Tag: limitare

  • Cum şi-a petrecut concediul Anca Bidian, CEO, Kiwi Finance: “O săptămână la schi şi un weekend în Vama Veche”

    În primul an cred că am fost în 7-8 city breakuri şi probabil 2-3 minivacanţe de 4-5 zile. Ţin minte că am avut o stare foarte bună în acel an, cu senzaţia unor vacanţe foarte dese, cu diversitate şi rupere de ritm aproape în fiecare lună. Aşa că de atunci acesta este modul în care se întâmplă vacanţele mele. Am doar două repere fixe într-un an: o săptămână de schi şi cel puţin un weekend în Vama Veche. Mie îmi place Bucureştiul vara, iar de acum doi ani alternez minivacanţele din ţară cu cele din afara ţării. Pe viitor, cel mai probabil o să mai merg în Columbia, unde revin oricând cu plăcere pentru oameni şi felul lor de viaţă. Pe perioadă limitată este cea mai tonică ţară unde eu am fost.

    Sunt o gurmandă, aşa că îmi place să experimentez şi în general îmi place orice mâncare. Pot spune că am o slăbiciune pentru paste şi bucătăria sud-americană. Vara mojito, roze rece sau ultima pasiune – berea IPA (Indian Pale Ale – n.red.).

    De-a lungul timpului am avut pe rând colecţii de suveniruri: magneţi, globuri, linguriţe, degetare, steaguri, tricouri etc. Cred că am strâns suveniruri cât să-mi fac eu propriul magazin. Iar din locurile mai puţin comerciale îmi aduc întotdeauna câte o pietricică. Cât despre experienţe, eu sunt o persoană care observă şi învaţă întruna şi din orice: din replica unui taximetrist, de pe stradă, din orice întâmplare sau reacţie.

    Care sunt lucrurile pe care le luaţi cu dvs. în toate concediile?
    Obligatoriu o carte şi un card.

    Ce nu aţi face niciodată într-o vacanţă? Care sunt locurile în care nu aţi merge pentru a vă petrece concediul?
    Nu aş sta pe social media. Şi am într-adevăr locuri care pe mine mă atrag mai puţin. În general revin în locurile care mi-au plăcut în loc să experimentez zone care nu cred că mi se potrivesc.

  • Autorităţile locale pot contracta împrumuturi din privatizări, în 2018, în limita a 800 mil. lei

    Banii accesaţi vor putea fi folosiţi pentru asigurarea prefinanţării şi/sau cofinanţării proiectelor din fonduri externe nerambursabile, inclusiv pentru cheltuielile neeligibile şi pentru asociaţiile de dezvoltare intercomunitară.

    Autorităţile pot depune solicitările până la 29 noiembrie 2018, la direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, de la care documentaţia va fi transmisă Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro.

  • Povestea antreprenorului care a fondat, la doar 24 de ani, o companie cu venituri de miliarde de dolari

    Mark Reynolds Hughes s-a născut pe 1 ianuarie 1956 în Los Angeles, în familia lui Stuard Hartman şi a Annei Jo Hughes. Când avea 14 ani, părinţii săi au divorţat, iar Hughes a rămas în custodia mamei. Divorţul a avut un impact emoţional puternic asupra mamei sale, care a început să consume somnifere şi amfetamină. În clasa a noua, Hughes a abandonat şcoala şi a început să se drogheze. 

    La vârsta de 16 ani, a fost trimis la o şcoală privată din California pentru reabilitarea adolescenţilor cu probleme. Aici a primit misiunea de a vinde bilete pentru tombole şi a dovedit în scurt timp că are calităţi înnăscute pentru domeniul vânzărilor. Când avea 19 ani, mama sa a murit din cauza unei supradoze de droguri.

    Un an mai târziu, în 1976, s-a angajat ca agent de vânzări în cadrul companiei Seyforth Laboratories, care comercializa produse pentru dietă, devenind unul dintre cei mai buni agenţi. După ce, în 1979, compania a dat faliment, Hughes a găsit un nou job în compania Golden Youth, unde trebuia să vândă echipamente pentru exerciţii fizice şi produse pentru controlul greutăţii. După un timp, a întâlnit-o în cadrul companiei pe Kathryn Whiting, câştigătoare a concursului de frumuseţe Miss Santa Monica, care avea să devină prima dintre cele patru soţii ale sale.

    După ce şi compania Golden Youth a dat faliment, Hughes s-a hotărât să îşi deschidă propriul business. În iarna anului 1980, la doar
    24 de ani, antre­prenorul a fondat, în Los Angeles, compania Herbalife International, care avea să devină cel mai mare distribuitor de produse pe bază de plante la nivel mondial.

    La mijlocul anilor ’80, Hughes a fost dat în judecată de Administraţia pentru Alimente şi Medicamente, de biroul procurorului general din California şi de Departamentul de Stat pentru Sănătate în legătură cu afirmaţiile false despre beneficiile produselor Herbalife asupra sănătăţii şi despre diferitele scheme utilizate pentru a le comercializa. De asemenea, agenţiile de sănătate au acuzat compania de încălcarea standardelor de etichetare şi de utilizarea unor practici de vânzări necorespunzătoare. După ce a fost audiat, Hughes a fost de acord, în cele din urmă, să plătească o amendă de 850.000 de dolari.

    În 1991, antreprenorului şi celei de-a treia soţii li s-a născut un fiu, Alexander Reynolds „Alex“ Hughes. Stresul şi programul prelungit i-au afectat sănătatea lui Hughes, care, pe fondul unei pneumonii recurente, a început un tratament care i-a cauzat grave probleme cu somnul. Din acest motiv, medicul său i-a prescris un antidepresiv puternic, care conţinea doxepină.

    Pe 21 mai 2000, autorităţile au anunţat că Mark Hughes a murit, la 44 de ani, în urma unei supradoze accidentale, după ce a amestecat alcool cu o cantitate prea mare de somnifere.

    Alexander Hughes, fiul antreprenorului, pe atunci în vârstă de nouă ani, a fost numit singurul beneficiar al averii tatălui său, estimată la circa 400 de milioane de dolari. Hughes a introdus totuşi o clauză care prevedea că averea urma să fie administrată de tatăl său, Jack Reynolds, alături de un avocat şi de CEO-ul de atunci al Herbalife, Christopher Pair, până când fiul său împlinea vârsta de 35 de ani.

    În prezent, compania, care  a avut anul trecut veni­turi de peste 4,4 miliarde de dolari, este prezentă în 95 de ţări şi îşi vinde produsele prin intermediul a peste 2 milioane de distribuitori independenţi.

  • Ce se va întâmpla cu Uber: New York devine primul oraş major care impune o limită pe numărul de maşini Uber şi Lyft care au voie să circule pe străzi

    New York devine primul oraş american care limitează numărul de vehicule ce pot fi înscrise în aplicaţii de ride-sharing precum Uber şi Lyft şi cere companiilor să le plătească şoferilor un salariu minim fix, potrivit CNN.

    Schimbările la nivel de reglementare în New York, cea mai mare piaţă americană pentru Uber, ar putea furniza un model pentru alte oraşe care doresc să limiteze sau să controloze evoluţia pieţei de sharing,  în contextul traficului congestionat.

    Pachetul legislativ aprobat miercuri de Consiliul Oraşului a cerut, printre alte lucruri, ca un an să nu se mai elibereze licenţe noi pe vehiculele înscrise în aplicaţiile de sharing, ca o variantă pentru decongestionarea traficului. De asemenea, oficialii asigură şoferii că vor câştiga cel puţin 17,22 dolari per oră.

    Susţinătorii noii iniţiative legislative, printre care şi primarul Mayor Bill de Blasion, spun că decizia va ajuta traficul şi va îmbunătăţi veniturile. Însă criticii spun că decizia poate bloca piaţa.

    „Aceste reduceri la nivel de transporturi vor trimite new-yorkezii înapoi într-o era unde se chinuie să găsească o cursă, în special pentru comunităţile de culoare şi pentru periferii”, spune Joseph Okpaku, vicepredeşinte de politici publice, în cadrul unei declaraţii. „Nu ne vom opri niciodată din a lucra pentru a ne asigura că cetăţenii au acces facil la transport în toate zonele”.

     

  • Test drive Suzuki Swift: un supermini cu mai multe calităţi decât defecte

    Suzuki Swift e o alternativă la maşini precum Toyota Yaris sau Hyundai i20, dar cele din urmă oferă ceva mai mult comfort în interiorul maşinii.

    La condus, Swift se aşează bine pe drum iar direcţia reacţionează extrem de bine la schimbări, chiar şi cele bruşte. Am mers în jur de 500 de kilometri cu maşina, atât urban cât şi extra, iar experienţa a fost una pozitivă. Singurul reproş ar fi legat de acvaplanare, pentru că am avut “norocul” să mă intersectez cu o furtună de vară; am mers ceva mai repede decât viteza recomandată de 80 km/oră, e adevărat, şi probabil că şi greutatea redusă a maşinii a contribuit la efect.

    Swift are ceva probleme în ceea ce priveşte habitaclul: butonul de avarii, spre exemplu, e aşezat foarte sus şi e dificil de apăsat. Nu e o chestiune care să afecteze în mod substanţial o călătorie, dar devine o problemă atunci când mergi pe un segment de drum în care opririle sunt dese şi neaşteptate.

    Sistemul multimedia este şi el depăşit, grafica de pe navigaţie fiind una de care nici producătorul auto nu e prea mândru. A durat aproape 30 de minute să conectez telefonul la sistem pentru a rula muzică, mult prea mult în condiţiile în care majoritatea maşinilor de pe piaţa au UX-uri extrem de intuitive.

    E poate un aspect la care cei mai mulţi nu se gândesc, dar Suzuki Swift are o gardă la sol care îţi permite să o parchezi pe bordurile de la noi, un lucru pe care eu l-am apreciat în mod deosebit.

    Maşina e suficient de spaţioasă în interior, mai ales pe locurile din faţă, iar asta se traduce într-o poziţie bună la condus. Pe locurile din spate spaţiul e limitat, dar trebuie reţinut că vorbim de o maşină care se încadrează la clasa supermini.

    Consumul s-a încadrat în limitele prezente pe fişa tehnică, atât în oraş cât şi pe autostradă; cu toate astea, creşterea devine evidentă atunci când forţezi motorul peste 4.000-4.500 de rpm. Vorbesc de un motor BoosterJet de 1.0, care nu e gândit pentru o viteză constantă de peste 140-145 km/oră. Vitezele sunt destul de scurte, lucru pe gustul meu; sistemele de asistenţă rutieră funcţionează fără greş, dovedind că asiaticii pun siguranţa pe primul loc.

    În concluzie, aş spune că Swift reprezintă o maşină corectă din punct de vedere al raportului calitate/preţ. E o maşină care se mişcă bine, nu consumă mult şi are toate sistemele de care are nevoie un şofer pentru o călătorie de durată medie.

  • Ministrul italian de Interne somează România şi Bulgaria să ia măsuri pentru limitarea migraţiei „sclavilor” în Italia

    Două accidente rutiere produse în sudul Italiei în urma cărora au murit 16 imigranţi extracomunitari care lucrau ca sezonieri au generat o dezbatere politică amplă privind exploatarea muncitorilor străini.

    Ministrul italian de Interne, Matteo Salvini, a cerut măsuri dure pentru limitarea imigraţiei, a traficului de persoane şi a formelor de sclavie. “Există o lege privind exploatarea persoanelor care trebuie actualizată pentru a le permite angajaţilor din agricultură să lucreze legal. Dar legea nu rezolvă problema, trebuie aplicată, iar fermierii trebuie să fie în situaţia de a putea respecta legea”, a afirmat Matteo Salvini.

    “Vom încerca să aplicăm măsuri de constrângere şi pentru legalitatea transporturilor; în ultima perioadă au fost sechestrate 300 de mijloace de transport, autoutilitare cu numere de înmatriculare bulgare şi fără asigurare. Există şi un import de sclavi din ţări comunitare: România şi Bulgaria. Le voi scrie colegilor mei din aceste ţări pentru că, dat fiind că fac parte din Uniunea Europeană, trebuie să ia la rândul lor măsuri pentru controlul mijloacelor de transport şi persoanelor. Obiectivul este o gestionare transparentă a transporturilor, aş spune chiar un sistem public de transporturi, pentru a opri afacerile grupurilor de crimă organizată”, a subliniat Matteo Salvini, potrivit publicaţiei Il Messaggero şi site-ului TGcom24.Mediaset.it.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Încă o ţară din Europa RENUNŢĂ la limita de viteză de pe autostrăzi. Şoferii sunt în extaz

    Austria a anunţat săptămâna aceasta că va creşte vireza limită de la 130 de km pe oră la 140 de km pe oră pe două dintre benzile autostrăzii principale, potrivit Euronews.

    Pe secţiunile autostrăzii West Motorway A1, noile reglementări vor fi valabile timp de un an pe o lungime totală de 120 de kilometri.

    Norbert Hofer, ministrul transporturilor, susţine că iniţiativa se bazează pe noile tehnologii care au făcut maşinile mai curate şi mai sigure.

    „Construim autostrăzi, nu drumuri pe care să mergi încet”, a scris acesta pe contul personal de Twitter.

    Limita de viteză anterioară a fost introdusă în 1974, iar în 2019 autorităţile vor decide dacă această schimbare devine una permanentă sau dacă se revine la limita de 130 km/h.

     

  • Facultatea din România unde absolvenţii se BAT cu zecile pe un loc. Salariile la absolvire sunt ASTRONOMICE. ”Cerul este limita”

    Peste 1.500 de absolvenţi de liceu s-au înscris pentru examenul de admitere la specializarea  „Calcu­la­toare şi Tehnologia Informaţiei“ din cadrul Facultăţii de Mate­matică şi Informatică a Universităţii din Bu­cureşti, care are anul acesta 75 de locuri subvenţionate de la buget, rezultând o concurenţă de 20,1 candidaţi pe loc. Această specializare a fost înfiinţată în urmă cu circa 10 ani, iar candidaţii trebuie să dea un examen de admitere scris cu exerciţii de ma­te­ma­tică, informatică şi fizică. Ultima medie de admitere la această specializare a fost de 7,64 în 2018.

     
    „Numărul de candidaţi nu diferă foarte mult de cel de anul trecut, însă până anul tre­cut concurenţa în rândul specializărilor facul­tăţii noastre a tot crescut. Atracţia pentru salariile mari din domeniul IT este unul dintre principalele motive care au condus la creşterea interesului tinerilor pentru o astfel de carieră“, a explicat Radu Gramatovici, decanul Facultăţii de Matema­tică – Informa­tică din cadrul Universităţii din Bucureşti. 
     
    Printre absolvenţii acestei facultăţi se află Daniel Dines, cofondatorul com­paniei IT UiPath evaluată la 1 miliard de euro, şi Florin Talpeş, cofondator al Bitdefender, cel mai mare producător local de software.
     
  • Facebook adaugă noi opţiuni pe platforma sa şi pe Instagram

    „Noile opţiuni, ce vor fi disponibile în curând, au fost concepute pentru a-i ajuta pe utilizatori să gestioneze timpul pe care îl alocă acestor două platforme şi să încurajeze conversaţiile între părinţi şi adolescenţi cu privire la obiceiurile online potrivite pentru aceştia”, se menţionează în comunicat.
     
    Accesarea noilor instrumente poate fi făcută de pe pagina de setări a fiecarei aplicaţii. În cazul Instagram, trebuie selectată „Your Activity”, iar pe Facebook – opţiunea „Your Time on Facebook”.
     
  • Povestea incredibilă a unui oraş-fantomă – GALERIE FOTO

    Naypyidaw a devenit capitala Birmaniei în 2005, fiind în acea vreme mai mult un proiect decât un oraş bine definit.

    Autorităţile au decis construirea oraşului având de la început intenţia ca acesta să fie capitala statului. Investiţiile în infrastructură au fost uriaşe, deşi Birmania este o ţară cunoscută mai ales pentru conflictele militare şi traficul de droguri, iar majoritatea populaţiei trăieşte la limita sărăciei.

    Deşi proiectul este în proporţie de 80-90% finalizat, gradul de ocupare al oraşului este de sub 5%. De aici provine şi numele de “capitala fantomă”, aşa cum a fost Naypyidaw denumit de către presa internaţională.

    Autostrada ce duce la Naypyidaw are 11 benzi pe sens, însă în marea parte este goală. Încrederea autorităţilor în acest proiect este de neînţeles, avaând în vedere comparaţia dintre preţul apartamentelor şi faptul că doar cei mai bogaţi oameni din Burma îşi permiteau accesorii de bază, precum telefoanele mobile.

    Naypyidaw a fost construit, susţin autorităţile, datorită poziţiei mai “sigure” decât vechea capitală (Rangoon). Cu toate acestea, există zvonuri că liderii militari ai statului ar fi fost îndemnaţi de către aşa-numiţii cititori în stele să demareze proiectul.

    POVESTEA INCREDIBILĂ A UNUI ORAŞ-FANTOMĂ