Nu e vorba de incalcarea vreunor principii de politete politica,
ci de instinctul de autoconservare care ar fi trebuit sa-i arate
majoritatii parlamentare calea cea mai scurta pentru punerea in
aplicare a unor masuri anticriza cerute de fi nantatorii externi.
Dar partidele de la guvernare, in special PDL, au preferat sa
abuzeze in acest an de procedura asumarii raspunderii pe diverse
proiecte de legi, ba chiar pe cate doua proiecte deodata,
transformand Parlamentul nu doar in cronicar al ordonantelor de
urgenta, la fel ca precedentele cabinete, ci si in spectator al
discursurilor prin care premierul Emil Boc anunta ca nevoia urgenta
de masuri, amanate totusi de acelasi premier din 2008 incoace,
justifica asumarea raspunderii Guvernului pe legea pensiilor, a
reducerilor de salarii in domeniul bugetar, pe legea salarizarii
unice sau a educatiei, stabilind un record trist si greu de egalat
in viata parlamentara post-1989 din Romania.
A revenit Curtii Constitutionale misiunea de a echilibra (desi
fara voie) balanta raporturilor parlamentare, dupa ce a trimis
legea pensiilor in dezbatere si, foarte posibil, va proceda similar
si cu legea educatiei. Insa controlul hibrid juridico-politic pe
care judecatorii constitutionalisti l-au exercitat asupra legilor
promovate de Guvern a aratat si lacunele Constitutiei si nevoia de
a regandi chiar locul unde trebuie situat un arbitru constitutional
in viitoarea lege fundamentala. Curtea Constitutionala a aratat ca
se poate comporta strict ca o a treia forta de presiune
supra-politica, dupa majoritatea si minoritatea parlamentara,
cenzurand prevederi legislative ce i-ar fi afectat in mod direct pe
membrii sai, cum a fost cazul legii recalcularii pensiilor, de la
care au fost exceptati prin prevederea expressis verbis a Curtii
doar judecatorii!
In conditiile in care austeritatea a inceput practic in Romania
de la 1 iulie, odata cu adoptarea primelor masuri severe de
ajustare bugetara, e de inteles de ce presedintele Traian Basescu a
renuntat la sportul favorit al dialogului direct cu masele si a
devenit mai mult o eminenta tacuta refugiata la Palatul Cotroceni –
sau in indepartata Asie atunci cand, ca la manifestatiile de 1
Decembrie, era asteptata prezenta sa in mijlocul publicului. Partea
buna a acestei schimbari fortate de strategie este ca mesajele
prezidentiale se concentreaza pe chestiuni in majoritate importante
si beneficiaza de o expunere mai mare atunci cand sunt emise, dupa
cum s-a vazut si la jumatatea lui decembrie, in cazul
avertismentelor presedintelui Basescu cu privire la potentiala
ratare a aderarii la Schengen pe considerente judiciare.
Ranile capatate in campania electorala prezidentiala de
principalele formatiuni politice erau inca deschise in prima luna a
anului, un moment propice pentru clarificarea raporturilor de
putere in interiorul lor. Dupa cum era de asteptat, in PSD s-a pus
cel mai acut problema acestei limpeziri, dupa ce Mircea Geoana
incheiase lamentabil campania electorala anterioara si pierduse
cursa prezidentiala in ciuda sprijinului acordat de PNL, PC si mai
multe formatiuni neparlamentare (PRM si PNG fiind demne de
remarcat). Congresul PSD s-a incheiat cu venirea la conducerea
partidului a lui Victor Ponta, un candidat inventat pe ultima suta
de metri si sprijinit de Adrian Nastase, Miron Mitrea si Radu
Mazare, care insa nu a insemnat mai mult decat reglarea conturilor
cu tabara perdanta si nicidecum reformarea mesajului si a liderilor
PSD. Ca e asa avea s-o dovedeasca, la incheierea anului,
suspendarea lui Mircea Geoana din partid, din vointa lui Ponta,
indiferent la pierderile de imagine ale partidului de pe urma unei
astfel de decizii.
Curtea Constitutionala a preluat stafeta vizibilitatii publice,
suspendand – dupa o decizie controversata procedural – activitatea
Agentiei Nationale de Integritate, spre satisfactia larg
impartasita a clasei politice. Reformarea legii de functionare a
ANI a insemnat, dupa cum apoi s-a si vazut, diminuarea pana aproape
de zero a puterii de presiune pe care ANI, prin cercetarea
declaratiilor de avere ale personajelor publice, o avea la
dispozitie. Raportul pe justitie al Comisiei Europene avea sa
critice in termeni neobisnuit de duri sabotarea ANI, dar si faptul
ca “Romania incalca criteriile de aderare”, prevestind ceea ce acum
a devenit impasul procesului de aderare la spatiul Schengen.
Presedintele Traian Basescu si-a asumat prezentarea publica a
masurilor de austeritate bugetara discutate cu finantatorii externi
ai Romaniei, desi, chiar potrivit propriilor lui declaratii,
aceasta “era treaba Guvernului”.
