BusinessMagazin

Tag: capitalistul saptamanii

  • Antreprenorul care a urmat visul american şi a pus bazele unuia dintre cei mai mari retaileri ai lumii. Puţini ştiu că bunicii săi au plecat din România pentru o viaţă mai bună

    După ce bunicii săi au emigrat din România în Canada, iar părinţii săi, din Canada în Statele Unite, Jeffrey Brotman a reuşit să urmeze „visul american” şi, după ce s-a lansat în antreprenoriat cu un mic business de fashion, a reuşit să dea lovitura cu retailul alimentar, după ce a pus bazele Costco, al cincilea cel mai mare jucător de profil din lume la ora actuală.

    Născut în Tacoma, Washington, în familia unor imigranţi evrei, Jeffrey Brotman a studiat la Universitatea din Washington, unde a obţinut o diplomă în ştiinţe politice. La finalul studiilor a pornit, alături de fratele său, primul business: o firmă care producea jeanşi pentru femei, denumită Bottoms. Ulterior au pus şi bazele unui retailer vestimentar pentru bărbaţi, Jeffrey Michael, activ în anii ’90.

    Compania care avea să-i aducă însă succesul internaţional a fost Costco, pe care a lansat-o în 1982, alături de Jim Sinegal. Antreprenorul a servit ca preşedinte al companiei până la moartea sa, cu o scurtă acoladă între 1993 şi 1994, când a fost vicepreşedinte.

    Brotman s-a numărat, de asemenea, printre primii investitori ai lanţului de cafenele Starbucks, din boardul căreia a şi făcut parte, dar şi din cel al altor businessuri, precum Seafirst Bank. În paralel cu activitatea de business s-a implicat şi în diverse acţiuni filantropice, în special în mediul academic.

    Antreprenorul a fost căsătorit cu Susan Yhrailkill, alături de care a avut un fiu, activistul şi antreprenorul Justin Brotman, dar şi o fiică, Amanda, implicată, de asemenea, în mediul antreprenorial şi în zona de sustenabilitate, filantropie şi design. Brotman a murit pe 1 august 2017, la vârsta de 74 de ani.

    În 1985, când compania ajunsese la o echipă de aproape 2.000 de angajaţi şi un număr de 17 depozite, Costco Wholsale Corporation s-a listat la bursă. La nivelul anului trecut jucătorul, al cincilea cel mai mare retailer din lume, cu venituri anuale de 55 de miliarde de dolari, funcţionând cu 858 de depozite şi o echipă de circa 304.000 de oameni în unităţi răspândite deopotrivă în America de Nord şi de Sud, Europa, Asia, Australia şi Noua Zeelandă. 

     

    Carte de vizită

    Jeffrey Brotman, cofondator, Costco

    1. S-a născut în Tacoma, Statele Unite;

    2. A studiat Ştiinţe Politice la Universitatea din Washington;

    3. S-a lansat în antreprenoriat cu un magazin de jeanşi pentru femei, Bottoms;

    4. În 1985 a pus bazele Costco, alături de Jim Singal;

    5. A fost membru al consiliului de administraţie în mai multe companii, inclusiv Starbucks;

    6. Împreună cu soţia sa, Susan Yhrailkill, a avut doi copii, Justin şi Amanda, amândoi călcându-i pe urme în lumea antreprenoriatului.

  • Răzbunarea perfectă a unui copil care a renunţat la şcoală pentru că râdeau colegii de el. El a ajuns unul dintre cei mai bogaţi oameni de pe planetă

    O vorbă românească spune că cine râde la urmă râde mai bine, iar magnatului François Pinault pare să i se potrivească mănuşă. Deşi a renunţat la şcoală în adolescenţă, pentru că alţi colegi râdeau de el din cauza accentului şi a provenienţei sale, acel băiat „de la ţară” este astăzi unul dintre cei mai bogaţi oameni ai planetei, cu o avere de zeci de miliarde de dolari.

    Născut în 1936, într-o comună din nordul Bretaniei, François Pinault a  crescut în Franţa rurală, ajutându-şi tatăl în afacerea cu cherestea a familiei. Pentru că era batjocorit de colegi din cauza provenienţei modeste şi a accentului provincial, la 16 ani a renunţat la şcoală, iar la patru ani distanţă s-a înrolat în războiul din Algeria. Întors acasă, după moartea tatălui său a vândut businessul lansat de acesta şi, în 1963, cu ajutorul familiei şi al unui împrumut bancar, a pus bazele propriei companii în industria lemnului. Au urmat ulterior o serie de achiziţii ale unor firme intrate în faliment, pe care antreprenorul le relansa, şi extinzându-şi astfel imperiul financiar.

    În 1988 Pinault SA s-a listat la Bursa de la Paris, iar odată cu această schimbare fondatorul a început să investească în companii din industria de retail, cumpărând participaţii în branduri precum Conforama, Printemps, La Redoute sau Fnac. În urma acestor achiziţii, în 1993 şi-a redenumit businessul Pinault-Printemps-Redoute (PPR), după ce, cu un an înainte, lansase şi holdingul  Artémis, cu scopul de a administra mai bine investiţiile făcute.

    Ulterior, a făcut o schimbare de direcţie spre industria de lux, achiziţionând, în primăvara anului 1999, 42% din grupul Gucci pentru 3 miliarde de dolari, tranzacţie urmată de cumpărarea companiilor Yves Saint Laurent, Boucheron, Balenciaga şi Alexander McQueen. În 2003, miliardarul i-a predat ştafeta fiului său, François-Henri, care a continuat seria de achiziţii din rolul de preşedinte al grupului, redenumit, în 2013, Kering. După ce a divorţat de prima soţie, Louise Gautier, alături de care are trei copii – François-Henri, căsătorit cu actriţa Salma Hayek, Dominique şi Laurence, miliardarul s-a recăsătorit cu Maryvonne Campbell, un trader de antichităţi, care l-a introdus în lumea artei.

    A devenit, astfel, un colecţionar de artă înrăit, cu o preferinţă în special pentru operele pictorilor Paul Sérusier, Mondrian sau Picasso. Are, în prezent, o colecţie de peste 2.000 de lucrări. În prezent, Pinault este, potrivit Bloomberg Billionaires Index, al 30-lea cel mai bogat om din lume, cu o avere de 32,7 miliarde de dolari, în timp ce grupul pe care l-a fondat a înregistrat, în 2021, venituri de peste 19 miliarde de dolari.

  • Cine este omul care a inventat sistemul IMAX şi cât de bogat a ajuns acesta

    Exprienţa avută în rolul de cameraman al universităţii, în anii de studenţie, l-a ajutat să îşi descopere pasiunea pentru film şi să lanseze ulterior pe piaţă unul dintre cele mai inovatoare sisteme folosite în cinematografie. De aici până la o nouă premieră, filmarea celei dintâi producţii în spaţiu, nu a fost decât un pas. Care este povestea lui Graeme Ferguson, cofondatorul şi creierul din spatele sistemului IMAX?

    Ivan Graeme Ferguson s-a născut pe 7 octombrie 1929 în Toronto, Canada. A studiat ştiinţe politice şi economie la Victoria College, unde a fost cameraman al societăţii universitare, experienţă care l-a ajutat să fie selectat pentru un program de ucenicie în cadrul producătorului şi distribuitorului de film şi digital media naţional al ţării, National Film Board of Canada.

    După absolvire, a fost numit secretar naţional al World University Service, o organizaţie care sprijinea nevoile mediului academic în perioada ce a urmat primului război mondial. În anii ’50, Ferguson s-a relocat la New York, unde a lucrat ca producător de film în regim de freelancing timp de un deceniu. În 1967, împreună cu prietenii săi din liceu, Robert Kerr şi William Shaw, avându-l alături şi pe Roman Kroitor, la rândul său producător de film, el a pus bazele IMAX Corporation, proiect pornit de la un scurtmetraj experimental şi inovator de 18 minute, Polar Life, realizat anterior şi bine primit de public.

    La difuzarea producţiei folosiseră nu mai puţin de 11 ecrane şi proiectoare, audienţa fiind amplasată la o masă rotativă, situată în mijloc, iar după acest prototip au trecut la  o proiecţie cu aceleaşi efecte, însă cu un singur ecran şi proiector. Sistemul a fost lansat în cadrul unui festival de la Osaka, odată cu premiera filmului Tiger Child. Unul dintre primele producţii oficiale ale IMAX (abreviere a termenilor „image maximum”) a fost North of Superior, produs, filmat şi regizat de însuşi Ferguson.

    O altă inovaţie adusă de IMAX a fost filmarea în premieră a unei producţii în spaţiu. E vorba de documentarul Space Station 3D, lansat în 2002 şi narat de Tom Cruise.

    Fondatorul a rămas în boardul companiei până în 1990 La patru ani distanţă, businessul a fost vândut oamenilor de afaceri americani Richard Gelfond şi Bradley Wechsler, pas în urma căruia a venit şi lansarea la New York Stock Exchange.

    Fondatorul a continuat să producă filme şi, pentru activitatea şi inovaţiile aduse în industrie, a primit, printre altele, premiul Special Achievement Genie, oferit de Academia Canadiană de Cinema şi Televiziune, fiind totodată ales ca membru al Ordinului Canadei, una dintre cele mai importante recunoaşteri oferite de stat.

    Pe plan personal a fost căsătorit de două ori, din prima căsnicie având doi copii, Munro şi Allison. El a murit pe 8 mai 2021, în Canada.

    IMAX a încheiat anul 2022 cu venituri de 300 de milioane de dolari şi o echipă de aproape 800 de angajaţi. În prezent, compania are, potrivit Forbes, o capitalizare de piaţă de peste 1 miliard de dolari.  

     

    Carte de vizită

    Ivan Graeme Ferguson

    1. S-a născut în Canada;

    2. A studiat ştiinţe politice şi economie la Victoria College, unde a fost cameraman al societăţii universitare;

    3. În anii ‘50 s-a relocat la New York, unde a lucrat ca producător de film în regim de freelancing timp de un deceniu;

    4. În 1967 a pus bazele IMAX, împreună cu Robert Kerr, William Shaw şi Roman Kroitor;

    5. A rămas în boardul companiei până în 1990; după ce businessul a fost vândut, şi-a continuat activitatea de producător şi regizor;

    6. A fost căsătorit de două ori, din prima căsnicie având doi copii, Munro şi Allison.

  • Povestea omului care a transformat un mic furnizor de servicii TV într-un imperiu cu afaceri de miliarde ce este în primii cinci din lume

    Cu tranzacţia potrivită la momentul potrivit, Ralph J. Roberts a reuşit să transforme un mic furnizor de servicii TV, pe care l-a achiziţionat cu 500.000 de dolari, într-un gigant media cu venituri de miliarde, astăzi cel mai mare jucător de profil din Statele Unite şi în top cinci la nivel global.

    Antreprenorul s-a născut la New York, în familia unor imigranţi care au făcut avere cu ajutorul unui lanţ de farmacii. După absolvirea liceului, a urmat cursurile Wharton School of the University of Pennsylvania, servind totodată timp de patru ani în Marina Statelor Unite. Ulterior, a avut diverse joburi în varii companii, de la cluburi de golf la producători de muzică pentru industria de retail, pornind apoi un business cu suspensoare şi curele pentru bărbaţi. Mai târziu s-a lansat în lumea telecomunicaţiilor, implementând antene de televiziune în comunităţile rurale.

    În 1963 a cumpărat, alături de partenerul său de business, Daniel Aaron, un operator TV prin cablu din Mississippi – American Cable Systems, într-o tranzacţie de jumătate de milion de dolari. Cei doi au integrat noul business în grup sub numele de Comcast Corporation (Comcast reprezentând o abreviere a termenilor communications şi broadcasting), iar în scurt timp compania a devenit cel mai mare operator de televiziune prin cablu din Statele Unite.

    Roberts a primit numeroase premii ca recunoaştere pentru activitatea sa în industrie, iar în 1998 a fost inclus în Broadcast Pioneers of Philadelphia Hall of Fame, având şi alte activităţi adiacente antreprenoriatului. A fost, de pildă, membru al boardului orchestrei statale, dar şi al unui muzeu de artă regional.

    În 1942 s-a căsătorit cu actriţa şi scenarista Suzanne Fleisher, alături de care a avut cinci copii, fiul lor, Brian, preluând rolul de CEO al Comcast Corporation după moartea tatălui său pe 18 iunie 2015.

    În prezent, Comcast este nu doar cel mai mare conglomerat media şi de telecomunicaţii din State şi al treilea furnizor de servicii de telefonie la nivel naţional, ci şi unul dintre cei mai mari cinci jucători de profil din lume, topul fiind condus de AT&T. Compania e tranzacţionată pe bursa Nasdaq şi S&P 500 şi a încheiat anul 2022 cu venituri de 5,37 miliarde de dolari şi active totale estimate la peste 275 de miliarde, funcţionând cu o echipă de 186.000 de angajaţi.   ■

     

    Carte de vizită

    RALPH J. ROBERTS

    13 martie 1920 – 18 iunie 2015

    1. S-a născut la New York şi a urmat cursurile Wharton School of the University of Pennsylvania, iar apoi a servit timp de patru ani în Marina Statelor Unite;

    2. Ulterior, a lucrat în varii companii, de la cluburi de golf la producători de muzică pentru retaileri;

    3. Primul său business a fost o companie care comercializa suspensoare şi curele pentru bărbaţi;

    4. În 1963 a achiziţionat un operator TV prin cablu, pe care l-a redenumit Comcast Corporation, şi care a ajuns cel mai mare jucător din industrie la nivel naţional şi în top cinci în lume;

    5. A fost căsătorit cu Suzanne Fleisher şi a avut cinci copii.

  • Povestea unui tânăr care şi-a vândut vaca pentru a pleca din ţară şi a-şi căuta o viaţă mai bună în altă ţară. Ce a reuşit el să facă este absolut incredibil

    De la fiul unui fermier coreean sărac şi nevoit să vândă o vacă pentru a fugi de acasă, Chung Ju-yung a ajuns cel mai bogat om din ţara sa, iar compania pe care a fondat-o – Hyundai – una dintre cele mai mari din lume. Drumul de la un statut la altul nu a fost deloc uşor – nici la propriu, nici la figurat. Ce eforturi a făcut pentru a atinge o astfel de performanţă?

    Născut în toamna anului 1915, visul lui Chung Ju-yung a fost acela de a deveni profesor, însă faptul că provenea dintr-o familie foarte săracă l-a forţat să renunţe la acest ideal şi să muncească din greu, încă din copilărie, pentru a-şi ajuta părinţii şi ceilalţi şase fraţi mai mici. La vârsta de 16 ani a încercat să fugă de acasă străbătând o vale periculoasă, devenită ulterior zona demilitarizată dintre Coreea de Nord şi de Sud, în drumul spre un oraş cunoscut pentru locurile de muncă din construcţii.

    Prins de părinţi, a fost nevoiţi să se întoarcă, însă după alte încercări nereuşite de a pleca, în cele din urmă tânărul a vândut una dintre vacile de la fermă şi cu banii obţinuţi şi-a cumpărat un bilet de tren spre un mare oraş, Keijō, în care a reuşit să se angajeze ca bibliotecar, sperând să poată deveni ulterior contabil. Părinţii au aflat însă din nou unde era, aşa că au urmat alte tentative de a scăpa de viaţa de fermier. Când s-a ivit o nouă oportunitate, Chung s-a angajat la o fabrică de sirop, unde a lucrat timp de un an. A obţinut apoi un post de livrator, din care a avansat până în rolul de contabil.

    Câştigând încrederea proprietarului afacerii, când acesta s-a îmbolnăvit a decis să îi lase businessul lui Chung, care devenise mâna sa dreaptă. Sub conducerea sa magazinul a crescut, făcând un profit frumos până la începutul celui de-al doilea război mondial, când guvernul japonez a impus un sistem de raţionalizare care a forţat businessurile coreene să renunţe la comerţul cu orez, afectând şi afacerea sa.

    Întors în Keijō, Chung a decis să îşi deschidă, într-un garaj cumpărat de la un prieten, un atelier de reparat maşini. În trei ani, echipa companiei a crescut la 70 de angajaţi, însă în cele din urmă, tot sub presiunile guvernului colonial japonez, antreprenorul a fost nevoit să înglobeze businessul sub umbrela unei fabrici de oţel.

    Folosindu-şi însă economiile strânse în anii profitabili care trecuseră, în 1946, după eliberarea Coreei de Sud de sub controlul japonez, Chung a pus bazele grupului Hyundai, anticipând nevoia de reconstrucţie şi reindustrializare a ţării postrăzboi. Ideea s-a dovedit una strălucită, compania, activă iniţial pe zona de construcţii, primind mai multe comenzi majore chiar de la guvernul coreean, dar şi de la un comandament al Statelor Unite, activ în ţara sa. Treptat, businessul a crescut, transformându-se într-un conglomerat, iar în 1967 a fost lansată şi divizia de autoturisme – Hyundai Motor Company, care a devenit, în cele din urmă, cel mai mare producător de automobile din Coreea şi unul dintre cei mai mari din lume.

    Antreprenorul a pus totodată şi bazele Asan Foundation, a cărei activitate caritabilă, comparabilă cu cea a altor fundaţii de renume precum Ford sau Rockefeller, şi-a concentrat eforturile înspre zona de medicină, R&D, educaţie şi social. Lui i-a fost atribuită şi reuşita de a face lobby pentru ca Jocurile Olimpice de vară din 1988 să fie ţinute în premieră în Coreea de Sud, fiind totodată implicat în reglarea relaţiilor dintre Coreea de Nord şi de Sud. Antreprenorul a murit în 2001, lăsând în urmă o familie numeroasă, de 11 copii – opt fii şi trei fiice, dintre care una ilegitimă –, un adevărat imperiu financiar, divizat ulterior în mai multe entităţi, dar şi o scurtă moştenire literară, ca autor a trei cărţi: Trials May Jot Fail, Born in this Land şi Your Lips Need to Burn if You Plan to Succeed.

    Astăzi, Hyundai Motor Company înregistrează venituri anuale de peste 114 miliarde de dolari şi are o echipă de circa 72.000 de angajaţi la nivel internaţional. 

     

    Carte de vizită

    Chung Ju-yung, fondator, Hyundai

    1. S-a născut pe 25 noiembrie 1915, în Coreea, într-o familie săracă de fermieri;

    2. A fost vânzător de lemne, librar, muncitor în construcţii şi într-o fabrică de sirop, livrator, contabil şi, în cele din urmă, a devenit antreprenor;

    3. În 1946 a pus bazele grupului Hyundai, din care s-a născut, la două decenii distanţă, divizia de autoturisme, Hyundai Motor Company;

    4. A fost implicat în viaţa politică şi a pus bazele unei fundaţii caritabile de anvergură, fiind totodată autorul a trei cărţi;

    5. A fost căsătorit şi a avut opt băieţi şi trei fete;

    6. A murit pe 21 martie 2001.

  • Cum a reuşit un tânăr imigrant de doar 17 ani şi cu doar câteva sute de dolari în buzunar să devină miliardar cu ajutorul unei colecţii de păpuşi

    Dintr-un imigrant de 17 ani cu doar câteva sute de dolari în buzunar şi fără cunoştinţe de limbă engleză, Isaac Larian a reuşit să devină unul dintre miliardarii Americii…cu ajutorul unei colecţii de păpuşi. Care e povestea sa?

    Isaac Larian s-a născut în primăvara anului 1954 în Kashan, Iran, iar la vârsta de patru ani s-a mutat împreună cu familia în Teheran, unde tatăl său a deschis un mic magazin de textile. Când a împlinit 17 ani, tânărul a plecat singur în Statele Unite pentru a căuta noi oportunităţi. Fără să ştie engleză şi fără să aibă vreun loc în care să stea, a găsit de lucru la o spălătorie de vase, muncind apoi ca ospătar. După un an s-a înscris la Los Angeles Southwest College, de unde s-a transferat ulterior la California State University, pe care a absolvit-o în 1978 cu o diplomă în inginerie civilă.

    La finalul studiilor şi-a propus să se întoarcă în ţara natală, însă împiedicat de Revoluţia Iraniană din 1979, a rămas în State, unde a pus bazele unui mic business numit Surprise Gift Wagon, vânzând prin poştă obiecte decorative din alamă, produse în Asia. Afacerea nu a avut însă un mare succes, aşa că antreprenorul a pornit, alături de fratele său, Fred, un importator de electronice, denumit ulterior ABC Electronics. În 1987 cei doi au început să distribuie jocul Nintendo, iar începând cu 1997 s-au focusat pe jucării.

    La un an distanţă, Larian a schimbat numele businessului în MGA Entertainment, iar în 2001 „a dat lovitura” cu colecţia de păpuşi Bratz, care, în 2005, la numai patru ani distanţă, înregistra vânzări de 800 de milioane de dolari, duble faţă de principalul competitor, brandul Barbie din portofoliul Mattel, cu care compania avusese, anterior, o serie de procese.

    Pentru MGA au urmat apoi şi o serie de achiziţii a unor companii de profil, precum Little Tikes, iar în 2018 Larian a lansat o campanie de strângere de fonduri pentru achiziţia producătorului Toys “R” Us, după ce acesta declarase farimentul, însă fără succes. Antreprenorul a cumpărat, de-a lungul timpului, acţiuni şi în cadrul giganţilor Mattel şi Hasbro.

    În prezent Isaac Larian locuieşte în Los Angeles, este căsătorit şi are trei copii. MGA Entertainment se situează în top 5 cei mai mari producători de jucării din lume, cu venituri de peste 4 miliarde de dolari şi o echipă de circa 6.000 de angajaţi.   

     

    Carte de vizită

    Isaac Larian, fondator, MGA Entertainment

    1. S-a născut pe 28 martie 1954 în Iran;

    2. La vârsta de 17 ani a imigrat singur în Statele Unite, cu un bilet doar dus, fără să ştie limba engleză, şi a lucrat ca spălător de vase şi ospătar, printre altele;

    3. A absolvit California State University cu o diplomă în inginerie electrică;

    4. A pornit pe calea antreprenoriatului cu un business de ornamente din alamă, iar mai apoi a pus bazele unei companii de electronice, ABC Electronics, alături de fratele său;

    5. În 1998 a redenumit compania MGA Entertainment, iar în 2001 a lansat cea mai de succes colecţie a acesteia, păpuşile Bratz.

  • Cine este omul care construit lanţul de magazine care a distrus toţi chioşcarii din România

    La aproape 40 de ani Jean Joseph Delhaize a decis să renunţe la cariera de profesor şi să intre într-o lume nouă: antreprenoriatul. Rezultatul? Unul dintre cele mai mari lanţuri de retail din lume, care îi poartă numele.

    Născut în familia unor comercianţi de vin şi cărbune, putem spune că spiritul de afaceri al lui Jean Joseph Delhaize a fost moştenit din familie. Cu toate acestea, după absolvirea studiilor de ştiinţele comerţului, nu calea antreprenoriatului a fost prima aleasă, el preferând iniţial o carieră pedagogică.

    După câţiva ani de predat contabilitate la Royal Athenaeum of Brussels, în 1867 a decis, împreună cu fratele său, Auguste, de profesie veterinar, să deschidă propriul business, punând astfel bazele Delhaize frères et Cie, în Charleroi. Pentru a-şi minimiza costurile, cei doi au ales să elimine intermediarii şi să centralizeze singuri comenzile, punând bazele unei întregi reţele de distribuţie care să le deservească filialele.

    În 1871 antreprenorii au mutat headquarterul la Bruxelles, cooptându-i şi pe ceilalţi doi fraţi, Édouard şi Adolphe, precum şi pe cumnatul lor. Treptat, şi alţi membri ai familiei au renunţat la profesiile pe care le aveau pentru a se alătura afacerilor lui Jean Joseph, aşa că, în 1874, businessul devenise o afacere de familie cu zece unităţi, iar un an mai târziu se dublase, atingând, în 1880, borna 100.

    În 1883 compania şi-a mutat din nou sediul central, de data aceasta în Molenbeek, unde avea mai multe depozite de mari dimensiuni, amplasate strategic în proximitatea unei intersecţii de căi ferate, facilitând astfel transportul mărfurilor.

    Jean Joseph Delhaize, care nu s-a căsătorit niciodată, a murit în 1898, an în care lanţul Delhaize atinsese un număr de 400 de unităţi. La doi ani de la moartea fondatorului, retailerul, care începuse să producă bunuri sub branduri proprii, ajungea la un număr de 17 fabrici.

    O bornă importantă în istoria businessului a fost atinsă în 2016, când a avut loc fuziunea dintre compania olandeză Ahold, fondată în 1887, şi Delhaize, formând un grup unitar.

    În prezent, lanţul de retail înregistrează, la nivel internaţional, un număr săptămânal de 60 de milioane de clienţi şi funcţionează cu peste 7.600 de magazine fizice. În România, businessul a intrat în anul 2000, când a achiziţionat un pachet majoritar din acţiunile retailerului Mega Image, majorându-şi ulterior participaţia de la 51 la 70%, pentru ca în 2004 să înglobeze integral reţeaua.

    Carte de vizită

    Jean Joseph Delhaize, cofondator, Delhaize

    1. S-a născut pe 3 iunie 1829 în Ransart, Belgia;

    2. A studiat ştiinţele comerţului;

    3. Şi-a început cariera ca profesor de contabilitate;

    4. În 1867 a devenit antreprenor, odată cu lansarea lanţului de retail Delhaize;

    5. A murit pe 13 august 1898.

  • 26.000 de angajaţi şi afaceri de 27 de miliarde de dolari, o astfel de companie a reuşit să construiască de la zero un imigrant nevoit să fugă de acasă

    După ce a avut şansa să ajungă în Statele Unite şi să îşi pună pasiunea pentru electronică în valoare prin studii şi, ulterior, ca angajat al gigantului AMD, Jensen Huang a profitat de cunoştinţele şi experienţa acumulate pentru a pune la rândul său bazele unui nou gigant tech: NVIDIA.

    Născut în iarna anului 1963, în Taiwan, Huang a fost interesat, încă din copilărie, de zona de electronică şi IT. După ce s-a mutat, alături de părinţii săi, în Thailanda, pe fondul unor conflicte civile familia a decis să îl trimită, împreună cu fratele său, în Statele Unite. Aici avea să urmeze Universitatea de Stat din Oregon, absolvind cu o diplomă în inginerie electrică. În timpul facultăţii a întâlnit-o şi pe viitoarea sa soţie, Lori, care era la vremea aceea colega sa de laborator, şi cu care are în prezent doi copii.

    S-a înscris apoi la un master în acelaşi domeniu, în cadrul Stanford. Ulterior s-a alăturat echipei AMD ca designer de microprocesoare, însă după un timp a decis să plece din multinaţională şi să pornească pe calea antreprenoriatului. În 1993, alături de Chris Malachowsky şi Curtis Priem, a pus bazele NVIDIA, companie activă iniţial în industria de gaming.

    Sub conducerea sa, businessul s-a extins în varii domenii, inclusiv în automotive şi data centere, până în punctul în care a ajuns lider global în industria de procesoare grafice, iar în 1999 s-a listat la bursă.

    Printre hobby-urile lui Jensen se numără ciclismul şi este totodată un cunoscut filantrop, implicându-se activ în acţiuni caritabile din sfera educaţiei şi nu numai, în care a făcut donaţii consistente, inclusiv suma de 35 de milioane de dolari către fostele sale facultăţi. De-a lungul timpului, el a fost recompensat cu numeroase premii şi recunoaşteri pentru activitatea sa, printre care s-a numărat titlul de antreprenorul anului în Silicon Valley, fiind totodată ales în repetate rânduri personalitatea de business a anului de către Fortune. La momentul actual, deţine o participaţie de 3,6 din companie şi are o avere de 33,6 miliarde de dolari.

    Anul trecut, NVIDIA a înregistrat venituri de aproape 27 miliarde de dolari, funcţionând cu o echipă de 26.000 de angajaţi.   

     

    Carte de vizită

    Jensen Huang, cofondator, NVIDIA

    1. S-a născut în februarie 1963, în Taiwan, emigrând ulterior în Thailanda, şi apoi în Statele Unite;

    2. A urmat cursurile Universităţii de Stat din Oregon, cu o diplomă de licenţă în inginerie electrică, şi un master la Stanford, cu calificare în acelaşi domeniu;

    3. A lucrat o perioadă la AMD, ca designer de microprocesoare, înainte de a porni propriul business, în 1993;

    4. Este căsătorit cu o fostă colegă de facultate, are doi copii şi o avere de aproape 34 de miliarde de dolari.

  • Povestea omului care a renunţat la biserică pentru a deveni antreprenor. Ce a reuşit el să construiască este absolut fenomenal, iar acum este cunoscut în toată lumea

    După mulţi ani în care s-a pregătit pentru a deveni preot, Edouard Leclerc a descoperit un nou univers, care l-a fascinat şi pentru care a renunţat la calea spirituală pe care o urmase: comerţul. A devenit astfel antreprenor, construind unul dintre cele mai de succes lanţuri franţuzeşti de retail, care îi poartă numele.

    Edouard Leclerc s-a născut pe 20 noiembrie 1926 în Landerneau, Franţa, într-o familie numeroasă, fiind al şaselea dintre cei 13 copii. A urmat un seminar teologic, întrerupându-şi însă studiile odată cu începerea celui de-al doilea război mondial, când s-a întors în oraşul natal. Între 1946 şi 1947 şi-a continuat formarea religioasă pentru a deveni preot, începând totodată să studieze filosofia în Uriage. Treptat însă a devenit interesat de economie, de puterea de achiziţie a maselor, de bugetul gospodăriilor, aprozare şi nu numai, ajungând la concluzia că orice chestiune socială e corelată şi condiţionată de zona economică, principiu pe care l-a dezbătut şi în lucrarea de disertaţie, stârnind controverse în rândul conducerii universităţii.

    În 1948, după întâlnirea cu o femeie de la ţară care avea să îi devină soţie, a renunţat la planurile de a urma calea spiritualităţii, alegând-o în schimb pe cea a antreprenoriatului. Astfel, un an mai târziu, cu un capital de 5.000 de franci a deschis un mic aprozar chiar în bucătăria casei în care locuia, din Landerneau.

    A pus apoi bazele unui centru de distribuţie şi a început totodată să cumpere bunuri direct de la producători, pentru a beneficia de preţuri mai mici. Metoda sa a fost urmată ulterior şi de alţi comercianţi, ajungând să fie cunoscută sub numele de „mişcarea E. Leclerc”. Până în vara anului 1957 se deschiseseră astfel în regiunea Bretania alte nouă centre de distribuţie care urmau principiile sale comerciale, acestea, dar şi cele care aveau să se deschidă în continuare funcţionând sub umbrela Asociaţiei Centrelor de Distribuţie E. Leclerc, pe care fondatorul a condus-o până în 2003. În 1958, antreprenorul deschidea un nou astfel de centru în Grenoble – prima unitate aflată la o distanţă considerabilă de raza sa de acţiune, iar 11 ani mai târziu a pus bazele primului hipermarket, în Brest. În 1995 businessul a ieşit peste graniţe, cu o primă unitate deschisă în Polonia, urmată de altele inaugurate în Spania, Italia, Portugalia şi nu numai. La alţi doi ani distanţă, Leclerc s-a lansat ca marcă privată, vânzând în 2003 numele brandului pentru suma de 120 de milioane de euro.

    În paralel cu antreprenoriatul, soţii Leclerc, care au avut trei copii, au fondat, în 2011, un muzeu de artă contemporană, deschis în Landerneau. Fondatorul a trăit până la moartea sa, în 2012, într-un conac din apropiere.

    În prezent, E. Leclerc are o echipă de circa 140.000 de angajaţi şi o reţea de peste 730 de locaţii în Franţa şi 85 de magazine în afara graniţelor, înregistrând venituri anuale de peste 43 de miliarde de dolari.  ■

     

    Carte de vizită

    Edouard Leclerc, fondator, E. Leclerc

    1. S-a născut pe 20 noiembrie 1926, într-o familie numeroasă;

    2. A vrut să devină preot, studiind teologia şi filosofia;

    3. După ce a devenit interesat de economie şi comerţ, a revenit la viaţa laică şi a deschis un aprozar, business care a evoluat, transformându-se într-un retailer cu venituri de miliarde;

    4. A fost căsătorit, a avut trei copii şi a murit în 2012, în conacul său din Landerneau.

  • După mulţi ani în care s-a pregătit pentru a deveni preot, acest antreprenor a renunţat la calea spirituală pentru comerţ. Ce a urmat nici el nu putea să-şi imagineze

    După mulţi ani în care s-a pregătit pentru a deveni preot, Edouard Leclerc a descoperit un nou univers, care l-a fascinat şi pentru care a renunţat la calea spirituală pe care o urmase: comerţul. A devenit astfel antreprenor, construind unul dintre cele mai de succes lanţuri franţuzeşti de retail, care îi poartă numele.

     

    Edouard Leclerc s-a născut pe 20 noiembrie 1926 în Landerneau, Franţa, într-o familie numeroasă, fiind al şaselea dintre cei 13 copii. A urmat un seminar teologic, întrerupându-şi însă studiile odată cu începerea celui de-al doilea război mondial, când s-a întors în oraşul natal. Între 1946 şi 1947 şi-a continuat formarea religioasă pentru a deveni preot, începând totodată să studieze filosofia în Uriage. Treptat însă a devenit interesat de economie, de puterea de achiziţie a maselor, de bugetul gospodăriilor, aprozare şi nu numai, ajungând la concluzia că orice chestiune socială e corelată şi condiţionată de zona economică, principiu pe care l-a dezbătut şi în lucrarea de disertaţie, stârnind controverse în rândul conducerii universităţii.

    În 1948, după întâlnirea cu o femeie de la ţară care avea să îi devină soţie, a renunţat la planurile de a urma calea spiritualităţii, alegând-o în schimb pe cea a antreprenoriatului. Astfel, un an mai târziu, cu un capital de 5.000 de franci a deschis un mic aprozar chiar în bucătăria casei în care locuia, din Landerneau.

    A pus apoi bazele unui centru de distribuţie şi a început totodată să cumpere bunuri direct de la producători, pentru a beneficia de preţuri mai mici. Metoda sa a fost urmată ulterior şi de alţi comercianţi, ajungând să fie cunoscută sub numele de „mişcarea E. Leclerc”. Până în vara anului 1957 se deschiseseră astfel în regiunea Bretania alte nouă centre de distribuţie care urmau principiile sale comerciale, acestea, dar şi cele care aveau să se deschidă în continuare funcţionând sub umbrela Asociaţiei Centrelor de Distribuţie E. Leclerc, pe care fondatorul a condus-o până în 2003. În 1958, antreprenorul deschidea un nou astfel de centru în Grenoble – prima unitate aflată la o distanţă considerabilă de raza sa de acţiune, iar 11 ani mai târziu a pus bazele primului hipermarket, în Brest. În 1995 businessul a ieşit peste graniţe, cu o primă unitate deschisă în Polonia, urmată de altele inaugurate în Spania, Italia, Portugalia şi nu numai. La alţi doi ani distanţă, Leclerc s-a lansat ca marcă privată, vânzând în 2003 numele brandului pentru suma de 120 de milioane de euro.

    În paralel cu antreprenoriatul, soţii Leclerc, care au avut trei copii, au fondat, în 2011, un muzeu de artă contemporană, deschis în Landerneau. Fondatorul a trăit până la moartea sa, în 2012, într-un conac din apropiere.

    În prezent, E. Leclerc are o echipă de circa 140.000 de angajaţi şi o reţea de peste 730 de locaţii în Franţa şi 85 de magazine în afara graniţelor, înregistrând venituri anuale de peste 43 de miliarde de dolari.  ■

     

    Carte de vizită

    Edouard Leclerc, fondator, E. Leclerc

    1. S-a născut pe 20 noiembrie 1926, într-o familie numeroasă;

    2. A vrut să devină preot, studiind teologia şi filosofia;

    3. După ce a devenit interesat de economie şi comerţ, a revenit la viaţa laică şi a deschis un aprozar, business care a evoluat, transformându-se într-un retailer cu venituri de miliarde;

    4. A fost căsătorit, a avut trei copii şi a murit în 2012, în conacul său din Landerneau.