BusinessMagazin

Tag: industrie

  • Salarii mai mari, dar e suficient? Georgian Simion, Candidate Delivery Manager, Adecco România: „De când s-a decis impunerea unui salariu minim în producţia alimentară, putem vedea o creştere a retenţiei salariaţilor de pe poziţiile entry-level, ceea ce diminuează migrarea lor spre alte industrii.”

    Industria alimentară şi agricultura au fost primele care au beneficiat de stabilirea unui salariu minim de 3.000 de lei brut lunar (circa 1.800 de lei net) încă din iunie 2022, iar cele două sectoare unde lucrează peste 220.000 de oameni au beneficiat de scutiri de impozitul pe venit, după modelul măsurilor aplicate deja anterior în construcţii. Au fost suficiente aceste măsuri pentru a face atractiv sectorul care hrăneşte România?

    Stabilirea salariului minim în industria alimentară şi a agriculturii la 3.000 de lei brut (circa 1.800 de lei net) începând cu luna iunie se vede în statistici, astfel că în iunie comparativ cu mai în industria alimentară câştigul mediu lunar net s-a majorat cu 23%, la 3.247 de lei, conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică (INS). În octombrie, un lucrător în industria alimentară lua deja în mână un salariu de 3.384 de lei, în medie. Deşi impactul măsurii de stabilire a unui salariu minim s-a văzut instant în statistici, ulterior majorările nu au mai fost atât de vizibile, ci au continuat în ritmul de dinainte de iunie 2022. „De când s-a decis impunerea unui salariu minim în producţia alimentară, putem vedea o creştere a retenţiei salariaţilor de pe poziţiile entry-level, ceea ce diminuează migrarea lor spre alte industrii. Cu toate acestea, impunerea salariului minim nu este suficientă pentru a face sectorul mai atractiv pentru candidaţii care sunt tentaţi de alte roluri, cu pachete salariale mai complexe. Introducând bonusuri de prezenţă şi productivitate şi aliniind valoarea tichetelor de masă la cea maximă, o să vedem o creştere a vizibilităţii, atractivităţii, cât şi a stabilizării sectorului”, a spus Georgian Simion, Candidate Delivery Manager în cadrul companiei de recrutare Adecco România. Industria alimentară şi agricultura, domenii care generează anual afaceri de 110 miliarde de lei, duc lipsă de muncitori, în condiţiile în care se fac în continuare investiţii în capacităţi de producţie.

    „De când s-a decis impunerea unui salariu minim în producţia alimentară, putem vedea o creştere a retenţiei salariaţilor de pe poziţiile entry-level, ceea ce diminuează migrarea lor spre alte industrii.”

    Georgian Simion, Candidate Delivery Manager, Adecco România

    Dacă sunt companii care pariază pe roboţi pentru a suplini lipsa forţei de muncă, altele mizează pe bonusuri, condiţii de muncă  mai bune şi oportunităţi de dezvoltare pentru a atrage oameni. „Vedem că nu mai există zona de elevi, de ucenici. Noi, pe agricultură, pe licee, pe învăţământul dual avem nişte adeverinţe semnate şi cam atât. Partea de învăţare vine şi de la sine, în cazul celor 5% care îşi doresc să fie acolo, dar este nesemnificativ faţă de câtă nevoie este în piaţă. Clar, ne uităm spre  forţă de muncă şi chiar forţă de muncă specializată către fiecare nevoie în parte. Ne uităm la Nepal, Pakistan, zona Asiei”, a spus Ionel Burtea, fondator al producătorului de fructe de pădure Abund Berry, care adaugă că în zona de contabilitate a găsit oameni, în schimb în zona de ambalatori, livratori găseşte foarte greu. Antreprenorul spune că salariile sunt comparabile cu cele din Vest, astfel că tinerii nu mai au motiv să plece să lucreze în alte ţări având în vedere şi cheltuielile pe care le au în alte ţări. El a povestit faptul că producătorul are 25 de angajaţi, faţă de 75 la începutul anului 2022, după o triere, dar şi după ce mulţi au decis să plece în străinătate. „Atât poziţiile din sortare şi procesare, cât şi cele tehnice (electromecanic şi tehnician mentenanţă) sunt cel mai greu de acoperit, având şi un turnover destul de ridicat. Faptul că materia primă este perisabilă face ca ritmul de lucru să fie mai intens, cu un program fluctuant (mai ales în vârf de sezon), ceea ce duce la perceperea sectorului alimentar ca fiind unul mai dificil faţă de alte industrii”, menţionează şi Georgian Simion de la Adecco România, care adaugă faptul că în general categoria de blue collar este influenţată în mod direct de valoarea pachetului salarial şi mai puţin de renumele companiei sau posibilitatea avansării şi dezvoltării profesionale, iar reconversia este o variantă din ce în ce mai des întalnită printre candidaţi.

    „Noi continuăm investiţia în oameni şi în echipă. În ultimii doi ani am avut 100.000 de euro pe an investiţi în training şi recrutare şi au fost cei mai buni bani investiţi. Am  bugetat investiţii şi pentru 2023 pentru că eu cred că cea mai bună oportunitate a anului 2023 este să găsim oameni buni pe care să-i aducem în echipa noastră.”

    Marius Bîcu, general manager al producătorului de lactate Ferma cu Omenie

    Grigore Horoi, preşedintele grupului Agricola Bacău, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa cărnii de pui, spunea recent că 70% din angajaţi sunt statornici, dar 25-30% „vin-pleacă, vin-pleacă, până se plictisesc”. De asemenea, companiile investesc în trainingul angajaţilor, în spaţii de birouri moderne şi încurajează schimbul ideilor, astfel încât mediul de lucru să fie cât mai atractiv pentru angajaţi şi viitorii angajaţi. „Noi continuăm investiţia în oameni şi în echipă. În ultimii doi ani am avut 100.000 de euro pe an investiţi în training şi recrutare şi au fost cei mai buni bani investiţi. Am  bugetat investiţii şi pentru 2023 pentru că eu cred că cea mai bună oportunitate a anului 2023 este să găsim oameni buni pe care să-i aducem în echipa noastră”, spune Marius Bîcu, general manager al producătorului de lactate Ferma cu Omenie. Echipa producătorului este formată din 48 de oameni la fabrica de brânzeturi şi 25 de oameni în fermă. „Echipa Caroli Foods Group este cel mai mare atu al nostru. Punem mare accent pe colaborare şi lucrul în echipă, încurajarea contribuţiilor tuturor colegilor noştri şi pe găsirea soluţiilor. Ca principii de leadership, credem în  „humble management”, pentru că doar practicându-le oferim şansa fiecărui membru al echipei şansa de a se dezvolta, într-un mediu care încurajează schimbul de idei”, a declarat Roxana Manolescu, CEO al Caroli Foods Group, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa mezelurilor. Caroli Foods Group are o fabrică la Piteşti şi o echipă de peste 900 de oameni. „Investiţia în oameni este la fel ca investiţia în tehnologie”, spunea recent Liviu Dobre, director general, Agricover Holding, unul dintre cei mai mari jucători din agribusiness. Bogdan Gabor, country manager al firmei de recrutare Lugera, afirma că problema majoră în sectorul alimentar este în zona de oameni necalificaţi şi că majorarea salariului minim nu ajută atragerea specialiştilor în industria alimentară, iar în ceea ce priveşte domeniile blue collar   adică angajaţii care lucrează în afara birourilor  ajută, dar nu este suficient.

    „Noi avem aproximativ 15 angajaţi, echipa noastră este extrem de tânără, vârsta maximă este de 40 de ani. Ca probleme am avut partea de formare. În agricultură lipseşte partea de licee profesionale, adică nu mai avem sudori profesionişti pe partea de piese, nu mai avem strungari, nimic din ceea ce ţine de partea de agricultură.”

    Ionuţ Cătălin Iliescu, fermier

    Ionuţ Cătălin Iliescu, administrator al întreprinderii individuale cu acelaşi nume, spunea că şi-a format o echipă stabilă, dar a durat 10-15 ani ca să-o pregătească. „Noi avem aproximativ 15 angajaţi, echipa noastră este extrem de tânără, vârsta maximă este de 40 de ani. Ca probleme am avut partea de formare. În agricultură lipsesc liceele profesionale, adică nu mai avem sudori profesionişti pe partea de piese, nu mai avem strungari, nimic din ceea ce ţine de partea de agricultură. Noi avem avantajul că avem băieţii tineri şi au reuşit să înveţe, inclusiv pe partea de digitalizare se descurcă foarte bine”, a declarat recent antreprenorul. Companiile din industria alimentară aveau în 2021 (ultimele date disponibile) peste 151.000 de salariaţi, cu circa 4.000 mai puţini faţă de anul precedent, arată calculele ZF făcute pe baza datelor de la Registrul Comerţului. Astfel, numărul de angajaţi din sectorul care generează afaceri de peste 57 de miliarde de lei continuă să scadă. Faţă de 2009, în industria alimentară sunt cu peste 14.000 de angajaţi mai puţin. Pe de altă parte, numărul de firme din domeniu a fost în creştere în ultimii ani, cu excepţia anului trecut. În 2021, în producţia de alimente (cod CAEN 10) activau peste 12.600 de firme, cu 1.000 mai puţine decât în 2020. Însă, în 2009 erau înregistrate circa 9.700 de întreprinderi, mai arată datele de la Registrul Comerţului. Pe de altă parte, în agricultură numărul de salariaţi a crescut după 2009, dar anul trecut a scăzut astfel că în sector lucrează peste 77.000 de oameni, potrivit calculelor ZF pe baza datelor de la Registrul Comerţului. Iar lipsa angajaţilor i-a făcut pe antreprenori să investească în automatizarea proceselor şi în roboţi. De altfel, Alexandru Ardelean Toth, proprietarul firmei Sandy Impex din Oradea, activă în sectorul panificaţiei şi al patiseriei, spunea recent că a cumpărat doi roboţi care să lucreze în fabrică, în condiţiile în care nu a găsit forţă de muncă. Practic, cei doi roboţi înlocuiesc 21 de oameni, după cum spunea antreprenorul. Astfel, companiile investesc în tehnologie pentru a suplini angajaţii.  

  • Este sfârşitul Made in Europe aproape?

    De la producători de sticlă, la fabrici de hârtie, industriile euro­pene se chinuie să supravieţuiască. Germania, cea mai mare economie europeană, coboară pe unul din ulti­mele locuri într-un clasament al eco­nomiilor industriale după atractivi­tate ca locaţie de investiţii. În tot acest context, Franţa propune o schimbare radicală a abordării UE referitoare la impulsionarea indus­triei proprii.

    Costul energiei, împins la nive­luri record în 2022 de invadarea Ucrainei de către Rusia şi închiderea de către aceasta a unor gazoducte vitale, a devenit insuportabil pentru mulţi producători europeni în lupta acestora pentru a rămâne competi­tivi. În acelaşi timp, un vast pachet de subvenţii americane pentru industria verde îi şochează şi nemulţumeşte profund pe oficialii UE, care văd SUA, un presupus aliat, ca ademe­nind companiile să se relocheze peste Atlantic, scrie Politico.

    Criza energiei este resimţită acut de sectoarele mari consumatoare, însă în faţa competiţiei economice în creştere constantă venită din partea Chinei şi acum a Statelor Unite din ce în ce mai protecţioniste, liderii eu­ro­peni avertizează în mod deschis cu privire la un val de dezindustrializare care va lovi toate sectoarele manu­fac­turiere ale continentului.

    Evitarea unui astfel de scenariu sumbru şi efectelor sociale şi politice a urcat în topul priorităţilor UE în 2023. „Nu exagerăm când spunem că industria europeană se află în faţa unei crize existenţiale“, arată Luc Triangle, secretar general al sindica­tului IndustriALL, care reprezintă muncitorii din sectorul manufactu­rier.

    Atractivitatea Germaniei ca lo­ca­ţie de investiţii a coborât patru lo­curi pe 18 din 21 de poziţii într-un clasa­ment al economiilor industriale reali­zat de institutul de cercetare econo­mică ZEW. Costurile în creş­tere la energie şi penuriile de locuri de mun­că s-au adăugat problemelor legate de taxele ridicate, birocraţie şi ritmul lent al inovaţiei, notează Reuters.

    Avertismentele privitoare la pericolul dezindustrializării la scară largă capătă putere, ca şi apelurile pentru măsuri coordonate, la nivel de bloc pentru salvarea bazei manufac­turiere a Europei. Franţa cere acum o nouă strategie comprehensivă „Made in Europe“ la nivel de bloc, potrivit Politico.

    Într-o scrisoare dataă 9 ianuarie, guvernul francez face apel la UE să accelereze ţintele de producţie, să relaxeze regulile privind ajutoarele de stat, să înfiinţeze un fond de su­veranitate de urgenţă şi să mobilizeze instrumente de apărare comercială, toate ca reacţie la pachetul de sub­venţii anunţat recent de SUA.

    Însă, deşi numeroase ţări susţin teoretic propunerile Franţei, nu exis­tă un consens cu privire la cum ar putea fi acestea puse în practică.

    Preşedinta Comisiei Europene von der Leyen îşi va prezenta poziţia privitoare la reacţiile faţă de iniţiativa SUA pe 1 februarie, înaintea summitului liderilor UE din 9-10 februarie în care subiectul va ocupa locul central.

     

     

  • Uraganul din crypto mătură gigant după gigant: Platforma Crypto.com dă afară 20% din angajaţi, pe măsură ce cutremurul zguduie întreaga industrie

    Crypto.com îşi reduce numărul de angajaţi cu aproximativ 20%, aceasta fiind cea mai recentă măsură de reducere a forţei de muncă în acest sector, ca urmare a prăbuşirii preţurilor la monedele virtuale, conform Bloomberg.

    Kris Marszalek, directorul executiv al firmei, a declarat vineri, că decizia “dificilă” a fost luată în contextul în care se pune accentul pe o “gestionare financiară prudentă” şi pe “poziţionarea companiei pentru un succes pe termen lung”.

    Firmele din domeniul cripto au pierdut în mod colectiv peste 1.600 de locuri de muncă în primele două săptămâni din 2023, zguduite de scăderea preţurilor. Prăbuşirea FTX se răsfrânge, de asemenea, asupra industriei şi îi întunecă perspectivele. Crypto.com a făcut anterior concedieri la mijlocul anului trecut.

    Aceste reduceri “nu au ţinut cont de colapsul recent al FTX, care a afectat semnificativ încrederea în industrie”, a scris Marszalek în declaraţie.

    Crypto.com, care anul trecut a obţinut o autorizaţie de funcţionare în Singapore, a fost unul dintre cele mai vizibile nume la meciurile de la Cupa Mondială de fotbal şi la cursele de Formula 1, alăturându-se rivalilor care investesc miliarde de dolari în publicitate şi sponsorizări sportive.

    Prăbuşirea FTX a zdruncinat încrederea investitorilor, determinând comercianţii să îşi retragă fondurile. Marszalek a fost nevoit să abordeze astfel de temeri în noiembrie, în urma veştii că Crypto.com a transferat din greşeală o sumă mare de Ether într-un cont greşit. În prezent, rezervele companiei se ridică la aproximativ 3,5 miliarde de dolari, potrivit datelor Nansen, o uşoară creştere faţă de decembrie. 

    Cronos, tokenul nativ al Crypto.com, a înregistrat o creştere de 3,3% în această dimineaţă.

     

  • Gigantul american de streaming Roku lansează propria linie Smart-TV. Mustafa Ozgen, president, devices, Roku: Revoluţia streamingului abia a început

    Roku Inc., companie americană (Nasdaq: ROKU) cu sediul în San Jose, California, care produce o varietate de playere media digitale pentru streaming video, anunţă lansarea propriilor televizoare inteligente – Roku Select şi Roku Plus Series, primele televizoare proiectate şi realizate de companie, scrie The Wall Street Journal. Astfel, compania americană se alătură jucătorilor mari din industria de profil, care încearcă să controleze modul în care utilizatorii accesează alte aplicaţii de streaming.

    „În ultimii 20 de ani, Roku a jucat un rol esenţial în ceea ce reprezintă acum modalitatea generală de a te bucura de un serial de televiziune, un film clasic sau sport în direct. Scopul nostru este să continuăm să creăm o experienţă TV şi mai bună pentru toată lumea. Aceste televizoare nu numai că vor completa gama actuală de modele de televizoare Roku, dar ne vor permite şi să dezvoltăm inovaţiile viitoare ale televizoarelor inteligente. Revoluţia streamingului abia a început”, a declarat Mustafa Ozgen, president, devices, Roku.

    Astfel, compania va produce 11 modele, de la 24 la 75 de inchi, ce vor avea sistemul de operare Roku. Dispozitivele vor fi disponibile în SUA începând cu primăvara anului 2023, conform The Wall Street Journal.

    De asemenea, Roku va vinde televizoarele atât prin intermediul partenerilor, cât şi pe propriul site web.

    Roku nu a spus cine este producătorul noilor televizoare inteligente, dar a transmis că parteneriatul semnat îi va oferi control asupra produsului final, arată sursa citată.

    În trecut, Roku a mai colaborat cu alţi jucători pentru a dezvolta dispozitive TV. Spre exemplu, Roku şi Walmart Inc. au încheiat un parteneriat pentru a dezvolta un televizor inteligent – sub marca Walmart Onn, bazate pe sistemul de operare Comcast.

    Potrivit WSJ, Roku s-a confruntat cu o concurenţă tot mai mare în ultimii ani din partea companiilor din industria de streaming, precum Netflix sau Amazon Prime.

    Roku îşi obţine cea mai mare parte a veniturilor din publicitate, nu din vânzările de hardware, astfel că Roku vinde toate reclamele vizualizate pe propriul serviciu de streaming şi mai vinde unele reclame care apar pe alte servicii de streaming vizualizate pe dispozitivele Roku.

  • Zece companii din industrie cu peste 100 de angajaţi fiecare şi-au dublat cifra de afaceri în ultimul an. Cum se vede pandemia în cifrele fabricilor din România?

    Nimic nu reflectă mai bine dinamica vremurilor decât cifrele din economie şi evoluţia lor, iar rezultatele financiare ale companiilor de anul trecut aduc în faţă exact realitatea. Aşa se face că, după ce ritmul de creştere din 2020 pusese pe primul loc în industria prelucrătoare o companie cu activitate în producţia de măşti sanitare, anul imediat următor a propulsat la vârf un producător de căşti, unul dintre echipamentele frecvent folosite de corporatiştii „convertiţi” la munca de acasă.

    Cu o creştere de peste 20 de ori a cifrei de afaceri în 2021 faţă de 2020, poziţia de lider este adjudecată de Sennheiser International Manufacturing – Sucursala Braşov, prin care este operată fabrica de căşti a grupului german Sennheiser. Grupul este specializat în producţia de echipamente audio şi este activ în România printr-o unitate de producţie situată la Ghimbav, în judeţul Braşov. Activitatea fabricii din Braşov se axează pe producţia echipamentelor din portofoliul profesional Sennheiser, microfoane wireless (evolution wireless G4, XS Wireless Digital) şi căşti profesionale (HD 25, HD 280, HD 300 Pro). Grupul german Sennheiser a deschis în noiembrie 2018 în România fabrica în care asamblează căşti audio, aceasta fiind, la acel moment, una dintre cele patru unităţi de producţie ale germanilor în lume.

    În primăvara acestui an, reprezentanţii Sennheiser au anunţat că îşi extind fabricile din Germania şi România în decurs de câteva luni. În prezent, fabrica funcţionează la capacitate maximă, numărând aproximativ 150 de angajaţi. În ultimii ani, businessul a înregistrat creşteri semnificative, motiv pentru care Sennheiser a decis să extindă suprafaţa fabricii de la nivelul actual de 3.300 de metri pătraţi, la aproximativ 10.000 de metri pătraţi până la începutul anului 2023. De asemenea, dezvoltarea businessului va fi însoţită şi de o creştere substanţială a personalului, iar Sennheiser preconizează că noua clădire va fi la capacitate maximă până în 2027.

    Companiile care alternează la vârful industriei prelucrătoare sunt o oglindire a traseului pe care îl urmează economia, ceea ce explică de ce, în clasamentul din 2021, primul loc era ocupat de Techtex, producător de măşti sanitare, în vreme ce anul acesta aceeaşi poziţie îi revine firmei Sennheiser International Manufacturing, cu activitate în producţia de căşti şi sisteme audio. În 2020, Techtex, firmă din grupul Taparo, a devenit un nume important pe piaţa echipamentelor sanitare, într-un context deosebit de dificil generat de pandemia de Covid-19, propulsând businessul la vârf, după o creştere de peste patru ori a cifrei de afaceri într-un singur an. Tranziţia de la un ritm de lucru bazat pe mersul la birou la unul în care conceptul „work from home” sau munca în regim hibrid sunt la putere, a venit cu un vârf de cerere pentru echipamentele electronice, ajutătoare în procesul de desfăşurare a activităţilor de acasă.

    Şi ocupantul celei de-a doua poziţii în topul de anul trecut, Matei Conf, este un business activ tot în producţia de echipamente de protecţie, din nou susţinut de cererea ridicată din pandemie. Odată cu temperarea situaţiei sanitare, în ediţia din acest an, compania nu şi-a mai făcut loc nici măcar între primii 300 de jucători din industria prelucrătoare ca dinamică a cifrei de afaceri.

    Locul al doilea ca dinamică îi revine companiei Nitramonia BC, deţinute de omul de afaceri Eusebiu Guţu, cel care este şi acţionarul majoritar al producătorului de panificaţie Pambac Bacău. Nitramonia BC este denumirea actuală a companiei Popasul Trebeş, prin care Eusebiu Guţu a cumpărat, în primăvara anului 2021, combinatul Chemgas din Slobozia, deţinut de firma Chemgas Holding, aflată în lichidare. După preluare, Eusebiu Guţu a anunţat că are în plan investiţii de 30 milioane euro în următorii cinci ani pentru combinatul chimic, scop pentru care erau luate în considerare fonduri guvernamentale şi europene. De altfel, anul trecut, Eusebiu Guţu a anunţat că are în plan schimbarea direcţiei de business pentru Popasul Trebeş, astfel încât să se concentreze mai mult pe partea de producţie de îngrăşăminte, activitatea companiei fiind anterior concentrată pe comerţul cu ridicata al cerealelor, seminţelor, furajelor şi tutunului neprelucrat. Eforturile făcute în acest sens se văd în cifra de afaceri, care a crescut anul trecut de peste trei ori faţă de 2020.

    Motexco, ocupantul locului al treilea în clasament, este un business fondat în 1998, cu activitate în producţia de ţesături, echipamente de lucru şi de protecţie şi articole militare. Deşi anul trecut, regiunea nu se afla încă sub auspiciile întunecate ale războiului militar, ascensiunea acestui business într-un context în care cererea de echipamente militare a crescut este un subiect de urmărit şi în clasamentele viitoare, sintetizând practic tranziţia de la războiul cu pandemia din 2020 la un război militar în toată regula, doi ani mai târziu. Motexco a furnizat până acum, potrivit informaţiilor de pe propriul site de prezentare, echipamente militare pentru armatele din Belgia, Olanda, Franţa şi Italia, dar şi pentru armata română. SMURD şi serviciile judeţene de ambulanţă sunt doar câteva exemple din rândul clienţilor Motexco pe piaţa locală.

    În topul celor mai dinamice companii din industria prelucrătoare şi-au mai făcut loc anul acesta nume precum TLC Shutters (producător de jaluzele pentru ferestre), Teconnex Europe (producător de soluţii de prindere), Zauner (instalaţii industriale), Sport Mechanical Workshop (fabrică de biciclete din Timişoara), Erdemir (producător de oţel), Mont Blanc Industri (echipamente pentru maşini), Global Design (mobilier), Coni-Trans ExportPackaging (ambalaje din lemn) şi A-E Electronics (subansamble electronice), alături de câteva companii din construcţii.

    Într-o economie în care industria auto cântăreşte cel mai mult, generând afaceri de 28 de miliarde de euro în 2021 şi angajând 230.000 de oameni direct şi aproape un milion indirect, topul celor mai dinamice companii din industria prelucrătoare din punctul de vedere al cifrei de afaceri nu cuprinde decât două companii de profil în cazul cărora se văd salturi mari de la un an la altul. Doar compania Teconnex Europe precizează, pe site-ul grupului, că, printre soluţiile pe care le produce, se numără şi unele destinate industriei auto, iar Mont Blanc Industri produce, la rândul său, echipamente destinate maşinilor. Prin comparaţie, sectorul producţiei de materiale de construcţii are cinci jucători prezenţi în clasament.

    Cum s-a realizat clasamentul

    Principalul criteriu de selecţie al firmelor a fost rata de creştere a cifrei de afaceri din 2021 faţă de 2020. Rata de creştere a cifrei de afaceri a fost un prim criteriu de selecţie, însă ZF a eliminat din analiză firmele cu 0 angajaţi, firmele cu pierderi în 2021, firmele în insolvenţă sau faliment, intrate în aceste proceduri inclusiv în 2022.

    În funcţie de sector, companiile analizate îndeplinesc cumulat şi alte criterii: nu se află în prezent în insolvenţă, au avut creştere a cifrei de afaceri şi în 2020 faţă de 2019, au avut profit în 2021, au avut  – în funcţie de sector – un număr mediu de cel puţin 100 de angajaţi în 2021 – şi tot în funcţie de sector cifra de afaceri a fost peste pragul de 50 sau 100 mil. lei.

     

  • Opinie Dragoş Damian, CEO Terapia: Domnule Adrian Câciu, iata de ce romanii nu au medicamente iar industria din tara este necompetitiva. Va rog sa nu va suparati pe mine ca deranjez in zi de sarbatoare, dar poate asa va tine minte coalitia de guvernare sa faca ceva in acest domeniu

    Stire de sambata, 24 decembrie, din Reuters: Ungaria, o piata farmaceutica de aproape 6 miliarde Euro – la o populatie de 10 milioane, asadar 600 Euro / locuitor – cu producatori locali extrem de puternici, introduce pentru 2022 (retroactiv) si pentru 2023 o taxa exceptionala (windfall) progresiva pe veniturile nete ale producatorilor de medicamente. Acest tip de taxa este aplicata si in cazul altor industrii – banci, energie, asigurari, aviatie – pentru a suplimenta veniturile necesare repararii recesiunii din tara vecina. Taxa aplicata productiei de medicamente va avea trei trepte, 1% la o cifra de afaceri de sub 50 miliarde forinti (circa 125 milioane Euro), 3% la venituri intre 50 si 150 miliarde forinti (125- 375 milioane Euro), ajungand la maximum 8% pe an in cazul celor cu cifre de afaceri de peste 150 miliarde forinti (aproximativ 375 milioane Euro).

    Romania, o piata farmaceutica de circa 5 miliarde Euro – la o populatie de 20 milioane, asadar 250 Euro / locuitor – are o taxa exceptionala (clawback) care se aplica producatorilor de medicamente inca din 2011 si care a fost modificata in 2018 la 3 trepte, 15%, 20%, 25%, in functie de tipul de medicamente vandute (fabricate local, generice sau inovative) si indiferent de cifra de afaceri. Insa, taxa fiind aplicata la pretul de raft, nu la cel de producator, fabricantii de medicamente din tara ajung sa plateasca si cu peste 5 puncte procentuale mai mult decat nivelul real, cel de 15%. Si, de mentionat, o astfel de taxa exceptionala nu este aplicata altor sectoare economice, asa cum se intampla in Ungaria.

    Iar acum sa facem un calcul: sa luam o companie din Ungaria si una din Romania, fiecare  cu o cifra de afaceri de 100 milioane Euro.

    In Ungaria, taxa “windfall” pe care va fi obligata sa o plateasca in cei doi ani va fi de 2 milioane Euro, pe treapta de 1%.

    In Romania, taxa “clawback” pe care va fi obligata sa o plateasca in cei doi ani va fi de 30 milioane Euro, pe treapta de 15%. 

    Asadar, foarte simplu pus, compania din Ungaria va avea in urmatorii doi ani 28 milioane Euro in plus la dispozitie fata de cea din Romania pentru dezvoltare de produse noi, automatizare, tehnologizare, cresterea capabilitatilor de export (inclusiv catre Romania). De fapt, suma este mai mare decat cea care i-a trebuit companiei de stat Antibiotice pentru a face chiar o fabrica noua.

    De aceea nu avem o gama mai mare de medicamente fabricate in Romania, lipsuri cronice de preparate uzuale si nici o fabrica noua in functiune, nu pentru ca Ministerul Sanatatii n-ar face nimic. Raspunsul la intrebarea pe care mi-au pus-o rand pe rand domnii Nicolae Ciuca, Marcel Ciolacu, Florin Spataru si multi altii: “Ce trebuie facut pentru a dezvolta industria farmaceutica in Romania?” se afla la Ministerul Finantelor.

     

     

     

  • (P) Industria jocurilor de noroc în declin după majorarea taxelor? Care este impozitul în 2023

    La fel ca în cazul altor industrii majore, numeroase sectoare au ajuns să depindă de succesul jocurilor de noroc în România – de la sponsorizări pentru echipe din Liga 1, până la dezvoltatori de software sau chiar venituri propriu-zise la bugetul de stat. Impozitul nou propus pentru modificarea Codului Fiscal de la 1 august 2022 i-a îngrijorat pe reprezentanţii industriei jocurilor de noroc, dar oare care va fi impactul adevărat al acestei schimbări?

    În urma unor întâlniri cu mediul de afaceri, autorităţile locare şi sindicatele, Guvernul a decis să modifice ordonanţa privind Codul Fiscal, schimbările intrând în vigoare de la 1 august 2022.

    Era oarecum de aşteptat având în vedere dificultăţile financiare cu care ne confruntăm la nivel global. Această propunere a fost adoptată în mare parte pentru a aduce mai mulţi bani la bugetul de stat, dar rămâne de văzut dacă a fost măsura potrivită.

    Reprezentanţii industriei jocurilor de noroc au avertizat că o astfel de măsură ar putea duce la o restrângere a sectorului, descuranjând jucătorii să folosească site-uri şi case de pariuri legale în favoarea alternativelor de pe piaţa neagră.

    Pe baza cifrelor de anul trecut, această restrângere ar fi pus în pericol 45.000 de locuri de muncă şi un total potenţial de peste 600 milioane de euro la bugetul statului.

    În cele din urmă, Guvernul a ajuns la un compromis după negocieri cu reprezentanţii jocurilor de noroc, adoptând o propunere mai puţin agresivă.

    Impozit pariuri în 2023

    În prezent, jucătorii au de plătit impozit pe baza următoarei grile de taxare:

    • Până la 10.000 lei – impozit 3%
    • Între 10.001 lei – 66.750 inclusiv – impozit 20% plus o taxă de 300 lei pentru suma care depăşeşte 10.000 lei
    • Peste 66.750 – impozit 40% plus o taxă de 11.650 lei pentru suma care depăşeşte 66.750 lei

    Conform Asociaţiei Organizatorilor de Jocuri de Noroc la Distanţă (AOJND), majoritatea câştigurilor retrase în România (peste 80%) sunt până în maximum 1.000 lei, dar mai frecvent 200-300 lei. Impozitul iniţial de 40% pentru toate retragerile probabil ar fi distrus o industrie care după cum se vede, se bazează în principal pe jucători amatori.

    Pe de altă parte, reprezentanţii industriei jocurilor de noroc şi-au asumat majorări duble în cazul unor tipuri de licenţe. Întreprinderile mici şi mijlocii se află probabil în situaţia cea mai dificilă. Cel puţin deocamdată, operatorii mari şi jucătorii se pare că s-au adaptat la noile impozite.

    “După cum era de aştepta, în lunile august – septembrie am putut observa ceva mai puţină activitate din partea jucătorilor, chiar dacă operatorii de jocuri de noroc au păstrat pachetele la înregistrare neschimbate şi chiar au oferit promoţii în plus”, a declarat Adrian Stancu, managerul Pariurisport.com.

    “Cred că majoritatea jucătorilor au observat în timp că în loc de un impozit de 1%, vor avea de plătit acum 3%, pentru că puţini ajung la câştiguri la care să se aplice un alt prag de impozitare, şi desigur, Cupa Mondială a venit într-un moment critic pentru industrie”, a mai adăugat acesta.

    Probabil este încă devreme ca să putem trage concluzii despre impactul noilor taxe din lumea jocurilor de noroc, dar cel puţin momentan, industria pare să reziste noilor provocări financiare.

     

  • Noi detalii din falimentul de răsunet care a zguduit industria crypto: FTX permitea traderului Alameda să împrumute fonduri nelimitate

    FTX a permis firmei de tranzacţionare Alameda Research să împrumute fonduri de la bursa de criptomonede “fără limite efective”, potrivit directorului său executiv numit în instanţă, subliniind profunzimea legăturilor dintre grupurile de active digitale care au eşuat luna trecută, a raportat Financial Times.

    John Ray III a oferit noi detalii despre FTX şi Alameda înainte de audierea din Congres programată pentru marţi cu privire la prăbuşirea bursei de criptomonede. Ray a fost numit pentru a-l înlocui pe fondatorul FTX, Sam Bankman-Fried, care este, de asemenea, programat să depună mărturie în faţa comisiei pentru servicii financiare a Camerei Reprezentanţilor din SUA.

    Relaţia opacă dintre FTX, cu sediul în Bahamas, şi Alameda se află în centrul dezastrului corporativ care a dus la dispariţia unei burse evaluate cândva la 32 de miliarde de dolari, la anchete judiciare şi la potenţiale pierderi pentru milioane de creditori, inclusiv pentru investitorii de retail.

    Bankman-Fried, care a înfiinţat FTX şi Alameda, a declarat mult timp că cele două grupuri au funcţionat independent. De la prăbuşirea acestora, el a declarat că nu a încercat niciodată să comită fraude, dar a recunoscut că a făcut greşeli şi că a avut deficienţe de management.

    Ray, care a fost desemnat de un judecător să gestioneze falimentul FTX, a declarat că activele clienţilor de la bursa internaţională a FTX s-au amestecat cu activele de pe platforma de tranzacţionare Alameda. “În al doilea rând, Alameda a folosit fondurile clienţilor pentru a se angaja în tranzacţii în marjă, ceea ce a expus fondurile clienţilor la pierderi masive”, se arată în mărturia sa.

    El a adăugat că filiala americană a FTX, care a fost înfiinţată ca entitate separată de bursa internaţională, “nu a fost operată independent”. Acest lucru a făcut necesară plasarea ambelor entităţi în faliment în SUA, a declarat Ray.

    Grupul de întreprinderi FTX s-a prăbuşit în cele din urmă din cauza “concentrării absolute a controlului în mâinile unui grup foarte mic de persoane extrem de neexperimentate şi lipsite de cunoştinţe”, potrivit spuselor lui Ray.

    Directorii “nu au reuşit să implementeze practic niciunul dintre sistemele sau controalele necesare pentru o companie căreia i se încredinţează banii sau activele altor persoane”, a adăugat el.

    Ray, care a supravegheat falimentul Enron, a enumerat mai multe “practici de management inacceptabile”. Printre acestea se număra accesul directorilor executivi la sistemele care stocau activele clienţilor, “fără controale de securitate care să îi împiedice să redirecţioneze aceste active”.

    El a adăugat că au fost folosite chei private de acces la sute de milioane de dolari în active criptografice fără controale sau criptare şi că a existat o “lipsă de documentaţie completă” pentru aproape 500 de investiţii făcute cu fonduri FTX.

    Ray a adăugat că FTX “a intrat într-o criză de cheltuieli din 2021 până în 2022”, timp în care au fost cheltuite aproximativ 5 miliarde de dolari pe investiţii care acum “ar putea valora doar o fracţiune din ceea ce s-a plătit pentru ele”.

    Persoanele din interiorul FTX au primit împrumuturi şi plăţi de peste 1 miliard de dolari de la companie, a precizat el.

  • România are şapte unicorni doar că provin din varii domenii, de la retail la industrie şi de la tehnologie la servicii

    Cele mai valoroase 25 de afaceri antreprenoriale româneşti sunt evaluate în acest an la 25,5 mld. euro (126 mld. lei), în contextul în care în clasament sunt cinci nume noi, iar dintre jucătorii „cu ştate vechi“ opt sunt evaluaţi în urcare, iar 12 sunt cotaţi la valori mai mici decât în 2021.

    Valoarea totală a companiilor din top 25 a scăzut puternic faţă de 2021, de la circa 205 mld. lei (41,7 mld. euro), ceea ce înseamnă un declin de aproape 40%. Valoarea de anul trecut a fost calculată pentru companiile din clasamentul de atunci.

    Totuşi, pragul de intrare în top a sărit mult, cu peste 50 mil. euro faţă de anul trecut, până la 175 mil. euro. Cum a fost posibil?

    Declinul puternic al unor jucători este compensat de valorile mult mai bune ale altora. Totodată, jucătorii nou-intraţi  Iulius Group, Oscar Downstream, PGL Esports, Mobexpert Group şi Romanian Business Consult  sunt cotaţi la niveluri superioare faţă de anul trecut, fapt ce le permite să ocupe locuri în clasamentul din 2022.

    Spre exemplu, dezvoltatorul imobiliar Iulius, fondat de omul de afaceri Iulian Dascălu, este evaluat la peste 600 mil. euro, fapt care-i permite grupului să urce direct pe locul 12 în clasamentul celor mai valoroase 25 de afaceri antreprenoriale româneşti. În cazul companiilor din real-estate, evaluarea portofoliului e diferită de alte companii unde rezultatul e dat de un multiplu al profitului operaţional (EBITDA).

    În imobiliare, valoarea portofoliului – de office, comercial, industrial ori rezidenţial sau un mix de mai multe – e cea care dă valoarea companiei. Contează multe aspecte aici, de la gradul de închiriere la dotări, vechime sau amplasare.

    În top 25 îşi fac loc jucători din varii domenii, de la FMCG la mobilă şi de la tehnologie la farma. Deşi există nume noi şi o serie de permutări între companiile prezente deja de mai mulţi ani, podiumul e neschimbat – UiPath rămâne lider, în pofida unei scăderi a valorii de 71%, urmat de Pavăl Holding şi de Banca Transilvania. Cele trei companii sunt singurele evaluate la peste 10 mld. lei (2 mld. euro).

    Totuşi, unicorni – nume dat companiilor din tehnologie care depăşesc ca evaluare

    1 mld. euro – sunt mai mulţi, doar că din domenii variate, nu doar tech. În total sunt şapte afaceri antreprenoriale româneşti evaluate peste acest prag, este vorba de cele trei de pe podium şi de Grupul Bitdefender, de Superbet, Altex România şi Chimcomplex.

  • China reuşeşte din nou să intre în prim-plan: Cum ajung producătorii chinezi de baterii să domine piaţa auto europeană

    Timp de decenii, Europa a fost un centru global de producţie a motoarelor cu combustie, dar pe măsură ce industria se orientează către vehiculele electrice, China se transformă în atelierul de baterii al lumii.

    Până în 2031, se estimează că Beijingul va avea mai multă capacitate de producţie în Europa, a doua cea mai mare piaţă pentru vehicule electrice, decât orice altă ţară, potrivit unei analize a anunţurilor publice realizate de furnizorul de date Benchmark Minerals. Directorii din industrie şi factorii de decizie politică sunt îngrijoraţi, a raportat Financial Times.

    În timp ce China a dezvoltat relativ târziu o industrie auto care să poată concura cu Europa şi SUA în ceea ce priveşte tehnologia motoarelor, trecerea la vehiculele electrice îi oferă şansa de a depăşi ţările tradiţionale de bază ale industriei auto.

    Aproximativ 40% din valoarea unui vehicul electric este reprezentată de bateria acestuia, astfel încât ţara care furnizează bateria câştigă o mare parte din piaţă. “Noua lume, cea a vehiculelor electrice, va fi definită în mod clar de costurile bateriilor”, a declarat Thomas Schmall, şeful departamentului de tehnologie de la Volkswagen.

    Potrivit Benchmark Minerals, China va avea o capacitate de producţie de 322 de gigawaţi-oră în Europa până în 2031, Coreea de Sud fiind pe locul al doilea, cu 192GWh, urmată de Franţa şi Suedia.

    SUA se află pe locul cinci, datorită fabricii Tesla din Berlin, urmată de Germania şi Norvegia. Marea Britanie este pe locul opt, cu doar 20GWh.

    Pe lângă producţia de baterii care a fost deja anunţată, o serie de mărci chinezeşti, de la BYD la Great Wall şi Nio, plănuiesc o creştere semnificativă a vânzărilor în Europa. Acest lucru va însemna, în timp, asamblarea de vehicule şi chiar mai multe fabrici de baterii care, de asemenea, vor utiliza probabil tehnologie chineză.

    Schmall speră că acest lucru va stimula inovarea în Europa. “Cu siguranţă, este un risc”, a spus el. “Dar este, de asemenea, o oportunitate”. 

    VW este primul dintre producătorii europeni care încearcă să îşi extindă capacitatea de baterii şi să îşi reducă dependenţa de furnizorii externi.

    Compania vrea să construiască cinci fabrici în Europa, precum şi una în America de Nord. Dar, între timp, are un contract de furnizare cu CATL din China, cel mai mare producător de baterii din lume.

    “Europa este la 100 de metri în spatele lor [al chinezilor]”, a declarat Schmall pentru Financial Times. “Trebuie să alergăm mai repede, avem nevoie de un nivel de viteză şi de prospeţime mai mare decât al lor, [ceea ce este greu] dacă vedeţi cât de repede se mişcă chinezii”.

    Prezenţa tot mai mare a Chinei în industria auto din Europa este rezultatul unor înţelegeri pentru a aproviziona producătorii de automobile din regiune, unde electrificarea este impulsionată de planuri ambiţioase de decarbonizare care au ca scop încetarea vânzării de vehicule cu motoare cu combustie până în 2035.

    În cadrul unui eveniment FT din acest an, directorul executiv al Stellantis, Carlos Tavares, a avertizat: “Va exista o dependenţă semnificativă a lumii occidentale de Asia”. De asemenea, el a calificat normele UE privind decarbonizarea drept “naive şi dogmatice”, spunând: “Vreţi să vă puneţi mobilitatea în mâinile statului chinez?”.

    Cu toate acestea, în încercarea de a asigura locuri de muncă, guvernele europene au fost uneori mai preocupate de garantarea aprovizionării producătorilor auto locali, oferind subvenţii generoase pentru a atrage producţia.

    Unele voci din industrie susţin că este mai important să se atragă investiţii decât să se discute despre tehnologie.

    “Este foarte important să avem o activitate puternică de fabricare a celulelor de baterii în Europa”, a declarat Heiner Heimes de la Universitatea RWTH Aachen, care urmăreşte anunţurile privind marile fabrici europene.

    Dar Olivier Dufour, cofondator al companiei franceze Verkor, a declarat: “Ceea ce s-a întâmplat în ultimii doi sau trei ani [Covid-19 şi invazia din Ucraina] confirmă necesitatea de a relocaliza industria în Europa şi de a fi independenţi în ceea ce priveşte aprovizionarea.”

    Un câştigător neaşteptat în cursa pentru atragerea producţiei a fost Ungaria, care şi-a susţinut industria auto în creştere prin aderarea la Iniţiativa Belt and Road a Chinei, ceea ce a dus la investiţii din partea CATL şi EVE, un alt producător chinez de baterii.