Tag: joc

  • Cum şi-a început cariera Mark Hilton, executivul care conduce afacerile KFC, Pizza Hut şi Taco Bell pe piaţa locală

    Acesta a fost şi principalul obiectiv al mandatului său început în urmă cu şase ani în România, când a acceptat să treacă din postura de reprezentant al francizorului în cea de dezvoltator al francizatului pentru expansiunea pe piaţa locală a unor branduri globale precum KFC şi Pizza Hut.

    Mark Hilton, CEO-ul Sphera Franchise Group, îşi începe discursul în cadrul evenimentului Meet the CEO glumind pe tema faptului că nu are nicio legătură cu familia Hilton, care stă în spatele unuia dintre cele mai puternice branduri globale din HoReCa. Îşi clarifică apoi originile: „Sunt britanic, de fapt – galez; pentru galezi, este o diferenţă destul de mare”. Hilton a crescut într-un oraş de coastă din Regatul Unit, în apropierea mării şi cu munţii în spate, loc pe care îl descrie drept fantastic pentru un copil, dar pentru un adolescent, „îngrozitor, fiindcă tot ce aveam în zonă erau oile şi nimic altceva”.

    A studiat management hotelier şi de catering la Oxford Brookes (1983-1987) şi şi-a început pregătirea profesională încă din perioada vacanţelor de vară din studenţie. A lucrat în hoteluri, baruri şi restaurante, astfel că a descoperit de la o vârstă fragedă că acesta este domeniul care îi place. A fost repartizat în anul final al studiilor, de practică, la hotelul Sheraton din aeroportul Heathrow, o altă experienţă despre care îşi aminteşte amuzat: „Îi cazam pe oameni după 11 noaptea, după toate întârzierile de avion”.

    Teza sa de absolvire a vizat Teoria şi Practica Achiziţiilor, astfel că parcursul lui profesional a luat o turnură în această direcţie, chiar dacă îşi imagina că după absolvire va începe să lucreze direct în sectorul ospitalităţii. I s-a oferit un post în cadrul Ford, într-un program de graduate training în departamentul de achiziţii. „Oamenii care mă cunosc ştiu că nu mă prea pricep la motoare de maşini şi tehnologie, dar m-am trezit într-un post în care cumpăram diverse piese pentru vehicule, în contextul în care Ford avea un program de training pentru absolvenţi foarte cunoscut în Regatul Unit.” A lucrat acolo timp de câţiva ani şi apoi, după ce a văzut o reclamă într-unul din ziarele locale, a aplicat pentru un loc de muncă în compania care deţinea hotelurile Hilton. Astfel, parcursul său profesional a fost totuşi influenţat de grupul hotelier care poartă acelaşi nume cu el: s-a angajat în cadrul Ladbroke Group, compania care deţine hotelurile Hilton. „Aşadar, m-am găsit lucrând cu Hilton, cumpărând ce numim noi FF&E – Fixtures, Fittings & Equipments –, televizoarele, mobilier – totul, în afară de mâncare.”

    Îşi aminteşte că la vremea aceea avea în jur de 20 de ani şi în momentul în care se recomanda la recepţia hotelurilor, solicitând o întâlnire cu directorul general, era imediat primit când reprezentanţii hotelului îi auzeau numele. „Le spuneam că sunt dl Hilton şi aveau tendinţa să creadă că sunt mult mai important decât eram de fapt”. În 1994, Mark Hilton a fost recrutat de PepsiCo pentru o funcţie în divizia de achiziţii a companiei. Datorită experienţei sale anterioare, a devenit responsabil de achiziţia echipamentelor pentru Pizza Hut şi KFC în regiunea Europa, Africa şi Orientul Mijlociu. „Mi-am petrecut o bună parte din timp călătorind în Europa şi Orientul Mijlociu, vorbind cu reprezentanţii afacerilor respective despre cât de multe cuptoare sau cartofi pentru prăjit vor să cumpere.”

    A urmat apoi o perioadă de şase luni de muncă pentru un proiect în Asia axat pe punerea bazelor unui lanţ de aprovizionare pe continentul asiatic. După ce proiectul s-a încheiat, i s-au oferit două posturi: primul, să conducă lanţul de aprovizionare pentru brandurile Yum! în Asia, iar al doilea, aceeaşi poziţie în Polonia. După ce s-a consultat cu soţia sa, a ales Polonia, şi a deţinut acest rol în 1997 şi 1998. După ce businessul respectiv a fost vândut francizatului din Polonia, s-a mutat în Regatul Unit, unde a avut mai multe roluri regionale în cadrul Yum!, conducând diferite zone. Următorul pas a fost tot în regiune: în 1999, a devenit franchise executive director pentru Yum! Restaurants International, cu responsabilităţi la nivelul Europei Centrale şi de Est; de altfel, în această perioadă a făcut şi primele sale vizite în România. Cel mai recent rol în cadrul Yum!, holdingul care deţine brandurile KFC şi Pizza Hut, a fost de chief operating officer, din 2006, timp de patru ani înainte să plece spre România. „Conduceam un business de aproximativ 2 miliarde de dolari, în peste 27 de ţări, cu branduri precum KFC, Pizza Hut, Taco Bell, dar şi altele – Long John Silver, restaurant de fish & chips, de pildă.” În această poziţie lucra cu francizaţii şi avea rolul de a-i ajuta să crească afacerile.

    „Pe parcursul carierei mele, am avut o educaţie corporate în business; lucram cu antreprenori din toată Europa – am fost norocos să am posibilitatea să înţeleg cum gândeau antreprenorii, cum îşi cresc afacerile, care sunt diferenţele între lumea corporate şi lumea antreprenorială. A fost o etapă educaţională pentru mine să înţeleg diferenţele între afaceri, ambii vor să facă businessurile să meargă mai departe, din perspective diferite.” A avut acest rol timp de patru ani, până în 2010, când a plecat pentru a pune bazele propriei firme de consultanţă împreună cu un partener italian. Hilton explică numele companiei lui: în traducere, acesta înseamnă „seminţe de rodie” şi în mai multe culturi rodia este văzută ca un simbol al creşterii, prosperităţii şi al învăţatului, astfel că a fost naturală folosirea acestui nume – Kikkirossi – pentru numele companiei de consultanţă. „Este fascinant ce pot face numele: îi determina pe oameni să aleagă Kikkirossi în detrimentul altor firme de consultanţă.”

    Între timp, avusese mai multe discuţii cu Lucian Vlad, fondatorul şi proprietarul businessului KFC şi Pizza Hut pe piaţa românească. Îl cunoştea din 1998, de la prima vizită a sa în România, în perioada în care lucra încă în Polonia şi avea responsabilităţi regionale. De altfel, una dintre primele sale vizite din acel rol regional le avusese în România, unde a fost puternic impresionat de o experienţă de la restaurantul Pizza Hut de la Universitate din Capitală, unul dintre primele deschise în România şi de care îşi aduce aminte şi acum în detaliu. „Am fost servit de o chelneriţă în mod fantastic: tot ce am vrut de la acea călătorie era să o pun într-o sticlă, să o iau înapoi în Polonia şi să le spun angajaţilor de acolo că acesta înseamnă serviciu pentru clienţi.” Chiar dacă businessul din Polonia mergea foarte bine şi existau oameni foarte buni care lucrau în organizaţie, obişnuiau să cheltuiască mii de euro – sume imense pe vremea aceea – pe programele de training pentru angajaţi. De altfel, şi această amintire a cântărit în luarea deciziei de a veni în România, alături de atitudinea persuasivă a lui Lucian Vlad, atunci când i-a propus să preia frâiele afacerii de aici. „Al doilea motiv a fost Lucian – el este un om foarte carismatic, care inspiră, este un privilegiu că l-am cunoscut şi că am învăţat atât de multe de la el”, descrie Hilton relaţia construită cu unul dintre acţionarii Sphera Franchise Group.

  • Antreprenor la 9 ani: cum a reuşit un copil să strângă bani pentru a-şi îndeplini visele

    Caine Monroy este un copil care şi-a câştigat titlul de antreprenor la doar 9 ani. În timpul vacanţei de vară, el a construit în atelierul auto al tatălui său un joc de tip arcade, realizat în mare proporţie din carton.

    El a sperat să aibă numeroşi clienţi, dar de-a lungul verii un singur copil din zonă a intrat în atelier; norocul său s-a schimbat atunci când un cameraman a intrat întâmplător pentru a cumpăra o piesă de schimb. Acesta l-a filmat pe Caine şi a postat clipul pe Youtube, iar în câteva zile copilul devenise subiect de primă pagină în ziarele locale.

    Caine Monroy a început să vândă bilete de 1 sau 2 dolari şi tricouri de 15 dolari inscripţionate “Caine’s Arcade”. Nu se ştie cât de mulţi bani a strâns astfel, dar părinţii au decis să ofere şi posibilitatea de a dona pentru fondul de colegiu al copilului.

    Au trecut 4 ani de când Caine Monroy a postat primele informaţii despre Caine’s Arcade; suma strânsă până în prezent se ridică la 240.000 de dolari.

    Alături de părinţi, el a lansat mai multe tutoriale pentru a-i învăţa şi pe alţii să construiască jocuri de la zero. Peste 500.000 de copii din 70 de ţări s-au implicat, iar adolescentul de 13 ani a început să ţină discursuri la diverse evenimente.

  • Descurcaţi-vă cu 20 de dolari pe an: ţara care ŞI-A BĂTUT JOC de drepturile omului

    Legislatorii din Filipine, mulţi dintre ei apropiaţi ai preşedintelui Duterte, a votat alocarea unui buget anual de doar 20 de dolari pentru Comisia de Apărare a Drepturilor Omului, instituţie ce a criticat în mai multe rânduri războiul sângeros pe care Duterte îl poartă împotriva traficanţilor de droguri.

    Aproape 80% din parlamentarii prezenţi au susţinut măsura de reducere a bugetului, într-o mişcare pe care presa a catalogat-o drept un răspuns al preşedintelui pentru cei care se implică în acţiunile sale.

    “Dacă vrei să protejezi drepturile criminale, fă rost de bani de la criminali”, a declarat Pantaleon Alvarez, purtătorul de cuvânt al Parlamentului şi apropiat al preşedintelui. El a numit Comisia de Apărare a Drepturilor Omului o instituţia inutilă care protejează drepturile unor criminali.

    Astfel, măsură reduce bugetul instituţiei de la 42 de milioane de dolari (bugetul din 2017) la doar 20 de dolari pentru anul viitor.

    Preşedintele Republicii Filipinelor, Rodrigo Duterte, a declarat război drogurilor, însă spre deosebire de alţi preşedinţi care au făcut asta, Duterte şi-a îndemnat cetăţenii să ucidă traficanţii şi dependenţii de droguri suspectaţi, scrie publicaţia britanică Daily Mail.
     
    “Dublaţi-vă, triplaţi-vă eforturile, dacă este nevoe”, le-a spus Duterte poliţiştilor. “Aceste scursuri ale societăţii ne distrug copii. Vă avertizez, nu încercaţi droguri, nu contează dacă eşti poliţist, chiar o să te ucid”, a spus preşedintele într-un din discursurile sale din cadrul campaniei prezidenţiale.
  • Descurcaţi-vă cu 20 de dolari pe an: ţara care ŞI-A BĂTUT JOC de drepturile omului

    Legislatorii din Filipine, mulţi dintre ei apropiaţi ai preşedintelui Duterte, a votat alocarea unui buget anual de doar 20 de dolari pentru Comisia de Apărare a Drepturilor Omului, instituţie ce a criticat în mai multe rânduri războiul sângeros pe care Duterte îl poartă împotriva traficanţilor de droguri.

    Aproape 80% din parlamentarii prezenţi au susţinut măsura de reducere a bugetului, într-o mişcare pe care presa a catalogat-o drept un răspuns al preşedintelui pentru cei care se implică în acţiunile sale.

    “Dacă vrei să protejezi drepturile criminale, fă rost de bani de la criminali”, a declarat Pantaleon Alvarez, purtătorul de cuvânt al Parlamentului şi apropiat al preşedintelui. El a numit Comisia de Apărare a Drepturilor Omului o instituţia inutilă care protejează drepturile unor criminali.

    Astfel, măsură reduce bugetul instituţiei de la 42 de milioane de dolari (bugetul din 2017) la doar 20 de dolari pentru anul viitor.

    Preşedintele Republicii Filipinelor, Rodrigo Duterte, a declarat război drogurilor, însă spre deosebire de alţi preşedinţi care au făcut asta, Duterte şi-a îndemnat cetăţenii să ucidă traficanţii şi dependenţii de droguri suspectaţi, scrie publicaţia britanică Daily Mail.
     
    “Dublaţi-vă, triplaţi-vă eforturile, dacă este nevoe”, le-a spus Duterte poliţiştilor. “Aceste scursuri ale societăţii ne distrug copii. Vă avertizez, nu încercaţi droguri, nu contează dacă eşti poliţist, chiar o să te ucid”, a spus preşedintele într-un din discursurile sale din cadrul campaniei prezidenţiale.
  • Cum arată şi cât costă casa lui Floyd Mayweather din Beverly Hills – FOTO

    Mayweather, care a crescut în mijlocul sărăciei şi drogurilor, în Grand Rapids, Michigan, şi-a prezentat recent colecţia de vinuri şi ceasuri în conacul Beverly Hills pe care l-a cumpărat pentru suma de 25 milioane dolari. Acesta are domiciliul în Las Vegas şi deţine, de asemenea, o proprietate masivă în Miami, ce costă 5,6 milioane de lire.

    Acum, în cartierul celebru pentru opulenţa locuitorilor magnaţi, Mayweather se bucură de o viaţă de lux în casa de 15.096 de metri pătraţi, cu şase dormitoare, lângă faimosul hotel Beverly Hills. El şi-a prezentat pivniţa de vinuri distinse, precum şi o serie remarcabilă de ceasuri încrustate cu bijuterii.

    După ce a fost tentat de mai multe ori să se retragă din viaţa de sportiv, s-a hotărât ca în ultimul său meci să îl învingă pe McGregor la Arena T-Mobile.

  • Cum arată şi cât costă casa lui Floyd Mayweather din Beverly Hills – FOTO

    Mayweather, care a crescut în mijlocul sărăciei şi drogurilor, în Grand Rapids, Michigan, şi-a prezentat recent colecţia de vinuri şi ceasuri în conacul Beverly Hills pe care l-a cumpărat pentru suma de 25 milioane dolari. Acesta are domiciliul în Las Vegas şi deţine, de asemenea, o proprietate masivă în Miami, ce costă 5,6 milioane de lire.

    Acum, în cartierul celebru pentru opulenţa locuitorilor magnaţi, Mayweather se bucură de o viaţă de lux în casa de 15.096 de metri pătraţi, cu şase dormitoare, lângă faimosul hotel Beverly Hills. El şi-a prezentat pivniţa de vinuri distinse, precum şi o serie remarcabilă de ceasuri încrustate cu bijuterii.

    După ce a fost tentat de mai multe ori să se retragă din viaţa de sportiv, s-a hotărât ca în ultimul său meci să îl învingă pe McGregor la Arena T-Mobile.

  • Un joc bun pentru CV

    “Traderion este un simulator de pieţe financiare care funcţionează ca un simulator de zbor, doar că este destinat celor care vor să activeze în domeniul financiar, indiferent că vorbim despre bănci, de industria de asigurări, de fonduri de pensii etc.; oferă un mediu interactiv în care jucătorii pot învăţa, pe parcursul unor scenarii, ce înseamnă pieţele financiare, să deprindă tot ceea ce au nevoie pentru a funcţiona la noul loc de muncă – de aceea îl numim jocul pe care îl poţi pune în CV-ul tău“, descrie Florin Cioacă, cofondatorul platformei Traderion, modul în care funcţionează platforma creată de ei.

    Concret, aceasta este o platformă de management al talentului pentru traderii din departamentele de trezorerie ale băncilor. Platforma conţine şi un simulator al pieţei de capital ce permite celor care o folosesc, la fel ca într-un simulator de zbor, să se antreneze chiar şi după finalizarea programelor de training la care au participat. Din noiembrie anul trecut, prin Traderion s-au antrenat peste 1.500 de traderi, care lucrează pentru toate marile bănci de investiţii de pe planetă, precum JPMorgan, Goldman Sachs, Wells Fargo, Bank of America, Deutsche Bank etc. – în Londra, Singapore, Hong Kong. ”Acoperim cam toate fusurile orare în momentul acesta“, povesteşte Florin Grosu. Vor genera astfel venituri de circa jumătate de milion de euro anul acesta, care este primul an complet de funcţionare a businessului, iar valoarea la care este evaluată platforma depăşeşte 5 milioane de euro, potrivit fondatorilor.

    Florin Grosu se axează pe zona de business development, iar Florin Cioacă pe program management. Cei doi spun că se completează, un motiv fiind şi formaţia profesională diferită. Florin Cioacă a absolvit Finanţe-Bănci în cadrul ASE. În liceu a fost olimpic la matermatică şi a studiat 11 ani de algoritmică, iar în timpul facultăţii a participat la un internship în trezoreria Citibank, unde, spune el, a avut şansa să fie într-o echipă ”de fier„. Ulterior, a fost acceptat în postul de junior trader în cadrul Citibank, însă apoi toată echipa s-a mutat la Bancpost. Florin Grosu şi-a început cariera tot în mediul corporate, după finalizarea studiilor de cibernetică la ASE. Încă din liceu s-a implicat în programe ale Junior Achievement, în care a luat pentru prima oară contact cu o simulare de management şi cu experienţa competiţiilor internaţionale. La facultate a continuat să participe la astfel de programe. După ce s-a întors de la un program masterial la Universitatea Gothenburg din Suedia, s-a angajat la biroul ONU din România, dar a început şi să organizeze şcoala de vară destinată pasionaţilor de finanţe, pentru a umple golul participării la programele de Junior Achievement.

    Ideea dezvoltării Traderion a venit în 2012, în cadrul unei ediţii a acestei şcoli de vară, unde Florin Cioacă a propus organizarea unui joc de trading pentru participanţi. Jocul respectiv se baza pe bilete de hârtie pe care se făceau tranzacţii fictive. Participanţilor le-a plăcut atât de mult acest joc, încât, la finalul şcolii de vară, voiau să continue să se joace. Astfel, au sugerat dezvoltarea unei versiuni online a jocului. Un an mai târziu, se scriau deja primele linii de cod pentru Traderion, iar la finalul anului 2014, start-up-ul lor a fost acceptat într-unul dintre cele mai cunoscute acceleratoare de afaceri din Statele Unite ale Americii, Queen City Fintech. ”Ideea s-a suprapus interesant pe anii de criză, acum ne suprapunem pe anii postcriză, în care lumea are nevoie de training, are nevoie de angajaţi noi, are nevoie de mai multe lucruri legate de reglementări, iar noi suntem aici pentru a adresa acesta nevoi“, povesteşte Florin Cioacă.

    În 2014 aveau deja un prototip şi începuseră să aplice la acceleratoare: ”Ne-am dorit foarte mult să ajungem în cea mai mare piaţă posibilă din lume pentru serviciile pe care noi le ofeream, şi anume Statele Unite, pentru că acolo puteam obţine validarea de care aveam nevoie – pentru produsul nostru“, spune Grosu. Au aplicat pentru acceleratorul QC Fintech din SUA susţinut de Bank of America şi Wells Fargo, iar la sfârşitul anului 2014 au primit vestea că au fost acceptaţi, după cinci interviuri şi un proces de selecţie care s-a derulat pe parcursul câtorva luni. Erau, de altfel, reprezentanţii singurului start-up din afara SUA care a fost acceptat. ”Nu există nicio idee preconcepută în Statele Unite referitoare la un start-up venit din România – dimpotrivă, românii au acolo reputaţia unor ingineri foarte buni, deşi noi nu eram ingineri, beneficiam de reputaţia generală a celor din România.“

    Au participat la program în prima jumătate a anului 2015, iar acesta le-a schimbat traiectoria: ”Ne-a dus de la un prototip pe care voiam noi să-l oferim unui anume tip de clientelă către un produs pe care la un moment dat îl ofeream, spre un alt tip de clientelă, am înţeles cum funcţionează băncile de magnitudinea aceea, am învăţat cum să abordăm oamenii de acolo şi cum să scurtăm ciclul de vânzare a produsului nostru, explică Cioacă. La finalul programului, au primit o finanţare de 25.000 de dolari din partea unui grup de angel investors din Statele Unite, urmată de o alta, de 75.000 de euro, primită în cadrul acceleratorului londonez Seedcamp. Acestea au fost urmate de granturi europene, iar cu banii primiţi au dezvoltat produsul. Anul trecut au reuşit astfel să îl prezinte şi primului client important, banca de investiţii JPMorgan din Londra. Ulterior, au început să colaboreze şi cu firme de training, accesul la marile bănci fiind mai facil prin intermediul unui partener acceptat deja de acestea, potrivit antreprenorilor.

  • Cum se lucrează într-o „Capitală Europeană Smart”: Un bulevard considerat a fi monument istoric este distrus sistematic, iar mozaicul este înlocuit de beton turnat în bătaie de joc

    Cu toate acestea, bulevardul este împărţit între trei sectoare care nu s-au pus de acord pentru întreţinerea acestuia. Dacă partea din sectorul 3, dintre Unirii şi Piaţa Alba Iulia a fost modernizată, cea dintre Unirii şi Piaţa Constituţiei este complet abandonată de autorităţi: Mozaic spart, şanţuri săpate haotic, lucrări publice realizate în bătaie de joc.

    Cu toate că este zonă de promenadă, pe unde sunt deshise restaurante din segmentul superior, partea dinspre Palatul Parlamentului a „beneficiat” de o serie de lucrări la reţeaua de apă. Constructorul Acvatot, în calitate de antreprenor general, Apa Nova ca proiectant general şi beneficiar, au distrus mozaicul de pe bulevard şi l-au înlocuit cu beton.
     
    Teoretic, legea spune că trebuie să readucă trotuarul la starea iniţială, însă mozaicul nu a fost conservat, ci distrus. În toate capitalele europene astfel de lucrări ar fi fost intens supravegheate, tocmai pentru ca sunt zone vizitate de turişti, însă în Bucureşti, capitală despre care Primăria spune mai nou că ar fi „smart”, zone ce trebuie protejate sunt distruse sistematic.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cine este şi cât câştigă cel mai bun jucător de poker din România

    Vlad Darie este originar din Satu Mare, a început timid cu câteva turnee şi încet-încet a ajuns să participe la competiţii majore. Având nickname-ul “dariepoker” pe PokerStars, Vlad şi-a croit drumul spre succes cu multă determinare şi concentrare. În 2013, a primit recunoaşterea pentru toată munca depusă. A câştigat marele pot al Main Event-ului PokerFest de la Mamaia, în valoare de 36.000 de euro. A participat la multe turnee mari online şi a prins două mese finale la PokerStars Spring Championship of Online Poker. A primit premiul pentru Cel mai bun jucător de poker din România, premiu acordat de revista Casino Life & Business Magazine. Vlad a mărturisit într-un interviu pentru revistă că trecerea de la turneele online la cele live nu a fost deloc uşoară.

    „La început am avut probleme cu stăpânirea emoţiilor, cu disciplina. La turneele live joci o singură masă, trebuie să fii mult mai conştient de imaginea pe care o ai tu la masă, cum te văd ceilalţi la masă. Nu se poate să fii ca pe online unde ai 10-12 mese şi un singur soft care să îţi zică ceva despre adversari. E mult mai solicitant la live”, a spus tânărul.

    La începutul anului 2014, câştigă cel mai mare premiu din istoria turneului de PokerStars super Tuesday, de 120.960 de dolari, o performanţă greu de egalat. La sfârşitul anului 2014, el mai are o reuşită: ajunge câştigător în Main Event-ul Pokerfest-ului organizat la Royal Poker Club din Cluj Napoca, premiu ce-i aduce 10.300 de euro în buzunar. Succesele continuă să vină pe banda rulantă, iar în 2016, conform Global Poker Index, instrumentul universal acceptat de măsurare a performanţelor unui jucător, îl plaseză pe locul I, ca cel mai bun din România, scrie satmareanul.net

     

  • Cine este şi cât câştigă cel mai bun jucător de poker din România

    Vlad Darie este originar din Satu Mare, a început timid cu câteva turnee şi încet-încet a ajuns să participe la competiţii majore. Având nickname-ul “dariepoker” pe PokerStars, Vlad şi-a croit drumul spre succes cu multă determinare şi concentrare. În 2013, a primit recunoaşterea pentru toată munca depusă. A câştigat marele pot al Main Event-ului PokerFest de la Mamaia, în valoare de 36.000 de euro. A participat la multe turnee mari online şi a prins două mese finale la PokerStars Spring Championship of Online Poker. A primit premiul pentru Cel mai bun jucător de poker din România, premiu acordat de revista Casino Life & Business Magazine. Vlad a mărturisit într-un interviu pentru revistă că trecerea de la turneele online la cele live nu a fost deloc uşoară.

    „La început am avut probleme cu stăpânirea emoţiilor, cu disciplina. La turneele live joci o singură masă, trebuie să fii mult mai conştient de imaginea pe care o ai tu la masă, cum te văd ceilalţi la masă. Nu se poate să fii ca pe online unde ai 10-12 mese şi un singur soft care să îţi zică ceva despre adversari. E mult mai solicitant la live”, a spus tânărul.

    La începutul anului 2014, câştigă cel mai mare premiu din istoria turneului de PokerStars super Tuesday, de 120.960 de dolari, o performanţă greu de egalat. La sfârşitul anului 2014, el mai are o reuşită: ajunge câştigător în Main Event-ul Pokerfest-ului organizat la Royal Poker Club din Cluj Napoca, premiu ce-i aduce 10.300 de euro în buzunar. Succesele continuă să vină pe banda rulantă, iar în 2016, conform Global Poker Index, instrumentul universal acceptat de măsurare a performanţelor unui jucător, îl plaseză pe locul I, ca cel mai bun din România, scrie satmareanul.net