul constant de aluat şi “t” pentru volumul constant de topping pentru a stabili formula matematică a raportului dintre topping şi blat, pentru o îmbucătură medie de pizza, constatând că, pentru o pizza cu diametrul mai mic, cantitatea de topping la fiecare îmbucătură este mai mare.
Eugenia Cheng a avut ideea acestei formule după ce lanţul de restaurante PizzaExpress a rugat-o să cerceteze de ce pizza Romana cu diametrul de 35 de centimetri, cu blat subţire şi crocant, are un succes mai mare decât pizza clasică cu diametrul de 30 de centimetri.
Aceasta a descoperit că secretul constă în proporţia dintre diametrul aluatului şi cantitatea de ingrediente distribuite – dat fiind că, pe o suprafaţă mai mare, toppingul este distribuit până spre marginile aluatului.
Cei care preferă mai mult topping ar trebui să aleagă însă pizza clasică cu diametrul mai mic.
“Îmi place să arăt că matematica se află pretutindeni în jurul nostru şi că putem folosi matematica pentru a oferi o explicaţie pentru ceea ce am descoperit prin intuiţie, cum ar fi faptul că blatul unei pizza mai mici are un risc mai mare să rămână crud la mijloc”, a afirmat Eugenia Chang.