BusinessMagazin

Tag: mancare

  • Ce îşi comandă românii cel mai des prin aplicaţiile de livrare de mâncare

    „Dacă în trecut ne uitam foarte mult la educarea pieţei, acum suntem orientaţi mult mai mult pe scalabilitate, pe detalii – clienţii devin mult mai sofisticaţi, au aşteptări mai mari, intră din ce în ce mai mult în joc calitatea serviciului pe care îl oferi”, descrie Andreea Petrişor piaţa serviciilor de comenzi online de mâncare, cu care s-a familiarizat recent. La 31 de ani, după aproximativ opt ani petrecuţi în domeniul consultanţei, este, din ianuarie 2019, managing director al platformelor de livrare de mâncare foodpanda şi hipMenu, ambele aflate în portofoliul grupului internaţional  Delivery Hero.

    Lansate pe piaţa locală în 2013 (foodpanda a început în Bucureşti, hipMenu a fost lansată la Cluj de doi antreprenori locali), cele două platforme funcţionează ca o interfaţă între client, restaurante şi partenerii livratori. Partenerii, respectiv restaurantele, pot beneficia prin intermediul acestora fie doar de platformele de comandă, situaţie în care îşi folosesc propriii livratori,  cât şi pentru întreaga parte de logistică, ce include asigurarea personalului livrator de către reprezentanţii celor două platforme. 

    Foodpanda şi hipMenu sunt prezente în 12 oraşe din România: „Acoperim 50% din populaţia urbană la nivel de ţară; avem peste 1.000 de restaurante partenere şi vrem să ajungem la 2.000”. Până la finalul anului şi-au propus să ajungă însă în 20 de oraşe; potrivit Andreei Petrişor, le ţintesc pe cele cu peste 50.000 de locuitori.

    Managing directorul Delivery Hero este discret în ceea ce priveşte informaţiile financiare referitoare la rezultatele de pe piaţa locală ale celor două platforme, în contextul în care compania mamă este listată la bursa din Frankfurt, însă, potrivit celor mai recente date publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe, din 2017, foodpanda înregistra venituri de 4,1 milioane de lei, iar veniturile hipMenu se situau, înainte de integrarea în Delivery Hero, la aproximativ 4,7 milioane de lei. 

    „Românii încep să comande din ce în ce mai multă mâncare; nu este o piaţă atipică, în sensul în care şi în străinătate este la fel, chiar şi în ceea ce priveşte preferinţele de consum, poate sunt mici diferenţe internaţional vs. local, dar, per total, pieţele sunt asemănătoare. Ce diferă foarte mult este gradul de maturitate a pieţei sau gradul de obişnuinţă, în sensul în care în România suntem la început de drum.” Totuşi, piaţa este din ce în ce mai matură, cu din ce în ce mai mulţi clienţi care se orientează către acest tip de servicii. Potrivit Andreei Petrişor, numărul total al comenzilor a înregistrat o creştere de 130% faţă de anul anterior.

    „Dacă în urmă cu un an aş fi zis că piaţa de food delivery este la început, clienţii principali sunt millennials sau segmentul angajaţilor din corporaţii, acum deja vedem că lucrurile acestea se schimbă, vorbim despre o piaţă din ce în ce mai matură, o piaţă care începe să înţeleagă ce înseamnă sistemul de food delivery, despre un mediu competitiv mult mai agresiv, iar toate lucrurile acestea schimbă un pic regulile jocului”, observă Petrişor. 

    Ea pune preferinţa clienţilor de a comanda prin astfel de platforme şi nu direct la restaurant pe seama transparenţei şi flexibilităţii primite astfel – clientul poate să vadă permanent ce se întâmplă cu comanda lui, în cât timp ajunge aceasta, de pildă. „Noi facilităm procesul şi relaţia dintre restaurante şi clientul final: clientului îi oferim diversitate, iar restaurantului, o bază mult mai largă de potenţiali clienţi. Când vine vorba despre restaurante, potrivit Andreei Petrişor, odată ajunse pe platformă, acestea înregistrează creşteri ale vânzărilor de cel puţin 10%.
    „O tendinţă care se observă în continuare este preferinţa oamenilor pentru mâncarea internaţională: 80% dintre comenzi ţin de bucătăria internaţională, iar 20% sunt pentru mâncarea românească. Când vorbim despre bucătăria internaţională, aproape jumătate rămâne în continuare pizza”, descrie ea principalele tendinţe observate pe piaţa livrărilor de mâncare. Ea pune această segmentare pe seama structurii tradiţionale a românilor: le place să gătească, iar atunci când gătesc, gătesc produse tradiţionale, motiv pentru care atunci când comandă, mizează pe alte tipuri de bucătărie. Alte tendinţe pe care le observă se referă la rafinarea gusturilor românilor. „Se dezvoltă o bucătărie mai exotică – asiatică sau latino-americană – şi, de asemenea vedem un trend din ce în ce mai mare de orientare către produsele naturale, bio.”


    Nici valoarea bonului mediu nu a suferit mari schimbări de-a lungul timpului: „Valoarea comenzii rămâne mai mult sau mai puţin constantă, creşte uşor de-a lungul anilor, dar rămâne în jur de 35-65 de lei pe comandă, la nivel naţional. Sunt diferenţe şi între oraşe, în momentul în care vorbeşti despre o comandă în Bucureşti, valoarea medie este de 65 spre 70 de lei, când vorbeşti despre celelalte oraşe mari, cum ar fi Clujul, Timişoara, valoarea este tot de circa 60 de lei. În oraşele mici în care ne aflăm ne situăm puţin sub media naţională.” Printre cele mai mici oraşe în care compania este prezentă se numără Piteştiul şi Craiova. Chiar dacă afacerile din România ocupă o pondere mică în cele ale grupului internaţional, care, potrivit celor mai recente informaţii publice financiare, au ajuns la 687 de milioane de euro, în creştere cu 64,6% faţă de anul anterior, potrivit Andreei Petrişor „dobândim o importanţă strategică din ce în ce mai mare prin faptul că ne dezvoltăm foarte mult”.


    Cel mai recent raport financiar al companiei arată că Orientul Mijlociu şi Africa de Nord sunt responsabile de aproximativ jumătate din veniturile grupului (ajungând la 316,4 milioane de euro), operaţiunile din Asia generează afaceri de 192,5 milioane de euro, în Europa, de 115,9 milioane de euro, iar în nordul şi sudiul Americii, de 62,1 milioane de euro. Businessul din Germania a fost recent vândut către olandezii de la Takeaway.com în schimbul a 930 de milioane de euro (aşteptând, potrivit celor mai recente declaraţii din presă, aprobarea tranzacţiei). Reprezentanţii grupului au declarat şi că nu vor muta sediul central din Berlin, chiar dacă nu au operaţiuni acolo.
    Competiţia pe piaţa de comenzi online pentru mâncare este din ce în ce mai acerbă, deopotrivă la nivel internaţional şi pe piaţa locală, cu jucători precum Uber Eats şi Glovo care au intrat pe acest segment. Unul dintre principalii competitori ai Delivery Hero, prezent şi pe piaţa locală, este Takeway.com, care a cumpărat afacerea din ţara-mamă a Delivery Hero.


    În vârstă de 31 de ani, Andreea Petrişor s-a alăturat Delivery Hero România în ianuarie ca managing director, după ce a acumulat experienţă internaţională atât în perioada studiilor, cât şi profesional. Înainte de acceptarea acestui rol a lucrat în consultanţă strategică timp de opt ani, ca project manager la Roland Berger, în Bruxelles. În 2014 şi 2015 a studiat în cadrul unui MBA la INSEAD, iar anterior a studiat la Universitatea Paris Dauphine, dar şi la Universitatea Torcuato Di Tella din Buenos Aires şi la universitatea Regent din Londra. „Consultanţa a fost pentru mine cea mai bună şcoală de management şi de leadership în sensul în care am lucrat foarte mult pe o varietate de proiecte, de industrii: în momentul în care era criza, m-am ocupat de restructurări, optimizare, ulterior, în momentul în care s-au schimbat lucrurile, m-am ocupat de zona de creştere, de dezvoltare, de strategie. În ultimii ani, mi-a plăcut zona operaţională, îmi plăcea să lucrez foarte mult cu clientul, efectiv pe teren, lucram la toate nivelurile, îmi plăcea să fiu acolo, parte din echipa clientului şi să văd lucrurile implementate”, îşi descrie ea experienţa profesională.


    Chiar dacă a avut un parcurs internaţional încă de la începutul studiilor de facultate – a plecat în urmă cu 13 ani la facultate în Londra şi de „atunci am fost când în România, când în afară, am avut o expunere la foarte multe culturi; mi-a plăcut acest lucru, dar tot timpul am fost cu inima aici” –, spune că îşi doreşte ca de acum să îşi concentreze dezvoltarea profesională pe plan local. „Din punctul meu de vedere, cred că ţara are foarte mult potenţial şi cred că o putem duce foarte departe, acesta fiind de altfel unul dintre motivele pentru care mi-am dorit să mă întorc. Din punct de vedere profesional, dacă în alte ţări lucrurile sunt mai structurate, mai consolidate, la noi încă este foarte mult loc de dezvoltare şi asta îmi place foarte mult.”

    Din Berlin, în toată lumea

    Delivery Hero este o companie de servicii de livrare de mâncare, cu sediul central în Berlin. Potrivit presei internaţionale,  compania operează în peste 40 de ţări din Europa, Asia, America Latină şi Orientul Mijlociu şi are parteneriate cu peste 250.000 de restaurante. Delivery Hero a fost înfiinţată în mai 2011 de Niklas Östberg, Kolja Hebenstreit, Markus Fuhrmann and Lukasz Gadowski la Berlin. Un an mai târziu, a cumpărat companiile Lieferheld din Germania şi o parte din Foodaerna, în Elveţia – aceştia fiind primii paşi făcuţi în expansiunea internaţională. În 2016, grupul a anunţat achiziţia foodpanda, companie cu o evaluare de 3 miliarde de dolari la vremea respectivă. Compania s-a listat la bursa din Frankfurt pe 30 iunie 2017 şi a acumulat capital de 1 miliard de euro în urma ofertei publice iniţiale. În decembrie 2018, compania şi-a vândut operaţiunile din Germania platformei takeaway.com. În mai 2017 Naspers a investit 387 de milioane de euro în Delivery Hero, iar în septembrie 2017 şi-a crescut deţinerea în companie, în prezent aceasta ajungând la 26%.

  • Cum arată viaţa miliardarei de doar 30 de ani care merge doar cu avionul privat şi la masă are 18 feluri de mâncare

    Tânăra are 30 de ani, dar este deja miliardară şi surprinde cu stilul de viaţă pe care îl are.

    Originară din Malayisia, Chryseis Tan a reuşit să stârnească interesul internauţilor, care se declară fascinaţi de modul în care tânăra trăieşte.

    Conform descrierii postate pe contul de Instagram, singura dorinţă a miliardarei este sa călătorească în toată lumea. Visul ei nu pare greu de realizat, avand în vedere că tatăl ei se numără printre cei mai bogaţi oameni din Malayisia..

    Printre activităţile preferate ale divei se număra plimbările cu avionul privat şi mesele cu 18 feluri de mancare la diferite restaurante de lux. Aşa cum era de asteptat, tânăra este pasionată de modă şi călătorii.

    Anul trecut, ea s-a măritat cu Faliq Nasiuddin într-o ceremonie care a devenit celebră în media şi pe reţelele sociale. Ea postează aspecte din viaţa sa luxoasă în calitate de CEO al Berjaya Times Square, unul dintre cele mai mari centre comerciale din Malayisia, este şi director executiv al Berjaya Assets, cât şi şeful departamentului de marketing al Fours Seasons Kyoto şi Taaras Beach şi Spa Resort din Malaysia. Ea a investit recent şi într-o aplicaţie de fashion numită Goxip. Soţul ei este fiul mogulului Tan Sri Nasimuddin Amin, care a fondat Naza Group, un conglomerat din industria maşinilor.

     

     

  • Antreprenorul care vinde ciorbă de sute de mii de lei lunar

    Conceptul s-a bazat în primul rând pe plăcerea personală a celor trei antreprenori de a mânca ciorbă zilnic, însă în spatele ideii businessului se află şi o observaţie făcută de-a lungul anilor, şi anume că peste 50% dintre clienţii restaurantelor comandă şi o ciorbă, şi asta indiferent de oră. „Am căutat aşadar un loc în care toţi împătimiţii de ciorbă să poată regăsi gustul copilăriei cu «o ciorbă că la mama sau bunica acasă»”, povesteşte Gabriel Voic, cofondator şi acţionar majoritar al companiei. „Important pentru noi a fost să creăm un concept autohton. Aşa cum italienii se laudă cu pizza, iar americanii cu hamburgerii, putem să ne lăudăm şi noi cu gustul inconfundabil al ciorbelor româneşti”, adaugă el.

     Businessul a luat naştere în decembrie 2016 cu o investiţie iniţială de 23.000 de euro din fondurile proprii ale fondatorilor, prima Ciorbărie fiind deschisă pe Calea Dorobanţi. În 2017 au urmat deschiderile din Eminescu şi Academiei, iar anul trecut compania s-a extins în sistem de franciză prin inaugurarea unui nou restaurant în zona Titulescu. În primăvara aceasta conducerea businessului are în plan deschiderea a două noi restaurante, în zonele Pipera şi Drumul Taberei, iar până la sfârşitul anului antreprenorii preconizează atingerea unui număr de 16 unităţi în Capitală, precum şi în Iaşi, Cluj, Braşov şi Constanţa.

    Cele patru restaurante deschise în prezent înregistrează venituri cumulate de aproximativ 750.000 lei pe lună, însă „având în vedere cele două magazine noi care se vor deschide, precum şi discuţiile începute pentru o extindere şi în afara Bucureştiului, preconizăm o dublare a încasărilor actuale”, spune Voic. Antreprenorul adaugă că toate veniturile businessului se reinvestesc „pentru un produs mai bun, pentru spaţii noi şi pentru un serviciu mai bun”. În prezent, proiectul principal pe care se concentrează reprezentanţii companiei este dezvoltarea unei bucătarii noi, de dimensiuni mai mari şi dotată cu echipamente performante, care să poată răspunde noii logistici pe care creşterea businessului o impune. 

    În restaurantele Ciorbăriei, valoarea bonului mediu este de 25-33 de lei, iar produsele au preţuri cuprinse între 9 şi 22 de lei pentru o porţie de ciorbă de 500 ml: „Evident că preţul reflectă ingredientele şi timpii de preparare”, subliniază Voic. Produsele comandate cel mai des sunt ciorbele de bază – de burtă, rădăuţeană, de perişoare – şi gulaşul, însă în meniu există o varietate de aproximativ 200 de reţete „de pe tot globul (supe, borşuri, ciorbe) interpretate şi adaptate la gustul neaoş. În afară de produsele de bază, în fiecare zi avem şapte reţete noi, care suscită interesul şi curiozitatea clienţilor noştri”, adaugă el. Potrivit lui, un atu important îl constituie şi timpul de servire foarte scurt în comparaţie cu cel de aşteptare dintr-un restaurant. Un procent de 15-20% din vânzări este acoperit de comenzile online prin intermediul a două platforme de livrări cu care compania colaborează, însă reprezentanţii businessului lucrează acum la un sistem propriu de livrare care să suprime costurile de plus 30% pe care livratorii le percep.

    În primele săptămâni de activitate, compania înregistra un număr de 20 de clienţi, însă în prezent peste 1.000 de clienţi – persoane cu venituri medii, de toate vârstele – trec zilnic pragul celor patru Ciorbării, iar odată cu deschiderea următoarelor unităţi Voic se aşteaptă la o dublare a numărului acestora; de asemenea, un procent de 5-10% sunt clienţi străini, veniţi să încerce tradiţionalele ciorbe româneşti. La nivel de angajaţi, echipa businessului numără circa 40 de persoane. În ceea ce priveşte concurenţa, antreprenorul spune că în momentul de faţă businessul pe care îl conduce nu are competitori, chiar dacă şi competiţia „este un lucru bun, incitant şi aduce întotdeauna un plus pentru client”. „În cazul nostru însă, magazinele nou apărute pe segmentul «ciorbă» reprezintă doar o copie a lanţului Ciorbărie.”

    Voic susţine că autorităţile ar trebui să se implice mai mult în susţinerea conceptelor tinere, încă firave, pentru a putea deveni branduri puternice cu aspiraţii internaţionale: „Orice concept românesc trebuie să fie promovat şi susţinut astfel încât într-o eră a globalizării să ne putem lăuda cu propriile companii puternice şi nu cu faptul că avem «creiere» care fac bani pentru alte companii multinaţionale. Businessurile autohtone sunt un interes naţional. Acest lucru ar trebui să se regăsească şi în viziunea autorităţilor, având în vedere că fără IMM-uri ne vom putea denumi o ţară săracă”. Antreprenorul crede că legislaţia actuală are nevoie de o formă mai maleabilă şi orientată către nevoile specifice ale fiecărui tip de afacere în parte şi că businessurile tinere au nevoie de consultanţă şi asistenţă în loc de „sancţiuni interminabile care să ducă la tăierea elanului şi oprirea afacerii. Înaintea amenzilor ar trebui să apară avertismentele, iar organele de control să ajute la remedieri, nu să distrugă din cauza unui zel prost aplicat”. 

  • În ce condiţii prepara mâncarea pentru grădiniţe o firmă de catering

    Potrivit reprezentanţilor Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Vest, în urma unui control făcut la o firmă de catering din Timişoara, s-a luat decizia ca activitatea societăţii să fie suspendată.
     
    De asemenea, firma va primi şi o amendă, după ce inspectorii au descoperit că mâncarea era preparată într-o bucătărie foarte murdară, plină de igrasie, astfel că sănătatea consumatorilor era pusă în pericol.
     
    „Firma nu respectă condiţiile de producţie într-un bloc alimentar, am descoperit de la igrasie, produse neconforme, neetichetate, depozitate pe jos, până la lipsă dezinfectanţi, lipsă echipament de protecţie. Tot ce am descoperit acolo duce spre o problemă reală şi gravă care putea amplifica starea de sănătate a celor bolnavi”, au declarat reprezentanţii Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Vest.
     
    Firma de catering livra mâncare inclusiv unui spital de oncologie, mai multor grădiniţe, precum şi unui hotel de patru stele aflat în centrul Timişoarei, conform şefului Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Vest, Claudiu Susanu, care a postat pe pagina sa de Facebook mai multe imagini din timpul controlului.
     

  • În România, un pacient primeşte pentru mâncare aceeaşi sumă ca un condamnat pe viaţă

    Cu 10 lei de pacient, bucătarii se străduiesc să gătească zilnic altceva. Aceeaşi sumă este alocată de Guvern şi unui deţinut scos la muncă.

    O mamă, internată cu copilul, spune că mâncarea din spital e puţină şi fără gust, aşa că rudele îi aduc pachet de acasă. Unele spitale apelează la firme de catering, altele au bucătarii proprii. În ambele variante suma alocată este extrem de mică, spun managerii spitalelor.
     
    Dr. Ionuţ Nistor, purtător de cuvânt Spitalul Parhon Iaşi: “Această sumă este insuficientă… Este o provocare de fiecare dată să asigurăm acest serviciu la o calitate cât de cât acceptabilă.”
     
    Specialiştilor le este imposibil să recomande un meniu sănătos pentru întreaga zi care să se încadreze în 10 lei, suma alocată de Guvern.
     
    Ana Scurtu, dietetician: “Dacă calculăm un iaurtel cu pâinică şi gustarea cred că ne ducem undeva la mai mult de jumătatea alocaţiei.”
     
    Meniuri mai scumpe primesc doar bolnavii de cancer, diabeticii şi cei infectaţi cu hepatita sau HIV. Norma de hrană repartizată zilnic fiecărui bolnav este de 300 de ml pentru o masă, iar alocaţia este cuprinsă între 10 şi 17 lei. Cel mai scump meniu este cel destinat diabeticilor. Cu această sumă bucătarii cantinei trebuie să se gospodărească bine astfel încât pacienţii să nu moară de foame în spital.
     
    Vasile Barbu, preşedinte Asociaţia Naţională pentru Protecţia Pacienţilor: „Nu pot asigura nevoile pacientului. Spitalele sunt nevoite de multe ori să folosească alimente de calitate proastă: conserve şi alimente foarte ieftine”
     
    Alocaţia de hrană a unui pacient e aproape egală cu cea pe care o primeşte un deţinut. Meniul zilnic al unui condamnat porneşte de la 5 lei fără TVA şi poate ajunge la 10 lei dacă acesta munceşte, e arestat preventiv sau condamnat pe viaţă, scrie stirileprotv.ro

  • O nouă insolvenţă zguduie piaţa! Unul dintre cele mai cunoscute branduri de mâncare din România a intrat în INSOLVENŢĂ

    Compania a avut în 2017 o cifră de afaceri de 31,6 milioane de lei, la jumătate faţă de 2016.

    Mândra SA din Bârlad, unul dintre puţinii producători de uleiuri vegetale controlaţi de antreprenori locali, a intrat în insolvenţă la propria cerere la începutul acestei luni.
     

  • Care sunt cele mai bune restaurante din Bucureşti. Pe primul loc, un restaurant cu specific franţuzesc

    Restocracy, cea mai cunoscută platformă de review-uri de restaurante din Bucureşti deţinută de George Butunoiu, unul dintre cei mai cunoscuţi headhunteri, a acordat vineri, 1 februarie 2018, premiile pentru cele mai bune restaurante din Capitală, în 2018. 

    Pe primul loc a ieşit Le Bistrot Francais, deţinut de Cristi Preotu, care a obţinut cele mai bune note pentru mâncare şi atmosferă.

    „Piaţa restaurantelor din Bucureşti a avut o evoluţie spectaculoasă în ultimii 3-5 ani, începând de la calitatea mâncării până la ambianţă. Cred că avem printre cele mai bine amenajate restaurante din Europa. Străinii sunt uimiţi de ce găsesc aici”, a spus George Butunoiu.

    „Mâncarea a evoluat destul de mult şi cred că în Bucureşti se mănâncă mult mai bine decât la Viena sau în multe alte mari oraşe din Europa. Ambasadorul Japoniei mi-a spus că la Bucureşti poţi să mănânci sushi cum nu găseşti în multe restaurante din Tokyo. Ambasadorul Argentinei mi-a spus că la ei în ţară trebuie să fii bogat ca să mănânci un steak ca în Bucureşti la Osho, Vacamuuu sau la restaurantul de steak de la Marriott. Cred că se exagerează când se spune cp restaurantele din bucureşti sunt departe faţă de restaurantele din Europa, atunci când este vorba de mâncare. Sunt nişte mituri”.

    Cele mai bune restaurante pe tipuri de mâncare:

    1.Cea mai bună bucătărie franţuzească- L’Atelier, cu chef Samuel le Torriellec.  

    „Acum 10 ani am venit în România şi pot să spun că nivelul restaurantelor a crescut. Putem ridica şi mai mult nivelul de bucătărie din România”, a spus Samuel le Torriellec.  

    2.Cea mai bună bucătărie japonează din Bucureşti- Restaurantul Yuki.

    „Comunitatea japoneză din Bucureşti care a evaluat restaurantele mi-a spus că Yuki este la fel cum ştiu ei restaurantele de top din Tokyo”, a spus Butunoiu.

    Care sunt celelalte restaurante premiate din Bucureşti, citiţi pe zf.ro.

  • Veselia din farfurie

    Printre cei care privesc farfuria drept un mediu propice pentru exprimarea lor artistică sub formă de imagini hazlii se înscriu ilustratoarea argentiniană Miriam Brugmann, care pictează creaturi colorate, californianul Marc Armitano de la Botticelli Ceramics, care gravează insecte pe farfurii, artista britanică Polly Ferne, care decorează farfurii şi platouri cu personaje din desene animate, ori un alt britanic, Luke Edward Hall, scrie Financial Times.

    Spre deosebire de alte farfurii pictate, cum ar fi cele semnate de Pablo Picasso, cele din ziua de azi sunt gândite să poată fi folosite la mâncat şi spălate, amuzându-i în acelaşi timp pe utilizatori cu imaginile de pe ele, deoarece artiştii care le realizează privesc masa drept o sărbătoare a vieţii, după cum ei înşişi declară.

  • Studiu Grup City Grill: Mâncarea tradiţională românească, preferată de 66.2% dintre bucureşteni

    Potrivit studiului realizat de grupul City Grill, românii ies destul de des în oraş, iar mâncarea pe care o preferă în general este de altfel mâncarea pe care o şi consumă. Astfel, 66,2% s-au declarat fani ai mâncării tradiţionale româneşti, iar 76% dintre intervievaţi au comandat în restaurant astfel de specialităţi în ultimele trei luni.

    Mâncarea românească este preferată mai ales de bărbaţi, cu vârste cuprinse între 40 şi 49 de ani, care au venituri medii. Femeile preferă mai degrabă bucătăria italienească, pe cea mediteraneană sau pe cea libaneză, la fel ca şi segmentul tânăr de clienţi. Pe măsură ce veniturile clienţilor cresc, preferinţele se îndreaptă către bucătăria asiatică, în special cea japoneză.  În ceea ce priveşte băuturile consumate, limonada (61,8%), alături de sucurile fresh fac parte cel mai frecvent din comenzile femeilor, în timp ce bărbaţii preferă berea la sticlă (53%) sau la halbă (39%). Ceaiul este mai puţin comandat, fiind ales de 18% dintre intervievaţi.

    În ceea ce priveşte frecvenţa ieşirilor în oraş, jumătate dintre bucureştenii care au participat la studiul Grupului City Grill au declarat că ies de 1-3 ori pe săptămână în oraş pentru a lua masa. Cei mai mulţi preferă restaurante de cartier, dar mai ales pe cele din centru. 35% sunt interesaţi ca locul unde ies la masă să aibă amenajări prietenoase pentru copii, în timp ce un bărbat din cinci şi-ar dori să poată urmări sport la TV în timp ce ia masa.

    Bărbaţii cu vârste între 24 şi 39 de ani sunt cei care ies cel mai des în oraş, dar sunt şi cei care nu sunt deranjaţi să ia masa singuri (29%), faţă de doar 10% dintre femei. Cele mai multe femei, adică peste 60%, preferă să ia masa în oraş cu prietenii.

    În privinţa bugetului alocat ieşirilor la masă, 34% cheltuiesc sub 50 de lei, în timp ce aproape o treime alocă între 50 şi 99 de lei. 32% cheltuie peste 100 de lei, dintre care aproape 10 procente depăşesc suma de 200 de lei pentru o masă în oraş. Pentru bucureşteni o ieşire din 10 este una specială, ceea ce poate genera un comportament diferit de consum.

  • Dacă nu înveţi, vei ajunge să speli vasele!

    Într-un interviu acordat cunoscutului ziar american de business The Wall Street Journal pentru suplimentul de lifestyle, Jean-George Vongerichten, în vârstă de 61 de ani, un chef francez care administrează 39 de resturante la nivel mondial, îşi aminteşte cum, după o masă în oraş la un restaurant celebru de lângă Strasbourg – Auberge de L’ill, trei stele Michelin, tatăl lui i-a spus chefului care venise să întrebe cum a fost mâncarea: Fiul meu nu este bun de nimic. Dacă ai nevoie de cineva ca să spele vasele, el pare că are o înclinaţie către acest lucru.

    Şi de aici a pornit totul pentru acest chef francez, pe care tatăl lui voia să-l îndrume către o şcoală de ingineri, pentru a putea să preia ulterior afacerea familiei legată de cărbune.
    Apariţia show-urilor de televiziune Master Chef cu toate declinările lui din fiecare ţară, Got Talent, cine ştie câte sunt, a scos la iveală talente imense şi a valorizat meserii/profesii extraordinare care au schimbat industrii întregi.
    Iar acest lucru este valabil şi în România.
    Până la apariţia unui show de tip Master Chef, meseria de bucătar era văzută undeva jos pe scara percepţiilor din societate. Cum să spui că eşti sau că vrei să te faci bucătar? Părinţii au muncit o viaţă întreagă ca să te ţină în şcoală ca tu să ajungi într-o bucătărie, să tai cartofi, să faci ciorbă sau friptură? În primul deceniu de după ’90, cei care aveau puţină tangenţă cu bucătăria sau care sfârşeau acolo pentru că nu le plăcea cartea au plecat la muncă în vest, unde se plătea mai bine.
    Dar şi aşa, această meserie nu a crescut în ochii noştri. Nu putea trece dincolo de bucătărie. Numai cei care aveau sau care încercau să deschidă restaurante, un business cu o marjă mare dacă ştii să-l administrezi, ştiau ce înseamnă şi cât de valoros este un bucătar, unul bun. Dar oferta de bucătari era destul de redusă pentru că în anii ’90 nimeni nu mai voia să îmbrăţişeze această meserie. Din acest motiv câştigurile au început să crească pentru cei care intrau în bucătărie. Cel mai bine plătiţi erau bucătarii de la hotelurile internaţionale, acolo unde erau responsabili şi de gestiunea stocurilor, sectorul care îţi poate dubla sau ruina businessul.
    După Master Chef, totul s-a schimbat. Dintr-o dată nu mai era o ruşine să spui că eşti bucătar, meserie transformată în chef, iar această poziţie a început să urce în clasamentul joburilor. Chefii au ajuns staruri, iar show-ul Master Chef a scos la iveală noi talente care nu îşi propuseseră neapărat să îmbrăţişeze această meserie.
    Industria de restaurante creşte susţinut în Bucureşti şi în principalele oraşe pentru că businessul creşte, salariile cresc, pentru că apar clădiri de birouri, pentru că noile generaţii de corporatişti vor să mănânce în oraş.
    În perioada comunistă şi până spre anii 2000, ieşitul la restaurant era un lux. În cel mai bun caz îţi permiteai să mergi la Mc Donald’s sau Pizza Hut.
    Dar creşterea businessului, creşterea numărului de tranzacţii, creşterea necesităţii de networking au schimbat cererea şi oferta de restaurante, care au atras după sine necesitatea mai mare de bucătari, ospătari sau chelneri.
    Cei mai buni chefi, să le spunem aşa, câştigă de la 3.000 de euro pe lună în sus net şi pot ajunge chiar la 8.000 de euro.
    Bancherii, ale căror salarii au stagnat în criză, pot să fie geloşi pentru acest lucru.
    Chefii mai buni şi care pot aduce rezultate în business – atragere de clientelă, gestiunea bucătăriei, realizarea meniului – au început să fie vânaţi, ca fotbaliştii. Au primă de instalare, casă, maşină etc.
    Bucureştiul se corporatizează, se internaţionalizează, iar acest lucru înseamnă şi mai multe restaurante, deci necesitatea de noi şi noi bucătari.
    Clienţii sunt mai sofisticaţi, încep să ceară şi altceva în afară de piept de pui la grătar cu o salată, iar meniurile trebuie concepute şi realizate conform cererii.
    Investitorii bagă sute de mii de euro – dacă nu chiar milioane – în amenajarea unor restaurante, în speranţa că vor avea succes.
    Bucătarul este un star, iar celor care îmbrăţişează acestă profesie nu le mai este ruşine de ea, ci dimpotrivă. Pentru a fi în pas cu tendinţele, şi bucătarii trebuie să înveţe, dincolo de talent. Piaţa este în acest moment la mâna lor pentru că sunt prea puţini faţă de cât este cererea.
    Ce-i lipseşte în prezent României în acest domeniu este o şcoală sau o facultate Master Chef (cred că cea de pe Viilor este depăşită), care să formeze generaţii de bucătari şi apoi de chefi, exact cum s-a întâmplat în Franţa sau în Italia sau America. Un restaurant este un business foarte bun dacă ai un bucătar bun, capabil să atragă clienţi. Iar pentru bucătari este o profesie extrem de generoasă, cu venituri chiar şi peste cele din industria IT.
    Dacă nu eşti bun de nimic, fă-te bucătar!