BusinessMagazin

Tag: informatica

  • Furt de date de amploare la Vodafone Germania

     Vodafone a precizat că a informat clienţii vizaţi prin e-mail şi s-a declarat convinsă că furtul nu vizează nici numerele cardurilor bancare şi nici numerele de telefon mobil ale celor în cauză. În schimb, numele, adresele, datele de naştere şi coordonatele bancare au fost furate, a recunoscut Vodafone, filiala grupului britanic cu acelaşi nume.

    Potrivit filialei, doar “o cunoaştere detaliată (a sistemului) şi o doză mare de energie infracţională” au permis piratarea acestor date “îngropate adânc în sistemul informatic”.

    Un suspect a fost deja identificat, iar autorităţile, care au fost alertate de către Vodafone, i-au percheziţionat locuinţa.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • REPORTAJ: O profesoară din Oradea, în rol de comandant al Staţiei Spaţiale Internaţionale, la o tabără NASA – FOTO

     Tabăra din Huntsville (statul Alabama) s-a desfăşurat în perioada 14-27 iunie, la ea participând 210 profesori din 27 de ţări şi din 42 de state americane, iar România a fost reprezentată de Ana-Monica Muscaş, profesoară de informatică la Colegiul Tehnic “Traian Vuia” din Oradea, desemnată după o selecţie strictă.

    Astfel, pentru a participa la programul Honeywell Educators@Space Academy, candidaţii trebuie să parcurgă un proces detaliat de selecţie, doar profesorii cu cele mai bune calificări fiind luaţi în calcul. Odată selectaţi, aceştia primesc burse complete, care includ transportul, sesiunile de pregătire, mesele şi cazarea pentru întreaga durată a programului, sponsorizate de Honeywell şi de angajaţii săi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Elevii români au câştigat două medalii de aur, una de argint şi una de bronz la Olimpiada Internaţională de Informatică

    Multiplu medaliat internaţional, Rareş Darius Buhai, elev în clasa a X-a la Colegiul Naţional “Liviu Rebreanu” Bistriţa, şi-a adăugat în palmares o nouă medalie de aur, la fel ca la precedenta ediţie. Laureat cu argint anul trecut, Vlad Alexandru Gavrilă, elev în clasa a XII-a la Liceul Internaţional de Informatică din Capitală, şi-a îmbunătăţit performanţa, cucerind de această dată medalia de aur, arată Ministerul Educaţiei, într-un comunicat de presă.

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

  • De ce sunt cei mai buni hackeri din Europa de la Râmnicu Vâlcea

    „Sunt câţiva. Dacă vă uitaţi la ce au devenit închisorile în România, sunt adevărate universităţi de escrocat. Intră unul neiniţiat şi iese profesionist de acolo. A fost un mic grup. Au pus la comun cunoştinţele şi au învăţat unii de la alţii”, spune Florin Talpeş, creatorul Bitdefender, cel mai cunoscut antivirus românesc din lume. Potrivit managerului, dacă se face abstracţie de obiectul de activitate al acestor indivizi, fenomenul este unul „extrem de bun”. Cei de la Bitdefender spun că hackerii nu sunt neapărat experţi în programare, ci sunt mai degrabă buni în fraude legate de inginerie socială. „Există nişte guru acolo, dar astea se întâmplă în general în zona neagră. Există organizaţii care funcţionează ca o corporaţie adevărată. În Râmnicu Vâlcea, ştiinţa se însămânţează prin aer”, mai spune Talpeş.

    „La o altă scară şi cu un set diferit de valori, acelaşi lucru se întâmplă şi în Silicon Valley. Este un grup entuziast menţinut din alte surse probabil. Nu trebuie să ştii foarte multe ca să fii săgeată: primeşti cardul şi mergi la un bancomat să scoţi banii după un anumit program”, mai spune Dumitru.

    Procurorii au destructurat la finalul anului trecut un grup infracţional organizat, constituit din 16 persoane din Râmnicu Vâlcea şi Bucureşti. suspectate de infracţiuni informatice. Persoanele cercetate în acest caz ar fi efectuat operaţiuni frauduloase cu 500.000 de instrumente de plată electronică, totalizând peste 25 de milioane de dolari, au precizat procurorii DIICOT.

    „Cei de la Vâlcea sunt foarte inovativi. Au ajuns să vândă pe internet iahturi mari şi avioane”, mai spune Talpeş. Astfel, membrii grupării interceptau fără drept transmisiile de date informatice nepublice între sistemele implicate în realizarea sau autentificarea plăţilor cu cărţi de credit, cu ajutorul unor aplicaţii special concepute în acest sens, instalate fără drept pe sistemele informatice vizate.

    “Învinuiţii au utilizat mai multe societăţi comerciale având ca obiect de activitate furnizarea unor servicii IT pentru crearea şi întreţinerea unei infrastructuri informatice care să permită accesul fără drept, cu încălcarea măsurilor de securitate şi cu scopul obţinerii de date informatice, în sistemele informatice aparţinând unor companii străine cunoscute, de tip benzinării sau magazine alimentare”, se arată într-un comunicat de presă al DIICOT, citat de agenţia de presă Mediafax.

    Procurorii susţin că numai în perioada decembrie 2011 – octombrie 2012, prin intermediul unui “magazin” virtual specializat s-au vândut cu câte patru dolari 68.000 de carduri, membrii grupării obţinând astfel un profit de 270.000 de dolari.

    Luna trecută, românul Ionuţ Budişteanu, în vârstă de 19 ani, din Râmnicu Vâlcea, a câştigat marele premiu, în valoare de 75.000 de dolari, la concursul Intel International Science and Engineering Fair (Intel ISEF), ce a avut loc la Phoenix, în SUA, potrivit unui comunicat al organizatorilor.

  • ZBORURI ANULATE ÎN SUA. American Airlines cu avioanele blocate la sol

     “Reţeaua American (Airlines) s-a confruntat cu pene intermitente”, a anunţat compania într-un comunicat transmis prin e-mail.

    “Înregistrăm o întârziere la sol în tot sistemul, care va dura până la ora 21.00 GMT (miercuri 0.00, ora României) şi lucrăm la soluţionarea cât mai rapidă a acestei probleme”, a adăugat ea, prezentând scuze pentru “orice neplăcere” cauzată.

    Un purtător de cuvânt a anunţat, ulterior, că problema a apărut marţi “dimineaţa”, iar la ora 20.30 GMT (23.30, ora României) sistemele au fost “restabilite integral”.

    “Totuşi, ne aşteptăm la o continuare a întârzierilor şi anulărilor pentru restul zilei” de marţi, a adăugat el, precizând că au fost anulate aproximativ 670 de zboruri.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Numărul ATACURILOR CIBERNETICE a crescut. Care sunt ţintele

     “Concepute pentru furturi de proprietate intelectuală, aceste atacuri de spionaj cibernetic afectează tot mai mult sectorul industrial, precum şi IMM-urile care au sub 250 de salariaţi şi care reprezintă obiectul a 31% dintre aceste atacuri”, în comparaţie cu 18% în 2011, notează raportul publicat marţi.

    “IMM-urile se simt adeseori la adăpost de aceste atacuri, însă infractorii informatici sunt atraşi de coordonatele lor bancare, datele lor comerciale şi proprietatea intelectuală. Infrastructura şi practicile lor de securitate sunt adesea inadecvate”, precizează Symantec.

    Odată ce website-urile acestor companii sunt compromise, acestea “sunt apoi utilizate în atacuri cibernetice de amploare şi atacuri de tip «Watering Hole»”, explică grupul.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum a paralizat cel mai puternic atac cibernetic din lume internetul

    Un conflict între un grup care luptă împotriva mesajelor de tip spam şi o companie de găzduire web a condus la atacuri cibernetice care au afectat infrastructura principală a întreg internetului. Atacurile au afectat servicii de web precum Netflix, iar specialiştii avertizează că riscă să fie blocate inclusiv serviciile bancare şi cele de email.

    Autorităţile din cinci state investighează atacurile cibernetice.

    Spamhaus, un grup care are sedii la Londra şi Geneva, este specializat în furnizarea de filtre care să blocheze mesajele de tip spam. Pentru a face acest lucru, firma a realizat o bază electronică a serverelor utilizate pentru trimiterea de spam. De curând, Spamhaus a blocat servere administrate de Cyberbunker, o companie olandeză de găzduire web. Sven Olaf Kamphuis, purtătorul de cuvânt al Cyberbunker, a acuzat Spamhaus de abuz de poziţie, argumentând că această companie nu ar trebui lăsată să ia decizii privind funcţionarea Internetului.

    Spamhaus susţine că Cyberbunker, în cooperare cu “grupuri infracţionale” din estul Europei şi Rusia, se află la originea celui mai mare atac cibernetic din istorie.

    Asemenea atacuri sunt considerate în fapt adevărate războaie cibernetice prin amploarea şi magnitudinea pe care o au. Astfel de bătălii în mediul virtual au loc de multă vreme, dar îngrijorător este mai degrabă faptul că numărul lor creşte exponenţial de la un an la altul, cu precădere în rândul atacurilor sofisticate comandate de state care vor să lovească astfel alte state.

    “Există trei categorii de atacatori: infractorii cibernetici care fac bani din furt pe internet, categorie fără îndoială reprezentată şi în România, apoi aşa-numiţii hacktivişti precum grupul Anonymous, care desfăşoară astfel de activităţi prin prisma unor convingeri politice, şi nu în ultimul rând statele care atacă alte state”, punctează Costin Raiu, directorul echipei globale de cercetare şi analiză responsabilă de atacurile informatice sofisticate a Kaspersky Lab, unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti în securitate de pe plan local şi cel despre care omul de afaceri Radu Georgescu spunea nu demult că este cel mai bun softist pe care îl cunoaşte în România, mai ales că de la el a pornit practic tehnologia de la baza antivisului RAV.

    Categoria din urmă este cea răspunzătoare de războaiele cibernetice care, dacă până acum câţiva ani se întâmplau mai rar de o dată pe an, în prezent sunt din ce în ce mai frecvente şi afectează inclusiv companii.

  • Culisele războaielor cibernetice văzute de cel mai puternic softist din România

    La mijlocul săptămânii trecute, când articolul de faţă era încă în lucru, un atac cibernetic de amploare era în plină desfăşurare în Coreea de Sud. O ştire Mediafax anunţa că reţelele informatice ale mai multor posturi de televiziune şi instituţii bancare erau paralizate ca urmare a unui atac petrecut în contextul tensiunilor cu Coreea de Nord.

    De altfel, regimul nord-coreean, ale cărui ameninţări sunt tot mai numeroase, de la noile sancţiuni votate de Consiliul de Securitate al ONU, a fost suspectat că a orchestrat şi cele două atacuri cibernetice de anvergură împotriva Coreii de Sud din 2009 şi 2011. Ca şi atunci, au fost vizate instituţiile financiare, în unele cazuri clienţii acestora nemaiputând folosi cardurile bancare sau retrage bani de la bancomate chiar şi pentru o săptămână, dar, spre deosebire de atacurile trecute, când au fost afectate şi administraţii publice, de astă dată au mai fost lovite şi trei posturi de televiziune. Iar cu o săptămână înainte, erau denunţate atacuri cibernetice “prelungite şi intensive” împotriva mai multor site-uri oficiale, între care cel al agenţiei de presă Korean Central News Agency (KCNA) şi cel al companiei Air Koryo.

    Exemplul nu mai pare un simplu atac informatic, ci un adevărat război cibernetic, mai ales că surse oficiale din cadrul serviciilor de informaţii sud-coreene citate de presa internaţională estimează că în acest sens au fost mobilizaţi mai bine de 3.000 de informaticieni din Coreea de Nord. În acest război, Coreea de Sud a instituit un mecanism de alertare a apărării sale cibernetice pentru a preveni agresiunile nord-coreene şi a adoptat o scară de risc numită Infocon care, odată cu accentuarea tensiunilor din peninsula coreeană după cel de-al treilea test nuclear nord-coreean din 12 februarie, a fost ridicat de la 4 la 5.

    În 2012, Coreea de Sud a fost victima a 40.000 de atacuri cibernetice din exterior, potrivit Guvernului, număr care în 2008 era de 24.000. “Este o superputere informatică cu o infrastructură excelentă, dar rămâne relativ vulnerabilă la acte de piraterie”, spunea recent despre Coreea de Sud, într-un interviu pentru agenţia de presă AFP, Park Soon-Tai, responsabil de operaţiuni antihacking la Agenţia sud-coreeană de securitate pe internet.

    ĂZBOIUL CIBERNETIC DIN PENINSULA COREEANĂ NU ESTE ÎNSĂ UN CAZ SINGULAR. Astfel de bătălii în mediul virtual au loc de multă vreme, dar îngrijorător este mai degrabă faptul că numărul lor creşte exponenţial de la un an la altul, fiind cu precădere atacuri sofisticate, comandate de state care vor să lovească astfel alte ţări. “Există trei categorii de atacatori: infractorii cibernetici care fac bani din furt pe internet, categorie fără îndoială reprezentată şi în România, apoi aşa-numiţii hacktivişti precum grupul Anonymous, care desfăşoară astfel de activităţi prin prisma unor convingeri politice, precum şi statele care atacă alte state”, punctează Costin Raiu, directorul echipei globale de cercetare şi analiză responsabilă de atacurile informatice sofisticate a Kaspersky Lab.

    Raiu este unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti în securitate de pe plan local; omul de afaceri Radu Georgescu spunea nu demult că este cel mai bun softist pe care îl cunoaşte în România, mai ales că de la el a pornit, practic, tehnologia de la baza antivisului RAV.

    “Statele împotriva statelor” este categoria răspunzătoare din ce în ce mai frecvent de războaiele cibernetice şi care afectează inclusiv companii. În 2010, de pildă, a fost descoperit Stuxnet, un atac despre care se presupune că a fost iniţiat de SUA şi Israel împotriva unor instalaţii nucleare ale Iranului. Deşi a afectat cu precădere computere din Iran (58,8%), în bătaia puştii virtuale au ajuns şi Indonezia (18,2%), India (8,3%), dar şi din Azerbaidjan, SUA, Pakistan şi nu numai.

    Despre Stuxnet, specialiştii în securitate informatică spun că a fost activ timp de cel puţin cinci ani înainte de a fi descoperit. “Costul realizării sale este estimat la 100 de milioane de dolari, însă pagubele sunt greu de cuantificat. În tot cazul războaiele cibernetice de acest fel sunt cele care cauzează cele mai mari pierderi”, spune Costin Raiu.

  • Securitatea informatică lipseşte aproape complet din agenda executivilor din România

    Odată cu dezvoltarea accelerată a tehnologiei şi creşterea riscurilor şi ameninţărilor cibernetice, securitatea informaţiilor trebuie sa fie abordată prin strategii pe termen lung şi să fie coordonată de echipe specializate şi bine pregătite. Acest lucru implică bugete dedicate şi o selecţie atentă a ofiţerilor responsabili cu securitatea informaţiei, ei având rolul dificil de a ţine ameninţările cibernetice la distanţă.

    “În ultimii ani, importanţa poziţiei de specialist de securitate în contextul business-ului a crescut şi în România; companii care până acum câţiva ani nu aveau asemenea poziţii deschise sau manifestau un interes limitat faţă de acest subiect devin tot mai conştiente de nevoia de a acoperi această arie de importanţă strategică”, spune Bogdan Petre, manager al diviziei Enterprise Risk Services (ERS) din cadrul Deloitte România. “Din experienţă putem spune că firmele mari (adesea, multinaţionale) sunt mult mai deschise către aceste aspecte, în parte pentru că existenţa acestei funcţii se impune prin politica grupului”, a adăugat acesta. Deşi, în general, ofiţerul pentru securitatea informaţiei a ieşit din biroul său şi a devenit mai influent, abordarea companiilor în acest domeniu nu se ridică încă la nivelul riscurilor şi ameninţărilor existente şi, în plus, bugetele alocate securităţii sunt limitate. în general, nici echipele IT, nici organizaţiile în sine nu sunt perfect conştiente de numărul şi gravitatea incidentelor înregistrate, ele neputând astfel justifica investiţiile sau creşterea bugetelor pentru managementul securităţii informaţiei.

    “Complexitatea problemelor de securitate sporeşte, astfel încât până şi metodele tradiţionale considerate în trecut ca fiind cele mai sigure sunt puse acum sub semnul întrebării”, potrivit lui Cătălin Ţigănilă, senior manager ERS, care aduce în discuţie un studiu recent lansat de Deloitte, conform căruia atât analiştii, cât şi directorii din companii mari din domeniile tehnologie, media şi telecomunicaţii consideră că peste 90% dintre parolele create de utilizator – chiar şi cele considerate ca fiind foarte bune – sunt vulnerabile atacurilor de tip hacking şi pot fi sparte în câteva secunde sau minute. Devin necesare elemente suplimentare de identificare, cum ar fi dispozitivele digitale de autentificare prin generare de coduri ( ex. “token”,  “digi pass”, etc.), solicitarea de parole adiţionale trimise prin SMS pe telefonul utilizatorului, utilizarea de amprente sau alte elemente de biometrie sau smart card-uri.

    Divizia Serviciilor de Risc din cadrul Deloitte (Enterprise Risk Services) oferă clienţilor servicii de management al riscurilor şi îi ajută să înţeleagă riscurile specifice fiecărui domeniu, să determine nivelele acceptabile de expunere, să implementeze sisteme de control şi monitorizare permanentă. Echipa din România, cu peste 20 de consultanţi, furnizează servicii de atestare şi certificare a sistemelor IT, evaluarea controalelor generale IT, risc şi conformitate contractuală, managementul riscului sistemelor IT, servicii de consultanţă şi audit pentru sistemele de management al securităţii informaţiilor (SMSI), evaluarea vulnerabilităţilor tehnice şi teste de penetrare şi inginerie socială. Clienţii diviziei numără companii de top din industrii importante, precum şi entităţi din administraţia publică.

    Potrivit celui mai recent studiu lansat de Deloitte Touche Tohmatsu Limited (DTTL) – TMT Global Security Study, directorii celor mai mari companii de profil din lume au trecut de la etapa de conformitate cu reglementările şi legislaţia în vigoare la cea a implementării unei strategii şi a unui plan de securitate în 2013 ca principala măsură de îmbunătăţire a securităţii informaţiilor. Tot mai multe organizaţii înţeleg că securitatea informaţiei reprezintă un aspect fundamental în afaceri, iar atenţia lor se îndreaptă nu doar spre conceptul de securitate, ci şi spre robusteţea şi stabilitatea în mediul virtual (cyber resilience).

    Rezultatele studiului derulat în cadrul a 121 de companii din 37 de ţări printre care şi România indică o atitudine foarte optimistă în ceea ce priveşte protecţia faţă de ameninţările externe – 88% dintre directorii intervievaţi considerând că firmele lor nu sunt vulnerabile. Cu toate acestea, la o analiză mai atentă, peste jumătate dintre ei recunosc că s-au confruntat cu atacuri cibernetice în cursul anului anterior. În plus, mai puţin de jumătate dintre respondenţi au implementat un plan de reacţie în cazul unei breşe de securitate şi numai 30% dintre ei consideră că partenerii externi îşi asumă suficient de multă responsabilitate în ceea ce priveşte securitatea. Totodată, 74% dintre cei 121 de respondenţi au identificat breşele de securitate înregistrate de terţi ca fiind în topul ameninţărilor; pe locurile următoare se situează atacuri de tipul denial of service (menite să supra-solicite destinatarii, ducând la blocarea/ refuzul serviciilor) şi eroarea sau omisiunile angajaţilor.

    “Nu există organizaţie protejată în proporţie de 100%”, subliniază Andrei Ionescu, director ERS Deloitte România. “Fiecare companie trebuie să aibă metode clare de identificare şi reacţie în astfel de cazuri. Organizaţiile nu trebuie să lucreze doar cu partenerii lor de afaceri pentru a înţelege şi îmbunătăţi politicile de securitate; ele trebuie să implice factorii de legiferare, autorităţile de reglementare şi agenţiile de resort, să fie dispuse să împărtăşească informaţii sensibile pentru a răspunde la provocarea globală privind riscul cibernetic”.

  • Sport şi informatică, la extrem

    Jocurile Olimpice desfăşurate de curând la Londra au fost cu adevărat impresionante. Mă gândesc aici la spectacolul fascinant oferit în cadrul ceremoniei de deschidere şi, desigur, la evenimentele sportive propriu-zise, dintre care cu siguranţă îmi voi aminti de extraordinara finală a ştafetei de 4 x 100 metri, dar şi de imaginea nefericitei spadasine sud-coreene Shin A Lam plângând pe planşă atunci când a fost privată pe nedrept de şansa de a juca în finală. Însă abia după ce flacăra olimpică s-a stins am avut vreme să mă gândesc la ceva la fel de impresionant, dar care nu se referă la sport: logistica formidabilă necesară pentru a mişca fără greşeală acest uriaş angrenaj. E ca şi cum ai organiza 26 de campionate mondiale în acelaşi loc şi în acelaşi timp. E suficient să ne gândim doar la sistemul de transport public şi la chestiunile de securitate ca să ne facem o idee, însă lucrurile au fost mult mai complexe.

    Din perspectiva suportului informatic, este indiscutabil că ediţia 2012 a fost cea mai complexă desfăşurare de forţe dedicate unui eveniment – şi nu mă refer doar la un eveniment sportiv, ci la orice fel de eveniment. În scurtele note despre acest aspect al Jocurilor Olimpice s-a vorbit doar de computere şi multă lume a înţeles că Acer a fost “stăpânul tehnologiei”. Într-adevăr, Acer a avut o contribuţie importantă, furnizând 13.500 de sisteme desktop, 2.900 de notebook-uri, 950 de servere şi sisteme de stocare (însumând 86 terabytes), 13.000 de monitoare şi un număr neprecizat de tablete. În total este vorba de peste 30.000 de piese de hardware, alături de care a stat şi un personal de suport constând din 350 de specialişti.

    Însă Acer a fost doar unul dintre furnizorii de tehnologie, alături de Omega (sistemele de măsurare a timpului), Panasonic (echipamente audio-video), Cisco (echipamente de reţea), Samsung (comunicaţii wireless), Airwave (servicii mobile radio pentru personal) şi BT, care a asigurat infrastructura de reţea, constând din peste 4.500 km de fibră optică capabilă să transmită 60 GB de date pe secundă. Au mai contribuit Ofcom (autoritatea britanică pentru comunicaţii, care a implementat un spectru dedicat jocurilor) şi, bineînţeles, LOCOG (comitetul de organizare).

    Însă poate cel mai important partener a fost firma Atos, care a integrat toate aceste echipamente şi servicii într-un sistem coerent, axat pe câteva componente esenţiale. Printre acestea, poate cel mai important şi complex sistem este cel referitor la “rezultate”. Am folosit ghilimelele pentru că acest sistem nu se ocupă doar de consemnarea rezultatelor sportive (în multe cazuri preluând date din sistemele de cronometrare), ci integrează şi informaţii complexe despre fiecare sportiv, ţine evidenţa clasamentelor şi calificărilor şi distribuie toate aceste informaţii în timp real (întârzierea admisă este de 0,3 secunde) către diferite destinaţii (situri web, agenţii de presă etc.). Aceasta este şi sursa principală de informare a comentatorilor, care pot avea imediat informaţii precum “personal best”, “season best”, rezultatele din calificări, titluri câştigate şi alte detalii despre fiecare atlet.

    Un alt subsistem important este cel al acreditărilor pentru sportivi, antrenori, arbitri, personal tehnic, oficiali, jurnalişti şi aşa mai departe. În total au fost procesate, verificate şi activate peste un sfert de milion de acreditări, dintre care 10.500 de sportivi şi 27.000 de jurnalişti şi fotoreporteri. O altă componentă esenţială o reprezintă sistemul destinat coordonării celor peste 70.000 de voluntari care au adus o contribuţie extrem de importantă la desfăşurarea întregului eveniment.

    Ca să nu mai vorbim de coordonarea tuturor evenimentelor, de informaţii personalizate pentru sportivi şi tehnicieni privind programul competiţiilor, spaţiile şi intervale de timp pentru antrenamente, administrarea mijloacelor de transport spre diferitele baze sportive şi o mulţime de alte detalii. Totul în condiţii “mission critical”.

    Mi se pare de-a dreptul miraculos că totul a funcţionat perfect; singurele incidente s-au produs pentru scurt timp la transmiterea în timp real a poziţiei GPS a unor sportivi (ciclism, cros, maraton). Însă mirarea mai scade când aflăm că dezvoltarea a început imediat după încheierea ediţiei de la Beijing şi că s-au alocat testelor de integrare nu mai puţin de 200.000 de ore, culminând cu o testare bazată pe simularea celor mai aglomerate trei zile competiţionale. S-au tratat toate cazurile imaginabile, începând cu inundarea centrului de date şi terminând cu banalităţi precum un cablu incorect conectat.
    Well done, London!