BusinessMagazin

Tag: casa

  • O PIATRĂ găsită de un puşti de 12 ani pe care a folosit-o 9 ani ca OPRITOR DE UŞĂ valorează azi 80 MILIOANE DE DOLARI. Ce au făcut cu ea

    Când Roy Spencer, un băieţel de 12 ani, a găsit în 1938, în Queensland, Australia, o piatră neagră, tatăl său, miner într-un centru de exploatare minieră a bijuteriilor, nu şi-a dat seama că ceea ce părea un simplu cristal negru era de fapt un safir de 1, 156 carate. 

    Tratat timp de nouă ani ca răţuşca cea urâtă din povestea lui Hans Christian Andersen, safirul stea a fost folosit ca opritor pentru uşă în casa familiei Spencer. Abia când Harry Spencer, tatăl copilului, a aflat că safirele pot fi găsite în toate culorile curcubeului (mai puţin cele roşii, acelea fiind rubine), şi-a dat seama că poate obţine o avere, găsind cumpărătorul potrivit. Acesta nu a întârziat să apară.

    Aflând de safirul scos la vânzare, bijutierul armean Harry Kazanjian a călătorit din Los Angeles în Queensland, oferindu-i minerului 18,000 de dolari (aproape 185,000 de dolari în valoarea actuală).

    Convins că sub forma brută a pietrei se află ceva mai preţios, după doua luni de gândire, Kazanjian s-a decis să taie safirul, în urma acestei operaţii găsind înăuntru modelul unei stele cu şase colţuri, care poate fi văzut privind safirul cu o singură sursă de lumină deasupra capului. 

    Chiar daca a trebuit să sacrifice 423 de carate tăind piatra, valoarea de după a safirului stea era de 1 milion de dolari în 1949.

    “The Black Star of Queensland” (Steaua neagră a Queensland-ului n-red.), cum a fost numit preţiosul safir, a fost transformat într-un pandativ încadrat de 35 de diamante şi este unul dintre cele mai faimoase din lume, valoarea lui actuală fiind de aproape 80 de milioane de dolari.
     

  • Cum arată fiica cea mai mare a lui Bill Gates. Ea a vorbit despre cum este să creşti într-o casă de miliardar şi ce îşi doreşte să facă în viitor – GALERIE FOTO

    Jennifer Gates, cea mai mare fată a lui Bill şi Melinda Gates, a vorbit despre avantajele de a creşte într-o familie cu o avere enormă într-un interviu publicat recent de revista Sidelines Magazine.
    „M-am născut în situaţia de a fi enorm de privilegiată”, a spus ea, „şi cred că este important cum foloseşti acele oportunităţi şi înveţi din ele pentru a descoperi lucruri de care eşti pasionat şi, sper, faci lumea puţin mai bună.”

    Gates, care a absolvit Universitatea Stanford în 2018, iar acum urmează cursurile şcolii de medicină Icahn, a declarat pentru Sidelines că pediatrul copilăriei sale a fost modelul care a inspirat-o să studieze biologia umană. Gates a declarat publicaţiei că poate să devină pediatru sau practicant ea însăşi, dar vrea să fie deschisă şi spre alte căi de carieră.


    „Sunt entuziasmată să învăţ  şi să împărtăşesc tot ce pot oamenilor. Suntem cu toţii oameni şi avem diferite experienţe  umane, totuşi există  ceva universal referitor la modul în care experimentăm greutăţile, creşterea şi bucuriile din viaţa noastră. Sunt receptivă la a învăţa despre greutăţile celorlalţi, indiferent de scopurile lor, iar acest lucru mă va ajuta să fiu un medic mai bun în viitor şi să îmi construiesc partea mea din lume.”

    Gates practică şi echitaţia şi a declarat publicaţiei Sidelines că spera ca într-o zi să obţină un loc în Echipa Statelor Unite pentru una dintre cele mai cunoscute competiţii americane din domeniu.
    Bill Gates, cunoscut timp de mai mulţi ani la rând drept cel mai bogat om al lumii (acum este al doilea, după Jeff Bezos), are o avere netă de 108 miliarde de dolari, potrivit Forbes. În 2011, el a declarat pentru Daily Mail că ai săi copii vor primi o „porţie minusculă” a averii sale. „Acest lucru înseamnă că va trebui să îşi găsească propria cale”, a spus el la vremea respectivă.

  • Reacţia lui Donald Trump, după validarea lui Joe Biden în funcţia de preşedinte al SUA

    Într-o declaraţie pe Twitter difuzată de un oficial de la Casa Albă, Donald Trump vorbeşte de o tranziţie ordonată pe 20 ianuarie, cînd joe Biden va prelua funcţia de preşedinte al Statelor Unite.

    „Deşi sunt în dezacord total cu rezultatul alegerilor, iar faptele îmi dau dreptate, va fi o tranziţie ordonată pe 20 ianuarie. Am spus mereu că voi continua lupta noastră ca să ne asigurăm că doar voturile legale au fost numărate. Asta reprezintă sfârşitul celui mai grozav prim mandat din istoria prezidenţială, dar este doar începutul luptei noastră să facem America măreaţă din Nou!”, arată mesajul lui Donald Trump postat de Dan Scavino, White House Deputy Chief of Staff.

    Contul de Twitter al lui Donald Trump a fost blocat de companie.

    Congresul american a confirmat victoria preşedintelui ales Joe Biden după o zi haotică, cu proteste care au dus la patru decese şi i-a obligat pe parlamentari să evacueze Capitolul.

    Biden este programat să devină al 46-lea preşedinte al SUA pe 20 ianuarie.

  • Tu ce ai învăţat în 2020?

    Cândva prin februarie 2020, am ieşit la un restaurant chinezesc din Bucureşti, cu o cunoştinţă originara din China. 

    Părea de domeniul SF-ului ceea ce îmi povestea despre rudele sale, care, izolate în casa, începuseră sa joace ping-pong de plictiseala in casa. Virusul acela părea doar o ştire – extrem de indepartata – şi filmuletul pe care mi l-a aratat, cu părinţii jucând ping-pong pe masa din sufragerie, recunosc, destul de amuzant. 

    Mi se părea de asemenea ca sa fii obligat sa stai în casa, fie şi din cauza unui virus, poate sa se întâmple doar în China. Cam asa imi amintesc eu momentul in care am aflat prima data despre noul coronavirus. Era penultima iesire la restaurant pe anul acesta, inainte de starea de urgenta. A doua a fost de ziua mea, tot prin februarie, cand le spuneam prietenilor mei ca eu cred ca virusul nu ne va afecta atat de mult. 

    Nu cred ca veti gasi ceva nou in ceea ce voi scrie mai jos – am avut cu totii cam aceleasi revelatii in 2020. Le scriu insa pentru a-mi aminti mie, dar si voua, pentru atunci cand pandemia se va fi sfarsit (in curand sper!) si poate tumultul evenimentelor de zi cu zi ne va face sa le uitam.  Lista este deschisa si, daca simtiti nevoia, nu ezitati sa faceti completarile voastre in sectiunea de comentarii de pe Facebook sau Linkedin. 

    1.         Fii putin mai temător în ceea ce priveşte lucrurile pe care le poate aduce viitorul. Nu trai cu panica, dar fii totusi precaut si atent la ce se intampla in lume – chiar si la mii de kilometri departare. Nu suntem invincibili si nu ne putem indeplini obiectivele independent de ceea ce se intampla in jurul nostru. Cati dintre noi am luat in calcul ca ne vom petrece anul cu masti pe fata atunci cand ne scriam rezolutiile pentru anul 2020? Si totusi, doar respectarea unor reguli simple, in masa, ne-au putut asigura o existenta relativ normala in acest nou context. 

    2.    Aş zice sa nu luam “for granted”, ca pe un dat, cum spun americanii, lucrurile bune care ni se intampla, oricat de simple par acestea. Acum recunosc ca pare exotica ideea de a merge la un restaurant (mai ales unul chinezesc) in Bucuresti, de exemplu, daramite o cafea bauta in Viena. 

    3. Ia-ti timp liber, chiar si cand nu mergi in concedii peste mari si tari. Fara el, ajungi sa iti reversi frustrarile asupra celor cu care comunici (fie ei aflati si la distanta). La BM, am vorbit despre agendele executivilor mutaţi şi ei, ca noi, acasă, dar şi despre angajaţi aflaţi la toate nivelurile – care se confruntau cu toate lucrurile prin care treceam şi eu – Burnout, insomnie, dorinţa de a face sport (rămasă la stadiul de dorinţa după câteva săptămâni de stat acasă), singurătate sau, din contra, neobişnuit de mult timp petrecut cu familia. Cu alte cuvinte, un haos, atat pe plan personal, cat si profesional.  

    4.   In tot acest haos s-a evidentiat si oboseala generata de toate gadgeturile – cele pe care ne desfasuram munca, dar si cele de relaxare, de dupa (TV, telefon). Practic, oboseam stand pe canapea din cauza lor – motiv pentru care am decis sa mai reduc din folosirea acestora – cel putin pe plan personal. Cred ca a fost prima data cand m-am gandit ca as putea sa imi iau un telefon “cu butoane”, pe care doar sa vorbesc si pe care DOAR sa fiu sunata. Sigur e pe lista pentru 2021.

    5. Imi apreciez timpul liber, dar  nu ştiu ce aş fi făcut doar cu timp liber, situatie in care s-au gasit multi dintre prietenii mei, spre exemplu actori care au ramas fara activitate de aproape un an. Munca nu mi-a adus doar burnout, dar si bucurie – motivatie sa mă trezesc la ore “normale”, sa mă pregătesc pentru interviuri via Zoom ca si cum m-as pregati de birou. Prin urmare, mult trambitatul Work Life Balance chiar nu ar trebui sa fie un mit sau doar un obiectiv spre care sa aspiram cu totii. Cred ca este esential pentru a ramane sanatosi – din toate punctele de vedere.  

    6. O alta revelatie a fost pentru mine ca sunt mai extroverta decat ma consideram eu. In nebunia pandemiei, se pare ca apelurile colegilor si ale celor cu care am avut interviuri au fost mai multe decat cele ale prietenilor – si ei coplesiti de propriile probleme “pandemice”. Sau poate pentru ca unii dintre prieteni s-au dovedit a fi “doar prieteni de iesit in oras”. Altii au fost acolo, chiar si in noile conditii. In ceea ce ii priveste pe colegi – unii dintre ei au fost mai disponibili decat imi imaginam vreodata ca ar putea fi – la greu. In general insa, cei disponibili la birou s-au aratat a fi si cei mai disponibili si “de la distanta”. La fel stau lucrurile si in cazul prietenilor. 

    7. In perioada de pandemie s-au nascut si unele idei bune – in cazul meu, din interviurile pe Zoom s-au desprins cateva proiecte de emisiuni in care am avut partenere mai multe companii – idei care poate nu le-am fi avut intr-un an normal. Asadar este adevarat ca orice criza naste si oportunitati, daca esti atent si nu te lasi sufocat de situatia crizei propriu-zise, daca esti in “miscare” – am observat-o si noi, dar si executivii pe care i-am intervievat de-a lungul anului. In cazul meu, a fost vorba despre aceste proiecte video, filmate chiar de mine “in sufragerie” sau in studio, cu colegii nostri, odata intorsi la munca. O alta oportunitate adusa de acestea a fost ca am avut ocazia sa cunosc si sa intervievez persoane aflate la mare departare geografica pe care nici nu ma gandeam sa le contactez anterior pentru interviuri. Cu siguranta voi continua sa fructific aceasta descoperire si in anii ce vor urma.

    8. Vrand-nevrand, 2020 a fost si anul in care poate am reflectat cel mai mult (poate din cauza insomniilor cauzate de pandemie).  Cautam fericirea in locurile nepotrivite? Cu siguranta fiecare dintre noi a gasit un raspuns pe care sa il exploreze si mai mult in 2021.

    9. Am mentionat ca dupa starea de urgenta am incercat sa ma intorc la activitatile normale, respectiv la birou si la drumul zilnic casa-munca. Abia reintrasem intr-un oarecare normal, cand m-am imbolnavit de COVID. Ei bine, atunci toate lucrurile normale pe care le asteptam eu chiar nu au mai contat. Am invatat ca “o forma usoara”de boala nu este chiar usoara cand vine vorba mai ales de presiunile psihologice (generate de tine insuti sau de cei din jur), iar sanatatea chiar trebuie prioritizata si nu tine cont de deadline-urile tale. 

    10. In situatiile dificile, inclusiv imbolnavirea de COVID, poti gasi ajutor si sustinere (mai ales morala) de la persoanele de la care te astepti mai putin. Telefoanele celor care au fost alaturi de mine au contat mult, le multumesc celor care si-au aratat sustinerea astfel – si sper sa fiu si eu la fel de empatica in situatia in care o cunostinta de-a mea ar trece prin ceva asemanator. “Cum te simti” a fost de altfel intrebarea cu care au inceput cele mai multe dintre discutiile de anul acesta – sunt convinsa ca si in cazul vostru – obicei care cred eu ca va ramane si in anii ce vor urma (nepandemici sper).

    Atat imi amintesc acum, in prag de 2021. Sper ca Anul Nou sa ne aduca intr-adevar un nou inceput, in care sa si aplicam ce am invatat cu totii in anul acesta ciudat. La Multi Ani si… voi ce ati invatat in 2020?

     

     

     

     

     

  • Drumul spre iad e pavat cu bune intenţii? Ce a păţit un cuplu de oameni ai străzii dupa ce a fost invitat să locuiască în casa unui milionar

    După ce au trăit pe străzile Californiei timp de un deceniu, Greg şi Marie au primit o invitaţie greu de refuzat, potrivit unui material publicat de BBC.

    Un om de afaceri care locuia în zona în care îşi petreceau ei timpul i-a întrebat dacă îşi doresc să fie găzduiţi în casa lui de patru milioane de dolari. Un an mai târziu, au dezvăluit ce s-a întâmplat după această mutare – iar experimentul este relevant pentru întreaga criză a oamenilor vagabonzi din Statele Unite.

    Odată, când aşteptau autobuzul, au părut suspecţi unui vecin. El a sunat la Poliţie; ulterior poliţiştii veneau constant ca urmare a reclamaţiilor primite de la oamenii din acel cartier, frapaţi de imaginea celor doi. În cele din urmă, poliţiştii nu au mai venit, dar provocările legate de convieţuirea celor trei abia începeau.

    „Drumul spre iad este pavat cu intenţii bune”, a declarat omul de afaceri în interviul acordat BBC, în contextul în care între cei trei au început să apară diferenţe de opinie.

    Greg este fost agent de seecuritate, iar Marie este fost casier şi asistent certificat. Ei s-au mutat în casa omului de afaceri în februarie anul trecut.

    „Inima lor este într-un loc bun, vor să ajute, vor să fie voluntari pentru alţi oameni care au nevoie de ajutor. Dar nu eşti plătit pentru asta – nu vrei să faci ceva pentru care eşti plătit?”, le spunea omul de afaceri.

    Se pare că veniturile lor din asistenţă socială au scăzut cu aproximativ jumătate fiindcă Guvernul consideră că acum au o locuinţă – dacă ar avea locuri de muncă, veniturile lor din asistenţă socială ar fi scăzut şi mai mult. Din acest motiv, nu doresc să schimbe prea multe din situaţia lor actuală, motiv pentru care există diferenţe de opinie între ei şi cel care i-a găzduit. Totuşi, niciunul dintre ei nu vrea să renunţe la acest aranjament de locuit.

  • Ce este mai bine să ai în România, ţara unde a fi proprietar este mai presus de orice: casă sau apartament?

    „Tipul de locuinţă la care visăm – apartament sau casă – este o temă recurentă în discuţiile românilor, cunoscuţi pentru a fi cei mai mari proprietari ai Europei şi având o predispoziţie aproape ancestrală pentru statutul de proprietar. La ce trebuie să te uiţi când se depăşeşte stadiul de discuţie şi eşti pus în faţa unei astfel de alegeri am discutat în cea mai recentă ediţie a webinarului Real Estate. Real Talk. by Storia.ro.

    Cred că ne gândim la această temă încă de la romanul Ion al lui Liviu Rebreanu – cred că este ceva ancestral în această zonă a lumii. În general, la oameni, dorinţa de a avea o casă pe pământ vine din dorinţa de a avea o grădină. Chiar dacă majoritatea dintre noi locuim în apartamente, rămânem cu această dorinţă, mai ales acum cu pandemia, s-a exacerbat şi mai mult dorinţa aceasta de a fi într-o casă şi cred că vom vedea în viitor evoluţii interesante în contextul Work from Home, care ne va permite să fim şi mai mobili, chiar să locuim şi mai departe de oraşele mari”, răspunde Daniel Tudor, CEO şi fondator al agenţiei imobiliare The Concept.

    El observă că avantajele şi dezavantajele există când vine vorba de ambele tipuri de locuinţă. Pe de o parte, la casă te bucuri de o grădină, de o construcţie unde teama de cutremur dispare, dar şi de dorinţa de recunoaştere, în contextul în care majoritatea oamenilor stau la apartament. În momentul în care oamenii se mută într-o casă, automat cresc însă şi costurile, fie că vorbim despre reparaţii, încălzire, întreţinere, asigurare etc.; lipsa comunităţii – casele sunt înconjurate de nişte garduri, în zona aceasta a lumii chiar foarte înalte – adaugă Daniel Tudor – în timp ce la bloc, locuind împreună cu mai mulţi oameni, ai ocazia să legi o comunitate.

    La apartamente în schimb, în afară de avantajul comunităţii, beneficiezi de proximitatea de ceea ce te interesează – există facilităţi urbane multiple, retaileri, spitale etc; pe termen lung apartamentele vor avea o valoare crescută mai repede decât valoarea unei case – şi probabil că sunt şi mai uşor de cumpărat. Dezavantajele vin din faptul că vecinii pot fi deseori gălăgioşi, iar cei care se tem de cutremure sunt mai predispuşi să le fie frică într-o astfel de locuinţă.

    „Majoritatea tinerilor se gândesc mai degrabă la un apartament fiindcă vor să fie mai flexibili, o casă te face puţin mai inflexibil, eşti mai departe, nu ai la fel de multe opţiuni şi este mai probabil ca tinerii să se gândească la achiziţia unui apartament. Pe măsură ce trec anii, iei în calcul casa pentru că ai acumulat şi o sumă de bani pe care te bazezi – poate ai o familie, vrei să se joace copiii în grădină, astfel, clienţii pentru case sar de 35 de ani; apartamentele se vând clienţilor cu vârstele în jur de peste 20-40 de ani, iar casele, celor cu vârste de 35-50-60 de ani”, descrie Tudor şi profilul clienţilor pe tipuri de locuinţă.  

    În ceea ce priveşte preţurile, observă că preţul unui apartament cu două camere dintr-o zonă bună, upper medium, costă circa 100.000 – 120.000 de euro, preţ la care poate fi găsită de altfel şi o casă într-o zonă aflată în apropierea oraşului. „Este o alegere pe care trebuie să o faci: dacă eşti ok cu a locui mai departe, a avea mai puţină flexibilitate în opţiuni şi în a face drumul acesta oraş – locuinţă, atunci este clar o opţiune foarte bună – în acelaşi timp, bugetează-ţi şi o creştere a costurilor fiindcă nu vei avea aceleaşi costuri ca la apartament. Dacă vrei flexibilitate, cred că în continuare a sta în oraşe şi în locaţii bune cărora să le crească şi valoarea în timp este o opţiune foarte bună – a crescut foarte mult cererea de case, dar a crescut de la foarte puţin, la puţin, nu de la mediu, la majoritar.” Preţurile caselor din interiorul Bucureştiului (şi nu Ilfov) se plasează la peste 250.000 euro – 300.000 de euro fără probleme, terenul fiind foarte scump.

    Daniel Tudor, fondator şi CEO The Concept: „În imobiliare, ca să faci o investiţie cu adevărat bună, trebuie să fii la locul potrivit, înaintea momentului potrivit – astfel ai şansa să beneficiezi de o creştere mai mare a randamentului.”

    Locuinţe vechi vs. locuinţe noi? „Nu există apartamente, locuinţe vechi mai bune decât locuinţele noi sau invers. Există o locuinţă nouă mai bună decât o locuinţă veche sau invers – adică trebuie să iei punctual lucrurile, nu poţi să generalizezi. Şi acum 30 – 35 de ani se construia şi prost, şi bine, cum la fel şi astăzi se construieşte şi bine, şi prost. Diferenţa între o locuinţă nouă şi între o locuinţă veche este dată, pentru locaţii similare, doar de cât s-a avut grijă de respectiva locuinţă veche.” Astfel, dacă vorbim despre o locuinţă bine întreţinută, ea trebuie să aibă aceeaşi valoare ca o locuinţă nouă. „Dacă nu optezi pentru o locuinţă nouă, în momentul în care îţi alegi o locuinţă veche, trebuie să mergi cu nişte oameni tehnici care se pricep să analizeze lucrurile din punct de vedere tehnic, cum arată respectiva locuinţă – dacă instalaţiile sunt ok, dacă finisajele trebuie schimbate, dacă închiderile perimetrale sunt ok – apoi analizezi, luând în calcul şi timpul pe care îl ai de investit.”  

    În ceea ce priveşte preferinţele clienţilor şi modul în care au evoluat acestea în contextul pandemic, Daniel Tudor sesizează că orientarea lor este în continuare mai ales către apartamente, dar îşi doresc în schimb terase mai largi; el spune că au avut clienţi care au intrat în showroomuri şi au spus din start că vor apartamentele cu terasa cea mai mare.

    Apoi, a observat tendinţa ca oamenii să caute o cameră pe care să o folosească pe post de birou – nu în living, ci un loc separat unde să facă lucrurile concentrat. „Marea problemă cu Work from Home este cum îi faci pe oameni să îşi păstreze concentrarea la maximum, ca şi cum ar fi la birou – e important să aibă o ancoră spaţială – când au intrat în locul respectiv, să ştie că sunt pe modul de muncă”. 

    Iar dacă ne-am luat deja o locuinţă şi luăm deja în calcul alegerea unei case de vacanţă, Daniel Tudor recomandă ca o astfel de achiziţie să fie realizată în cunoştinţă de cauză. „Aş recomanda în primă fază închirierea, sunt implicaţii pe care cumpăratul unei locuinţe le are: costurile – o casă nu este ca o acţiune la bursă, pe care dacă ai cumpărat-o, nu te mai interesează, unei case trebuie să îi asiguri o mentenanţă, trebuie să îi repari ceea ce se strică. Trebuie să plăteşti taxe şi impozite, costuri pe care dacă nu o foloseşti, ele curg. Casei de vacanţă nu îi pasă dacă stai sau nu în ea şi atunci este bine să vezi dacă stilul acesta de viaţă ar fi benefic pentru tine încercând mai multe luni să închiriezi în loc să cumperi.” Apoi, pot interveni costuri legate de managementul acelei case de vacanţă, atunci când proprietarul nu o foloseşte – poate alege folosirea unei firme specializate care să se ocupe de închirierea locuinţei respective pentru turişti.

    „Un mix interesant este să găseşti o formulă mai flexibilă de astfel de case, în care să poţi să ai o casă care să funcţioneze independent, atât ca loc pentru tine să locuieşti în ea, cât şi ca loc pe care să îl poţi închiria în acelaşi timp – să stai la parter şi să închiriezi sus de exemplu. Sunt genul de locuinţe mixte, atât rezidenţial, cât şi investiţional, în acelaşi timp. Altminteri ai nevoie de management şi acesta ar trebui să fie profesionist, datul şi luatul cheii nu este management.”

    Preţurile acestor locuinţe sunt similiare cu ale unor apartamente în oraş sau chiar le întrec: „Majoritatea locuinţelor de acest tip de pe litoral sunt asemănătoare camerelor de hotel ca suprafaţă – nu cred că poţi să stai trei luni într-o astfel de locuinţă cu familia. Iar dacă alegi drept casă de vacanţă o proprietate asemănătoare celei în care locuieşti acasă, va fi foarte scump şi s-ar putea să nu aibă sens achiziţia”.  

    Daniel Tudor adaugă că o investiţie de genul acesta se recuperează între 11-12 ani şi 20 de ani, la un randament cuprins între 5% şi 9% net. 

    Iar când vine vorba despre investiţii bune, în general, el punctează: „În imobiliare, ca să faci o investiţie cu adevărat bună, trebuie să fii la locul potrivit, înaintea momentului potrivit – astfel ai şansa să beneficiezi de o creştere mai mare a randamentului”. Locurile potrivite sunt cele în care circulă oamenii şi banii, zone de business, zone comerciale, zone aflate lângă parcuri, şcoli, grădiniţe, universităţi – să fie lângă infrastructură existentă sau potenţială. „În Drumul Taberei de exemplu era ideal să cumperi înainte de deschiderea metroului; în general, cumpără în zone unde economia şi populaţia cresc, campioanele fiind oraşele mari”, exemplifică Tudor. De asemenea, el crede că o zonă unde preţul în imobiliare ar putea intra pe un trend ascendent este al locurilor cu potenţial turistic mare, cum este Transilvania.

    „În contextul Work from Home, pentru multe joburi şi profesii, poţi lucra acum de oriunde. Putem adresa o populaţie globală şi cred că Transilvania, mai ales zona sudică, are potenţial mare. În Viscri, de exemplu, am văzut o familie de nemţi, pensionari, care cu pensia lor de câteva mii de euro în Germania pot trăi foarte bine în România.”

    este numele seriei de webinarii realizate de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN în care ne propunem să discutăm cu specialiştii pieţei imobiliare despre cele mai noi schimbări înregistrate pe aceasta. Urmăriţi-ne live în fiecare lună şi adresaţi întrebările voastre referitoare la imobiliare pe pagina de Facebook a Storia.ro.

     

    1. Sunt în căutarea unui apartament cu trei camere şi văd diferenţe foarte mari între zona Pallady şi Sectorul 4 din Capitală. Infrastructura este asemănătoare, de unde vine această diferenţă?

    Din două direcţii: istoric, sectorul 3 este mai bogat decât sectorul 4, apoi, sectorul 4 este mai aglomerat decât sectorul 3 şi, automat, dacă oferta este foarte mare, raportat la o cerere destul de mare, oferta ţinând pasul, sunt şanse mai mici să crească rapid preţul. În sectorul 3, Pallady, nu sunt la fel de multe opţiuni şi atunci, cererea fiind mare, preţurile cresc mai repede. Apoi, mai este un al treilea factor, legat de felul în care arată sectoarele – mie mi se pare că sectorul 3 este mai îngrijit – sunt parcuri mai mari, mai frumoase sau cel puţin mai celebre. 

     

    2. Ce cartier din Bucureşti oferă cel mai mare randament la închirierea unui imobil?

    Nu cred că randamentul poate fi calculat pe cartiere, este un cost foarte simplu, este matematică pură: trebuie să împarţi venitul net obţinut pe parcursul unui an, la totalul investiţiei, iar dacă reuşeşti ca într-un cartier care nu are apartamente excepţionale să scoţi un «deal» foarte bun, atunci randamentul este puţin mai mare. 

    Dar dacă ne uităm la localizare, ar trebui să luăm în calcul mai ales, locaţiile din preajma infrastructurii de transport, metroului, de pildă, dar şi aeroportului, locaţiile unde circulă banii şi oamenii sunt cele cu randamente mai bune. 

     

    3. Cum vor evolua preţurile, mai ales după această iarnă?

    Pot fi fluctuaţii mici, şi în plus, şi în minus, nu văd în schimb ceea ce toată lumea se aşteaptă – o prăbuşire a preţurilor. Nu se va întâmpla asta fiindcă piaţa imobiliară este una foarte lentă. În 2008, economic piaţa nu era sustenabilă, acum este în schimb mult mai echilibrată. Pot exista mici scăderi, dar o prăbuşire este puţin probabilă. Pandemia a dus la amânarea a foarte multe proiecte noi, automat oferta se ajustează în pas cu cererea, avem o cerere mai mică, dar şi o ofertă care se ajustează. Chiar şi în contextul pandemiei, au fost proiecte de anvergură care au ales să crească cu câteva procente preţul pentru că vânzările au mers foarte bine. Dacă ai un minimum simţ de business şi de economie, îţi dai seama că nu va exista o prăbuşire a preţurilor. Piaţa se autoreglează, pot exista mici scăderi. Duceţi-vă să negociaţi lucruri – decât să stai să aştepţi, este mai bine să mergi activ, să te întâlneşti cu oameni, cu proiecte, fă videocalluri dacă simţi că riscul este prea mare şi vezi ce îţi oferă oamenii şi ce poţi să negociezi. Sunt şanse bune să găseşti ceva de calitate într-o zonă corectă.

     

    4. Dacă te gândeşti pur investiţional la achiziţia unei locuinţe, spre ce tip de locuinţă ar trebui să te orientezi?

    Este bine să te orientezi eminamente înspre apartamente cu două camere şi studiouri – sunt cele mai bune investiţii. Pe termen lung, fiindcă populaţia mai îmbătrâneşte, este posibil ca apartamentele cu trei camere să devină în câţiva ani o nouă vedetă, dar momentan randamentele acestora sunt mai mici fiindcă sar de TVA-ul de 5% de cele mai multe ori.

     

    5. Oferă-ne câteva ponturi în procesul de negociere. 

    Trebuie să fii la locul potrivit, înaintea momentului potrivit. Contextul contează foarte mult, trebuie să fii în contextul care să îţi permită negocierea. Un moment foarte potrivit poate fi în fazele incipiente ale construcţiilor noi, în presales. Atunci este mai multă flexibilitate, fiindcă dezvoltatorii vor să îşi valideze produsul, vor să simtă că lucrurile merg, e o energie care trebuie să se creeze. Sunt bănci finanţatoare care le cer un număr de prevânzări şi atunci dezvoltatorii trebuie să le obţină ca să poată lua finanţarea şi acolo poţi găsi din start promoţii şi chiar pe lângă ele să mai poţi şi negocia puţin.Noi cumpărăm eminamente în scopuri de investiţie în proiectele partenerilor noştri. E şi o formă de curtoazie pe care o aducem în relaţia cu ei, dar pe lângă asta, avem încredere în ei – am văzut ce fac şi îi putem urmări în timp real ce/cum construiesc. Mă uit în primul rând la astfel de dezvoltări unde pot avea încredere 100% că sunt făcute la nivelul calitativ pe care mi-l doresc şi apoi mă uit la cele trei criterii despre care spuneam mai devreme – să fie o locaţie cu economia în creştere, cu circulaţie mare de oameni şi bani şi cu potenţial de creştere a infrastructurii. Ideal este să te uiţi la zone unde va exista un potenţial proiect de infrastructură important în viitor. De când este anunţat până când este făcut, şansele de creştere sunt foarte mari şi, în plus, cumpărând proprietăţi în presales, în momentul în care se poate negocia cel mai bine, mai adaugi un câştig suplimentar (de regulă peste 10-15%).

  • Povestea fraţilor care au început o afacere cu o maşinărie improvizată în curtea casei din Petreşti (Alba), iar acum au un business de 40 de milioane de euro

    Brandul a fost inspirat din numele fondatorului companiei, Elisiu Goţa, care a pus bazele firmei în urmă cu trei decenii, după ce a adus din Germania două bucăţi de pavele, un produs nepopularizat la acea vreme în România.

    Cu o maşinărie improvizată în curtea casei din Petreşti (Alba), a început să producă – în serii extrem de mici la început – aceleaşi pavele şi în România, până când, astăzi, Elis Pavaje a ajuns să numere patru fabrici.

    Când tatăl său făcea primii paşi în producţia de pavele, Emil Goţa avea 16 ani şi, fără să ştie, se pregătea pentru poziţia de director general al afacerii, pe care o deţine acum alături de fratele său. Astăzi, Vasile, 38 de ani, şi Emil Goţa, 44 de ani, conduc o companie cu afaceri de 179 milioane de lei anual. 

  • Urmează o nouă eră, în care „Acasă devine centrul universului”

    Conform unei cercetări care analizează tendinţele şi impactul pe termen lung al Covid-19 asupra modului în care vom folosi locuinţele, lansată de Beko şi realizată în colaborare cu o agenţie londoneză de consultanţă specializată în analizarea proiecţiilor şi tendinţelor, dacă înaintea pandemiei trăiam într-o eră a interacţiunii continue cu cei din jur, acum atenţia s-a mutat către interior.

    Casa a devenit, dintr-o dată, spaţiu de lucru, şcoală, sală de sport, restaurant, spital şi chiar casă de vacanţă. Astfel, oamenii au fost nevoiţi să comprime toate planurile de activitate, odată exterioare, în spaţiul de acasă. Potrivit raportului, migrarea către un spaţiu mai restrâns va continua, ducând astfel la o nouă eră, cea în care „Acasă devine centrul universului”.

    Munca de acasă, creşterea în popularitate a divertismentului în propria locuinţă şi îmbunătăţirea confortului sunt doar câteva dintre tendinţele care au devenit obişnuinţe peste noapte, dar care se vor menţine şi în următorii 10 ani.

    Studiul arată că obiceiurile pe care le vom dobândi în timpul izolării şi distanţării sociale, combinate cu viitoarele modificări de comportament, vor transforma fundamental modul în care trăim şi cum ne petrecem timpul.

    Grija accentuată faţă de sănătate, igienă, recuperare fizică şi psihică va duce la un exod urban care va relansa suburbiile şi zonele rurale, oferind în acelaşi timp oraşelor oportunitatea de a repune omul în centrul atenţiei. Tinerii care anterior erau atraşi de marile oraşe constată că salariile relativ mici, chiriile mari şi aglomeraţia au un impact negativ asupra vieţii lor. Astfel, este de aşteptat ca generaţiile următoare să înceapă să se îndrepte către zone rurale şi adiacente oraşului.

    Clădirile multifuncţionale – imobilele rezidenţiale se vor adapta şi vor deveni „spaţii mixte”, capabile să acomodeze diferite tipuri de activităţi: muncă, relaxare sau joacă. Conform studiului, utilizarea spaţiului şi funcţionalitatea vor fi în topul priorităţilor pentru noile generaţii.

    Viaţa rezistentă la pandemie – preocupările legate de igienă, starea de bine şi imunitate vor persista şi vor influenţa, astfel, generaţiile viitoare. Casa viitorului este deja privită ca un spaţiu care trebuie să fie igienizat şi care să ofere siguranţă pentru o perioadă lungă de timp. Inovaţiile legate de locuinţe se reorientează către norme mai stricte de igienă şi reducerea expunerii la poluanţi şi agenţi patogeni. Aşa cum în unele regiuni ale globului a fost introdusă antecamera pentru spălarea mâinilor – ca urmare a gripei spaniole – intrările în locuinţe vor fi dotate cu spaţii pentru decontaminare, arată raportul.

    Chris Sanderson, co-fondator al The Future Laboratory, a declarat: „Acum, mai mult ca oricând, companiile şi organizaţiile trebuie să fie pregătite să ajute omenirea să se simtă în siguranţă, susţinută şi inspirată. Companiile care nu sunt pregătite pentru a face acest pas vor deveni victimele unei schimbări de paradigmă”.

  • ​Lupta împotriva coronavirusului

    Grupul ENGIE

    Motivaţie:
    „La Engie avem o politică de responsabilitate socială în acord cu strategia de dezvoltare şi de business locală şi internaţională, direcţiile de CSR – protecţia mediului şi eficienţă energetică, educaţie, sănătate şi sport – fiind stabilite în urma sondării opiniei unui eşantion reprezentativ al tuturor stakeholderilor companiei. Dezvoltăm preponderent proiecte care răspund unei nevoi acute, fundamentate şi care adresează un număr mare de beneficiari şi al căror impact este unul pe termen lung”, spun reprezentanţii grupului Engie.

    Descrierea proiectului:
    Anul acesta, în contextul pandemiei COVID-19, demersurile de CSR ale companiei s-au îndreptat cu predilecţie spre domeniul sănătăţii, unul în care au investit, încă din 2013, 1,5 milioane de euro, contribuind astfel la ameliorarea condiţiilor de tratament pentru mai mult de 10.000 de pacienţi anual.
    În plus, reprezentanţii Engie au venit în sprijinul persoanelor vulnerabile de peste 65 de ani, din Bucureşti, care în perioada stării de urgenţă au avut nevoie de reparaţii ale aparatelor electrocasnice sau ale instalaţiilor sanitare şi au donat Crucii Roşii Române gaz natural comprimat pentru vehicule, necesar pentru transportul de alimente şi materialor de strictă necesitate către instituţii şi persoane afectate de COVID-19 din întreaga ţară. De asemenea, au venit şi în sprijinul copiilor din medii sociale vulnerabile cărora le-am donat echipament informatic, acţiune ce s-a dovedit de o mare utilitate, permiţându-le acestora să-şi continue studiile online.
    Totodată, în contextul pandemiei COVID-19, în parteneriat cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Asociaţia Hands Across România, au adaptat programul tradiţional de educaţie „Întâlnire cu energie” pentru a fi accesibil online. Compania vizează transmiterea unor informaţii legate de tipurile de energie, parcursul gazului natural şi al energiei electrice de la extracţie respectiv producţie până acasă, cum se pot realiza economiile de energie precum şi sfaturi de utilizare în siguranţă a gazului natural şi a energiei electrice, insistând pe partea de prevenire a accidentelor.
    Reprezentanţii companiei spun că vor continua şi implementarea altor proiecte complexe, din zona de inovaţie, protecţia mediului şi eficienţă energetică, derulate în parteneriat cu Habitat for Humanity şi EFdeN, care au fost readaptate contexului, urmând ca până la final de an să fie parcurse câteva etape importante.

    Efecte:
    Engie Romania a venit în sprijinul cadrelor medicale din prima linie şi a pacienţilor afectaţi de virusul SARS-COV-2 cu o contribuţie financiară în valoare de 250.000 de euro, care a fost direcţionată către mai multe organizaţii: Societatea Naţională de Cruce Roşie din România, Dăruieşte Viaţă şi HOSPICE Casa Speranţei. Fondurile direcţionate către Societatea Naţională de Cruce Roşie din România şi Dăruieşte Viaţa, în cuantum de 100.000 de euro fiecare, au fost utilizate pentru achiziţia de echipamente pentru cadrele medicale, precum şi de aparate de ventilaţie sau materiale de strictă necesitate pacienţilor confirmaţi cu COVID-19. Alţi 50.000 de euro au fost alocaţi pentru îngrijirea pacienţilor cu boli oncologice, externaţi din spitalele destinate exclusiv pacienţilor cu COVID-19 şi pentru care HOSPICE Casa Speranţei rămâne o alternativă pentru continuarea tratamentului a cărui lipsă le-ar pune vieţile în pericol.

  • Refugiile ecologice, noile atracţii pentru cei care îşi permit astfel de spaţii

    Se caută proprietăţi moderne luxoase ori reşedinţe istorice impunătoare, dar care au suficient teren astfel încât să se poată construi o casă pentru locatarii actuali care să fie cât mai ecologice posibil, şi nu numai.
    Casele noi din zone rurale pot avea un impact redus asupra mediului prin consumul lor de resurse, scrie The Telegraph. Un exemplu în acest sens este proiectul Outhouse, o locuinţă modernă ridicată în coasta unui deal din Brockweir, Gloucestershire (Marea Britanie), şi dotată cu pompă de căldură, panouri fotovoltaice şi acoperiş verde. Un alt exemplu de casă luxoasă modernă unde se poate fugi de pandemie este La Zagaleta, descrisă drept un „megaconac ecologic” în valoare de 32 de milioane de euro, din apropiere de Marbella în Spania.


    Construirea de la zero a unor astfel de reşedinţe, consideră unii, afectează mediul înconjurător mult prea mult, astfel încât aducerea unor proprietăţi istorice la standarde ecologice este mai rentabilă din acest punct de vedere. Multe dintre aceste proprietăţi istorice erau oricum departe de reţelele de utilităţi, trebuind să-şi asigure electricitatea cu ajutorul unor mici centrale proprii, de exemplu. Cum tehnologia evoluează, există soluţii şi pentru vechile case, ca, de exemplu, un sistem de inteligenţă artificială de la OKTO Technologies care permite programarea încălzirii camerelor în funcţie de numărul de persoane care vor sta în ele, cu puţin timp înainte să sosească acestea. Avantajul, în acest caz, este şi că implementarea unor astfel de soluţii nu modifică în niciun fel aspectul vechilor case.