BusinessMagazin

Tag: criza financiara

  • Regina Elisabeta a II-a a aflat de ce nu a fost anticipată criza financiară: “Poate că este dificil”

    Sujit Kapadia, unul dintre cei mai de seamă experţi în politică financiară ai Băncii Angliei, a oprit-o pe Majestatea Sa în timpul vizitei, spunând că ar dori să-i răspundă la întrebarea pusă în 2008 la London School of Economics, potrivit The Guardian.

    Uşor susprinsă, regina a ascultat explicaţiile lui Kapadia, care a afirmat că, în timpul boom-ului economic din anii ce au precedat criza, industria financiară a devenit “mulţumită de sine”, iar mulţi credeau că reglementarea nu este necesară.

    “Oamenii au devenit puţin prea relaxaţi… poate că este dificil să anticipezi (o criză financiară)”, a concluzionat Elisabeta a II-a, care a părut interesată de discuţie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Deutsche Bank a ascuns în timpul crizei financiare pierderi de 12 miliarde dolari, susţin foşti angajaţi

    Cele trei sesizări susţin că Deutsche a supraevaluat o poziţie pe instrumente derivate şi a ascuns astfel o pierdere care ar fi depăşit 4 miliarde de dolari şi ar fi putut ajunge la 12 miliarde de dolari, au declarat pentru Financial Times surse apropiate situaţiei.

    Cei trei susţin că dacă Deutsche Bank ar fi înregistrat corect poziţiile, în valoare teoretică de 130 de miliarde de dolari, capitalul ar fi scăzut la un nivel periculos în timpul crizei financiare, iar banca s-ar fi putut găsi în situaţia de a avea nevoie de ajutor guvernamental pentru a supravieţui.

    În schimb, traderii băncii ar fi evitat să înregistreze instrumentele financiare la valoarea de piaţă în timpul crizei din 2007-2009. Directori seniori din conducerea băncii au avut cunoştinţă de această strategie, afirmă foştii angajaţi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Băncile internaţionale se află sub asediul noilor reglementări impuse după criza financiară

    Săptămâna trecută, Daniel K. Tarullo, guvernator al Rezervei Federale americane (Fed) responsabil cu supravegherea bancară, a anunţat un plan prin care băncile străine cu operaţiuni în Statele Unite să fie supuse aceloraşi reguli privind capitalul şi lichidităţile ca şi băncile autohtone, relatează Bloomberg.

    Marea Britanie şi Elveţia au propus la rândul lor reguli bancare care să protejeze interesele naţionale.

    Autorităţile de reglementare vor să reducă riscurile scoase la iveală de criza financiară, după ce bănci precum Citigroup (SUA), Royal Bank of Scotland (Marea Britanie) şi UBS (Elveţia) au primit sprijin de stat de urgenţă.

    Obligarea băncilor să aloce capital şi lichidităţi tuturor subsidiarelor şi nu doar companiei mamă ar putea submina logica structurii lor multinaţionale.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • BILDERBERG 2012: Cine, unde şi când. Nu ştim ce

    Cu sloganuri precum “Ne vrem ţara înapoi!”, strigând injurii de la “gunoaielor” la “hoţii”, protestatarii nu s-au sfiit să-şi spună oful, să le demonstreze şi în acest an distinşilor invitaţi, de la distanţa cordoanelor ridicate de forţele de ordine, că ştiu ce se întâmplă în spatele acelor uşi închise, că nu are rost să se ascundă în timp ce pun la cale următorul război, următoarea criză sau alte ştiri ale zilei de mâine.

    Întâlnirea grupului Bilderberg se desfăşoară anual, în spatele uşilor închise, între personalităţi şi somităţi din politică, business, finanţe, muncă, educaţie şi comunicaţii, exclusiv pe bază de invitaţie. Reuniunea este privită circumspect şi alimentează teoriile conspiraţioniste. Nici atitudinea de tip “Fight Club” a invitaţilor nu ajută, prima regulă a întâlnirilor Bilderberg fiind să nu vorbeşti despre Bilderberg! Iar confidenţialitatea este tocmai scopul acestor întâlniri. Site-ul oficial al grupului Bilderberg notează că încrederea în caracterul privat şi informal al discuţiilor îi încurajează pe participanţi să vorbească deschis despre chestiunile dezbătute.

    Grupul Bilderberg a luat numele hotelului din Olanda care a găzduit prima întâlnire, în 1954. De atunci au avut loc 60 de reuniuni. Ediţia din acest an a avut loc la hotelul Westfields Marriott din Chantilly, Virginia, la 40 de kilometri de Casa Albă.Întâlnirile sunt descrise, pe site-ul oficial bilderbergmeetings.org, drept o oportunitate pentru figuri de seamă din întreaga lume de a dezbate deschis probleme localizate sau globale, de la chestiuni legate de comerţ, economie şi politică monetară la încălzirea globală şi asigurarea securităţii mondiale. La reuniunea din acest an au fost invitate peste 100 de personalităţi pentru trei zile de discuţii off-the-record despre chestiuni legate de relaţiile transatlantice, evoluţia scenei politice în Europa şi Statele Unite, austeritate şi creştere în economiile dezvoltate, securitate informatică, energie, viitorul democraţiei, Rusia, China şi Orientul Mijlociu.

    Aproximativ două treimi dintre participanţi au provenit din Europa, restul din America de Nord şi alte regiuni; o treime dintre invitaţi vin din zona politico-administrativă, iar două treimi din finanţe, industrie, muncă, educaţie şi comunicaţii, potrivit informaţiilor oficiale puse la dispoziţia presei de grupul Bilderberg.

    În timp ce adepţii teoriilor conspiraţioniste susţin că grupul s-a adunat pentru a hotărî cine iese preşedinte în SUA sau cel puţin cine va fi vicepreşedintele propus de potenţialul candidat republican Mitt Romney, o variantă mai realistă pare dezbaterea situaţiei din zona euro, poate cel mai important proiect la care se crede că au contribuit întâlnirile distinsului club.

    Întâlnirea din acest an a fost prezidată de Henri de Castries, directorul general al grupului francez de asigurări AXA, iar printre invitaţi se regăsesc Josef Ackermann, şeful Deutsche Bank şi poate cel mai influent bancher al momentului, Keith B. Alexander, directorul National Security Agency (NSA) din SUA, vicepreşedintele Comisiei Europene Joaquin Almunia, Prinţul Philippe al Belgiei, Henry Kissinger, preşedintele Băncii Mondiale Robert Zoellick, Garry Kasparov, profesorul Niall Ferguson de la Universitatea Harvard, Ying Fu, viceministru de afaceri externe al Chinei, senatorul american John Kerry sau Peter Sutherland, preşedintele Goldman Sachs.

    Forţele de ordine au ridicat un perimetru la câteva sute de metri în jurul Westfield Marriott, delimitat printr-un gard înalt de sârmă, iar hotelul nu a fost închis, în perioada întâlnirii, pentru clienţii care nu au legătură cu grupul Bilderberg.

    Hotelul a fost pichetat însă de sute de protestatari, încurajaţi de cerul senin şi vremea plăcută. Mulţimea pestriţă a cuprins protestatari Occupy, susţinători ai controversatului politician republican Ron Paul sau membri ai mişcării adevărului despre atacurile de la 9/11, potrivit relatărilor apărute în presă. Atmosfera de picnic a fost întreruptă din când în când de coruri de fluierături, huiduieli şi injurii îndreptate către automobile suspectate că ar transporta un invitat la întâlnirea Bilderberg. Protestatarii s-au destins glumind cu poliţiştii veniţi să-i păzească, iar cele câteva zile de demonstraţie nu au fost pătate de incidente violente.

    Un grup de protestatari s-a apropiat la un moment dat de gardul de sârmă care a desenat perimetrul de securitate în jurul hotelului, scandând “gunoaie criminale”, “trădare” şi “ştim ce se întâmplă”. Atenţi, câţiva poliţişti s-au grupat între demonstranţii zgomotoşi şi hotel, o voce din mulţime ţinând să precizeze că adevăraţii răufăcători sunt în clădire.

  • Cum a fost declanşată catastrofa financiară mondială

    Conceptul echipei J.P. Morgan, pe cât de revoluţionar, pe atât de distructiv, avea să stârnească un veritabil tsunami în lumea finanţelor, propulsând banca în vârful noii afaceri şi alimentând iluzia că va scăpa băncile de constrângerile provocate de vechile riscuri.

    În această lucrare vizionară, Gillian Tett, ziaristă la Financial Times, istoriseşte pas cu pas desfăşurarea evenimentelor, aşa cum s-au înlănţuit din 1994 (anul inventării CDS) şi până la prăbuşirea Wall Street, în 29 septembrie 2008, când falimentele bancare nu au mai putut fi stopate. Mai precis, când visul celor de la J.P. Morgan a intrat în contact cu boom-ul locuinţelor şi a declanşat măcelul. Programul lor iniţial a fost deturnat fiindcă s-a depăşit măsura, datorită lăcomiei titanilor lumii bancare – Goldman Sachs, UBS, Deutsche Bank sau echipa Merrill Lynch. Deşi grupul J.P. Morgan s-a ţinut departe de mişcările riscante ale acestora, mecanismul a fost pus în mişcare.

    “Aurul nebunilor” este o carte construită pe baza unor interviuri şi relatări “dinăuntru” (Gillian Tett s-a bucurat de un acces privilegiat la directorul executiv J.P. Morgan, Jamie Dimon, dar şi la un grup foarte compact de bancheri, cunoscuţi pe Wall Street sub numele de “mafia de la Morgan”; a dialogat cu zeci de personaje importante, inclusiv cu Timothy Geithner, şef al Departamentului de Finanţe al Statelor Unite, şi să prezinte istoria prin care nişte idei novatoare, destinate lansării unei alchimii financiare inovative, au scăpat de sub control, afectând întreaga planetă), care “curge” cu viteza unui thriller şi care se citeşte pe nerăsuflate, chiar şi de către cititorii nefamiliarizaţi cu hăţişul mecanismelor financiare şi care demonstrează în acelaşi timp cât de uşor le-ar fi fost băncilor, agenţiilor de rating şi guvernanţilor să prevadă şi să fie atenţi la riscul unei catastrofe.

    “Aurul nebunilor”, o poveste despre ambiţii oarbe, reuşeşte pe de o parte să ofere o imagine pătrunzătoare a lumii bancare la nivel înalt, un univers extrem de competitiv şi tensionat, iar pe de altă parte să contribuie în mod esenţial la înţelegerea modului în care a fost generată cea mai importantă recesiune economică de la Marea Criză a anilor ’30 şi până astăzi.

    În 2009, volumul a câştigat premiul Financial Book of the Year, iar The New York Times l-a desemnat ca fiind cea mai bună carte despre criza actuală.

    Gillian Tett – “Aurul nebunilor”, Editura Philobia, Bucureşti, 2011

  • Groparii economiei mondiale. Azi: Blythe Masters

    Împreună cu alţi matematicieni de la banca J.P. Morgan, englezoaica Blythe Masters a pus la punct formula magică datorită căreia bancherii au luat-o razna, crezând că pot să transforme hârtia în aur. Considerată de unii cea mai puternică femeie de pe planetă, Blythe Masters i-a făcut pe toţi marii bancheri ai momentului să-i preia reţeta de folosire a faimoaselor Credit Default Swaps (instrumentele de asigurare contra riscului de insolvenţă). Potrivit Newsweek, aceste arme financiare au eliberat un monstru care este pe cale să ruineze economia mondială. Sunt date care afirmă că băncile încă ţin ascunse în portofolii 55.000 de miliarde de dolari însemnând împrumuturi toxice, care nu se vor regăsi nicodată în bilanţurile lor oficiale.

    Pierre Jovanovic – reporter la Matin de Paris, apoi corespondent la Washington şi Los Angeles pentru Quotidien de Paris – şi-a început cariera de scriitor cu un prim titlu vândut în mai bine de un milion de exemplare: “Ancheta asupra existenţei îngerilor păzitori” (volum tradus în româneşte la aceeaşi editură Philobia). A continuat tot cu volume misterioase, despre trecut şi apariţii stranii, iar de curând s-a hotărât să-şi dedice talentul jurnalistic prezentului.

    Jovanovic povesteşte destinul ieşit din comun al lui Blythe Masters, tânără absolventă de Cambridge al cărei destin, din nefericire, l-a influenţat pe cel al uriaşului număr de oameni loviţi de criză prin faliment sau şomaj. Cartea conduce cu inteligenţă o incredibilă şi implacabilă anchetă, care ne dezvăluie felul cum nişte bancheri aroganţi şi cinici au făcut ca pierderile cauzate de acţiunile lor iresponsabile să fie suportate din buzunarul fiecăruia dintre noi.

    Pierre Jovanovic, “Blythe Masters”, Editura Philobia, Bucureşti, 2012

  • Acţionari ai RBS dau în judecată banca pentru 2,4 mld. lire, pierdute în urma crizei financiare

    Plângerea este susţinută de 7.400 de investitori, între care organizaţii de caritate şi biserici, iar numărul acestora ar putea creşte, a declarat Mike Neill, care coordonează acţiunea juridică. O sursă apropiată situaţiei a declarat că firma de avocatură Bird&Bird va trimite luni o scrisoare băncii, în numele acţionarilor care au participat la o emisiune de titluri în 2008. Un reprezentant al RBS a negat că banca ar fi primit vreo scrisoare sau o citaţie. Plângerea a fost formulată împotriva băncii şi a unor foşti directori, între care Fred Goodwin, director executiv al RBS înainte ca instituţia să fie salvată de statul britanic, a arătat Neill.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Criza financiară explicată pe înţelesul tuturor

    Ca să ajungă aici, ei trasează o panoramă istorică, întemeiată pe date statistice considerabile, ce privesc 66 de state repartizate pe întreg teritoriul planetei, începând, în principal, cu anul 1800, dar coborând uneori în timp până la China secolului al XII-lea sau în Europa medievală.

    Un prim punct de inters al cărţii este stabilirea unei tipologii a celor şase diferite varietăţi de crize financiare: criza datoriei externe (a datoriei suverane), criza datoriei interne, criza bancară, criza monetară, criza de inflaţie şi, în sfârşit, crahul bursier. Conceptele utilizate sunt definite, sistematic, în termeni simpli şi operaţionali, iar capitolele următoare analizează tot ce ne-au învăţat până acum statisticile despre fiecare tip de criză în parte şi despre felul în care crizele interrelaţionează (mecanismele de contagiune de la un tip la altul de criză).

    Ultimele secţiuni ale cărţii fac un tablou complet al crizei subprimelor din Statele Unite, expunând consecinţele şi dimensiunile ei internaţionale, văzute prin prisma ansamblului experienţelor trecute. Cartea vine, în final, cu o hartă-itinerar care doreşte să ne arate cum vor merge lucrurile în anii care urmează; ţinând seama că a fost publicată în 2009, şi de faptul că situaţia actuală a unor ţări precum Grecia şi Irlanda confirmă multe dintre ipotezele ei, s-ar putea spunea spune că a avut un ton profetic.

    Această cufundare în date statistice le îngăduie autorilor două concluzii fundamentale: cea dintâi confirmă faptul că acumularea unor datorii excesive (fie că este vorba despre datorii publice, bancare, de întreprindere sau individuale) atunci când lucrurile merg bine constiutie un pericol cu cele mai perverse consecinţe. Şi cea de-a doua, care justifică titlul cărţii, consemnează caracterul sistematic al sindromului “de data asta e altfel”.

    De fiecare dată, avem parte de acelaşi circ: actorii economici dar şi puterile publice trăiesc cu convingerea că aceste crize financiare li se întâmplă doar altora, că aceste crize s-au putut întâmpla doar în trecut, dar că, acum, creşterea economică e întemeiată pe baze solide şi complet diferite, care justifică continuarea îndatorărilor în exces. Din păcate, aşa cum am început să simţim cu toţii pe pielea noastră, “eterna reîntoarcere” nu funcţionează doar la nivelul miturilor, ci şi al realităţii stringente.

    Carmen N. Reinhart, Kenneth Rogoff, “De data asta e altfel. Opt secole de sminteală financiară”, Editura Publica, Bucureşti, 2012

  • Mark Mobius: O noua criza financiara este iminenta

    Valoarea totala a derivatelor la nivel mondial depaseste
    produsul intern brut global, creand volatilitate si o situatie de
    criza pe burse, a afirmat luni Mobius intr-o conferinta de presa
    sustinuta la Tokyo.

    “Sunt bancile mai mari decat inainte? Sunt. Sunt derivatele
    reglementate. Nu. Este inca avans pe derivate? Da”, a aratat
    el.
    Criza financiara globala declansata cu trei ani in urma, odata cu
    falimentul bancii de investitii Lehman Brothers, a fost cauzata
    partial de proliferarea produselor financiare derivate bazate pe
    pachete de credite ipotecare subprime de pe piata americana.


    Cititi mai multe     pe www.mediafax.ro

  • “Criza financiara nu a trecut!”. Asta cred 8 din 10 manageri

    Ei cred ca punctul de cotitura in evolutia crizei financiare va fi atins abia anul viitor. 300 dintre liderii companiilor care au sute de mii de angajati vin cu aceste vesti, nu tocmai bune. 80% dintre managerii chestionati sunt mai putin optimisti acum decat erau in 2008, arata un studiu al companiei de consultanta Delloitte. 40% dintre ei cred ca domeniul constructiilor este cel mai afectat de criza, in timp ce 20% cred ca bancile vor suferi cel mai mult. Sectoarele cel mai putin afectate raman cel farmaceutic, IT, telecomunicatiile si industria energetica.
    Cititi mai multe pe www.stirileprotv.ro