Business Magazin grupează cele mai importante greşeli pe care le fac antreprenorii în afaceri, cu prilejul campaniei de susţinere a antreprenoriatului, demarată la aniversarea a zece ani de existenţă a revistei.

Business Magazin grupează cele mai importante greşeli pe care le fac antreprenorii în afaceri, cu prilejul campaniei de susţinere a antreprenoriatului, demarată la aniversarea a zece ani de existenţă a revistei.

Cum abordarea nu mi-a permis să mă implic prea mult în articol, am zis că e mai bine să scriu şi eu câteva observaţii adunate în cei aproape 20 de ani de jurnalism economic. Este un gest mai degrabă amical, prins în context, determinat şi de o mică dispută pe care am surprins-o, săptămâna trecută, în Ziarul Financiar. Vine la ZF Live o doamnă psiholog, care vorbeşte de starea de sănătate mintală din mediul de afaceri. A doua zi cineva scrie un text destul de supărat, iscat de titlul „Ca să fii CEO trebuie să ai profil de psihopat„ al articolului generat de discuţia din emisiune. „Psihologi obsedaţi de manageri psihopaţi„ s-a chemat comentariul şi m-am gândit cât de mult greşim că nu ştim sau nu avem răbdare să ascultăm pur şi simplu – doamna în cauză nu a pronunţat fraza respectivă şi nu s-a dovedit nicio secundă obsedată de cineva sau ceva.
Aşa că zic, oricui este interesat să asculte, ca să nu mai greşească: învăţaţi să ascultaţi. Văd, de multe ori, la întâlniri sau evenimente, oameni care se risipesc pe prea multe planuri – al telefonului personal, al vecinilor, al genţii personale, abia pe urmă al evenimentului în sine – şi nu participă la niciunul. O să vă dezamăgesc, dar nu suntem multitasking, oricât ne-ar plăcea asta; lucrăm mai degrabă secvenţial, ca un calculator din anii ‘80, cu benzi magnetice, chiar dacă pare că putem purta o conversaţie, conduce maşina şi schimba mesaje pe mobil în acelaşi timp.
Comunicaţi! Fiţi deschişi şi nu vă baricadaţi în spatele unor ziduri PR-istice, chiar dacă întrebările jurnaliştilor par a trece bariere. Cineva care îşi împărtăşeşte experienţele nu se expune, nu devine vulnerabil, ci se transformă într-un dascăl, într-un prieten, într-un sfătuitor. Spiritul antreprenorial nu se învaţă în şcoală, iar publicaţiile sunt din ce în ce mai puţine, şi putem creşte, putem găsi seminţe şi sol fertil doar în noi înşine, deschişi, chiar cu riscul de a intra în gura lumii. Sau a haterilor.
Este o greşeală să confundăm încrederea în sine, grefată pe un soi de aroganţă şi o doză de narcisism, cu competenţa şi cu leadershipul. În context, zic că e bine să vă păstraţi, să ne păstrăm cu toţii, un vis de împlinit, un loc de văzut, un pariu de câştigat, un zâmbet de oferit, o operă de terminat.
O operă de terminat a avut şi pictorul de săptămâna aceasta, care se numeşte Pavel Korin şi este rus. A trăit în perioada lui Stalin şi după, dar a pictat cu precădere teme religioase. Iar opera sa de căpătâi este tabloul neterminat pe care îl vedeţi, „Requiem pentru Rusia„, rebotezat mai apoi, din raţiuni de cenzură. Korin a lucrat la tablou mai bine de patru decenii. A produs zeci de schiţe, a comandat o pânză uriaşă şi a tot lucrat la pregătirea acesteia, preluând tehnici ale pictorilor de icoane sau ale vechilor maeştri. În cele din urmă, Korin nu a trasat nici măcar o pensulă de vopsea pe pânza cea mare, 42 de ani s-au dovedit prea puţini pentru capodopera pe care o avea în minte. Aţi citit în ultima perioadă ceva mai nebunesc şi mai frumos decât asta?

20 de oameni de afaceri, experţi şi consultanţi vorbesc despre cele mai comune greşeli de management pe care le fac antreprenorii. Care ar trebui să fie principala grijă? Cât de importantă este relaţia cu fiscul? Dar parteneriatul cu angajaţii sau strategia de marketing şi vânzări?
Mircea Scărlătescu sintetizează cumva portretul aspiraţional al antreprenorului român – lucrează în IT, în online sau în comerţ, iar afacerile sunt nişate. Mircea Scărlătescu, manager partener la compania de dezvoltare web FYB şi fondator al florăriei online 123Flori.ro, a acumulat o experienţă de peste zece ani, aşa că poate ocupa liniştit postura unui sfătuitor. Ne-am întâlnit la biroul său dintr-un parc industrial, un spaţiu intim, contrastând cu rigoarea zidurilor fostei întreprinderi socialiste. Înainte de orice, l-am întrebat de ce crede că nu se simt confortabil românii, fie ei şi antreprenori, atunci când vorbesc despre propriile greşeli. Asta pentru că am avut o rată destul de ridicată de refuzuri, de la simpla ignorare a mesajului în care solicitam povestea celor mai importante cinci greşeli făcute în carieră până la răspunsuri PR-istico/încurcate, cum că una sau alta.
„Suntem educaţi să nu ne recunoaştem greşelile”, spune Mircea Scărlătescu: „La şcoală eşti pus la colţ, în loc să se încerce transformarea exemplului negativ în ceva pozitiv. Asta începe de la primele clase şi se termină la facultate. Asumarea unei greşeli nu este învăţată sub nicio formă, este chiar cumva împiedicată, iar pe de altă parte ideea de a pune pe cineva care conştientizează o greşeală să-i înveţe pe ceilalţi să nu o repete este un concept străin culturii noastre. Trebuie să învăţăm să trecem de la o greşeală la alta, să nu le repetăm şi să învăţăm din asta, este un proces evolutiv care lipseşte, pentru că nu avem o cultură antreprenorială definită şi o şcoală care te învaţă să fii angajat şi nu întreprinzător”.
Spre deosebire de americani, care sunt mult mai antreprenoriali, noi nu vedem în încercare (şi implicit în probabilitatea de a eşua) şansa de a învăţa, ci stigmatul potenţial al celui care nu a reuşit, spune Cristian Bişa, fondatorul platformei de consultanţă manageranticriză.ro „Nu trebuie să neglijăm faptul că suntem un popor în care indivizilor le pasă destul de mult de ce zic ceilalţi, prieteni sau duşmani, despre ei sau cum sunt priviţi. Chiar dacă nu le e uşor să recunoască, multor români la place să fie invidiaţi şi urăsc să fie ironizaţi sau să se discrediteze prin acţiunile lor. Spus simplu – apare frica de a încerca: pierderea potenţială de imagine sau avuţie are un impact mai mare decât câştigul similar de imagine şi bani”, spune Bişa.

SĂ LE NUMĂRĂM
A făcut greşeli Mircea Scărlătescu? „Am greşit iniţial cheltuind foarte mulţi bani pe produse tehnice pe care nu am ştiut să le vindem. Făceam produse foarte frumoase, situri de vânzări de exemplu, pentru care nu aveam promovare. Se spune că orice business este, şi confirm asta, 75% marketing, 10% vânzări şi ce mai rămâne parte tehnică. O altă greşeală pe care am făcut-o şi o întâlnesc foarte des este faptul că un antreprenor se consideră bun la toate şi încearcă să facă el totul, să nu delege nimic. Iniţial, dacă nu ai resurse, nu prea ai de ales, dar imediat ce îţi permiţi trebuie să îi laşi pe cei ce ştiu mai bine să facă. Nouă ne-a luat destul timp să înţelegem că nu suntem chiar buni pe partea de optimizare SEO şi până nu am adus pe cineva care chiar se pricepea făceam greşeli copilăreşti, dar care ne-au costat şi bani şi timp.”
Greşelile făcute de antreprenori pe care le-a întâlnit ţin, cel mai des, de lipsa disponibilităţii de a asculta experienţele altora. Este o problemă importantă, pentru că mulţi antreprenori au o idee, dar nu ştiu să asculte, să fure din experienţa celorlalţi. „95% din idei sunt proaste şi le-a mai făcut cineva, dar există spaima că ideea poate fi furată dacă o spui. Este cea mai mare prostie pe care o poţi face: de la un om cu experienţă poţi să afli lucruri pe care altfel nu le afli. Respectivul, dacă are ideea ta, oricum o poate implementa mai repede, dar, dacă îi place, s-ar putea să te ajute. Sau să ţi-o desfiinţeze, şi te salvează de timp şi bani cheltuiţi aiurea.”
DUPĂ UN AN DE STAGIATURĂ ÎN SISTEMUL MEDICAL, AM DECIS SĂ INTRU ÎN FARMA. FOARTE MULŢI MEDICI FĂCEAU ATUNCI ASTA. ERA UN MOMENT FOARTE BUN PENTRU CĂ SE DUBLA PIAŢA ANUAL.„ Aşa începe povestea medicului Istvan Komporaly, absolvent de medicină la Târgu-Mureş în 1997. Spune că a văzut industria farma ca pe o aventură şi, deloc de neglijat, „ca pe ceva care aducea bani„, dat fiind că după şase ani de studii câştiga lunar 30 de dolari.
„Era imposibil să trăieşti la acea vreme din 60 de dolari, pentru că şi soţia era tot medic. Un job în farma îţi asigura o maşină şi un salariu mai bun, aşa că am zis să încerc.„ Compania Berlin-Chemie, ajunsă ulterior lider pe piaţa de antidiabetice orale, intra la acea vreme pe piaţa locală şi, după şase ani în care a colindat la început oraşele din Harghita, Covasna şi Braşov şi apoi pe cele din întreg Ardealul, a fost promovat ca director naţional de vânzări.
ACOLO AM ÎNVĂŢAT MESERIE. TIMP DE NOUĂ ANI AM LUCRAT ÎN ACEEAŞI FIRMĂ ŞI A FOST O ŞCOALĂ FOARTE BUNĂ DE VÂNZĂRI.„ După trei ani ca director naţional de vânzări în care a lansat produse precum Fastum Gel sau Lioton Gel, a considerat firesc ca pasul următor să fie cel de director general al companiei, mai ales că postul de CEO era liber de mai bine de un an. „Mi s-a promis informal că e o poziţie pe care să o ocup, dar nu s-a întâmplat aşa pentru că au numit un country manager de la o companie concurentă. În 2006 aveam 34 de ani şi eram totuşi tânăr. Să pui pe cineva prea energic şi foarte tânăr peste mai bine de o sută de oameni ar fi fost lose-lose„, spune acum Komporaly.
A fost momentul când a primit o ofertă de la Ozone, divizia de retail de generice a grupului A&D Pharma, vândută ulterior Labormed, şi a decis să accepte poziţia de senior project manager pentru Europa de Sud-Est timp de aproape un an.
ERA MOMENTUL CÂND COMPANIA SE PREGĂTEA PENTRU LISTAREA PE BURSA DE LA LONDRA, IAR OZONE RĂMĂSESE RĂŢUŞCA CEA URÂTĂ ŞI NU SE MAI FĂCEAU INVESTIŢII„, REMEMOREAZĂ KOMPORALY. A acceptat atunci să facă un prim pas spre un soi de antreprenoriat, încercând să aducă în România operaţiunile companiei Beres, cel mai mare producător de medicamente fără prescripţie din Ungaria. Faptul că strategia pentru promovarea OTC-urilor în media era concepută la Budapesta şi nu la Bucureşti i-a încurcat planurile şi, în urma unor divergenţe cu managementul central, deşi vânzările crescuseră, a decis să înceapă un business pe cont propriu – „ei voiau un key account manager şi nu un country manager şi mie nu mi-a plăcut doar să execut ordine de la împărăţie„.
„Pe mine nu mă motivează să fiu executantul cuiva. Dacă partea de construcţie şi de strategie e la mine, atunci am control. La o multinaţională nu există aşa ceva în poziţia de CEO şi nu îmi place să îmi asum acest rol care poate fi uneori inuman.„
“Ziua Internaţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului este, pentru noi toţi, un prilej de a reflecta la semnificaţia pe care o au gesturile şi atitudinile noastre în faţa istoriei. Această zi ne oferă posibilitatea de a ne gândi la greşelile pe care le-am comis împotriva semenilor noştri”, se arată în mesajul transmis de şeful statului.
Potrivit preşedintelui Traian Băsescu, “condamnarea Holocaustului, alături de condamnarea regimurilor totalitate şi a tuturor crimelor săvârşite împotriva umanităţii sunt paşi necesari pe care statul român i-a făcut şi continuă să îi facă din dorinţa de a putea, în deplină libertate şi responsabilitate, să-şi continue evoluţia”.
“Am convingerea că societatea românească este capabilă să ofere un exemplu de bună convieţuire care să cultive demnitatea fiecărui cetăţean, indiferent de minoritatea etnică sau religioasă căreia îi aparţine. Avem o tradiţie care poate să ne ofere premisele reale ale unui dialog constructiv, dincolo de momentele care ne-au dovedit slăbiciunea în faţa extremismului şi a ideologiilor totalitare”, se mai menţionează în mesajul preşedintelui Băsescu.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Iată ce trebuie să eviţi când eşti pus în situaţia de a te descrie:
1. Sunt o persoană inovatoare. Multe companii caută persoane cu idei inovatoare. Dacă eşti una dintre ele, atunci demonstrează acest lucru şi vei avea numai de câştigat. Dar nu te lăuda cu această calitate.
2. Sunt cel mai bun!
Din nou eşti foarte norocos, dar arată că eşti cel mai bun. Angajatorii au nevoie de dovezi clare, nu doar de o descriere pompoasă.
3. Sunt orientat către rezultate!
Foarte bine! Şi care sunt acelea? Mai bine le povesteşti despre rezultatele tale şi îi laşi pe ei să tragă o concluzie.
4. Am o atitudine globală!
Este ideal să priveşti lucrurile în ansamblu, dar cel mai bine e să expui o situaţie în care poţi demonstra că ai această abilitate.
5. Sunt creativ!
Şi care a fost ultima dată în care ai demonstrat acest lucru? Exemplifică şi cu siguranţă o să ai o bilă albă.
6. Sunt unic!
Orice individ este unic în felul lui. Trebuie să eviţi această formulare, pentru că este posibil să pari penibil în faţa interlocutorului.
7. Sunt incredibil de concentrat!
Concentrarea este o calitate, însă atunci când duci la extrem poate să devină un defect. În această eră, atenţia distributivă este de preferat.
8. Sunt o persoană strategică!
Uneori nu este timp pentru a crea şi este bine să apelăm la simţul instinctiv.
9. Sunt un bun lider!
Dacă ai coordonat vreo echipă şi ai rezultate, atunci poţi să le ilustrezi. Un lider adevărat nu spune cât este de bun, ci îi lasă pe alţii să se convingă că este.
E ideal să auzi aceste cuvinte din gura unei alte persoane, însă atunci când ele vin de la tine sunt doar o formă de a te lăuda.
Dialogul din timpul interviului este important pentru angajator deoarece poate acumula informaţii importante despre atitudinea candidatului. Dacă acesta prezintă semne de apatie, interes redus faţă de job sau de companie, va primi feedback negativ. O altă greşeală importantă este şi diferenţa între CV şi ce este prezentat în timpul interviului.
Nervozitatea şi nesiguranţa sunt tipuri de comportamente care trebuie evitate la interviul de angajare. Un alt factor notabil este documentarea despre companie înaintea interviului, detaliu care este neglijat în multe cazuri.
„Candidatul recunoaste că a aplicat şi a venit la jobul respectiv mai degrabă pentru că nu are alte opţiuni în piaţă decât că ar fi potrivit sau şi-ar dori. De asemenea, atitudinea care denotă dezinteres, demotivare şi non-implicare: candidaţii deseori întârzie la interviu, candidaţii de pe poziţiile de entry level de multe ori nu ştiu pentru ce post au venit sau au ţinuta necorespunzătoare şi neglijentă”, identifică Simona Nicolaescu, director de resurse umane al Studio Moderna, ca fiind cele mai mari greşeli ale candidaţilor la interviul de angajare.
Limbajul nonverbal al potenţialului angajat poate să îi scadă şansele de angajare. Cele mai frecvente greşeli sunt când un candidat „butonează telefonul mobil în timp ce recruiter-ul îi explică cerinţele testului de specialitate, au o atitudine de superioritate sau nu îi interesează nici conţinutul postului, pentru că ştiu ei deja totul”, explică Nicoleta Mihaita, Staffing Manager la Rompetrol.
BestJobs.ro este site-ul cu cele mai multe anunţuri de angajare din România. În acest moment, BestJobs.ro găzduieşte peste 2.500.000 de CV-uri în baza de date şi are peste 70.000 de companii client.