Cresterea efectivului salarial a fost realizata pe baza
relocarii unor linii de productie din Polonia, unde compania a
inchis o fabrica, si in urma cresterii comenzilor din partea
producatorilor de automobile premium.
Cititi mai multe pe
www.zf.ro
Este vorba despre o investitie greenfield, care ar urma sa intre
sub incidenta legii offsetului si care va beneficia de un ajutor de
stat de aproximativ 40 de milioane de
euro, potrivit primarului Brasovului George Scripcaru.
Mai multe amanunte pe
www.zf.ro
In urma cu cativa ani, in cartierul meu a aparut un magazin de
incaltaminte cu un nume care se voia macar sugestiv, daca nu chiar
explicit: “Ieftinica”. Magazinul n-a avut mare succes. Cum probabil
chiria nu era chiar ieftinica, spatiul a fost ocupat de o
macelarie. Nu e nevoie de prea multa stiinta economica pentru a
concluziona ca pretul scazut este mai putin important decat un
raport pret-calitate convenabil. Industria IT ne ofera insa o
multime de exemple de succes bazate pe preturi mici, in care
calitatea modesta a produselor sau serviciilor a fost considerata
de clienti ca fiind suficienta si nu putine sunt cazurile in care
un val de produse “good enough” au impins produsele de calitate
ridicata in zone de nisa.
Aparatele de fotografiat digitale “point-and-shot” le-au lasat pe
cele cu film sau cu optica de calitate in zona profesionistilor si
a pasionatilor. Acelasi fenomen se petrece acum in zona camerelor
video, in care aparate simple si ieftine de genul Flip Video
cuceresc piata in defavoarea camerelor sofisticate de genul celor
produse de Sony. Rezolutia 640×480 la 30 de cadre pe secunda si
codarea MP4 este considerata de tot mai multa lume ca fiind
“suficient de buna”, in conditiile in care preturile coboara sub
200 de dolari. In zona muzicii, formatul MP3 a devenit omniprezent
in pofida faptului ca melomanii pretentiosi considera calitatea
redarii inacceptabila, preferand CD-urile, formatele fara pierdere
de calitate (cum ar fi FLAC) sau, in cazul puristilor, vinilurile.
Ciudat, nici macar formatul Ogg de la Vorbis nu s-a bucurat de un
succes notabil, desi este liber de patente si ofera o calitate mai
buna decat MP3. Un studiu interesant facut de profesorul Jonathan
Berger de la Stanford pe parcursul ultimilor sase ani constata ca
tot mai multi studenti la conservator ajung sa prefere sunetul MP3
in fata formatelor de inalta fidelitate, mai ales pentru muzica
rock. S-au obisnuit cu acest sunet si, pentru ei, asa trebuie sa
sune muzica.
La fel stau lucrurile si in cazul multor aplicatii software,
incepand cu Google SketchUp care, in ciuda simplitatii sale (sau
poate tocmai datorita ei), castiga tot mai mult teren in fata unui
produs mult mai puternic, cum este AutoCAD – si vorbim in acest caz
de arhitecti sau ingineri. Interesant este si cazul aplicatiilor de
birotica “in the cloud”, cum sunt Gmail, Google Docs sau Zoho.
Evident, aceste aplicatii au numeroase limitari fata de produsele
desktop consacrate, in frunte cu Microsoft Office, dar tot mai
multi utilizatori le considera suficient de bune pentru nevoile lor
curente. Nu e vorba doar de pret, ci si de avantaje neglijate pana
acum, cum este accesul de pe orice computer si siguranta ca
documentele si mesajele nu se vor pierde in cazul in care discul
cedeaza sau laptopul este furat. Aceasta veritabila “Good enough
revolution” (cum o numeste Wired) determina producatorii sa se
adapteze si sa ofere alternative in acelasi spirit – vezi Project
Dragonfly de la Autodesk sau viitorul Office 2010 de la
Microsoft.
Insa cel mai nou succes al acestui val de “comodizare” il
reprezinta portabilele numite netbooks (sau “mini notes”).
Analistii considera ca aceasta gama de produse are un impact
profund in toata industria IT, fiind de altfel sigurul segment al
pietei de PC-uri in care vanzarile au crescut in prima jumatate a
anului acesta. Cifrele sunt edificatoare: cele 13,5 milioane de
unitati vandute in aceste 6 luni reprezinta deja 22,5% din totalul
portabilelor vandute (spre comparatie, in primul semestru al anului
trecut ele reprezentau sub 6 procente din total). Nu lipsita de
interes este si distributia geografica a acestei cresteri, in care
Europa conduce cu o cota a netbook-urilor de aproape 33% in al
doilea trimestru al anului trecut, in vreme ce Japonia este ultima,
cu doar 6 procente. O parte din explicatia acestei explozii vine
din implicarea marilor operatori de telefonie, care au inceput sa
ofere netbook-uri cu discounturi semnificative pentru clientii care
contracteaza abonamente de date, incercand astfel sa-si valorifice
investitiile in broadband (in special 3G). AT&T ofera, de
exemplu, Acer Aspire One la 199$ (pretul de catalog fiind 630$) in
conditiile unui abonament de doi ani la 40 sau 60 de dolari pe luna
(pentru 200 MB si respectiv 5GB).
Tragand linia, combinatia formata de netbook cu aplicatiile online
si conectivitatea duala (WiFi si 3G) pare sa fie o solutie mobila
“suficient de buna” pentru tot mai multi utilizatori. Insa pana la
“ieftinica” mai avem de asteptat abonamente de date mai
convenabile.
Michael Dell, fondatorul si directorul executiv al companiei ce-i poarta numele, a repetat saptamana trecuta o miscare pe care a facut-o de mai multe ori in ultimul an si jumatate, aceea de a cumpara actiuni Dell atunci cand cursul acestora la Nasdaq a scazut. De data aceasta, Michael Dell, a carui avere Forbes o estimeaza la 16,4 miliarde de dolari, a cumparat 4,9 milioane de actiuni, pentru aproximativ 100 de milioane de dolari (70 de milioane de euro), imediat dupa ce actiunile au scazut puternic, ca efect al anuntului privind rezultatele financiare slabe din trimestrul al doilea. Acum, pachetul de actiuni detinut de Michael Dell ajunge la 255 de milioane de actiuni, reprezentand aproape 13% din companie.
Pariul personal al miliardarului, citat de toata presa, e ca in urmatorii trei ani va reusi sa scada cu pana la 3 miliarde de dolari cheltuielile companiei. Deocamdata, in ultimul an, actiunile Dell au pierdut 26% din valoare, ilustrand increderea scazuta a investitorilor in sansele companiei de a-si creste eficienta. In ultimele luni, conducerea Dell a pornit discutii cu mai multe firme care asambleaza computere, punandu-le pe masa o propunere neobisnuita, aceea ca ele sa-i cumpere fabricile de echipamente hardware. Surse apropiate companiei, citate de publicatia The Wall Street Journal, sustin ca Dell ar intentiona “sa vanda cea mai mare parte dintre fabricile sale sau probabil chiar pe toate in urmatoarele 18 luni”, cu scopul de a reduce costurile si de a face rost de resurse financiare. Informatia nu a fost confirmata oficial: David Frink, purtatorul de cuvant al Dell, a refuzat sa faca vreun comentariu pe marginea informatiilor aparute in presa, calificate de el drept speculatii. “Am spus anterior ca vom continua sa ne extindem, folosind atat modelul original de productie interna de computere, cat si prin intermediul unor parteneriate cu alte companii”, a afirmat Frink. Cu toate acestea, intr-o raportare recenta catre Comisia Federala pentru Operatiuni Bursiere (SEC), organismul de reglementare a pietei de capital americane, Dell scrie ca “analizam in mod activ toate aspectele legate de logistica, lantul de aprovizionare si volumul de productie” – ceea ce poate sugera ca intentia companiei americane de a externaliza productia este plauzibila.
Dell pare sa faca fata tot mai greu competitiei din industrie, dificultatile fiind vizibile in primul rand prin faptul ca producatorul de computere raporteaza rezultate financiare in scadere. La 29 august, compania a anuntat o scadere cu 17% a profitului net comparativ cu trimestrul al doilea al anului trecut, pana la 616 de milioane de dolari (aproximativ 433 de milioane de euro). Conducerea Dell a explicat diminuarea profitului prin efortul de a castiga cota de piata in Europa, Orientul Mijlociu si Africa, reducand considerabil preturile anumitor produse.
In ciuda faptului ca veniturile au crescut cu 11% si ca Dell ocupa in continuare locul al doilea la nivel mondial intre producatorii de hardware, investitorii de pe Wall Street au reactionat negativ, mai cu seama cu cat compania a recunoscut ca “atitudinea conservatoare” a unora din clientii americani se manifesta si in Europa sau Asia – un mod delicat de a spune ca vanzarile nu stralucesc in aceste zone. Analistii considera ca una dintre principalele surse ale problemei este de fapt ca fabricile Dell nu mai sunt adaptate conditiilor actuale ale pietei, mai exact ca sefii companiei n-au sesizat tranzitia de la o piata a computerelor orientata pe comenzi mari de desktop-uri pentru zona corporatista la una unde notebook-urile destinate clientilor individuali castiga teren.
Drept urmare, vanzarea fabricilor ar putea fi un obiectiv destul de greu de atins, pentru ca este posibil ca eventualii cumparatori sa se teama sa preia niste fabrici in zone cu costuri ridicate de productie, in principal in SUA, unde Dell detine patru fabrici. Potentialii cumparatori ar fi reprezentati cel mai probabil de mari companii asiatice care produc componente si computere. Fabricile detinute de Dell in Texas, Tennessee, North Carolina, Florida, iar in strainatate in Irlanda, Malaiezia, China, Brazilia, India si Polonia (aceasta din urma a fost deschisa chiar anul trecut) sunt considerate in general eficiente, insa nu asigura o productie realmente competitiva de notebook-uri, din punctul de vedere al costurilor.
Una dintre metodele prin care Dell ar putea produce mai ieftin notebook-uri a fost pana acum externalizarea activitatii catre companii specializate in productia de astfel de echipamente.
O mare parte a notebook-urilor Dell sunt construite deja partial in fabricile unor producatori angajati prin contract din Asia, computerele fiind apoi transportate in centrele de productie ale companiei americane si asamblate integral. Doar ca din cauza acestui procedeu de asamblare, fiecare computer merge la doua fabrici, implicand astfel costuri suplimentare.
Dell a adoptat de anul trecut o strategie axata pe taierea costurilor, care ar urma sa inceapa cu inchiderea fabricii din Texas. “Modelul traditional folosit de Dell pentru productia de computere a fost optimizat intr-adevar pentru adaptarea la nevoile clientilor, in special ale celor din zona de business, dar mai eficient ramane tot transferul productiei catre alte firme”, spune A. M. Sacconaghi, analist la Sanford C. Bernstein. Sacconaghi e convins ca Dell va incepe sa se bazeze din ce in ce mai mult pe contractele de productie cu alte companii in dauna fabricilor proprii.
La sfarsitul lunii martie, compania a anuntat ca s-ar putea sa-si inchida birourile din Austin, Texas, pana la sfarsitul acestui an, disponibilizand astfel 900 de angajati, si a precizat ca “ar fi nevoie si de alte actiuni pentru a reduce costurile totale de productie”. Vanzarea fabricilor ar putea fi deci punctul culminant al planului de a muta centrul de greutate de la productia in fabricile proprii la contractele cu alti fabricanti, strategie adoptata de competitorii producatorului american de mai multa vreme. “O multime de companii se bazeaza deja pe acest model”, recunoaste Mike Cannon, seful de productie de la Dell. HP, de exemplu, a transferat in 2005 productia dintr-o fabrica din Australia catre grupul taiwanez Foxconn, in timp ce Apple livreaza o mare parte din computerele sale clientilor direct din centrele de productie din Asia.
Mai multe amanunte, pe www.protv.ro
Romania a ratat atragerea concernului auto german Daimler pentru constructia unei fabrici de 800 mil. euro, nemtii optand dupa mai multe luni de analiza pentru amplasarea noii capacitati de productie in Ungaria, la 80 km de Budapesta.
Cititi mai multe despre argumentele care au facut pe Daimler sa aleaga Ungaria pe www.zf.ro