BusinessMagazin

Tag: gestionare

  • Şefa fabricii Farmec spune că funcţia de conducere este mult prea râvnită de către angajaţii din România

    “Consider că firescul evoluţiei este cel mai sănătos şi că nu trebuie să ne poziţionăm într-o competiţie permanentă cu bărbaţii. O femeie se implică mai mult emoţional şi, ca să nu aibă probleme, trebuie să stăpânească foarte bine ceea ce face. O funcţie importantă este asumată, după ce se parcurge un traseu profesional corect, cu multă muncă şi doar atunci când se poate demonstra performanţă. Din păcate, funcţia de conducere este mult prea râvnită, dar responsabilităţile ce derivă din ea, mai puţin, iar consecinţele care pot rezulta din acest fapt pot fi extrem de neplăcute“, afirmă Monica Vuşcan.

     „Îmi revine şi sarcina realizării structurii de producţie la termenele stabilite, păstrând aceleaşi standarde, dar şi activitatea de achiziţie a echipamentelor şi utilajelor necesare producţiei şi laboratoarelor din subordine“, spune Monica Vuşcan, care coordonează aproximativ 200 persoane şi lucrează direct cu 20 de colegi şi indirect cu 40. În 2014 cifra de afaceri a Farmec a depăşit 150 milioane lei, iar pentru anul 2015 „ne propunem să urmăm acelaşi trend crescător“.

    A absolvit Facultatea de Tehnologie Chimică din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi studiile de master în studiul şi analiza medicamentului în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie Iuliu Haţieganu din Cluj-Napoca. În plus, are o diplomă de doctorat obţinută la Universitatea de Medicină şi Farmacie Iuliu Hatieganu din Cluj-Napoca, specializarea Ştiinţe Medicale-Farmacie.

    Prima slujbă a fost de inginer chimist la Combinatul Siderurgic Hunedoara (1988-1990), apoi la Fabrica de Hârtie Pehart Petreşti-Alba (1990-1994), iar acum 20 de ani a început cariera sa în cadrul producătorului clujean de cosmetice, unde a urcat pas cu pas până la funcţia de director tehnic producţie, pe care o deţine din 2012.

  • Biroul pentru Schimbări Climatice, o instituţie inutilă în China

    “Sunt cam două-trei tranzacţii pe săptămână”, spune Yang Wang, directorul CBEE.

    În noiembrie 2013, instituţia avea de gestionat doar două-trei tranzacţii pe săptămână, Beijing devenind doar al treilea oraş din China care să adere la piaţa certificatelor de carbon, în cadrul unui proiect lansat în iunie.

    Cu diverse metodologii intraând permanent în vigoare, China se aşteaptă să reglementeze în jur de o gigatonă de dioxid de carbon, mai exact 10% din cantitatea care face statul asiatic cel mai mare poluator al lumii.

    În condiţiile în care preţurile se prăbuşesc în Uniunea Europeană (cea mai mare piaţă de carbon) iar Australia a anunţat recent că nu va mai introduce o taxă pe carbon, activiştii ecologişti privesc China ca un indiciu al faptului că lupta împotriva schimbării globale este departe de a se fi sfârşit.

    Cu toate acestea, însă, la aproape doi ani de la introducerea sistemului pilot, detalii referitoare la piaţa de carbon din China sunt încă extrem de greu de obţinut.

    “Este o gaură neagră”, susţine un expert Financial Times în piaţa de carbon, explicând că stilul obişnuit al autorităţilor din China, de a nu divulga date, produce confuzii şi complică analizele referitoare la încălzirea globală.

     

     

  • IMM din industrie pot lua până la 1,5 mil. euro pentru “înverzire”

    Programul sprijină dezvoltarea produselor şi serviciilor ecologice, eficienţa utilizării materialelor şi reducerea deşeurilor şi crearea de locuri de muncă “verzi”, adică în industrii cu un impact redus asupra mediului. Fondurile sunt disponibile firmelor româneşti din industrie, companiile din transporturi sau agricultură nefiind eligibile. Solicitările pentru finanţare pot fi depuse până la 26 septembrie la operatorul programului, Innovation Norway. Mai multe detalii se găsesc la adresa www.norwaygrants-greeninnovation.no.

    În primul apel al programului s-au depus 85 de propuneri de proiect, din care 15 proiecte au fost aprobate până la 12 iunie 2014, cu o valoare totală de aproape 15 milioane de euro. În primul apel al programului s-au depus 85 de propuneri de proiect, din care 15 proiecte au fost aprobate până la 12 iunie 2014, cu o valoare totală de aproape 15 milioane de euro.

  • Ilie Carabulea cere instanţei să fie lăsat să iasă din judeţul Sibiu, pentru a-şi gestiona afacerile

     Controlul judiciar dispus în cazul lui Carabulea de Curtea de Apel Bucureşti (CAB) îi impune acestuia să nu iasă din judeţul de domiciliu (Sibiu) fără o permisiune prealabilă a instanţei.

    Omul de afaceri vrea extinderea teritoriului pe care să se execute controlul judiciar.

    “Eu am 32 de societăţi comerciale viabile în România, iar unele dintre ele funcţionează de 24 de ani. Aceste societăţi comerciale trebuiesc coordoante, trebuiesc conduse, că altfel ele sunt ca fără stăpân (…) Având în vedere că 24 dintre cele 32 de societăţi comerciale au sediul societăţii în altă zonă decât în judeţul Sibiu, este normal să solicite extinderea teritorialităţi controlului judiciar şi asupra celorlalte judeţe din ţară. În restul de judeţe nu mă interesează, că nu vreau să fac turism”, a explicat Carabulea, la ieşirea de la instanţa supremă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Reţeta nemţească de management de la Porsche Inter Auto România. Ce planuri are austriacul

    Până acum a lucrat în Europa de Vest, cu mentalităţi şi pieţe occidentale, dar nu oriunde, ci în Viena, unde Estul se întâlneşte cu Vestul. Prea mulţi clienţi din Europa de Est nu a avut în dealerul său, dar asta nu înseamnă că nu a intrat în contact cu aceştia. Pentru prima dată din 1998 încoace, când a fost fondată activitatea de retail a Porsche România, transformată ulterior în compania Porsche Inter Auto în 2007, un austriac a preluat conducerea, după promovarea Danei Cortina în funcţia de director al dealerilor grupului VW din Spania în februarie anul acesta.

    Până în 2011 la conducerea Porsche Inter Auto s-au aflat doi directori, la fel ca şi în cazul Porsche România. Unul reprezenta partea austriacă, Dana Cortina, şi celălalt, Alin Tapalagă, partea română, cel din urmă fiind promovat în acel an ca director al importatorului Porsche Columbia.

    Cu o populaţie de 8,5 milioane de locuitori, Austria are o piaţă auto de peste cinci ori mai mare comparativ cu cea locală şi un salariu mediu net de 2.100 de euro, adică tot de cinci ori mai mare. În plus, România a pierdut aproape 80% din vânzările de maşini noi între 2008 şi 2013, iar Austria a câştigat peste 10% între volumul atins atunci şi cel de anul trecut. „Condiţiile sunt diferite, iar piaţa este mai dură decât cea austriacă. Acest lucru este determinat de perioada lungă de scăderi, de după anul 2009. O astfel de scădere creează condiţii diferite pentru dealeri„, a subliniat noul şef al PIA, care coordonează acum cinci centre auto din care patru în Capitală şi unul în Timişoara, în care sunt comercializate mărcile Audi, VW, Skoda, Seat, Porsche, Lamborghini şi Bentley, pentru ultimele trei fiind importator direct.

    „Piaţa românească va creşte în următorii ani. Vânzările de flote vor avea o evoluţie stabilă, cu o creştere uşoară. Dar totul depinde de clienţii privaţi. Dacă aceştia vor cheltui mai mulţi bani şi vor cumpăra maşini noi, atunci piaţa va creşte. Noi investim, pregătim personalul şi lucrăm la calitate. În plus, semnalele economice din acest an sunt pozitive în România, având în vedere creşterea economică din primul trimestru„, a spus Peter Copetti.

    În opinia sa, secretul unei creşteri sănătoase a pieţei auto stă în clienţii obişnuiţi, nu în firme. „Clienţii, populaţia trebuie să-şi dezvolte din nou încrederea de a cheltui bani, de a consuma.„ Clienţii obişnuiţi sunt însă diferiţi în România, iar atingerea pe piaţa locală a unui target normal în Vest, cum ar fi o a doua maşină în familiile cu venituri medii, se loveşte de o altă diferenţă dintre Austria şi România: companiile vestice cresc în fiecare an salariile datorită presiunilor sindicale, în timp ce în România astfel de creşteri se realizează fie mai greu, fie deloc. „În Austria în fiecare an cresc costurile legate de forţa de muncă cu 5%, fără discuţie, fără a avea noi contracte, iar preţurile cresc. Aici există o presiune mai mare asupra preţurilor şi implicit se pot creşte aşa uşor salariile. Şi în plus, aici nu eşti obligat să creşti salariile. În Vest ai în fiecare an discuţii cu sindicatele şi trebuie să creşti salariile„, a spus şeful PIA. În România, singura companie care negociază deschis salariile cu angajaţii prin intermediul sindicatului este Automobile Dacia, constructorul auto de la Mioveni deţinut de Renault, în timp ce în cazul altor companii din auto şi nu numai, cum ar fi Ford, astfel de discuţii sunt confidenţiale, iar creşterile salariale aproape inexistente.

    În ceea ce priveşte planurile sale pentru asigurarea dezvoltării, şeful PIA spune că este nevoie de fidelizarea clienţilor, nu numai atunci când vine vorba de achiziţia unei maşini noi, ci şi când vine vorba de service, acesta din urmă fiind o sursă importantă de venituri. Spre exemplu, anul trecut 25% din veniturile companiei au fost aduse de service-uri, faţă de 17% în 2012.

    Veniturile postvânzare sunt un subiect foarte important pentru vânzătorii de maşini si presupun construirea unei relaţii între client şi dealer. Relaţia lungă cu piaţa din România şi cu clienţii de aici face parte din planurile lui Copetti pentru noul său job.

    Între 2008 şi 2013, Porsche Inter Auto a fost printre puţinii dealeri de pe piaţa locală care nu numai că au depăşit cifra de afaceri a importatorilor de mărci de volum, dar nu au înregistrat în niciun an pierdere. „Înainte de a veni aici, tot ce ştiam legat de Europa de Est şi România erau cifrele oficiale comunicate. Dar când ajungi aici şi vezi realitatea, întelegi prin ce au trecut oamenii din companie în ultimii ani. Membrii boardului pot citi cifrele şi vedea prezentările, dar nu cred că au realizat ce a făcut echipa de aici„, a spus noul director al Porsche Inter Auto. Trecerea de la un business auto dintr-o ţară cu venituri mari într-una est-europeană, cu venituri reduse, nu pare foarte brutală pentru noul CEO.

  • Trei măsuri care ar creşte economia cu 5% de la Marian Dinu, 
DLA Piper Dinu SCA

    1. Creşterea economică poate veni din efectul cumulat al unor investiţii străine mai susţinute decât în anii de criză şi dezvoltarea antreprenoriatului local. În acest sens, este importantă crearea unei economii deschise şi flexibile.

    2. Statul ar trebui să ia toate măsurile pentru a debirocratiza administraţia, a simplifica în continuare fiscalitatea, a face foarte simplu pentru oricine vrea să se apuce de o afacere să navigheze hăţişul administrativ. Un antreprenor are destul de furcă în gestionarea afacerii propriu-zise şi nu are nevoie de piedici administrative suplimentare.

    3. Sistemul de educaţie ar trebui şi el să fie reorientat, pe de o parte prin stimularea învăţământului vocaţional şi pe de altă parte prin încurajarea tinerilor să gândească antreprenorial.
     

  • Piperea şi Asociaţii: Pensiile aviatorilor, inclusiv a lui Adrian Iovan, recâştigate în instanţă

     Potrivit unui comunicat din partea casei de avocatură, în anii 2010 – 2011, succesiv, Guvernul a tăiat pensiile aviatorilor, reducându-le cu o pondere ce a variat între 60 şi 97 la sută.

    Astfel, au fost emise decizii de recalculare a pensiilor a mii de foşti aviatori, în baza Legii nr. 119/2010, care, potrivit casei de avocatură, este “contrară CEDO, deci inaplicabilă”.

    Aceste decizii au fost atacate in instanţă de o alianţă procesuală gestionată de Piperea şi Asociaţii, iar Curtea de Apel Bucureşti a admis irevocabil contestaţia, repunându-i în drepturile lor iniţiale pe pensionarii aviatori.

    Guvernul a emis atunci un nou act normativ – Ordonanţa de Urgenţă nr. 59/2011 – prin care a revizuit pensiile.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea lui John Willard Marriott, fondatorul lanţului hotelier ce îi poartă numele

    Marriott s-a născut în apropierea oraşului american Ogden din Utah. A crescut, alături de încă şapte fraţi, la ferma familiei sale. La 13 ani, Marriott a început să cultive salată pe câţiva acri ai fermei, angrenându-i şi pe fraţii săi în această activitate.

    Recolta i-a adus 2.000 de dolari, pe care Marriott i-a oferit imediat tatălui său. I-a câştigat astfel încrederea, iar el i-a oferit din ce în ce mai multe responsabilităţi în gestionarea fermei. Spre exemplu, când avea doar 14 ani, a fost trimis cu 3.000 de oi într-un vagon spre San Franscico. La 19 ani, a început să fie din ce în ce mai implicat în activităţile bisericii, parte a îndatoririlor date de faptul că provenea dintr-o familie de mormoni. O misiune religioasă în New England, în care a trecut şi prin Washington D.C., i-a dat ideea pe baza căreia avea să îşi construiască afacerea: a văzut un cărucior încărcat cu îngheţată şi sucuri, devorate în câteva minute de trecătorii însetaţi din cauza caniculei.

    A realizat şi că pentru a-şi fonda o afacere similară are nevoie şi de studii, prin urmare şi-a luat diplomele în urma absolvirii Webber College, în 1923, şi, trei ani mai târziu, Universitatea din Utah. În 1927 a câştigat franciza pentru berea A&W Root pentru Washington, Baltimore (Maryland) şi Richmond (Virginia) şi s-a mutat în Washington, unde a deschis, împreună cu partenerul său de afaceri, Hugh Colton, un stand în care vindea berea A&W. Au investit aproximativ 6.000 de dolari în echipamente şi pentru închirierea spaţiului pentru operaţiunile lor. Odată cu apropierea sezonului rece şi cu introducerea mâncării mexicane în meniu, Marriott a transformat standul într-un restaurant de familie care a devenit ulterior popular.

    În 1928 a deschis primul drive-in aflat la estul fluviului Mississippi, iar în 1929 toate afacerile sale s-au reunit sub umbrela Hot Shoppes Inc. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, afacerea a crescut pe seama managementului serviciilor de food din centrele de apărare şi clădirile guvernamentele precum Trezoreria SUA. În 1935 a fost diagnosticat cu cancer malign şi noduli limfatici şi i s-a dat de trăit mai puţin de un an. A supravieţuit însă mai bine de jumătate de secol, perioadă în care lanţul său de restaurante a crescut, iar compania a fost listată la bursă, în 1953.

    Patru ani mai târziu, a extins afacerea în zona hotelurilor prin deschiderea primului hotel Marriott – un motel la vremea respectivă –, Twin Bridges Motor Hotel în Arlington, Virginia. Compania a devenit Marriott Inc. în 1967, iar un an mai târziu în cadrul acesteia au fost integrate şi lanţurile Big Boy şi Roy Rogers. Pe parcursul anilor, compania s-a extins în mai multe domenii, Marriott inventând chiar şi serviciile de catering pe durata zborurilor, segment care continuă să fie şi o parte importantă a afacerilor companiei. A fost un muncitor energic, cunoscut pentru faptul că prefera să îşi gestioneze afacerile în defavoarea odihnei.

    Chiar şi după ce afacerea companiei a crescut suficient de mult încât să includă sute de restaurante şi hoteluri, Marriott verifica personal fiecare întreprindere de cel puţin patru ori pe an. Pe parcursul vieţii, a menţinut chiar şi relaţii de business cu influenţi oameni de afaceri ai perioadei. Unul dintre asociaţii săi a fost George W. Romney, tatăl lui Willard Mitt Romney, candidat la preşedinţia Americii în 2012. Prenumele lui Mitt Romney, Willard, a fost inspirat de omul de afaceri. După moartea sa, în 1985, afacerea a fost preluată de cei doi fii, Bill Marriott Jr. şi Richard Marriott.

  • Ponta: Nu pot contrasemna decorarea unora care au gestionat greşit bani publici şi au opinii fasciste

     Aflat, miercuri, la Giurgiu, unde a avut o întâlnire cu autorităţile locale, premierul Victor Ponta a susţinut că nu a contrasemnat documentele pentru decorarea lui Horia Roman Patapievici pentru că există un raport al Curţii de Conturi care arată nereguli în gestionarea banilor la Institutul Cultural Român în perioada în care acesta a condus ICR.

    Ponta a mai spus că nu poate fi de acord cu decorarea unor oameni care au exprimat poziţii contrare intereselor României.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Noul proprietar: Afacerea Praktiker a fost foarte prost gestionată. Relansăm brandul în septembrie

     “Trei magazine, din Galaţi, Piatra Neamţ şi Focşani, sunt în propietatea noastră, restul de 24 sunt închiriate de la diferite companii. Praktiker are 1.700 de angajaţi permanenţi, la care se adaugă 600 de angajaţi plătiţi tot de companie pentru servicii externalizate, pază, curăţenie etc. Compania nu are nicio datorie la bănci sau la furnizori, totul este plătit la zi. A fost o afacere prost gestionată şi asta mă bucură pentru că pentru orice contract pe care îl aducem acum la masa de negociere obţinem 50% reducere. Dacă făceau totul nu mai aveam ce face noi acum”, a declarat Omer Susli, omul de afaceri turc care a preluat în urmă cu o lună reţeaua de bricolaj Praktiker, la conferinţa “Restructurarea, o măsură de însănătoşire a companiilor”, organizată de Ziarul Financiar.

    Susli spune că Praktiker plătea anual 24 de milioane de euro chirii pentru spaţiile pe care le ocupau cele 24 de magazine. Praktiker are în România o reţea de magazine cu 27 de magazine, a doua ca mărime, cu o suprafaţă de vânzare de 184.300 de metri pătraţi. Cele mai multe magazine au fost deschise între 2005 şi 2008, perioada de boom imobiliar.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro