BusinessMagazin

Tag: firme

  • Ce poate învăţa România de la Polonia când vine vorba de dezvoltare regională: Aproape 500 de firme cu capital românesc sunt active în Polonia, cea mai puternică economie din regiune, pe când pe plan local sunt de trei ori mai multe firme poloneze. Cine sunt investitorii?

    În Polonia, cea mai puternică economie din regiune, sunt active aproape 500 de firme româneşti, cele mai multe cu activitate în sectorul de transport, spun reprezentanţii Ambasadei Poloniei la Bucureşti.

    „Există 478 de companii cu capital românesc în Polonia. Principalele domenii de activitate ale acestor firme sunt transportul rutier de mărfuri (99 firme), lucrările de construcţii pentru clădiri rezidenţiale şi nerezidenţiale (30) şi comerţul cu ridicata nespecializat (24)”, precizează oficialii Ambasadei Poloniei la Bucureşti.

    Răspunsurile oferite au venit la solicitarea ZF, care a vrut să vadă cum au evoluat în ultimii ani economiile ţărilor din Occident, dar şi ale celor din regiune. ZF a trimis astfel solicitări unora dintre principalii parteneri comerciali ai României pentru a vedea unde sunt aceste economii astăzi, dar şi ce relaţii comerciale există între aceste state şi România.

    Potrivit Ministerului de Afaceri Externe al României, cele mai importante firme cu capital românesc înregistrate în această ţară sunt UTI Grupa Polska (servicii), Tohani Polska (vin), Global Food Poland (filiala a European Drinks), Zumzi/ Neogen (care a achiziţionat, în prima parte a anului 2015, platforma Gruper.pl – al doilea site de cupoane de reduceri din Polonia, ca număr de clienţi), Credit Gold & GF 2003 SRL – Teilor Poland Limited Liability Company (retailer bijuterii), Demiuma Comimpex – Nissa (producător şi retailer de fashion), Electrogrup PL Limited Liability Company (construcţii civile / producător şi retailer vin românesc), Superbet Zakłady Bukmacherskie Sp. z o.o. (jocuri de noroc).

    La polul opus, în România sunt aproape 1.400 de firme poloneze, de trei ori mai multe decât cele locale în această ţară.

    „Conform statisticii Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, la 31 decembrie 2021, în România erau înregistrate 1.359 de companii poloneze, cu un capital direct investit de 310,9 milioane de euro. Polonia se situează pe locul 19 în rândul investitorilor străini (…)”, conform Ministerul de Afaceri Externe.

    Societăţile comerciale cu capital polonez sunt implicate în industria chimică, alimentară, în sectorul materialelor de construcţii, în producţia de ambalaje metalice uşoare, în transporturi,  turism şi activităţi comerciale, conform aceleiaşi surse. Printre investiţiile amintite de MAE se numără Maspex – Tymbark la Vălenii de Munte (producţia de sucuri naturale şi băuturi instant), Can Pack în Bucureşti (ambalaje usoare din aluminiu pentru industria alimentară), Uzinele Sodice Govora – compania poloneză Ciech, Romceram SA din Roman – Cersanit Polonia (materiale de construcţii), Diana Forest din Bacău – compania Barlinek (producător de parchet din lemn), PKN Orlen (terminal feroviar pentru bitum, la Floresti – Prahova), AmRest (Starbucks şi Burger King – francizele din România), Alior Bank şi LPP (cu brandurile de modă Reserve, Cropp, House, Mohito, Sinsay).

    Cum vede mediul de business din Polonia România de astăzi?

    „Punctele forte sunt forţa de muncă calificată, poziţia geografică a României, apropierea geografică faţă de Polonia şi atitudinea pozitivă faţă de polonezi. Ca puncte slabe amintim instabilitatea politică, birocraţia şi impredictibilitatea fiscală”, spun oficialii Ambasadei Poloniei la Bucureşti.

    Polonia este cea mai puternică economie regională şi o ţară care a mizat pe dezvoltare în afara graniţelor. Astfel, multe branduri au început să se extindă întâi în regiune şi apoi au continuat expansiunea către Occident.

    Aceste măsuri se văd şi pe plan intern. Astfel, un salariat din Polonia câştigă astăzi, în medie, de 4,5 ori mai mult decât o făcea în 1998, arată calculele ZF pe baza datelor oferite de Ambasada Poloniei la Bucureşti. Mai exact, în 1998, salariul mediu brut era de 1.239 de zloţi, versus 5.662 de zloţi la final de 2021, conform aceleiaşi surse.

    Spre comparaţie, în România, salariul mediu brut era la final de 2021 de 5.535 de lei (5.260 de zloţi la cursul actual), versus 1.318 lei în 1998. Creşterea e de 4,2 ori, deci apropiată de cea din Polonia, la fel şi nivelul salarial.

    În ceea ce priveşte numărul de salariaţi din economie, în Polonia sunt 16,65 de milioane de oameni încadraţi în muncă, la o populaţie de 38 de milioane de oameni, o populaţie dublă faţă de a României. Acest număr este influenţat în primul rând de populaţie şi apoi de fluctuaţia acesteia şi de procesul de emigraţie/ imigraţie.

    România, pe de altă parte, una dintre cele mai sărace ţări din UE, este cunoscută pentru faptul că mulţi locuitori aleg să plece să muncească în Occident, unde salariile sunt mai mari. Deşi nivelul de trai a crescut constant, mirajul Vestului a rămas. Astfel, sunt oameni care pleacă pe salarii mai mari, fără a ţine cont de preţuri sau de costul vieţii din ţara de destinaţie. În România sunt astăzi 5,5 milioane de salariaţi, cu 300.000 mai mulţi decât acum 24 de ani. Numărul de angajaţi e de trei ori mai mic decât cel din Polonia, deşi populaţia e doar de două ori mai mică.

    În continuare, deşi nivelul de trai din România a crescut, anual sunt zeci sau chiar sute de mii de români care emigrează în căutarea unei vieţi mai bune. Ţările din Europa Centrală şi de Est s-au dezvoltat în ultimele două-trei decenii, însă mai au până să prindă din urmă Occidentul.

    Spre exemplu, PIB-ul Poloniei a crescut de aproape patru ori în perioada 1998-2021, de la 174,7 mld. dolari la 674 mld. dolari. În ceea ce priveşte România, economia a crescut mai rapid. PIB-ul este de 6,5 ori mai mare acum ca în 1998, ajungând până la 240 mld. euro.

     

     

  • Ascensiunea unei afaceri pornite în Bacău: Grupul Dedeman/Pavăl Holding era evaluat la 180 mil. euro în 2011, prima apariţie în Top 100 cele mai valoroase companii din România. În 2022 valoarea grupului a ajuns la 4,4 mld. euro

    ♦ În ultimele ediţii, BT Capital Parteners şi Veridio, partenerii ZF în realizarea acestui proiect editorial, au evaluat Pavăl Holding, şi nu doar retailerul de bricolaj Dedeman, aplicând acelaşi principiu ca în cazul altor grupuri de firme cu capital privat românesc, precum Fildas/Catena şi BitDefender.

    De la o companie cu afaceri de câteva zeci de milioane de lei, care în primii ani aproape că nici nu era vizibilă în peisajul economic local, retailerul de bricolaj Dedeman, fondat de fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl din Bacău, a ajuns în ultimii ani la vârful clasamentului celor mai valoroase companii din România. Anul acesta, Pavăl Holding, grupul care integrează atât Dedeman, cât şi alte afaceri imobiliare ale celor doi antreprenori, a ajuns ocupantul locului al patrulea în clasamentul celor mai valoroase companii din România, cu o estimare de aproximativ 4,4 miliarde de euro, în creştere cu 5% faţă de anul precedent.

    Cu acest rezultat, Pavăl Holding se află pe locul patru între cele mai valoroase companii din România. La primele cinci ediţii ale topului, Dedeman nu intra în catalog, iar prima prezenţă a retailerului de bricolaj a fost în 2011, când a fost evaluat la 180 milioane de euro.

    Cum Pavăl Holding a fost fondat în 2018, în evaluările din anuarul „Cele mai valoroase 100 de companii din România“, din 2019 încoace, a fost luat în calcul rezultatul aferent întregului holding, care include şi Dedeman, compania care se regăsea anterior în catalog. Astfel, în ultimele ediţii BT Capital Parteners şi Veridio, partenerii ZF în realizarea acestui proiect editorial, au evaluat Pavăl Holding, şi nu doar retailerul de bricolaj Dedeman, aplicând acelaşi principiu ca în cazul altor grupuri de firme cu capital privat românesc, precum Fildas/ Catena şi BitDefender.

    Fraţii Pavăl au fondat Pavăl Holding în anul 2018, alegând să investească şi să preia companii prin intermediul acestui vehicul de investiţii de tip holding, care, în acel an, a fost cea mai mare entitate fiscală creată în România. Fondatorii Dedeman folosesc holdingul şi pentru a investi în companii listate la Bursa de la Bucureşti, precum Alro Slatina, Transelectrica, Purcari, Vrancart sau BRD. La Pavăl Holding, Dragoş Pavăl are o participaţie de 60%, iar Adrian Pavăl – de 40%.

     

  • Cum să-şi dorească tinerii să se angajeze la firmele româneşti dacă ani de zile peste tot s-a spus că patronii români sunt proşti şi hoţi, iar capitalul românesc este tot timpul atacat şi pus la zid

    Când sunt întrebaţi unde vor să lucreze, în toate sondajele, tinerii, noua generaţie pun pe primul loc multinaţionalele, pe locul doi este statul sau companiile de stat, iar de abia pe locul trei sunt companiile româneşti.

    Percepţia dar şi realitatea este că multinaţionalele plătesc mai bine, oferă un mediu de lucru curat cu beneficii în spate, aduc cursuri de pregătire, plus ca au un brand internaţional, ceea ce contează într-un CV.

    Statul, prin administraţia publică şi instituţiile de stat oferă salarii bune, de multe ori chiar peste multinaţionale, asigură siguranţa locului de muncă, programul este fix, nu este presiunea rezultatelor, plus că poţi să ieşi la pensie de la stat fara niciun fel de problemă. La fel este şi la companiile de stat.

    Firmele antreprenoriale româneşti vin pe locul trei în preferinţele tinerilor. De multe ori tinerii nici nu iau în considerare să lucreze într-o firmă românească mai ales dacă are particula SRL, nu îi interesează să vadă cum este acolo nici măcar în practică, nu vin la discuţii şi nici măcar nu ajung să vadă care este nivelul salarial, chiar dacă în ultimul deceniu firmele româneşti au majorat salariile şi de multe ori salariile de intrare si de middle management sunt peste cele din multinaţionale.

    Săptămâna trecută, joi, la conferinţa de la Craiova „ZF Investiţi în România” realizată împreună cu CEC Bank, Mihai Anghel, proprietarul Cerealcom Dolj şi unul dintre cei mai mari agricultori ai României, a răbufnit: Cum să îşi dorească tinerii să vină să lucreze la noi, dacă antreprenorii, patronii români şi cei care ne-am asumat să facem o activitate economică privată suntem văzuţi şi promovaţi ca fiind hoţi şi tot timpul li se induce acest lucru.

    Stefan Cherciu, proprietarul companiei care produce feresterele QFort, una dintre cele mai mari din Craiova şi care a ajuns cu aceste ferestre în top trei jucători din Italia, este şi mai dur: Tot timpul ni s-a spus de către cei care ne-au condus, de străinii care ne conduc că suntem proşti şi hoţi, iar acum vedem acest rezultat, tinerii nu vor să lucreze la noi.

    El spune că în Polonia tinerii preferă în primul rând să lucreze la companiile poloneze şi după aia vin multinaţionalele, companiile străine.

    Noi suntem niste proşti care muncim, care dăm de lucru, care plătim taxe şi impozite şi care facem şi profit, spune el.

    Mihai Anghel, merge mai departe şi crede că asupra spiritului românesc se desfăşoară practic un genocid, iar învăţământul şi cultura sunt la pământ. Spre exemplu, menţionează el, cum poate şcoala să susţină economia daca ceea ce se predă copiilor este ceea ce “învăţam eu acum 50 de ani”. Învăţământul academic a scăzut foarte mult, iar tinerilor li se dă un carton cu iluzia că ştiu ceva, ca s-au pregătit pentru ceva.

    Stefan Cherciu spune că tinerilor de astăzi de 17-18 ani li se oferă 700-800 de euro pe lună şi tot nu vor să vină la muncă. El dă ca exemplu programul de şcoală duală unde din peste 100 de copiii pe care i-a avut in companie, în final au ramas doar câţiva.

    Iar tot acest lucru vine din faptul cum este promovată cultura muncii.

    Pe lângă imaginea pe care o au patronii români în societate, companiile româneşti trebuie să se lupte cu administraţia, cu birocraţia fanariotă centrală şi locală, cu schimbările continue de legislaţie şi nu în ultimul rând cu clasa politică românească, care nu este în stare să facă un proiect pentru România, să arate o direcţie unde vrem să mergem cu mijloacele pe care le avem şi trebuie să ajungem.

    Cătălin Stroe, proprietarul Ruris, un producător român de echipamente agricole spune: Toţi antreprenorii români avem câte o provocare nouă în fiecare zi, legislaţia se schimbă, ni se promite că avem un drum care să lege Constanţa de Craiova care nu se mai întâmplă. Nu avem nicio direcţie în care să ne ducem.

    Deşi dobânzile au crescut, ceea ce pune o presiune pe companii, principala problemă a antreprenorilor români nu este neaparat legată de costul sau accesul la finanţare, ci de forţa de muncă, de disponibilitatea multor tineri de a dori să muncească. Bineînţeles că salariul este o problemă, mai ales că piaţa forţei de muncă nu mai este natională, ci internaţională, dar nici statul nu susţine companiile să plătească mai bine prin scăderea fiscalităţii pe forţa de muncă.

    Până una alta, această criză vine cu un paradox: economia şi business-urile sunt afectate de creşterea preţurilor, de explozia preţurilor la energie, de inflaţie, de scăderea puterii de cumpărare a populaţiei, dar piaţa muncii nu este deloc afectată, ci dimpotrivă companiile vor să angajeze oameni şi nu au de unde sa îi ia.

    În România sunt 5 milioane de angajaţi oficial, cu acte, din care 2,6 milioane lucrează pentru companiile antreprenoriale româneşti.

    Conform estimărilor sunt 2 milione de români, care ar putea să munceasca dar nu se regăsesc nicăieri pe piaţa oficială a muncii.

    Businessul din România este extrem de polarizat: 50% din cifra de afaceri este realizată de companiile româneşti – micro, mici, mijlocii şi mari, iar 50% este realizată de companiile multinaţionale. Firmele româneşti raportează o marjă de profit de 9%, faţă de 4% cât raportează multinaţionalele.

     

  • ATENŢIE! Mişcare fulger făcută de ANAF. Verifică AICI dacă te afli pe listă

    Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) a publicat lista cu datornicii care nu şi-au plătit obligaţiile fiscale în T3 2022, conform legislaţiei în vigoare.

    În “lista ruşinii” sunt incluse firmele care nu şi-au achitat obligaţiile fiscale către Fisc în T3 2022. ”Lista ruşinii” este reglementată de Ordinul nr. 509/2019 pentru modificarea şi completarea Procedurii de publicare a listelor debitorilor care înregistrează obligaţii fiscale restante, precum şi cuantumul acestor obligaţii, aprobată prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 558/2016.

    Obligaţiile fiscale pentru T3 2022 sunt aferente perioadei iulie – septembrie 2022.

    Obligaţiile fiscale restante ale contribuabililor persoane juridice care fac obiectul publicării sunt cele notificate, existente la sfârşitul trimestrului de raportare şi neachitate până la data publicării. Nu fac obiectul publicării obligaţiile fiscale restante al căror cuantum total este sub următoarele plafoane:

    a) 500.000 lei, în cazul debitorilor care au calitatea de mare contribuabil;

    b) 250.000 lei, în cazul debitorilor care au calitatea de contribuabil mijlociu;

    c) 100.000 lei, în cazul celorlalte categorii de debitori, inclusiv în cazul persoanelor fizice care înregistrează obligaţii fiscale restante şi din desfăşurarea de activităţi economice în mod independent sau exercită profesii libere;

    ANAF va efectua modificări “în termen de 15 zile de la achitarea integrală a obligaţiilor fiscale datorate, organul fiscal central operează, din oficiu, modificările pentru fiecare debitor care şi-a achitat aceste obligaţii, în sensul eliminării din liste”.

    Lista poate fi consultată AICI

     

     

     

     

  • ANAF va publica “lista ruşinii” în această lună. Verificaţi dacă lucraţi la o companie cu datorii

    Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) va publica în această lună lista cu datornicii care nu şi-au plătit obligaţiile fiscale în T3 2022, conform legislaţiei în vigoare.

    În “lista ruşinii” sunt incluse firmele care nu şi-au achitat obligaţiile fiscale către Fisc în T3 2022. ”Lista ruşinii” este reglementată de Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 558/2016 privind Procedura de publicare a listelor debitorilor care înregistrează obligaţii fiscale restante, precum şi cuantumul acestor obligaţii.

    Obligaţiile fiscale pentru T2 2022 sunt aferente perioadei iulie – septembrie 2022. În cadrul listei sunt incluse doar firmele care au datorii fiscale de la 100.000 de lei în sus.

    Ordinului Ministerului Finanţelor Publice (MFP) nr. 558/2016 privind Procedura de publicare a listelor debitorilor care înregistrează obligaţii fiscale restante, precum şi cuantumul acestor obligaţii, regelmentează faptul că aceste obligaţii fiscale trebuiau plătite.

    Pentru publicarea obligaţiilor fiscale restante, nu au fost avute în vedere sumele de rambursat/de restituit, întrucât art. 162 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, nu prevede acest aspect, conform site-ului ANAF.

    Sunt publicate obligaţiile fiscale restante totale care depăşesc următoarele plafoane:
    a) 500.000 lei, în cazul debitorilor care au calitatea de mare contribuabil; 
    b) 250.000 lei, în cazul debitorilor care au calitatea de contribuabil mijlociu; 
    c) 100.000 lei, în cazul celorlalte categorii de debitori, inclusiv în cazul persoanelor fizice care înregistrează obligaţii fiscale restante şi din desfăşurarea de activităţi economice în mod independent sau exercită profesii libere;

    ANAF va efectua modificări “în termen de 15 zile de la achitarea integrală a obligaţiilor fiscale datorate, organul fiscal central operează, din oficiu, modificările pentru fiecare debitor care şi-a achitat aceste obligaţii, în sensul eliminării din liste”.

    Lista poate fi consultată AICI

     

  • În Germania, şocul scumpirii energiei iscă temeri privind un posibil val de insolvenţe

    Numărul insolvenţelor din rândul companiilor mici şi mijlocii germane este în creştere din august, creând îngrijorare că un val de falimente ar putea lovi cea mai mare economie europeană, relatează Reuters. Ministrul economiei Robert Habeck a promis susţinere suplimentară pentru companiile mai mici, în timp ce cel al justiţiei, Marco Buschmann, intenţionează să relaxeze regulile privind insolvenţele pentru a ajuta firmele sufocate de costurile energiei.

     

  • Businessul dezvoltat de trei tineri români care vine cu soluţii pentru mediul fiscal dominat de instabilitate

    În condiţiile în care regimul fiscal din România se schimbă frecvent, iar reglementările în vigoare astăzi se pot modifica extrem de repede, doi antreprenori au decis să dezvolte un produs care să le facă viaţa mai uşoară altor businessuri. Ce soluţii aduc ei într-un mediu fiscal dominat de instabilitate?

     

    Platforma FGO a fost lansată de Andrei Gogan şi Valeriu Filip în iulie 2017, în cadrul unui parteneriat cu SAGA Software, dezvoltatorii unui program de contabilitate din România, după un proces întins pe aproape doi ani, din care un an a durat realizarea procesului de integrare cu softul partenerilor de business. FGO a pornit iniţial strict ca o soluţie de facturare. Antreprenorii spun că au 5-6 competitori principali; de-a lungul anilor, însă, FGO s-a dezvoltat, devenind un sistem ERP (enterprise resource planning – n.red.) şi CRM (customer relationship manager – n.red.) destinat IMM-urilor.

    Până la finele anului 2021, pe platformă erau înscrise deja aproape 70.000 de firme, cu un ritm anual de 10.000-15.000 de firme, „care pare să se menţină stabil fără nicio altă promovare decât canalele clasice de comunicare prin social media”, după cum spun cei doi. În prezent, pe FGO sunt înregistrate peste 74.000 firme. Platforma funcţionează sub umbrela i-Tom Solutions, o companie românească de software cu circa 25 de angajaţi, fondată în urmă cu peste 15 ani. Anul trecut, i-Tom Solutions a înregistrat la nivelul pieţei locale o cifră de afaceri de peste 4,1 milioane de lei şi un profit de 1,1 milioane.

    De-a lungul timpului, FGO a dezvoltat mai multe produse proprii şi, pentru ca fiecare dintre acestea să ajungă la maturitatea necesară, a fost nevoie de doi, poate chiar trei ani şi de câte o investiţie de minimum 200.000-300.000 de euro, potrivit reprezentanţilor companiei. „Dacă ne referim la soluţia FGO, întreaga suită de aplicaţii care o alcătuiesc – access web plus mobil, integrări cu terţe platforme şi toată partea de administrare din backoffice – a fost lansată pe parcursul unui an calendaristic şi a presupus o investiţie de aproape doi ani de eforturi susţinute, atât de către noi, cât şi de partenerii de la SAGA Software. Am lucrat cu scopul de a oferi mijloace automatizate de preluare a datelor de la antreprenori, pentru a uşura munca lor şi a contabililor”, spune Andrei Gogan, cofondator. Dintre clienţii FGO, peste 60.000 îşi vând produsele şi în regim B2B. De asemenea, prin FGO au fost facturate până acum peste 700.000 de persoane juridice, 95% dintre acestea având sediul în România.

    Andrei Gogan, cofondator, FGO: „Am lucrat cu scopul de a oferi mijloace automatizate de preluare a datelor de la antreprenori, pentru a uşura munca lor şi a contabililor.”

    „Preluăm date despre facturi emise, încasări, facturi primite şi plăţi. Am calculat că doar prin integrarea FGO – SAGA şi preluarea facturilor am economisit undeva între 500.000 şi 1 milion de ore de muncă rezultate din dubla operare”, adaugă ei. Mai mult, pentru că recent a fost introdusă şi integrarea cu băncile prin standardul PSD2 şi citirea automată a extraselor bancare, combinate cu potrivirea automatizată a facturilor cu încasările şi plăţile, Andrei Gogan previzionează că economia de timp va fi de minimum 1 milion de ore anual. „Foarte probabil, cu mici excepţii, majoritatea firmelor înregistrate în FGO vor apela la funcţionalităţi de generare e-Factura şi, de ce nu, la automatizarea întregului proces pe care FGO îl pune la dispoziţie. Asta înseamnă că pentru o factură emisă, pe baza regulilor, raportarea se va putea face automat la ANAF fără nicio altă intervenţie din partea utilizatorului”. Mecanismele de generare facturi compatibile cu eFactura sunt incluse încă de la finalul lui 2021 şi sunt disponibile în mod gratuit tuturor firmelor, notează el.

     

    Creşterea businessului, „la pachet” cu automatizarea

    La rândul său, Valeriu Filip, cofondator al FGO, remarcă un trend clar: odată cu creşterea rulajului sau a cifrei de afaceri, companiile din portofoliu încep să folosească mijloace de automatizare: integrarea prin API (Application Programming Interface – n. red.) cu magazine online proprii, cu procesatori de plăţi (mobilPay, EuPlătesc), cu bănci prin PSD2 sau cu platforme de comerţ online precum eMAG sau CEL.ro. În platforma FGO, ritmul de investiţie pentru noi dezvoltări/funcţionalităţi este de 250.000 de euro pe an. „În companiile de software, investiţia principală sunt oamenii. Putem spune că acest nivel era acum 6-7 ani la peste 80% direcţionat în principal în dezvoltarea produselor; în prezent a scăzut în totalul ponderii cheltuielilor, dar chiar şi aşa, se menţine la peste 50%.” Antreprenorul spune că cei care folosesc serviciile şi produsele de tipul celor oferite de FGO se împart în două mari categorii: cei care sunt obişnuiţi să folosească instrumente digitale pentru nevoile businessului lor şi cei care încă se feresc de schimbarea procedurilor şi a modului de lucru, cel mai probabil din cauza faptului că nu cunosc beneficiile unei astfel de platforme şi/sau nu înţeleg că totul este securizat şi confidenţial. „Din păcate, cei din prima categorie sunt mai puţini. Estimarea noastră este că noi şi ceilalţi competitori din domeniu ne adresăm unui segment mai mic de 40% din totalul pieţei.”

    Valeriu Filip, cofondator, FGO: „Orice schimbare legislativă presupune un grad de reactivitate a mediului de afaceri şi, fără obiec-tive clare urmate de proceduri şi norme de implementare transparente, este discutabil că  aceste schimbări vor fi urmate sau că gradul de conformare va fi unul mulţumitor.”

    Următorul obiectiv: pieţele externe

    Pe termen scurt, reprezentanţii businessului spun că au în vedere dezvoltarea unor direcţii noi prin integrarea unor algoritmi de inteligenţă artificială, care vor putea asista utilizatorii în administrarea afacerii lor, iar pe termen mediu vizează lansarea pe pieţe externe a unui produs particularizat pentru firmele care oferă servicii, în special de tip abonament. La nivel european, antreprenorul spune că Italia a fost prima ţară care a adaptat la specificul naţional cerinţa facturării electronice încă din 2014, anul în care a fost emisă directiva europeană 55/2014, care viza în principal facturarea B2G (business to government – n. red.). „Din 2019, sistemul a devenit obligatoriu şi pentru B2B. Modelul din Italia a fost preluat de România, dar şi de Polonia. Slovacia implementează şi ea în prezent un sistem de facturare electronică B2G, urmând ca acesta să se extindă de la începutul lui 2023 şi pentru B2B si B2C.” În prezent, explică Andrei Gogan, 13 state din Europa folosesc sisteme de facturare electronică sau au intenţia de a adopta unul.

     

    România, „împinsă” spre adoptarea noilor măsuri

    „După cum poate bănuiţi, viteza de implementare în România este uşor ameţitoare, din motive ce ţin de lipsa de viziune şi de pregătire din timp. Autorităţile de la noi s-au trezit într-o procedură de infringement în anul 2019 şi doi ani mai târziu au lansat intempestiv proceduri, nomenclatoare, norme şi obligaţii”, susţine Valeriu Filip. Deşi specificaţiile necesare integrării la ANAF sunt publicate de câteva luni, completează antreprenorul, „nici în acest moment, noi de la FGO, încercând să înţelegem anumite aspecte sau să le validăm, nu reuşim să găsim susţinere din partea celor care dezvoltă sistemul e-Factura”. În ciuda acestor piedici, el spune că businessul pe care îl reprezintă a reuşit integrarea sistemului cu sistemul ANAF, iar firmele care s-au autorizat la ANAF înainte de 01.07.2022 vor putea urca automat aceste documente în format e-Factura.

    Începând cu 1 iulie 2022, explică el, orice factură emisă de către o persoană juridică din România, fie către o instituţie a statului, fie către o altă persoană juridică, dar care conţine produse din categoria de risc este obligatoriu să fie raportată la ANAF în sistemul e-Factura. „La FGO am izolat aproape 900 de categorii de produse, plecând de la reperele comunicate în ordinul ANAF anterior amintit; această listă se regăseşte în platforma noastră şi poate fi folosită de antreprenori pentru validare şi verificare, respectiv pentru maparea informaţiilor care se vor putea duce în raportarea e-Factura.” Deşi nu este clar ce beneficii va aduce această modificare companiilor, speranţa autorităţilor este că sistemul e-Factura va funcţiona ca o lupă cu care se vor putea orienta mai uşor şi vor putea combate mai bine evaziunea fiscală din România, crede antreprenorul. „După cum probabil ştim deja, orice schimbare legislativă presupune un grad de reactivitate a mediului de afaceri şi, fără obiective clare urmate de proceduri şi de norme de implementare transparente, este discutabil că aceste schimbări vor fi urmate sau că gradul de conformare va fi unul mulţumitor”, încheie el.

  • Apar primele semne de schimbări majore în industria de audit. EY, una dintre firmele Big Four, merge mai departe cu planuri de divizare. Şi alte firme mari îi vor urma exemplul, cred analiştii

    Liderii Ernst & Young sunt aştep­taţi să aprobe în această săptă­mână planul de spargere a com­paniei în două: o companie de audit şi una de consultanţă, pre­gătind terenul pentru cea mai amplă reformă a industriei de contabilitate din ultimii peste 30 de ani, au declarat surse familiare cu situaţia pentru The Wall Street Journal.

    Comitetul executiv global al gigantului, care supervizează reţeaua mondială de 312.000 de persoane a companiei, s-a întrunit recent pentru a finaliza un plan privind o divizare la nivel mondial. Comitetul este aşteptat să aprobe planul către finalul acestei săptămâni, urmând ca cei 13.000 de parteneri ai EY să-şi exprime voturile cu privire la tranzacţie. Aceştia vor beneficia probabil de câştiguri de peste un milion de dolari fiecare în medie.

    În urma divizării, prevăzută a fi finalizată către sfârşitul anului viitor, contabilii EY care verifică situaţiile unor companii ca Amazon vor fi separaţi de divizia de consultanţă ce înregistrează un ritm mai rapid de creştere.

    Planul EY ar putea transforma radical industria de audit dacă va fi pus în practică, spun observatorii industriei.

    Mişcarea EY vine în contextul în care autorităţile îşi intensifică presiunea asupra firmelor de audit să-şi soluţioneze conflictele de interese din cadrul businessului lor. Au­torităţile din multe ţări se tem că serviciile de consultanţă vândute de firmele respective ar putea eroda capacitatea acestora de a realiza audituri independente ale situaţiilor financia­re ale firmelor publice.

    Un purtător de cuvânt al EY a declarat că discuţiile continuă şi că „în acest moment nu a fost luată o decizie pentru trecerea la următoarea fază“.

    EY este una dintre fir­mele Big Four care domină servi­ciile de audit din cele mai mari pieţe financiare şi ale căror divizii de con­sul­tanţă, de ordinul mili­ar­de­lor de dolari, con­curează cu firme ca Accenture şi IBM.

    „Există şanse mari ca şi alte firme mari să urmeze o cale similară“, arată Martin White, analist la Source Global Research, o firmă de cercetare. „Cine nu vrea câştiguri masive dacă crede că sunt accesibile şi nu vor dăuna firmei pe termen lung?“.

    Rivalele EY spun că nu intenţionează să-şi separe activităţile de audit de cele de consultanţă. Deloitte a purtat discuţii cu bancherii după vestea privitoare la planurile EY, însă spune că nu are în vedere o divizare. KPMG a declarat că modelul său actual a­duce „o serie de beneficii“, iar PwC a anunţat că este dedicată în întregime strategiei sale multidisciplinare.

    În urma divizării EY, reţeaua globală cu venituri de 45 miliarde de dolari a firmei ar urma să fie împărţit 60:40 între divizia de consultanţă şi parteneriatul concentrat pe audit, care ar urma să păstreze brandul EY. Noua firmă de consultanţă este aşteptat să atragă aproximativ 10 miliarde de dolari prin vânzarea unei participaţii de 15% către public în momentul splitării, pe lângă suma de 17 miliarde de dolari ce ar urma să fie împru­mutată pentru finanţa­rea plăţi­lor către par­teneri.

    Câştigurile acestora sunt aşteptate să depăşească un mi­lion de dolari. Partenerii ameri­cani şi britanici câştigă în medie între 850.000 şi 900.000 de dolari pe an, potrivit unor surse familiare cu situaţia.

    Pe partea de consultanţă, partenerilor le sunt promise acţiuni în cadrul noii companii.

    Carmine Di Sibio, preşedinte global al EY şi CEO al companiei, care a promovat planul de divizare, ar urma să câştige zeci de milioane de dolari. Liderii EY sunt aşteptaţi să susţină că divizarea va fi benefică pentru finanţele companiei, cât şi pentru propriile finanţe. Aceştia speră că divizarea va oferi consultanţilor posibilitatea de atragere de noi tranzacţii de miliarde de dolari, nemaifiind limitaţi de reglementările de independentţă care restricţionează munca pe care firmele de contabilitate o pot face pentru clienţii din audit, susţin sursele citate.

    Oficialii comisiei de reglementare a pieţei americane a serviciilor financiare (SEC) şi alte autorităţi sunt aşteptate să fie mulţumite de diminuarea potenţialelor conflicte de interese, o problemă veche în industrie. Acestea vor dori să se asigure că divizia de audit a EY va fi suficient de rezistentă pentru a face faţă unor posibile cereri de daune consistente.

    Astfel de cereri ar putea veni din Germania şi UK, având legătură cu auditurile eşuate pentru Wirecard şi NMC Health Plc.

    O altă problemă avută în vedere de autorităţi are legătură cu brandingul. Oficialii SEC au anunţat luna trecută că după ce o firmă de contabilitate îşi vinde parte din business, noua entitate nu ar trebui să profite de pe urma numelui sau logo-ului firmei. Cele două businessuri nu pot avea în comun marketingul sau publicitatea.

    Noua firmă de consultanţă desprinsă din EY va trebui să investească masiv pentru a-şi clădi noul brand, potrivit lui Tom Rodenhauser, managing director la Kennedy Research Reports.

     

  • Calendarul obligaţiilor fiscale pentru luna septembrie 2022: Care sunt obligaţiile fiscale pe care le au firmele în a noua lună a acestui an

    Mai jos vă prezentăm calendarul obligaţiilor fiscale pentru a noua lună din 2022 cu scopul de a veni în ajutorul contribuabililor cu privire la lista principalelor obligaţii de plată şi de declarare aferente lunii septembrie a acestui an, conform documentului de pe site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF).

    În această lună, ziua de 25 septembrie pică într-o zi de duminică, astfel obligatţiile din această vor avea termen limită data de 26 septembrie.

    Data de 26 septembrie este cea mai aglomerată zi a lunii ca urmare a faptului că este ziua pentru depunerea formularelor 100/112/224/300/301/307/179/311/390.

    Agenda fiscală a lunii septembrie 2022, aşa cum este publicată de ANAF, poate fi consultată gratuit pe site-ul instituţiei.

     

     

     

  • Analiză ZF. O ţară care se „hrăneşte“ cu bunuri „made in China“ sau „made in Germany“. România are doar 26.000 de exportatori şi de peste patru ori mai mulţi importatori. Una din şapte firme din economie a operat importuri în 2021

    ♦ Numărul firmelor care au activităţi de import a crescut constant an de an ♦ Mai exact, în ultimii cinci ani numărul lor a crescut cumulat cu 22% ♦ În aceeaşi perioadă, numărul de companii care au operat exporturi a avansat şi el, însă cu doar 14% ♦ De multe ori, jucătorii care trimit produse peste graniţă sunt la rândul lor importatori ♦ Aceste date explică, încă o dată, de ce România a închis 2021 cu un deficit comercial record, de 23,7 mld. euro, cu 5,3 mld. euro peste nivelul din 2020.

    În 2021, aproape 113.000 de firme din economie au avut activităţi de tip import, ceea ce înseamnă că una din sapte companii din România (cu bilanţ depus la Ministerul de Finanţe) a adus bunuri de peste hotare pe plan local, arată calculele făcute de ZF pe baza datelor de la INS şi Registrul Comerţului.

    Sunt incluse în această analiză toate entităţile juridice care operează importuri, fie că e vorba de un distribuitor de bunuri FMCG care nu are fabrică local şi care alimentează magazinele din România cu bunuri aduse din unităţile de producţie de pe alte pieţe, fie de un producător de maşini care are nevoie de componente care nu se realizează în România.

    Tot în rândul importatorilor găsim şi marii jucători din energie, dar şi companiile farma care „vindecă“ pacienţii români cu medica­mente produse în alte ţări.

    „În perioada următoare, toţi actorii din piaţă, în special autorităţile, au cel puţin două mari priorităţi – independenţa energetică şi asigurarea necesarului de alimente din producţia naţională. Pro­iectele de investiţii care au impact în aceste două direcţii au un foarte mare potenţial“, spune Ciprian Lăduncă, managing partner la LCL Advisory. Afirmaţiile sale vin în contextul în care România a înregistrat un deficit comercial de produse alimentare de 4,7 mld. euro în 2021, această categorie de produse fiind critică pentru o economie. Ultimii ani, marcaţi de pandemia de COVID-19 şi de războiul ruso-ucrainean de la graniţă, au arătat lumii cât de important este ca o ţară să aibă capacitatea de a-şi asigura hrana populaţiei şi totodată bunurile de strictă necesitate. Similar, problemele geopolitice ale lumii, acutizate în 2022, au demonstrat necesitatea independenţei energetice. În comparaţie cu alte state din regiune, România are un nivel relativ scăzut de importuri de energie: în 2021 ţara şi-a acoperit intern 35% din producţia de petrol, 60% din cea de carburanţi, 80% din gazul natural şi peste 95% din energia electrică, potrivit unei prezentări a OMV Petrom.

    Totuşi, companii precum Rompetrol Rafinare şi OMV Petrom SA sunt printre cei mai mari zece importatori locali în 2021, arată datele INS. Clasamentul este condus de producătorul auto de la Mioveni, Automobile Dacia, urmat pe trei de grupul Ford, care deţine uzina la Craiova. Rompetrol Rafinare e pe doi. Între primii zece importatori se găsesc companii din producţia de componente auto (Star Assembly, Robert Bosch), din comerţul alimentar (Lidl), din farma (Sandoz) sau industria grea (Liberty Galaţi).

    „Vremurile se schimbă, România este pe val, avem nevoie acum să construim strategii industriale şi priorităţi pentru domeniile care să aibă într-adevăr impact major în economie până în 2030. Numai astfel vom reversa trendul incredibil al deficitului de balanţă comercială, în opinia multora cel mai periculos şi de necontrolat dintre toate deficitele României“, spunea recent Dragoş Damian, CEO al producă­torului de medicamente Terapia Cluj. Afirmaţiile sale au venit în contextul în care investitorii pun pe harta României aproape 200 de proiecte, cu o valoare cumulată de 17 mld. lei (aproape 3,4 mld. euro), bani cu care antreprenorii români, dar mai ales giganţii străini vor să ridice fabrici, hoteluri şi clinici medicale, arată o analiză ZF făcută pe baza datelor de la Ministerul de Finanţe. Aceste companii cer însă şi ajutoare de stat pentru a realiza investiţiile, unii jucători decretând că dezvoltarea se va realiza doar dacă guvernul le va oferi sprijin.

    Dragoş Damian vorbeşte despre deficitul comercial al României ca fiind cel mai periculos. Cifrele îi dau dreptate. România a închis 2021 cu un deficit comercial record, de 23,7 mld. euro, cu 5,3 mld. euro peste nivelul din 2020. În acest an, situaţia se va înrăutăţi.

    Diferenţa dintre exporturi şi importuri (deficitul comercial) ar putea ajunge la cel puţin 31 de miliarde de euro – un salt de 35% faţă de 2021, ţinând cont de datele publicate de INS după primele şase luni din an.

    În timp ce multe ţări şi-au făcut din exporturi un motiv de mândrie naţională, în frunte cu Germania sau China, în cazul României, sunt puţine sectoare din economie care înregistrează excedent comercial. Mai exact, sunt puţine sectoare unde exporturile depăşesc importurile.

    Chiar şi în industrii unde România este un nume important la nivel mondial, situaţia nu arată bine. Spre exemplu, în cazul vinului, exporturile sunt de trei ori mai mici decât importurile, deşi piaţa locală este unul dintre cei mai mari 15 producători din lume. În acest sector, România nu are o strategie care să o pună pe harta lumii, aşa că mulţi oameni nici măcar nu ştiu că există vin românesc.

    În alte domenii, încet, dar sigur, importurile au depăşit exporturile. Este cazul pieţei de încălţăminte, unde România a fost şi rămâne în continuare un nume important la nivel mondial. Totuşi, valoarea exporturilor scade deja de mai mulţi ani, iar cea a importurilor creşte accelerat, astfel că în 2021 sectorul a intrat pentru prima dată pe deficit. Acestea sunt însă doar două exemple dintr-o plajă mult mai largă. Ele sunt însă evocatoare pentru o situaţie generală.

    Numărul firmelor care au activităţi de import a crescut constant, an de an, începând cu 2017. Mai exact, în ultimii cinci ani, numărul lor a crescut cumulat cu 22%, până la 113.000. În aceeaşi perioadă, numărul de companii care au operat exporturi a avansat şi el, însă cu doar 14%. România nu are decât 25.770 de firme care operează exporturi, iar de multe ori, jucătorii care trimit produse peste graniţă sunt la rândul lor importatori.

    Astfel, una din şapte firme a operat importuri în 2021, pe când doar una din 31 a realizat exporturi.

    Aceste date explică, încă o dată, de ce România este o ţară ce se hrăneşte cu importuri.