BusinessMagazin

Tag: cafenele

  • Cum să te bagi în faţă la restaurant

    Uneori însă te ajută tehnologia să sari peste rând fără ca alţii să ţi-o poată reproşa, deoarece diverse restaurante sau cafenele au început să introducă posibilitatea comenzilor online cu ridicare din local celor care se grăbesc, scrie Boston Globe.

    Chiar dacă nu este ceva nemaiauzit, căci şi înainte se putea da telefon pentru a comanda ceva cu ridicare ulterioară, elementul de noutate din prezent îl reprezintă site-urile speciale şi aplicaţiile pentru telefoane mobile. Pe lângă clienţii care scutesc nişte timp atunci când vor să mănânce sau să bea ceva, câştigă foarte bine şi localurile, deoarece utilizatorii acestor aplicaţii sau site-uri sunt de regulă loiali, îşi lasă adresa de e-mail la care li se pot trimite oferte speciale şi tind să cheltuiască mai mult.

    Printre restaurantele şi cafenelele americane care au implementat deja acest sistem se numără Starbucks, Taco Bell, McDonald’s, ori tot felul de localuri mai mici, de la altele vegetariene la unele care funcţionează în dubiţe care se tot plimbă din loc în loc.

  • Doar 5 din 550 angajaţi mai veneau la birouri, drept urmare o companie de 1 miliard de dolari a fost obligată să-şi închidă sediul

    Angajaţii companiei vor lucra full time de acasa, cafenele sau de oriunde vor. Adevărul este că angajaţii deja făceau asta, potrivit unor rapoarte a Quart Oliver Staley. CEO-ul companiei a decis că există modalităţi mai bune de a cheltui banii decât să plăteasc pentru un spaţiu unde nu lucrează nimeni.

    De fapt, compania are în jur de 550 de angajaţi dintre care doar 30 locuiesc în San Francisco, restul fiind risipiţi în 50 de ţări.

    Automattic a devenit cunoscută pentru faptul că a adoptat practicile muncii de la distanţă: le oferă angajaţilor bonusuri pentru amenajarea unui spaţiu de lucru acasă, sedinţele sunt online, iar compania plăteşte pentru călătoriile angajaţilor în scop de serviciu.

    Automattic avea un sediu de peste 4000 mp şi potrivit sursei menţionate anterior doar 5-6 persoane mai veneau la birou.

     

  • Doar 5 din 550 angajaţi mai veneau la birouri, drept urmare o companie de 1 miliard de dolari a fost obligată să-şi închidă sediul

    Angajaţii companiei vor lucra full time de acasa, cafenele sau de oriunde vor. Adevărul este că angajaţii deja făceau asta, potrivit unor rapoarte a Quart Oliver Staley. CEO-ul companiei a decis că există modalităţi mai bune de a cheltui banii decât să plăteasc pentru un spaţiu unde nu lucrează nimeni.

    De fapt, compania are în jur de 550 de angajaţi dintre care doar 30 locuiesc în San Francisco, restul fiind risipiţi în 50 de ţări.

    Automattic a devenit cunoscută pentru faptul că a adoptat practicile muncii de la distanţă: le oferă angajaţilor bonusuri pentru amenajarea unui spaţiu de lucru acasă, sedinţele sunt online, iar compania plăteşte pentru călătoriile angajaţilor în scop de serviciu.

    Automattic avea un sediu de peste 4000 mp şi potrivit sursei menţionate anterior doar 5-6 persoane mai veneau la birou.

     

  • Premier Capital, compania care deţine McDonald’s în România, a depăşit anul trecut cifra de afaceri de 200 mil. euro

    În 2016 grupul a înregistrat un profit operaţional de 21,2 milioane de euro. După contabilizarea veniturilor din investiţii şi a cheltuielilor financiare, Premier Capital plc a înregistrat un profit înainte de taxe de 16,5 milioane de euro. Activele nete ale grupului pentru anul 2016 însumează 41,6 milioane de euro. Tot anul trecut, Premier Capital plc a emis obligaţiuni în valoare de 65 de milioane de euro listate la Bursa de Valori din Malta.

    Achiziţia din România a adus 67 de restaurante noi în portofoliul Premier Capital în 2016. Astfel, portofoliul grupului a continuat să crească odată cu deschiderea de noi restaurante (unul în Grecia, unul în Malta şi două în România). În plus, trei restaurante din România şi două din ţările Baltice au fost remodelate în 2016.

    Perspectiva de dezvoltare a business-ului în toate cele şase pieţe este una pozitivă, potrivit reprezentanţilor companiei. În ţările Baltice, Malta şi România brandul McDonald’s rămâne lider de piaţă în sectorul restaurantelor cu servire rapidă, iar cota de piaţă şi baza de clienţi continuă să se dezvolte a urmare a îmbunătăţirii serviciilor. Anul acesta, Premier Capital a inaugurat un nou restaurant în Thessalonik, Grecia, şi mai are planificate încă nouă restaurante pentru deschidere în pieţele în care operează grupul.

    “2016 a fost un an foarte bun”, a declarat Victor Tedesco, director general Premier Capital. „Toate pieţele în care suntem prezenţi au potenţial de creştere şi lucrăm pentru a ne extinde prezenţa şi a servi mai mulţi clienţi. Urmăm un program ambiţios de investiţii pentru a deschide mai multe restaurante şi pentru a le moderniza pe cele existente şi ne dedicăm inovării constante în toate restaurantele grupului nostru, pentru a oferi şi mai multă valoare şi diversitate clienţilor. Toate acestea nu ar fi posibile fără echipa noastră de management alcătuită din oameni dedicaţi, cu o experienţă extraordinară, care îşi exprimă zi de zi pasiunea pentru brandul pe care îl reprezentăm. Împreună, echipa asigură rezultatele extraordinare ale Premier Capital.”

    „2016 a fost un an important în dezvoltarea business-ului McDonald’s în România. Investiţiile s-au ridicat la peste 20 miloane de lei, iar bugetul alocat dezvoltării reţelei McCafé a fost de 7,5 milioane de lei, cu 25 de cafenele la finalul anului. Cele 68 de restaurante din România au fost vizitate de peste 70 de milioane de clienţi, iar cei peste 4000 de angajaţi au servit 61 de milioane de burgeri şi trei milioane de cafele doar la McDonald’s” a completat Daniel Boaje, Director General Premier Restaurants România

    Începând cu anul 2016, McDonald’s este parte a companiei Premier Capital, partenerul pentru dezvoltare a restaurantelor McDonald’s din Estonia, Grecia, Letonia, Lituania şi Malta. Premier Capital plc operează 134 de restaurante în locatii importante, mai mult de jumătate dintre ele având McDrive şi numeroase cafenele McCafé. În România, McDonald’s este lider al pieţei restaurantelor, cu 68 de restaurante în 21 de oraşe. Până în prezent, compania a investit peste 800 de milioane de lei în România, are 4.350 de angajaţi şi primeşte zilnic peste 190.000 clienţi.

  • Cine este tânărul care conduce afacerile Starbucks în România

    Citiţi mai multe astfel de poveşti în catalogul 100 Tineri Manageri de Top, ajuns anul acesta la a 12-a ediţie, care va fi lansat în iunie.

    Mateusz Sielecki are o experienţă de peste 11 ani în cadrul AmRest, iar de cinci ani lucrează pentru Starbucks. Polonezul spune că este pasionat de dezvoltare şi creştere, atât pe plan personal, cât şi în afaceri. A avut mai multe funcţii de conducere în cadrul grupului polonez AmRest, unde, printre altele, a fost responsabil de relaţiile cu investitorii, a lucrat şi ca business intelligence manager (2005-2010), dar a condus şi  departamentul de fuziuni şi achiziţii al grupului (2010-2012), funcţie din care s-a asigurat că AmRest îşi îndeplineşte obiectivele de creştere anuală de 20% prin fuziuni şi achiziţii.

    |n ultimii ani, a susţinut dezvoltarea Starbucks în Europa Centrală şi de Est (din 2012, până în mai 2015 a fost district manager pentru lanţul de cafenele Starbucks), iar din 2015 conduce operaţiunile Starbucks în România şi Bulgaria.

    După ce a studiat managementul financiar în Polonia, şi-a spus că nu vrea să fie contabil sau consultant fiscal, ci să aibă o altă profesie, astfel că a aplicat pentru un internship în cadrul unei companii de brokeraj de asigurări din Statele Unite ale Americii: ”Am mers la o companie de asigurări şi am participat la internshipuri în mai multe departamente pe parcursul a şase luni; era o societate înfiinţată în Pennsylvania şi coopera cu universitatea la care studiam“. La întoarcere în Polonia, în 2005, a  dezvoltat o teorie: ”Aveam convingerea că fiecare politician sau parlamentar, înainte de a fi ales, ar trebui să meargă gratis, pentru şase luni, să lucreze într-o ţară diferită – Europa vestică, SUA, Australia etc., o ţară mai dezvoltată, mai matură, să ia de acolo cele mai bune practici. Cred că prin participarea la un astfel de internship după ce au fost aleşi în ţări precum România sau Polonia i-ar ajuta să crească mai mult, nu doar ca indivizi, ci şi ca politicieni“.

    Totodată, la revenirea în ţara de origine ştia că vrea să lucreze într-o companie americană. Pe atunci, una dintre companiile care ofera astfel de oportunităţi în Polonia era AmRest. Sielecki povesteşte că americanul Henry McGovern, unul dintre fondatorii companiei, avea 23 de ani când a venit în Polonia şi Ungaria, încercând să investească în imobiliare. |n 1993, el a concluzionat că nu sunt prea multe restaurante în acea parte a lumii; împreună cu partenerul său de afaceri Donald Kendall jr., fiul preşedintelui de la vremea aceea al PepsiCo, Pizza Hut şi KFC, au deschis un astfel de restaurant. Partenerul său i-a dat un telefon tatălui, i-au spus că era o oportunitate să investească atunci în Europa Centrală şi de Est, iar Kendall Sr. le-a acordat un împrumut. Au cumpărat o clădire veche din Varşovia şi au deschis un prim restaurant acolo; 10 ani mai târziu, au vândut-o pentru o avere. ”Aşa a început filosofia potrivit căreia totul este posibil“, un motto al grupului polonez, potrivit lui Sielecki. Chiar dacă este american, fondatorul companiei îi învaţă pe oameni în poloneză că totul este posibil, iar Sielecki povesteşte istoria care se ascunde în spatele acestui motto: ”Istoria expresiei vine de la începutul anilor ’90, când a început să conducă acest restaurant. |nainte de a pune bazele companiei, a cumpărat o clădire în piaţa centrală şi voia să aibă câteva telefoane pentru noua companie; nu voia doar un număr de telefon, ci în jur de 25. Când a mers la compania care să ofere serviciile i s-a spus că pot să facă acest lucru, dar va dura în jur de doi-trei ani. Aşteptarea era prea lungă, fiindcă previziona să aibă 100 de locaţii. |n cele din urmă au reuşit să instaleze ei telefoanele, în câteva luni“.

    Anul trecut, Starbucks a ajuns la 28 de unităţi pe piaţa locală. Potrivit managing directorului Starbucks, piaţa locală de cafea este estimată la 500 de milioane de euro, din care circa un sfert este felia adjudecată de lanţurile de cafenele.

     

  • Românii care au lansat cel mai mare lanţ de cafenele din ţară au început o campanie de susţinere a antreprenoriatului local

    Campania “5 togo. Made in RO.” va promova atât funrnizori, distibuitori si producători de materii prime locale cât şi antreprenori energici ce au contractat francize 5 To Go, contribuind substanţial la dezvoltarea business-ului şi tot o dată la dezvoltarea comerţului stradal, esenţial pentru creşterea turismului local.

    “5 To Go este un brand 100% românesc, iar această campanie a fost creată în scop de mulţumire faţă de oamenii şi companiile ce ne-au susţinut încă de la început şi datorită cărora lanţul de cafenele s-a dezvoltat impresionant într-un timp foarte scurt”, spune Lucian Bădilă, cofondator 5togo.

    Prin campania “5togo. Made in RO.” compania doreşte să demonstreze şi să atragem atenţia asupra faptului că şi pe plan local pot lua naştere afaceri şi brand-uri cu potenţial fenomenal de dezvoltare, competitive cu brand-urile internaţionale.

    “5 to go s-a dezvoltat exclusiv prin fonduri proprii şi de provenienţă locală, folosind produse româneşti sau provenind de la distribuitori locali. Totodată, prin amploarea pe care proiectul 5 to go a căpătat-o, am contribuit concomitent, activ, la dezvoltarea business-urilor partenerilor noştrii şi la crearea de peste 25 de noi societăţi comerciale şi zeci de locuri de muncă pentru comunitatea locală” spune şi Radu Savopol, cofondator 5togo.

     

  • Care sunt cele 300 de cuvinte noi adăugate în dicţionar de hipsteri

    Peste 300 de cuvinte, printre care “man bun” (frizură), “cold brew” (băutură rece-cafea sau cei de obicei) sau “dabbing” (consumul de canabis prin inhalarea vaporilor) au fost adăugate dicţionarului online dictionary.com.

    Unele cuvinte au apărut în vocabularul hipsterilor de ani de zile – man bun (2013), altele anul trecut. Însă abia acum au fost adăugate în dicţionarul online.

     

     

  • Care sunt cele 300 de cuvinte noi adăugate în dicţionar de hipsteri

    Peste 300 de cuvinte, printre care “man bun” (frizură), “cold brew” (băutură rece-cafea sau cei de obicei) sau “dabbing” (consumul de canabis prin inhalarea vaporilor) au fost adăugate dicţionarului online dictionary.com.

    Unele cuvinte au apărut în vocabularul hipsterilor de ani de zile – man bun (2013), altele anul trecut. Însă abia acum au fost adăugate în dicţionarul online.

     

     

  • De ce se sinucid antreprenorii? De ce mulţi nu înţeleg cum au devenit milionari?

    Intenţia mea nu este de a lua locul unui psiholog, de a da un răspuns la această întrebare. Încerc să descriu o situaţie a antreprenorilor români, a oamenilor de afaceri, a patronilor, a celor care şi-au luat soarta în mână după 1990, au format şi au ţinut/dus câteva businessuri în spate, plus propria familie, rude, prieteni, amante/amanţi etc.

    Din punctul de vedere al afacerilor, aproape nimeni nu a fost pregătit înainte pentru căderea comunismului şi pentru apariţia capitalismului/economiei de piaţă după 1990. Au fost câţiva care au fost pregătiţi pentru preluarea politică a puterii, nu pentru preluarea economică. Prea puţini dintre cei care au intrat în business, mai mult sau mai puţin avizaţi, şi-au imaginat unde vor ajunge peste ani, peste un deceniu sau peste două decenii. Toţi care au început un business luau marfa dintr-un loc şi o vindeau în alt loc. Sau luau de la stat, pentru că nu aveau de unde altundeva, şi vindeau cu mai mulţi bani altora. Foarte mulţi s-au trezit peste noapte că au bani, că au devenit milionari, că afacerile lor mergeau bine, că ceea ce puneau pe piaţă se vindea fără probleme, că ceea ce luau de la stat puteau să vândă la preţ dublu sau chiar mai mare. Mulţi care în perioada comunistă nu erau în vârf au putut să devină oameni de afaceri, milionari cu acte în regulă, fără să fi fost nomenclaturişti sau oameni care să fi lucrat în comerţul exterior.

    Din 1990 până în 2003-2004, foarte multe afaceri româneşti au trăit din inflaţie, din deprecierea monedei naţionale, adică creşterea cursului, din aprecierea valorii activelor deţinute. Inflaţia şi deprecierea monedei naţionale le-au permis să aibă încasări în creştere în fiecare an, în timp ce cheltuielile, salariale spre exemplu, erau ţinute mai jos. La o creştere a inflaţiei de 40%, cu o depreciere de curs de 60%, salariile în companie creşteau cu 10%-20%, maximum. Diferenţa se ducea în contul patronului. Dar toată lumea era fericită. Salariile nu scădeau, ci dimpotrivă, creşteau, în valoare nominală, ce-i drept.

    Din 2004 încoace, odată ce BNR şi-a schimbat politica monetară, inflaţia a început să scadă, cursul a crescut mai puţin, dar au venit creşterile salariale date de piaţă şi de creşterea consumului. S-a dat drumul şi la credite bancare, iar toată lumea era şi mai fericită. Multe afaceri avansau de la sine, prin creşterea valorii businessului, a parametrilor de evaluare, pentru că România se îndrepta către UE, iar de folos era şi creşterea exponenţială a valorii activelor imobiliare deţinute de companii. Ar trebui să le mulţumească lui Iliescu, Constantinescu, Isărescu pentru acest lucru.

    Oamenii de afaceri români s-au trezit peste noapte că sunt mai bogaţi, că pot să viseze la expansiune, la alte afaceri, la intrarea pe piaţa imobiliară: toată lumea visa să facă birouri, case şi apartamente. Având în vedere că valoarea imobilului deţinut creştea peste noapte, puteau să meargă la bancă să ceară mai mulţi bani. Dar pentru ce? Foarte mulţi antreprenori au crezut că sunt mai deştepţi decât piaţa. Prea puţini s-au uitat la ceea ce făcea compania lor, la procesele de producţie, la organigrame, la piaţă, la produsele pe care le puneau pe piaţă. Atât timp cât aveai banii în cont şi bancherii te căutau de dimineaţă până seara, nu-ţi puneai problema să te uiţi ce ai în spate.

    Nimeni nu se uita la ce făceau multinaţionalele, care numărau fiecare om din organigramă, care analizau procese de producţie, care în fiecare zi îşi înfigeau undeva steagul, care dădeau afară oameni dacă trebuia, care analizau şi răsanalizau produsele începând de la procesul de fabricaţie, cererea din piaţă, marketingul şi vânzările până la recuperarea banilor. Toate aceste lucruri însemnau procese plictisitoare.

    De partea cealaltă, având bani şi crezând că aceştia au venit din mintea lor, mulţi oameni de afaceri au început să-i cheltuiască aiurea, să aibă cheltuieli lunare din ce în ce mai mari, să facă greşeli prin extinderea în alte sectoare, să creadă că se pricep la toate, să considere că nu mai au nevoie de nimeni ca să facă bani etc. Toată lumea avea un trai extraordinar, în care numărul sticlelor de vin comandate la restaurant era fără număr. Când ai câteva milioane de euro în cont, eşti extrem de puternic, iar orgoliul este pe măsură. Este un job greu şi o povară – să fii milionar şi să ştii ce să faci cu banii.

    Scăderea euro cu 30% în perioada de boom chiar a dat senzaţia antreprenorilor, întregii Românii, că până la traiul nemţilor, francezilor, italienilor, spaniolilor nu mai este decât un pas şi este doar o chestiune de an până când vom avea salariile lor.

    A venit criza de nicăieri, iar multe companii româneşti s-au trezit cu produsele în braţe, cu terenuri în mijlocul câmpului, cu schelete de apartamente pe care nu le mai cumpăra nimeni, cu accesul la finanţarea bancară tăiat, cu firme pline de oameni care ţipau pentru bani de salarii, cu marfă în piaţă, dar cu facturi neplătite etc.

    Creşterea cursurilor leu/euro, leu/franc elveţian nu a mai acţionat în favoarea afacerilor româneşti, ci dimpotrivă, toate companiile îndatorate în euro s-au trezit că au mai mult de dat înapoi la bancă în lei, mai mult decât au luat, iar piaţa şi cererea le-au tăiat vânzările la sânge. Dintr-o dată, nimic nu mai mergea: băncile voiau banii înapoi, în companii era un dezastru, bani de salarii nu mai existau, iar acasă familiile voiau să aibă aceleaşi cheltuieli.

    Scăderea inflaţiei, stabilitatea cursului şi reducerea dobânzilor au rezolvat anumite probleme pe partea de cheltuieli, dar nu au putut să crească vânzările. Insolvenţa a fost o soluţie de a nu rezolva problemele structurale din companii şi afaceri.

    Mulţi antreprenori nu au ştiut să se redreseze, le-a fost greu să taie din prima, nu au putut să-şi reducă cheltuielile şi au vrut să-şi menţină traiul pentru a nu intra în gura lumii; au apărut certurile în familie şi între partenerii de afaceri, au mai venit Fiscul şi DNA-ul, iar peisajul din piaţă arăta altfel. Nimeni nu înţelegea de ce lucrurile nu mai merg înainte, de ce nu mai vin banii, de ce toată lumea se uită urât la ei. Multinaţionalele au câştigat teren în fiecare lună, iar mulţi antreprenori s-au trezit că nu mai au loc la masă.

    Mulţi oameni de afaceri s-au trezit că nu-şi mai găsesc locul, că nu mai pot face bani după ce că nu-i mai au şi că sunt deja îndatoraţi. În aceste condiţii, mulţi nu mai vedeau ziua de mâine. Pentru că nu au avut educaţie economică şi financiară, milioanele din conturi nu au fost o binecuvântare, ci un blestem.

  • Antreprenorul român care a fondat cel mai mare lanţ de cafenele din ţară

    5togo, cea mai accesată franciză românească de horeca din România, a atins pragul de 40 de unităţi, devenind astfel cel mai mare lanţ de cafenele de pe teritoriul ţării, cea mai recentă cafenea fiind deschisă în zona Dimitrie Leonida pe strada Oituz, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei.  

    Cu o cifră de afaceri de 1,2 milioane de EUR per grup, 5togo a încheiat anul cu 36 de cafenele, deschizând deja în primele 2 luni ale acestui an, încă 4 locatii, urmând a se mai deschide încă 5 în următoarele 45 de zile. 

    ”Noul 5 to go a fost gândit ca un coffee shop de cartier. A fost deschis în locul unui apartament de doua camere transformat în spaâiu comercial. Am primit feedback pozitiv din partea locatarilor din zonă care ne-au spus că se bucură că exista o astfel de locaţie în apropierea locuinţei lor” spune Radu Savopol, cofondator 5togo. 

    Cea mai recentă cafenea 5togo este deţinută de  doi antreprenori, un avocat şi un producător de termopane, iar investiţia în aceasta a fost de 17.000 de euro, încluzând amenajarea spaţiului, francizarea şi întreaga aparatură necesară. 

    Planul fondatorului 5togo Radu Savopol, pe termen mediu, este de a atinge 100 de unităţi până la finalul anului 2018, şi lansare a încă două noi concepte, 5togo coffee spot şi 5togo+ în următorul an.