Tag: fotograf

  • IMAGINI RARE din Coreea de Nord: Cum arată de fapt cea mai închisă ţară din lume – GALERIE FOTO

    Aram Pan a surprins imagini la 360 de grade din toată ţara, panoramele realizate fiind de-a dreptul spectaculoase.

    Fotograful din Singapore a primit permisiunea de a vizita Coreea de Nord de şase ori şi a reuşit să surprindă locuri care nu mai fuseseră văzute.

    GALERIE FOTO

    El a vizitat Muntele Paektu (2.750 de metri), cel mai înalt vârf din ţară, pe care a urcat recent şi liderul nord-coreean Kim Jong-un, plajele din provincia Hamgyong sau capitala Beijing şi a realizat sute de instantanee cu peisajele, dar şi oamenii întâlniţi în călătoriile sale.

    Munca sa poate fi urmărită pe site-ul www.dprk360.com, dar şi pe pagina de Facebook dedicată acestuia.

  • Aceste două fotografii extraordinare arată reacţia unui copil în urma unui atac terorist. “A fost prima dată când am văzut cum zâmbetul inocent al unui copil se poate transforma în groază şi lacrimi”

    Fotograful Bassam Khablieh a fost recent în capitala Siriei, Damasc, pentru a realiza un fotoreportaj despre operaţiunile de salvare ce au loc. Atunci când a ajuns, atmosfera din jurul convoiului era una veselă, iar copiii se adunaseră în jurul lui zâmbind.

    A fost nevoie de o secundă pentru ca toate aceste lucruri să se schimbe, relatează Business Insider. A bombă a aterizat la câţiva zeci de metri de convoi iar scena s-a transformat într-una de groază. Khablieh a realizat două fotografii ale unei fetiţe: prima înainte de bombă, iar cea de-a doua în secundele care au urmat exploziei.

    “A fost prima dată când am văzut cum zâmbetul inocent al unui copil se poate transforma în groază şi lacrimi”, povesteşte fotograful. “Cei mici se uitau la mine veseli, pregătindu-se pentru poze. Apoi i-am văzut alergând disperaţi, încercând să se îndepărteze”.

  • Un român a fost desemnat ”Fotograful Anului” la secţiunea Arhitectură de juriul celei mai mari competiţii de fotografie din lume

    Cosmin Bumbuţ, fotograf profesionist din Bucureşti, a fost selectat dintr-un grup de peste 87.000 de participanţi pentru a participa la categoria ”Professional”, secţiunea Arhitectură, cu seria sa numită “Camera intimă”. Lucrarea artistului român prezintă o serie de imagini copleşitoare realizate în celulele a 35 de închisori din România.

    „Premiul de la Sony World Photography este cel mai important pe care l-am câştigat până acum”, a declarat Bumbuţ. “Din 2008, de când am început această serie, m-am întrebat cum va fi primită şi înţeleasă.”

    Seria de fotografii câştigătoare va fi expusă în cadrul expoziţiei Sony World Photography Awards 2015, din cadrul Somerset House, Londra şi va fi publicată în catalogul Sony World Photography Awards 2015. Fotograful român va primi premiul şi un echipament foto Sony de ultimă generaţie în cadrul galei de deschidere a expoziţiei. 

  • Doi români au ajuns în finala celei mai mari competiţii de fotografie din lume

    Cosmin Bumbuţ a ajuns în finală graţie seriei Camera Intimă, înscrisă la secţiunea Arhitectură în categoria pentru profesionişti, care prezintă mai multe imagini realizate în celulele a 35 de închisori din România. Al doilea finalist român, Daniel Necula, semnează fotografia Wrong Way în categoria Open, o fotografie alb negru îndrăzneaţă, despre o femeie pe o bicicletă, cu un detaliu inedit.

    Fotografiile realizate de cei doi finalişti români vor fi expuse în cadrul expoziţiei 2015 Sony World Photography Awards Exhibition, găzduită de Somerset House din Londra, în perioada  aprilie – 10 mai.

    Ediţia de anul acesta a adunat cel mai mare număr de concurenţi din istoria de opt ani a prestigiosului eveniment. Finaliştii au fost aleşi dintr-un număr record de 173.444 de înscrişi proveniţi din 171 de ţări, o creştere de 24% în comparaţie cu numărul de participanţi de anul trecut.

    Fotografii înscrişi în categoria Open au fost jurizaţi pe baza unei singure fotografii, în timp ce competitorii din categoria destinată profesioniştilor au concurat cu un portofoliu de fotografii.

    Cei 10 câştigători din categoria Open vor fi anunţaţi pe 31 martie, iar cei 13 căştigători din categoria dedicată profesioniştilor vor fi anunţaţi pe 23 aprilie în cadrul unei festivităţi de premiere la Londra. 

    În cadrul aceleiaşi ceremonii, va fi decernat şi premiul L’Iris d’Or pentru Cel mai bun fotograf profesionist al anului, care, pe lângă titlu, va câştiga şi premiul cel mare de 25.000 de dolari.  Alături de el vor fi anunţaţi şi câştigătorii categoriei destinate profesioniştilor, a categoriei pentru tineri şi studenţi, respectiv căştigătorul titlului de Fotograful anului din categoria Open, care va fi răsplătit cu 5.000 de dolari.

  • La doar şase luni de la Olimpiade, Soci a devenit un oraş fantomă – FOTO

    Au trecut doar şase luni de la Jocurile Olimpice de la Sochi, însă Rosa Khutor, una din locaţiile centrale, arată ca un oraş fantomă, scriu cei de la Business Insider. Dovada vine de la fotograful rus Alexander Belenkiy, care a postat mai multe fotografii cu spaţiile abandonate.
     
    Rosa Khutor se află aproape de oraşul Krasnaia Poliana, fiind locul de desfăşurare a evenimentelor de ski şi snowboarding. Fotograful numeşte locul “lipsit de viaţă” şi notează că barurile şi restaurantele operează la doar 5% din capacitatea maximă.
     
     
    Olimpiada de la Soci a costat 51 de miliarde de dolari, iar o mare parte din aceşti bani a mers către construirea satelor olimpice şi a pârtiei de ski. Guvernul rus a mai cheltuit aproape 9 miliarde de dolari pentru un drum care leagă Krasnaia Poliana de localitatea Adler.
  • Pelerinaj în epoca de piatră: locul unde rocile sfidează gravitaţia

    Părea o imagine din desene animate. Când am ajuns acolo, mi-am dat seama că locul seamănă perfect cu peisajul creat în serialul “The Flintstones”. Serialul de animaţie a fost intitulat în limba română “Aventuri din Epoca de Piatră” şi cred că nicio expresie nu ar putea exprima mai bine o aventură în Cappadocia, o regiune aflată în inima Turciei, la circa 800 de kilometri de Istanbul.

    Am aterizat pe aeroportul din Kayseri undeva aproape de miezul nopţii, după o conexiune de doar 30 de minute în Istanbul pe care o consideram din start ratată. Am avut noroc să prindem zborul de legătură, care ne-a dus cu un pas mai aproape de zborul care conta cu adevărat pentru noi, cel cu balonul cu aer cald.La ieşirea din aeroport nimic nu părea diferit de lumea din care plecasem, iar în Cappadocia mă aşteptam să văd o altă lume. Nu a fost însă nevoie decât de o călătorie de circa o oră cu taxi-ul până la hotel pentru o călătorie în timp, chiar în epoca de piatră.

    Hotelul pe care l-am ales era localizat în Goreme, punctul de pornire pentru toate zborurile cu balonul, şi era un hotel de tip peşteră, respectiv sculptat în piatră.

    Până ca Neil Armstrong să păşească pe Lună în 1969, cred că cea mai apropiată imagine pe care oamenii o aveau despre astru era Cappadocia, locul unde rocile de multe ori sfidează gravitaţia şi, mai mult, au forme ce variază de la capete de extratereştri la cămile şi iepuri şi par cu siguranţă nepământene.

    Regiunea merită văzută atât la pas, cât şi din zare, de la zeci, sute sau chiar 1.000 de metri altitudine, de unde Cappadocia pare că ţi se aşterne la picioare. Ca să zbori trebuie să îndeplineşti un adevărat ritual, mai exact trebuie să te trezeşti înainte să se trezească soarele (pe la 4 şi jumătate de dimineaţă), pentru a fi pregătit când microbuzul va veni să te conducă de la hotel la biroul companiei cu care ai ales să zbori. Acolo te aşteaptă un mic dejun frugal, alcătuit în principal din fructe (căpşunile şi pepenele verde sunt nelipsite indiferent de anotimp) şi cafea. Urmează apoi un drum de câteva minute (până la 20-30) cu maşinile de teren până la punctul de unde urmează să se înalţe balonul. Unele companii zboară mereu din acelaşi loc. Pilotul nostru, Mike (singurul pilot britanic din Cappadocia, care are pe lista pasagerilor politicieni, milionari, dar şi capete încoronate precum regele Iordaniei), preferă să asculte indicaţiile pe care vântul i le oferă în fiecare dimineaţă şi, în funcţie de asta, îşi alege locul de start.

    În prima zi când am ajuns la balon, după doar trei ore de somn, Mike ne-a avertizat că vântul e cam supărat şi astfel sunt şanse mici să zburăm. Ne-am încăpăţânat – şi noi, pasagerii, dar şi pilotul – să umflăm balonul, poate între timp îi va trece supărarea vântului. Nu i-a trecut, şi am plecat spre hotel hotărîţi să revenim a doua zi, sau chiar a treia dacă va fi nevoie. Nu toţi pasagerii balonului au fost la fel de norocoşi, unii dintre ei plecând în ziua respectivă către aeroport. Zborul cu balonul ţine de vreme, deci de noroc, iar în Cappadocia circa 300 zile din an sunt norocoase.

    Prima noastră zi a fost una dintre celelalte 65, însă în a doua am reuşit să ne ridicăm de la sol la răsăritul soarelui. Am luat startul în cursa cu înălţimile din altă zonă decât cele mai multe baloane, ba mai mult, ele au avut şi un avans de câteva minute. Când am început să ne înălţăm cerul era deja colorat de câteva zeci de baloane. Nu am încercat să le prindem din urmă pentru că ştiam că în final noi vom rămâne printre ultimii pe cer, deoarece urma să zburăm o oră şi jumătate, cu 30 de minute mai mult decât timpul standard de zbor.

    La început am plutit în voia vântului, la doar câţiva zeci de metri altitudine, admirând de aproape casele cândva locuite, văile, fiecare diferită de celelalte, fie prin paleta de culori ce varia de la alb la roşu, fie prin numărul impresionant de formaţiuni stâncoase care îţi stârneau imaginaţia. La început am încercat să dau o formă fiecărei roci, însă, în final, după multe cămile, iepuri, extratereştri sau adevăraţi monştri, am admirat imaginea de ansamblu. După ce ne-am săturat să mai fim pământeni, Mike şi-a înştiinţat balonul că este timpul să începem lupta cu înălţimile.

    Încă de când ne-am urcat în balon ni s-a spus că acesta este cel mai sigur mijloc de transport, însă, rareori, din cauza vremii este necesară o aterizare forţată. Nu a fost cazul, însă Mike ne-a pregătit pentru orice variantă.

    Există multe locuri în lume unde poţi zbura cu balonul, însă Cappadocia şi Burma sunt cu siguranţă cele mai impresionante ca privelişte. Mike a început să zboare în Marea Britanie, unde îşi aminteşte că participa la curse nebuneşti pe furtună, pentru a vedea cine câştigă lupta: omul sau vremea. Vântul şi ploaia i-au pus câteva piedici, dar el a rămas mereu în cursă.

    După ce s-a format în Marea Britanie a mers de la nord la sud şi de la est la vest şi a văzut aproape toată lumea din balon, chiar şi Antarctica, dar spune că nimic nu se compară cu peisajul din Cappadocia. Afirmă asta după şapte ani în care a zburat deasupra zonei în fiecare dimineaţă (de fapt doar în cele 300 de zile din an când vremea o permite).

    Cu balonul poţi zbura oricând, însă în zorii zilei, când soarele abia îşi arată faţa, este cel mai bun moment pentru că tot atunci vântul este prielnic. Pe timpul verii companiile programează şi un al doilea zbor pentru a face faţă cererii, însă acesta este mai periculos. Chiar şi aşa, balonul cu aer cald rămâne cel mai sigur mijloc de transport.

    După zbor companiile îşi aşteaptă clienţii la aterizare cu şampanie, căpşuni şi tort, doar există motiv de sărbătoare. Balonul aterizează de fiecare dată în alt loc, în funcţie de direcţia în care l-a îndreptat vântul. Pilotul comunică însă în permanenţă cu oamenii de la sol, astfel că la aterizare ei sunt deja acolo cu festinul.

    Odată coborîţi din balon am decis că trebuie să vedem regiunea şi la pas, mai ales că fiecare vale are traseele proprii de trekking. Nu am vrut să ratăm nici oraşele şi satele din zonă pentru că fiecare vine cu ceva diferit. Mustafapaşa îşi poartă încă cu mândrie moştenirea grecească, astfel că uşile şi ferestrele caselor deschise la culoare sunt încă pictate în nuanţe tari de albastru şi verde. Uchisar stă cocoţat pe vârful unui deal, iar deasupra oraşului tronează castelul. Nu vă aşteptaţi la un castel în adevăratul sens al cuvântului, ci la o formaţiune din stâncă, cu multe găuri care ţin loc de ferestre şi de uşi.
    Cei mai curajoşi pot încerca să viziteze şi oraşele subterane – Derinkuyu şi Kaymakli – care se întind pe opt niveluri sub pământ. O coborâre până la circa 50 de metri sub pământ te poate lăsa fără aer (la propriu), însă poate fi şi o dovadă în plus că zona Cappadociei este o altă lume.

    Dovezi găseşti şi în canionul Ihlara, unde apusul soarelui se bate pentru titlul de cel mai frumos din lume cu cel din Santorini sau din junglele africane. Pentru a ajunge aici trebuie să urci pe drumuri şerpuitoare în timp ce în faţă ţi se profilează munţii înzăpeziţi. Odată ajunşi la 1.700 de metri altitudine am mers să vizităm şi biserica roşie (Kizil Kilise), care are în spate o istorie de peste 1.500 de ani. Apoi am luat cina într-un restaurant tradiţional în zonă, construit peste un râu. Canapelele şi mesele din lemn stau suspendate practic deasupra apei care susură la picioare. De altfel, ar fi şi păcat să îţi termini călătoria în Cappadocia altfel decât cu o masă tradiţională, care, indiferent de felurile comandate, va fi bogată şi una dintre cele mai bune pe care le-ai mâncat vreodată.
     

  • Elizabeth a II-a a împlinit 88 de ani. Aniversarea reginei, marcată printr-un portret oficial realizat de David Bailey – FOTO

    Fotografia alb-negru, care o prezintă pe regină zâmbind, a fost realizată în luna martie, informează bbc.co.uk. Regina poartă o pereche de cercei cu perle şi o rochie creată de Angela Kelly, care a fost asistentul personal şi principalul stilist al acesteia începând din anul 2002.

    Renumitul fotograf David Bailey a realizat portrete ale unor celebrităţi precum Mick Jagger, dar şi ale criminalilor Ronnie şi Reggie Kray.

    Regina Elizabeth a II-a s-a născut pe 21 aprilie 1926, însă aniversarea sa oficială este marcată întotdeauna în data de 14 iunie.

    Fotografia, care a fost realizată la palatul Buckingham din Londra, a fost comandată pentru campania guvernamentală “Great”, care are ca scop promovarea comerţului, turismului, investiţiilor şi educaţiei în Marea Britanie.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Londra, recalcitrantă faţă de aplicarea unor sancţiuni economice Moscovei, în criza din Ucraina

     Fotograful, aflat în faţa sediului Guvernului, a făcut o fotografie acestui document pe care îl ţinea în mână un consilier al lui David Cameron.

    “Marea Britanie nu va susţine, pentru moment, sancţiuni comerciale (…) şi nu va închide centrul financiar din Londra pentru ruşi”, se poate citi în acest document publicat de către BBC şi mai multe ziare.

    Numeroase societăţi ruseşti au ales să fie cotate pe Bursa de la Londra, iar numeroşi oligarhi ruşi deţin locuinţe somptuoase în capitala britanică.

    Potrivit presei, documentul respectiv sugerează că Marea Britanie nu va susţine pregătiri militare NATO şi că ONU, ci nu UE, este necesar să se afle în prima linie în încercarea de soluţionare politică a crizei din Ucraina.

    În schimb, “Guvernul ia în considerare o abordare mai prudentă, inclusiv în privinţa restricţionării vizelor”, cu privire la personalităţi ruse, potrivit The Daily Telegraph.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Atacatorul de la Paris, urmărit de poliţie pentru a doua zi consecutiv. Declaraţiile martorilor despre atacurile de luni

     Potrivit unei surse apropiate dosarului, anchetatorii dispuneau, marţi, de “numeroase elemente” şi au primit “sute de apeluri”. Luni, poliţia, în căutare de mărturii, a publicat un număr verde care poate fi apelat de public. “Trebuie în mod evident să verificăm, iar acest lucru ia timp, dar ne permite să avansăm”, a asigurat sursa citată.

    Imaginile cu acest bărbat, difuzate de autorităţi, arată un individ de tip european, în vârstă de 35-45 de ani, care poartă o şapcă şi o geantă în care îşi ascunde puşca de vânătoare.

    Este “un real pericol”, a subliniat ministrul francez de Interne, Manuel Valls. Preşedintele francez François Hollande i-a promis că îi vor fi puse la dispoziţie toate mijloacele pentru “arestarea celui care a încercat să ucidă şi care poate ucide în continuare”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum arată o noapte petrecută într-un buncăr german

    CLICK AICI PENTRU GALERIA FOTO

    Construit în 1970 ca adăpost de urgenţă pentru unitatea militară a oraşului, acum poate oferi o experienţă care se apropie de realitatea de atunci, în care vizitatorilor li se oferă uniforma Armatei Germane a Poporului (Nationale Volksarmee – NVA) şi sunt trataţi ca soldaţi pentru o noapte, potrivit The Atlantic. Un fotograf al Reuters a surprins în fotografiile lui experienţa din buncărul german.