După cum ne-am obişnuit în ultimii 6 ani, fiecare vot reprezintă o nouă surpriză. Marea întrebare înainte de noile alegeri este ”care va fi surpriza”, nu dacă aceasta va exista. Iar marele generator de ”neaşteptat” este prezenţa la vot. Cu cât aceasta este mai scăzută, cu atât rezultatele aparent evidente devin dezamăgiri, iar lipsa de şanse devine realitate.
La alegerile de anul acesta au fost două mari surprize: una dintre ele generată de scorul uriaş al AUR şi cealaltă de rezultatul obţinut de PSD. Nimeni nu pare şocat însă de scorurile slabe înregistrate de USR-PLUS şi PNL.
Nimeni nu contestă că PSD si AUR sunt marii câştigători ai acestor alegeri. Însă social media pare mereu surprinsă de rezultatele PSD-ului, pentru că în ”bulele” de pe grupurile de Facebook sau WhatsApp, înroşite de dezbateri electorale, niciodată nu se discută despre social-democraţi ca o opţiune reală, ci doar ca un personaj negativ dintr-un serial cu extrem de multe sezoane.
În general, electoratul urban, vocal pe Internet, este un electorat de dreapta. Iar pe toate newsfeed-urile de Facebook, aproape exclusiv apar mesaje şi comentarii anti-PSD, menţinându-se iluzia că opţiunea politică s-a schimbat şi că voturile nu se mai îndreaptă spre stânga.
Rezultatele reale însă arată contrariul. PSD a câştigat şi în mediul urban, devansând USR-PLUS şi PNL.
Este un efect similar cu ce se întâmpla în SUA, când în sondajele dinaintea alegerilor americanii nu spuneau că vor vota Trump, iar la final, scorurile reale arătau profund diferit. La fel şi în România, cei din mediul urban care sunt votanţi ai PSD nu vor spune niciodată asta răspicat, pentru că deja este ataşată o ”stigmă socială”.
Surprinzător, cea mai mare campanie de ”reclamă” a PSD-ului a fost făcută chiar de PNL şi USR-PLUS. Retorica anti-PSD, atât a preşedintelui Iohannis, care a fost până la urma unul dintre principalii promotori ai PNL, în ciuda rolului său constituţional de mediator imparţial, cât şi din partea USR, au dus la şubrezirea încrederii electoratului de dreapta în discursul propriilor reprezentanţi.
Alegerile parlamentare mereu au un aer conceptual, pe care anul acesta partidele nu au reuşit să îl materializeze. E greu să convingi oamenii să renunţe la siguranţa caselor, mai ales în pandemie, şi să iasă să voteze o idee fără faţă. Sau cum s-a întâmplat acum, o retorică, împotriva unei idei, adică împotriva PSD.
Deşi se argumentează că teama de pandemie sau frigul au reprezentat principala piedică în faţa prezenţei la vot, sentimentul general pare să arate că de fapt măsurile luate în ultima perioadă de guvern, lipsa liderilor puternici şi lipsa unor platforme electorale credibile reprezintă de fapt motivele din spatele prezenţei scăzute, aproape istorice – doar 31,84%.
La alegerile locale din septembrie, românii au ieşit pentru nişte personaje. Au ieşit pentru cineva tangibil, cu care se puteau identifica, sau împotriva cuiva, pe care îl puteau vizualiza. O idee este mai greu de ”învins” decât un om.
A doua marea surpriză a fost AUR – partidul venit într-adevăr de nicăieri, care i-a luat prin surprindere pe toţi. La fel cum era USR acum câţiva ani, un partid pe Internet, şi AUR a venit acum cu o campanie făcută exclusiv online, şi a câştigat extrem de mult teren într-un timp foarte scurt – 9% din voturi.
Partidul AUR şi-a construit electoratul pe un gol lăsat de PRM, pe un curent naţionalist, în linie cu mişcările politice de peste tot din Europa, unde partide naţionaliste intră în Parlament. Cu un discurs conservator, AUR reuşeşte să acopere în România o gaură ideologică, până acum lăsată fără reprezentanţi în Parlament.
În condiţiile în care lipsa puterii de convingere a partidelor şi a liderilor devine tot mai evidentă în prezenţa la vot, poate că singura soluţie pentru salvarea democraţiei reale, unde reprezentanţii în Parlament să deservească opţiunea majorităţii nominale, ar fi digitalizarea sistemului.
Până atunci, vom continua să citim mii de mesaje pe social media care spun ”am primit ce meritam”, în timp ce voturile promise pe net rămân pe Facebook, iar discuţiile aprinse nu ajung la urne.
