BusinessMagazin

Tag: hotarare

  • „Inventarul“ angajaţilor de la stat, cel mai bine păzit secret al României

    Intenţia actualului guvern de a număra salariaţii din sectorul public şi a crea o bază de date completă cu veniturile salariale ale aces­to­ra întâmpină o puternică rezistenţă, în pofi­da încer­că­rilor, cel puţin declarative, ale repre­zen­tanţilor Ministerului Muncii de a face un „in­ven­tar“ al tuturor angajaţilor la stat din România.

    Guvernul a hotărât ca toţi bugetarii să fie „număraţi“ la fel ca angajaţii din privat, prin in­termediul unei aplicaţii a Inspecţiei Muncii, însă unii bugetari – cum sunt angajaţii Mi­nis­terului Apărării sau cei din serviciile spe­ciale – sunt exceptaţi, parţial, de la regulă.

    „În Revisal vor intra toţi angajaţii din sec­torul public (cu tot cu medici, profesori şi ma­gis­traţi), fără întreprinderi de stat însă. MApN şi SRI au obligaţia de a raporta anoni­mi­zat, dar păstrează registrele la ei“, a spus Dragoş Pîsla­ru, ministrul muncii, într-un răspuns trans­mis prin SMS-uri unor întrebări ale ZF de clarificare privind categoriile de angajaţi de la stat care vor intra în evidenţa Revisal.

    La începutul acestei săptămâni s-a publicat în Monitorul Oficial o hotărâre de guvern (HG 877/2016) pentru modificarea legii de în­fiinţare a Revisalului, un soft folosit de in­spec­­torii de muncă din 2011 încoace pentru a ţine evidenţa contractelor de muncă din me­diul privat. Noua hotărâre de guvern pre­vede in­cluderea în acest registru şi a angajaţilor de la stat, pentru care în prezent nu se făceau ast­fel de raportări.

    Scopul Revisal a fost acela de a înlocui căr­ţile de muncă tradiţionale cu un „dosar“ elec­tronic al fiecărui angajat, al cărui traseu pro­­fesional poate fi văzut prin interogarea acestei baze de date. Inspectorii de muncă fo­lo­­sesc date­le din Revisal atunci când se duc în con­­trol, întrucât pot verifica foar­te uşor dacă o persoană este an­gajată, ce tip de contract are (cu normă în­trea­­­gă sau parţia­lă, pe perioadă determinată sau nedeterminată) şi data la care a început munca.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Noua eră CEZ în România

    „Poate nu este «din cărţi», dar cred în continuare că una dintre valorile de bază ar trebui să fie distracţia; eu cred că oamenii ar trebui să se bucure, ne petrecem o perioadă importantă a vieţii la muncă şi nu cred că ar trebui să fie plictisitor”, descrie, la întrebarea publicului de la Meet the CEO, una dintre valorile după care se ghidează în carieră Martin Zmelik, executivul de origine cehă care conduce grupul CEZ în România. Aceasta se leagă şi de menţinerea armoniei din interiorul companiei, mai ales în contextul în care, în domeniul pe care activează, de multe ori aceasta nu se regăseşte în afara companiei. „Suntem totuşi o corporaţie, astfel că este uşor de spus, greu de implementat. Dar am avut atât de multe provocări pe piaţă încât trebuie să limităm conflictele interne, cred că trebuie să existe o anumită armonie şi echilibru în echipă. Sunt destule provocări în afară, de ce să creezi şi unele interne; dar gândirea pozitivă este foarte importantă şi valoroasă.”

    A doua valoare pe care se bazează este dezvoltarea continuă şi constantă: „keep moving” (continuaţi să vă dezvoltaţi), dacă te opreşti din dezvoltare, rezistenţa şi calitatea muncii pe care o faci se pierd pe termen lung. „Gândeşte-te cum poţi face lucrurile mai bine ziua următoare. Discuţia nu este despre a fi cel mai bun în prezent şi să ai cele mai bune rezultate, ci este mai bine să vedem cum putem îmbunătăţi ce am realizat până acum; este, de altfel, mottoul după care se ghidează compania.” A treia valoare pe care o punctează este integritatea: „Cred că ar trebui să fii capabil să te vezi în oglindă în fiecare dimineaţă şi să îţi placă să te uiţi în ochii tăi pentru ceea ce faci, lucru care nu este uşor”.

    Martin Zmelik vorbeşte deschis audienţei de la evenimentul Meet the CEO, de altfel acesta este al doilea la care participă; executivul spune că, alături de sport, discuţiile de acest tip, cu oameni care nu fac neapărat parte din domeniul lui de activitate, îl inspiră şi reprezintă una dintre modalităţile preferate de el de petrecere a timpului liber. A precizat de la începutul evenimentului că preferă un dialog liber cu participanţii, şi nu un monolog: „în fiecare zi aici învăţ, aflu lucruri care mă inspiră”.

    Ei au acceptat provocarea, astfel că Zmelik a răspuns la toate curiozităţile auditoriului. Discursul lui dezvăluie o fire introspectivă, preocupată de autoanaliză; CEO-ul CEZ România face pauze scurte înainte de a răspunde întrebărilor diverse ce vin din partea audienţei, de la modul de funcţionare a grupului, atât în România, cât şi pe plan internaţional, până la modul în care îşi organizează agenda zilnică şi tributul plătit pentru conducerea unui business de aproximativ jumătate de miliard de euro (485 milioane de euro în 2015, cel mai recent an pentru care există informaţii financiare disponibile). Iar dacă la primul eveniment Meet the CEO la care a participat, în urmă cu aproximativ doi ani, spunea că este prea tânăr pentru a oferi 10 sfaturi de carieră tinerilor, la finalul acestei discuţii a simţit chiar nevoia să îl ofere pe al 11-lea: „Nu evitaţi luarea unei decizii, această situaţie vă va urmări”.

    Povestea CEZ pe piaţa locală a început în 2005, acelaşi an când Martin Zmelik, care la vremea aceea avea 31 de ani, decidea să accepte responsabilitatea de a coordona businessul internaţional al CEZ, cea mai mare companie de servicii energetice din Europa Centrală şi de Est. Şi-a început cariera în cadrul grupului ca manager al portofoliului internaţional al

    CEZ, astfel că la momentul achiziţiei din România era responsabil de punerea bazelor companiei şi de administraea a 15 pieţe şi

    50 de companii ale grupului în regiune, potrivit informaţiilor anterioare oferite Business Magazin. Înainte de a veni la CEZ, Zmelik a lucrat în domeniul financiar, IT şi management de proiect la Komercni Banka şi la Ceska Pojistovna (Komercni Banka este membră a Société Générale, iar Ceska Pojistovna este una dintre cele mai mari companii de asigurări din Republica Cehă). A început „cu mânecile suflecate, cu Exceluri şi numere”. Una dintre companiile în care a lucrat anterior a trecut printr-un proces de privatizare când se afla în prag de faliment. După doi ani, compania a fost salvată şi privatizată cu succes; „la vremea aceea, să ai un astfel de proiect reprezenta foarte multă adrenalină, presupunea multă muncă”. Tot de aici a pornit şi curiozitatea sa legată de activităţile internaţionale: „Am fost preluaţi de companii internaţionale, am avut o oportunitate unică prin care să înţeleg ce activităţi generează valoare şi apoi m-am alăturat unei alte industrii”.

    În România a venit în 2010, iar parte din mandatul lui Zmelik s-a suprapus peste perioada în care CEZ a luat decizia să investească 1,1 miliarde de euro în cel mai mare proiect eolian din România şi din Europa. Comunele Fântânele şi Cogealac din Constanţa aveau să ţină titlurile ziarelor din întreaga Europa; în perioada 2009-2013, proiectele eoliene au atras mai bine de 4,5 miliarde de euro în România, fiind de departe cel mai important business care a prins avânt, la propriu şi la figurat, în anii crizei. CEZ a finalizat această investiţie în 2012, dar parcul a apucat să funcţioneze doar un an, iar povestea eoliană de succes a durat puţin pentru că, la presiunea industriei, guvernul s-a văzut forţat să reducă schema de sprijin pentru a proteja locurile de muncă. Din vara anului 2013, investiţiile au îngheţat, iar de la număratul banilor făcuţi din bătaia vântului investitorii au început să contabilizeze pierderile. În 2014, de pildă, CEZ a înregistrat o pierdere de 871,6 milioane de lei din operaţiunile locale, aproape 744 de milioane de lei venind doar din reevaluarea proiectului eolian. Deşi este discret în ceea ce priveşte rezultatele recente obţinute de grupul ceh în România, spune că 2016 „a fost unul dintre cei mai buni ai companiei în România”.

    Odată cu retragerea din marile proiecte, CEZ s-a concentrat pe activitatea de bază, pe distribuţia de energie şi pe recalibrarea costurilor. Din punct de vedere operaţional, CEZ alimentează cu energie regiunea Olteniei, respectiv 1,4 milioane de consumatori, împărţiţi în şapte judeţe. Pe segmentul distribuţiei de energie electrică, compania are o cotă de piaţă de 15-17%, iar în ceea ce priveşte vânzarea de energie, cota de piaţă este de 7-8%.

    oua ediţie.

  • Transformarea incredibilă a acestui bărbat care trăia de 25 de ani pe străzi

    Jose Antonio a ajuns pe stradă în urma unei depresii şi a rămas acolo pentru 25 de ani. Bărbatul de 55 de ani şi-a trăit jumătate din viaţă într-o sărăcie lucie, parcând maşini pentru a strânge câţiva bănuţi, dar, într-o zi, un om cu suflet a hotărât să îi facă un dar, o schimbare de look.

    Jose a venit la salonul din Palma de Mallorca cu părul, lung, alb şi barba încâlcită, dar a ieşit o cu totul altă persoană.

     

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Transformarea incredibilă a acestui bărbat care trăia de 25 de ani pe străzi

    Jose Antonio a ajuns pe stradă în urma unei depresii şi a rămas acolo pentru 25 de ani. Bărbatul de 55 de ani şi-a trăit jumătate din viaţă într-o sărăcie lucie, parcând maşini pentru a strânge câţiva bănuţi, dar, într-o zi, un om cu suflet a hotărât să îi facă un dar, o schimbare de look.

    Jose a venit la salonul din Palma de Mallorca cu părul, lung, alb şi barba încâlcită, dar a ieşit o cu totul altă persoană.

     

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Ministerul Transporturilor declanşează exproprierile pentru Magistrala 6 Metrou 1 Mai – Otopeni

    Ministerul Transporturilor a lansat în consultare publică un proiect de hotărâre de guvern privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată care constituie coridorul legătura reţelei de metrou cu Aeroportul Internaţional Henri Coandă – Otopeni.

    „Conform soluţiei tehnice adoptate în Studiul de Fezabilitate revizuit, suprafaţa totală afectată de coridorul de expropriere/transfer este de 225.903 mp, din care domeniul public al statului este de 185.190 mp şi proprietăţi private – 40.713 mp”, se arată în documentul citat.

    În urma revizuirii Studiului de Fezabilitate au fost identificate 43 de imobile proprietate privată deţinute de persoane fizice şi juridice, precum şi de statul român în domeniul privat, însumând o suprafaţă de 40.713 mp.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine sunt miliardarii hotărâţi să-l împiedice pe Trump să distrugă lumea

    Senatorul de Vermont Bernie Sanders, adversarul democrat al lui Hillary Clinton, şi-a bazat întreaga campanie pe lupta pe viaţă şi pe moarte a omului simplu cu cei 1%, elita bogată  a planetei. Aşa a făcut şi Donald Trump, care a promis ca va „asana mlaştina” şi va înfrânge diabolicele „puteri financiare globale”. Salvele lor combinate au avut un rol esenţial în a-i transforma pe cei 1% dintr-un fenomen social sclipitor surprins de coperţile strălucitoare ale revistelor într-o filă dintr-o campanie bazată pe furie care arăta că ceva este în neregulă cu America.

    Strategia, promisiunea că va reda demnitatea americanului adevărat, a funcţionat mai ales pentru Trump. Nici chiar el nu credea că atât de mulţi americani îşi vor lăsa deoparte principiile şi valorile pentru a-l aduce la Casa Albă. Doll crede că victoria lui Trump putea fi considerată recunoaşterea unui război împotriva clubului său şi a membrilor săi – internaţionalişti care ignoră frontierele şi naţionalităţile şi care văd doar afaceri de făcut oriunde s-ar afla. Atunci când Trump vorbea contra „globalizării radicale şi a excluderii oamenilor muncii de la vot”, el îi ataca pe cei 1%. „Ai putea spune că aceste persoane sunt de vină pentru globalizare – ei sunt cei 1%”, spune Doll.

    Doll şi-a numit clubul Syneidesis, care în greaca veche înseamnă conştiinţă; l-a înfiinţat în urmă cu patru ani. Pentru început, se pune întrebarea dacă acuzaţiile lui Trump sunt legitime. Este globalizarea cu adevărat de vină pentru relele invocate de preşedinte în timpul alegerilor? Doll crede că nu. Sistemul economic este, desigur, imperfect. Alegerile au dramatizat ceea ce a fost ascuns, adică faptul că un număr mare de americani nu au acces la fructele comerţului liber şi ale frontierelor deschise. Însă Doll încă vede ceva principial în libera circulaţie a produselor, a ideilor şi a capitalului, cu recompensele mergând la acţionari şi la proprietarii companiilor. Membrii clubului său nu sunt, aşa cum pare să  sugereze Trump, nişte depravaţi moral pentru că luptă, spre exemplu, pentru combaterea schimbărilor climatice.

    Schimbările din politică l-au făcut pe Doll să ia o decizie personală: până acum, Syneidesis a fost doar terenul de joacă al bogaţilor. Dar dacă ar identifica clubul cu ceva mai mult – cu un instrument pentru oprirea destrămării ţesăturii economice şi politice  globale? Syneidesis poate fi un club al „investitorilor responsabili”, a explicat Doll, clubul unor miliardari care nu doar caută compania altor miliardari şi să facă şi mai mulţi bani – aşa cum oaspeţii săi fac în prezent, ci care încearcă să salveze construcţia acum defăimată cunoscută doar prin numele sale abstracte cum ar fi globalizarea şi „ordinea mondială liberală”. „Putem fi un grup de investitori care promovează răspândirea acestui tip bun de capitalism şi globalizare.”

    Că  Syneidesis este un club exclusivist o arată condiţiile de acceptare – 1 miliard de dolari sau mai mult în active, inclusiv 100 de milioane de dolari în bani lichizi. Aceasta este principala atracţie. Pentru astfel de oameni, o frăţie între indivizi de acelaşi fel este un elixir esenţial. Altă atracţie „este promisiunea unei expuneri la oferte de afaceri disponibile nicăieri altundeva, oportunităţi exclusive cu o şansă mai mare decât media de a deveni mine de aur.“

    Cu toate acestea, regulile Doll sunt flexibile. De exemplu, membrii ai clubului sunt Carl Page, un simbol al Silicon Valley cu un simţ ciudat al umorului; cu toate că el a câştigat zeci de milioane de dolari prin crearea şi vânzarea de companii de tehnologie în anii 1990, averea lui Page este mai mică de un miliard de dolari. Însă are avantajul de a fi fratele mai mare al Larry Page, cofondatorul Google.

    Apoi mai este Peter Littlewood, directorul laboratorului federal de cercetare Argonne din Chicago. Nici Littlewood, de origine din Marea Britanie, nu este miliardar şi nici nu deţine atât de mult cash. Însă el este un membru nepreţuit al Syneidesis, vorbind cu farmecul uşor, lustruit al unui diplomat, cu autoritatea sa liniştită a unui fost director al legendarului laborator britanic Cavendish şi, înainte de aceasta, al departamentului de fizică teoretică de la Bell Labs. Şi, cel mai important, Littlewood este legătura Syneidesis cu cele mai valoroase investiţii ale clubului – invenţiile de la Argonne, progrese fundamentale în nanotehnologie, informaţie, baterii avansate şi altele.

    Doll nu este singurul care s-a gândit că averile miliardarilor ar putea fi mobilizate pentru a crea un sanctuar al globalizării – pentru salvarea aceluiaşi ecosistem care a hrănit cele mai mari averi din istorie. Printre cei care au luat-o pe o pistă similară este miliardarul Bill Gates.

    Însă şansele sunt împotriva lor, în parte pentru că ei par să meargă nu doar împotriva lui Trump şi a arhitecţilor Brexitului, ci şi a unei forţe fundamentale, mai puternice – ciclul istoric.

    Trebuie să „ne luăm înapoi ţara” de la „elite”. „Nu vom mai preda niciodată această ţară, sau pe oamenii ei, falsului cântec al globalizării”, spunea Trump în aprilie. Oamenii de rând nu sunt  lăsaţi să ridice capul sus de superbogaţi, de regii universului, oameni cu influenţă poltiică uriaşă care lucrează pentru bănci, sau la Washington. Sanders trimitea mesaje similare – doar gălăgie multă, credeau observatorii, având în vedere că actualul context, cu salarii stagnante şi o divizare puternică pe clase sociale, este prezent de zeci de ani.

    Apoi brusc, lumea, din Brazilia până în Filipine, din Marea Britanie până în Turcia şi Polonia, a început să înlăture experienţa politică mainstream şi să aleagă personaje neconvenţionale, diverse tipuri de extremişti şi personalităţi caustice. Milenialiştii din lumea democrată au început să vorbească despre deschidere spre dictatura militară. Unii spun că lumea s-a întors în timp, în anii 1930, sau în 1910, sau chiar mai devreme.

    Deci povestea anului 2016 este una dintre buclele unui ciclu, cred mulţi observatori. Dar care ciclu? A stabili exact ce fel de ciclu evoluează acum este esenţial pentru ca oameni ca Doll să-şi dea seama cu ce se luptă.

    Dacă ceea ce este pe sfârşit este puterea globală supremă a Americii, atunci ce se observă este finalul erei postsovietice, ceea ce însemnă un ciclu care a durat din 1991 până acum. Aceasta însemnă că lumea intră într-o perioadă definită prin putere globală dispersată. Dar dacă acesta este sfârşitul ordinii mondiale liberale, înseamnă că se apropie de sfârşit o eră care a început după cel de-al doilea război mondial, un ciclu de 70 de ani şi dezintegrarea actualului sistem global.

  • Câţi bani a reuşit să economisească o tânără care a renunţat la toate lucrurile inutile pe care-şi cheltuia salariul

    McGagh a lucrat timp de 10 ani ca jurnalistă de finanţe personale, însă rareori acroda atenţie propriilor sale cheltuieli, a declarat ea. Până la un moment dat, când s-a hotărât să strângă cureaua şi să aplice în propria sa viaţă sfaturile date cititorilor. „Deşi nu aveam datorii, contul meu bancar era plin de cheltuieli pe lucruri ce nu îmi erau necesare. La un simplu calcul am fost uimită să descopăr câţi bani aruncam pe lucruri nefolositoare, cum ar fi aproape 400 de lire sterline pe cafea”, declara aceasta.

    „Suna extrem dar mi-am planificat bugetul de la zero. Un an de economii era singura cale de a-mi controla complet relaţia cu propriile finanţe”, mai spune McGagh. Aşadar, singurele sale cheltuieli au fost creditul ipotecar, utilităţile, asigurarea de viaţă, donaţiile de caritate, internetul şi facturile la telefon, care însumau, în total, circa 1.800 de lire sterline pe lună. De asemenea, nu a făcut rabat de la produsele de îngrijire personală – pastă de dinţi, deodorant, săpun şi şampon. Pentru mâncare a stabilit împreună cu soţul său un buget de 35 de lire pe săptămână, iar pentru transport a avut zero cheltuieli, singurul mijloc de transport folosit fiind bicicleta.

    McGach a început anul de economisiri pe 26 noiembrie 2015, iar anul trecut, pe aceeaşi dată şi-a făcut bilanţul. Rezultatul? 23.000 de lire sterline bani economisiţi. „După acest an mi-am dat seama că trebuie să pun preţ mai mare pe securitatea financiară – nu vreau să mai fiu nevoită să lucrez contra timp pentru următorii 20 de ani doar pentru a-mi plăti împrumutul la casă şi pentru a acumula lucruri materiale”, spune ea. De altfel, femeia a hotărât că va folosi banii strânşi pentru a-şi plăti o bună parte din creditul ipotecar. „Mi-am dat seama şi de faptul că nu am nevoie de obiecte pentru a fi fericită”, a mai declarat McGach. 

  • Câţi bani a reuşit să economisească o tânără care a renunţat la toate lucrurile inutile pe care-şi cheltuia salariul

    McGagh a lucrat timp de 10 ani ca jurnalistă de finanţe personale, însă rareori acroda atenţie propriilor sale cheltuieli, a declarat ea. Până la un moment dat, când s-a hotărât să strângă cureaua şi să aplice în propria sa viaţă sfaturile date cititorilor. „Deşi nu aveam datorii, contul meu bancar era plin de cheltuieli pe lucruri ce nu îmi erau necesare. La un simplu calcul am fost uimită să descopăr câţi bani aruncam pe lucruri nefolositoare, cum ar fi aproape 400 de lire sterline pe cafea”, declara aceasta.

    „Suna extrem dar mi-am planificat bugetul de la zero. Un an de economii era singura cale de a-mi controla complet relaţia cu propriile finanţe”, mai spune McGagh. Aşadar, singurele sale cheltuieli au fost creditul ipotecar, utilităţile, asigurarea de viaţă, donaţiile de caritate, internetul şi facturile la telefon, care însumau, în total, circa 1.800 de lire sterline pe lună. De asemenea, nu a făcut rabat de la produsele de îngrijire personală – pastă de dinţi, deodorant, săpun şi şampon. Pentru mâncare a stabilit împreună cu soţul său un buget de 35 de lire pe săptămână, iar pentru transport a avut zero cheltuieli, singurul mijloc de transport folosit fiind bicicleta.

    McGach a început anul de economisiri pe 26 noiembrie 2015, iar anul trecut, pe aceeaşi dată şi-a făcut bilanţul. Rezultatul? 23.000 de lire sterline bani economisiţi. „După acest an mi-am dat seama că trebuie să pun preţ mai mare pe securitatea financiară – nu vreau să mai fiu nevoită să lucrez contra timp pentru următorii 20 de ani doar pentru a-mi plăti împrumutul la casă şi pentru a acumula lucruri materiale”, spune ea. De altfel, femeia a hotărât că va folosi banii strânşi pentru a-şi plăti o bună parte din creditul ipotecar. „Mi-am dat seama şi de faptul că nu am nevoie de obiecte pentru a fi fericită”, a mai declarat McGach. 

  • Vrei să-ţi cumperi Prima Maşină? Cu câţi bani te ajută statul?

    Prin acest program se încurajează achiziţia de autovehicule situate în palierele joase de preţ sau maşinile puţin poluante cu litraj mic şi consum redus de combustibil. De asemenea, se doreşte continuarea mecanismului care să conducă la diversificarea paletei de produse de credite auto la costuri mai mici decât cele practicate la momentul actual.

    IATĂ AICI CE AJUTOR PRIMEŞTI DE LA STAT ÎN PROGRAMUL PRIMA MAŞINĂ

  • Bărbatul care pune la dispoziţia lumii întregi milioane de joburi

    Compania şi website-ul Freelancer se bazează pe un concept simplu – îi conectează pe oamenii care au nevoied de angajaţi care să muncească în regim de freelancing pentru anumite activităţi cu cei care pot să face aceste activităţi contra unei sume de bani.

    Businessul a fost fondat în urmă cu opt ani în Sydeny; astăzi websiteul are mai mult de 22,5 milioane de utilizatori în toată lumea. În rândul joburilor găsite pe această platformă se află orice – de la ajutor pentru construirea unei aplicaţii mobile, până la scrierea raportului pentru o companie, designul unui tatuaj, etc.

    Chiar şi  NASA foloseşte website-ul din 2015, permiţând oaemnilor să liciteze pentru a-i ajuta să construiască obiecte de desing pentru Agenţia Spaţială Internaţională – printre acestea s-a aflat şi un braţ electronic.

    Ideea lansării businessului i-a venit după ce a încercat să o ajută pe mama sa. După ce a lucrat ca angajat într-o companie unde nu şi-a găsit locul, el a hotărât să pună bazele unui site pentru mama sa, care lucra  vânzător de obiecte de artă în regim wholesale.

    Voia să includă o listă cu magazinele cărora ea le asigura furnizarea, gândindu-se că astfel ar putea să îi încurajeze şi pe alţii să fie inclusi. Primul tabel Excel avea 1.000 de rânduri. Confruntându-se cu acest lucru, a decis să angajeze pe altcineva care să introducă datele respective – chiar dacă oferea iniţial 2.000 de dolari, nimeni nu voia să preia această responsabilitate. ”M-am uitat în jur, am întrebat câţiva oameni – toţi răspundeau că activitatea este prea plictisitoare”. Le răspundeam ”Ştiu că este plictisitor, tocmai de aceea vreau să o faci tu!”


    După patru luni, Barrie a început să caute online şi a dat astfel peste un site suedez, Getafreelancer. ”Era cel mai urât site pe care l-am văzut vreodată. În cele din urmă am reuşit să-mi dau seama cum să postez informaţiile referitoare la job.”
    Astfel, a angajat o echipă din India care a făcut munca în trei zile pentru 100 de dolari. ”Mi s-a părut incredibil, exista o armată de oameni disponibili să facă astfel de activităţi, majoritatea din pieţele emergente. M-am uitat la toate proiectele de pe website. Era ca un ebay pentru locuri de muncă. Mi s-a părut incredibil.”

    Barrie a fost atât de impresionat de concept, încât a hotărât să pună bazele propriului astfel de proiect.
    A reuşit să finanţeze businessul prin intermediul unui prieten care îşi vânduse propria firmă; în cele din urmă a reuşit să cumpere şi businessul suedez; din 2007, de când i-a venit ideea, Freelancer a cumpăratalte 18 site-uri rivale.