BusinessMagazin

Tag: adolescent

  • Terapia prin lectură. Ne poate face cititul mai fericiţi?

    Avem zeci de mii de formule farmaceutice, de tonice, de siropuri şi mai ştiu eu ce – dar nu s-a gândit nimeni să folosească tehnic această colosală energie sufletească, latentă în cărţi. Literatura poate însemna un stimulent uriaş. Cunosc cel puţin o duzină de tineri care şi-au întărit sufletele zdrenţuite de adolescenţă prin lectura Un om sfârşit al lui Papini“, scria Mircea Eliade în 1939 în cartea sa Fragmentarium.

    Cititul este unul dintre cele mai vechi obiceiuri de pe pământ, obicei solitar pe care-l practicăm şi în prezent. Prin intermediul lecturii ne îmbogăţim cunoştinţele, ne lărgim orizonturile şi putem experimenta situaţii la care nu am fi avut acces altfel. „Literatura este cel mai grozav simulator al realităţii, este o maşinărie care te pune în mai multe situaţii decât ai putea trăi vreodată“, spune Alain de Botton, filosof şi fondator al companiei School of Life. Însă, pe lângă acest fapt, cărţile mai au şi o valoare de vindecare, valoare pe care mai mulţi dintre noi o bănuiam, dar de care nu eram siguri. „Biblioterapia este, în sensul strict, terapie prin lectură. Dar ea nu se rezumă doar la asta“, spune Cristina Drăgulin, jurnalist şi psiholog clinician specialist, care practică şi promovează biblioterapia pe site-ul său stroke.ro.

    Cristina Drăgulin este una dintre persoanele din România care ghidează cititorii printre numeroasele titluri de pe piaţă. O navigare nu foarte uşoară având în vedere faptul că o carte este publicată la fiecare 30 de secunde, potrivit School of Life, o companie care oferă şi un serviciu de biblioterapie. De cele mai multe ori, oamenii se folosesc de criterii personale în alegerea cărţilor pentru lectură (recomandările prietenilor sau preferinţa pentru anumite genuri literare). „Biblioterapeutul, care este preocupat de psihologia cititorului, poate fi un ghid în clarificarea şi prioritizarea acestor criterii personale în selecţia cărţilor“, explică Drăgulin. Alain de Botton, într-o înregistrare prin care îşi motivează demersul de a face din lectură o cale spre vindecare, spunea că „tindem să tratăm lectura, literatura ca pe o distracţie, ca pe ceva cu care ne pierdem timpul la plajă, însă este mult mai mult decât atât. Este o formă de terapie, în sensul lărgit, ar trebui să învăţăm să tratăm lectura la fel cum medicii folosesc medicamentele, ca pe ceva pe care să-l prescriem pentru anumite probleme sau suferinţe. Este o unealtă care ne ajută să trăim şi să murim cu ceva mai multă înţelepciune, bunătate şi pace interioară“. Psihoterapeutul Bogdan Lucaciu spune că “chiar dacă nu e terapie propriu zisă, are o parte din caracteristicile ei: ”pacientului” i se dau ”remedii”, există un îndrumător (terapeut) şi se aşteaptă o modificare în bine a individului.”

    Fiecare dintre noi avem nevoi şi dorinţe diferite, personalităţi unice şi gusturi diferite. Topurile de cărţi şi listele de lecturi sunt prezente peste tot, dar asta nu înseamnă că acele cărţi sunt potrivite pentru toată lumea: „Biblioterapia cuprinde un ansamblu de tehnici care să-i ajute pe oameni să descopere cărţile potrivite lor şi să înveţe să le selecteze eficient pentru ei înşişi. Scopul biblioterapiei nu este doar să recomande cărţi, ci mai degrabă de a-i învăţa pe cititori să se cunoască îndeajuns de bine pentru a şti să găsească titlurile necesare lor“, afirmă Drăgulin. Vă  veţi întreba de ce aţi avea nevoie de un biblioterapeut care să vă spună ce să citiţi. Răspunsul este legat de profilul psihologic al fiecărei persoane, pe care biblioterapeutul îl analizează şi îl foloseşte ca suport în strategia pe care o va aborda. „Au venit la mine oameni care mi-au spus că sunt prinşi într-o rutină la muncă, că sunt deprimaţi de relaţia actuală sau că au suferit o pierdere ireparabilă şi caută o alinare“, a declarat Ella Berthoud, biblioterapeut în cadrul School of Life. “biblioterapia se pare că a fost considerată eficace în depresii, cu precădere a celor în urma unor pierderi existenţiale (doliu, post accident, etc.). Dar această potrivire între situaţie, persoană şi carte e adesea dificil de obţinut deliberat, ţintit.”, este de părere Lucaciu.

    Termenul biblioterapie a apărut pentru prima dată în 1916 într-un articol al publicaţiei „A literary clinic“ în care autorul descria un institut „bibliopatic“ ce era condus de un prieten de-al său numit Bagster. Acesta îi recomanda unui bărbat de vârstă mijlocie cu „opinii parţial osificate“ să citească mai multe romane, însă nu poveşti plăcute care să-l facă să uite de cotidian, ci poveşti dramatice, pătrunzătoare, usturătoare, se arată într-un articol din The New Yorker. De asemenea, după Primul Război Mondial, soldaţilor traumatizaţi li se prescria o listă de lecturi pentru a-i ajuta să se confrunte cu realitatea. „Trebuie ţinut cont de faptul că, indiferent de situaţie, cărţile nu ne vor oferi soluţii pe tavă, însă ele ne pot inspira să căutăm propriile soluţii la probleme cu care ne confruntăm“, punctează Drăgulin.

    „Am avut un client care era îngrijorat că nu poate avea grijă de bebeluşul lui. I-am recomandat cartea Room Temperature de Nicholson Baker, al cărei subiect vizează un bărbat care-şi hrăneşte bebeluşul cu biberonul şi contemplă noţiunea de tată. I-am recomandat, desigur, şi Să ucizi o pasăre cântătoare, deoarece Atticus Finch este figura ideală a tatălui în literatură“, a spus Berthoud. 

  • Tânărul de 17 ani care a învăţat să vorbească la două luni şi a dezvoltat o teoremă care are ar putea fi cheia rezolvării unora dintre cele mai mari mistere din univers

    Ivan Zelich are un IQ de 180, iar primele cuvinte le spus la vârsta de doar două luni şi la 14 ani a primit o invitaţie de a învăţa la Universitatea Queensland, dar mama sa a insistat să termine liceul în pas normal, ca toată lumea, informează Daily Mail.

    Adolescentul australian a făcut o descoperire importantă în domeniul matematicii, a dezvoltat o teoremă care ar putea fi cheia rezolvării unora dintre cele mai mari mistere din univers. După şase luni de cercetări, Ivan împreună cu un alt tânăr de 17 ani, Xuming Liang, a dezvoltat teorema care avea să fie cunoscută ca Teorema Liang Zelich. Cei doi au comunicat şi lucrat online. Când australianul dormea, americanul continua munca pentru o perioadă de şase luni.

    “Ne-am găsit pe un forum de matematică şi am aflat că amândoi lucram la aceeaşi problemă, însă el tinde mai mult spre partea geometrică, iar eu mai mult în partea de algebră”, a spus Zelich. Şi-a prezentat descoperirile la o conferinţă din Washington DC unde s-au strâns unele dintre cele mai bune minţi din matematică. “Aplicaţia principală a teoremei o să fie în înţelegerea structurilor din univers. Practic, este o parte din Teoria Corzilor, teorie pe care încercăm să o înţelegem”, spune tânărul.

    Teorema liceeanului din Brisbane, Australia, ar putea fi crucială pentru cunoaşterea universului şi călătoriei intergalactice.

    Ivan este un matematician talentat, încă de la 3 ani învăţând ce sunt numerele negative. Totul a pornit de când i-a întrebat pe părinţii lui “ce se întâmplă dacă datorez bani cuiva?”.

    Ivan Zelich vorbeşte şase limbi, iar pentru viitor se uită la universităţi precum MIT, Harvard, dar şi la căteva universităţi din Australia.

     

  • Povestea lui Ahmed, adolescentul “terorist” care a fost invitat la Casa Albă – FOTO, VIDEO

    Numele lui Ahmed Mohamed a ajuns să fie cunoscut în lumea întreagă în septembrie, în ziua în care şi-a adus la şcoală tema – proiectul pentru ora de ştiinţe, un ceas electronic improvizat. Gestul, aparent banal, l-a făcut să ajungă în arestul poliţiei locale. 

    Profesoara de engleză a considerat că obiectul semăna mai degrabă cu o bombă, aşa că adolescentul a fost scos din sala de clasă de un om al legii, relatează Washington Post. 

    “M-au interogat şi m-au percheziţionat, mi-au confiscat tableta şi invenţia. Mi-au spus că am încercat să construiesc o bombă. Le-am spus că nu, am încercat să fac un ceas”, a povestit adolescentul. El a fost încătuşat şi dus la secţia de poliţie, unde interogatoriul a continuat, băiatul susţinând că poliţiştii i-au repetat insistent numele de familie – Mohamed şi că nu l-au lăsat să îşi sune tatăl. 

    Povestea lui Ahmed a devenit virală, iar mulţi americani şi-au exprimat susţinerea pentru adolescent. Printre ei s-au numărat fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg,  Hillary Clinton şi însuşi preşedintele Barack Obama.

    “Reuşit ceas, Ahmed. Nu ai vrea să îl aduci la Casa Albă? Ar trebui să ispirăm mai mulţi copii ca tine să fie interesaţi de ştiinţă. Asta face America minunată”, a postat Obama pe contul său de Twitter. 

    Cazul său a ajuns să fie privit ca fiind întruchiparea rasismului şi a islamofobiei din societatea americană. 

    După ce a fost retras de la şcoala din Texas, viaţa adolescentului a luat o altă turnură. Ahmed a devenit un promotor al toleranţei, a fost invitat în emisiunea “Doctor Oz”, a vizitat Google Science Fair, s-a întâlnit cu preşedintele sudanez Omar al Bashir şi s-a fotografiat cu regina Iordanului la o reuniune a ONU. 

    Atât el, cât şi familia lui au insistat asupra faptului că au avut de suferit doar pentru că sunt musulmani. 

    “Vrea doar să inventeze lucruri care să ajute omenirea. Dar pentru că poartă numele Mohamed şi din cauza 9/11, a fost tratat discriminatoriu”, a declarat tatăl băiatului, Mohamed Elhassan Mohamed, un imigrant din Sudan. 

    Postarea de pe Twitter a preşedintelui SUA s-a concretizat sub forma unei invitaţii la “Noaptea de astronomie”, un eveniment dedicat ştiinţei şi educaţiei organizat de Casa Albă luni seara. Ahmed s-a numărat printre cei 300 de participanţi şi a avut ocazia să dea mâna şi să schimbe câteva cuvinte cu Obama. “Nu am adus ceasul cu mine pentru că veneam direct din Sudan şi nu am avut timp să trec pe acasă să îl iau”, a declarat Ahmed pentru Dallas Morning News. 

    La mai puţin de 24 de ore după ce Ahmed s-a întâlnit cu Obama, familia lui a anunţat că va părăsi SUA definitv pentru a se muta în Qatar. 

    “După ce am analizat cu atenţie toate ofertele generoase pe care le-am primit, am dori să anunţăm că am acceptat invitaţia Fundaţiei pentru Educaţie, Ştiinţă şi Dezvoltare Comunitară din Qatar ca Ahmed să se alăture prestigiosului său program pentru inovatori”, a afirmat familia într-un comunicat dat publicităţii marţi. 

     

  • Vezi aici imagini cu unele dintre cele mai cnoscute staruri ale lumii în adolescenţă. Cum le-a afectat trecerea timpului? – GALERIE FOTO

  • Adolescenta care la doar 16 ani a făcut înconjurul lumii si ce probleme a intâmpinat

    În 1974 actorul Gregory Peck producea filmul ”The Dove„, regizat de Charles Jarrott, care spune povestea tânărului Robin Lee Graham, primul adolescent pornit în jurul lumii.

    Graham a călătorit timp de cinci ani şi şi-a început călătoria la 16 ani, cu un vas de 20 de metri şi cu două pisici la bord, Joliette şi Suzette (în timpul călătoriei a pierdut dar a şi căpătat alte pisici, aşa că la final îl însoţeau Kili, Pooh şi Piglet). |n 1969 Graham a vândut iahtul Dove în Insulele Virgine şi şi-a continuat drumul cu mai marele Return of Dove.

    În timpul călătoriei Robin Graham s-a căsătorit (în Africa de Sud) iar fiica sa, Quimby, s-a năcut la două luni după ce şi-a terminat călătoria. A scris, desigur, şi nu una, ci două cărţi, iar filmul îi romanţează îndeajuns de mult experienţa pentru a-l transforma într-un personaj. Dove s-a scufundat în 1989 în timpul uraganului Hugo, iar Return of Dove este undeva în Hawaii. 

    Laura Dekker este cea mai tânără persoană care a navigat în jurul lumii, între ianuarie 2011 şi ianuarie 2012; avea, la terminarea călătoriei, 16 ani şi 4 luni. Autorităţile olandeze au intervenit încă înainte de începerea călătoriei şi un tribunal a oprit proiectul o bucată de vreme, iar după un şir întreg de evenimente, tânăra a plecat din Antile. Vasul Laurei se numeşte Guppy, are 12 metri şi este special echipat pentru călătorii de o asemenea anvergură.

    Vârsta i-a făcut probleme tinerei nu numai în Olanda, ci şi în alte ţări, iar recordul de cea mai tânără navigatoare în jurul lumii nu este recunoscut de Guinness World Records.

  • Constanţa: Adolescent de 15 ani, cercetat de poliţişti după ce ar fi bătut şi violat o bătrână

    Potrivit anchetatorilor, poliţiştii din comuna Ostrov au fost alertaţi, în noaptea de marţi spre miercuri, de o femeie în vârstă de 87 de ani din satul Esechioi, care a reclamat că un bărbat a intrat în locuinţa ei, a bătut-o şi a violat-o.

    Poliţiştii care s-au deplasat la locuinţa femeii au constatat că aceasta fusese rănită la încheieturile mâinilor şi la gură şi au transportat-o la Serviciul de Medicină Legală Constanţa, unde a fost examinată şi i s-a eliberat un certficat care atestă agresiunea suferită.

    În urma investigaţiilor, poliţiştii au identificat autorul agresiunii în scurt timp, acesta fiind un adolescent în vârstă de 15 ani. El a fost examinat medico-legal în vederea stabilirii discernământului, procurorul de caz de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia dispunând administrarea probelor de constatare tehnico-ştiinţifică cu maximă celeritate pentru a se lua măsuri preventive în scurt timp.

    Cercetările sunt continuate de către poliţiştii din Ostrov, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de viol.

  • Povestea lui Sam Walton, fondatorul lanţului de magazine Walmart

    Samuel Moore ”Sam„ Walton s-a născut în 1918 în Kingfisher, Oklahoma. În 1923 familia Walton s-a mutat în Or-lando, Florida, unde a locuit timp de cinci ani. Crescând în timpul marii crize de la finalul anilor ’20, Walton a avut diverse slujbe în adolescenţă pentru a se putea întreţine. A fost văcar, distribuitor de ziare sau vânzător de abona-mente, reuşind în acelaşi timp să urmeze cursurile liceului David H. Hickman din Missouri.

    A intrat apoi la Universi-tatea din Missouri, sperând să poată obţine astfel o slujbă mai bine plătită. S-a angajat la JC Penney la doar trei zile de la absolvire şi a rămas timp de un an şi jumătate. În această perioadă, a primit un salariu lunar de 75 de dolari. Odată cu începerea celui de-al doilea război mondial, Sam Walton a fost chemat în armată, obţinând gradul de căpitan.

    La doar 26 de ani, în 1945, Walton a devenit manager al unui magazin de tip supermarket, cumpărat cu un îm-prumut de 20.000 de dolari de la tatăl său. În cadrul acestui magazin, omul de afaceri a dezvoltat mai multe tehnici de vânzare care aveau să fie regăsite, ani mai târziu, în filosofia Walmart.

    După ce a cumpărat o a doua unitate, volumul vânzărilor a ajuns la 225.000 de dolari în mai puţin de trei ani. Acest lucru a atras atenţia unui alt om de afaceri, P.K. Holmes, de la care Walton cumpărase franciza pentru magazinele sale. Holmes a refuzat să prelungească dreptul de utilizare a numelui, obligându-l pe Sam Walton să îi vândă magazinele pentru suma de 50.000 de dolari. Cu banii primiţi, omul de afaceri a deschis un nou magazin în Arkansas în luna mai a anului 1950.

    Primul Walmart s-a deschis 12 ani mai târziu, în iulie 1962. Numit iniţial Wal-mart Discount City Store, acesta a fost primul dintr-o reţea care numără astăzi peste 11.400 de magazine.

    Sam Walton a încurajat vânzarea de produse realizate în America şi a renunţat la o parte din profitul său în acest sens. El a ales de asemenea să dezvolte reţeaua Walmart în oraşe mici, lucru ce era considerat la acea vreme periculos pentru un astfel de business. Pentru a face sistemul profitabil, Walton a creat chiar şi o firmă de distribuţie pentru a se asigura că toate magazinele au stocul complet. Acest lucru a dus la o creştere susţinută, iar în perioada 1977-1985 Walmart şi-a crescut numărul de unităţi de la 190 la peste 800.

    Sam Walton s-a căsătorit cu Helen Robson pe 14 februarie 1943 şi au avut patru copii. Omul de afaceri a susţinut numeroase cauze caritabile, fiind membru activ al bisericii presbitariene din Bentonville. La momentul mor-ţii sale, în 1992, reţeaua Walmart deţinea aproape 2.000 de magazine şi avea 380.000 de angajaţi. Walton a lăsat acţiunile companiei soţiei şi celor patru copii, aceştia ocupând cinci poziţii în topul celor mai bogaţi zece americani până în anul 2005.

    Compania Walmart a generat în anul 2014 venituri de 485 de miliarde dolari. Lanţul numără 11.400 de maga-zine şi are 2,2 milioane de angajaţi.
     

  • Un elev de 16 ani a fost arestat în Turcia pentru “insultă la adresa preşedintelui” Erdogan

    Minorul, membru al unei mişcări de stânga, este acuzat de justiţie că l-a insultat pe liderul turc miercuri, în cursul unei ceremonii în memoria unui învăţător laic ucis de islamişti în 1930, precizează postul de ştiri CNN-Turk.

    Într-un discurs pronunţat cu această ocazie, tânărul l-a criticat pe Erdogan şi regimul său, acuzându-l de corupţie, menţionează ziarul Hurriyet.

    Arestat în cursul serii de poliţie şi prezentat unui judecător, minorul a fost inculpat şi încarcerat. El riscă o pedeapsă maximă de patru ani de închisoare.

    Guvernul turc, condus din 2003 până în august 2014 de Erdogan, devenit ulterior preşedinte, a fost vizat în vara lui 2013 de o mişcare de contestare populară inedită, pentru “derivă autoritară” şi islamistă.

    Puterea a fost vizată în iarna lui 2013-2014 de un amplu scandal de corupţie, care a fost ulterior clasat de justiţie.

    Erdogan îl acuză pe imamul aflat în exil Fetullah Gulen, fostul său aliat devenit inamicul numărul unu, că a orchestrat acest scandal pentru a-l înlătura de la putere.

  • Un elev din Deva a creat ochelarii cu senzori care avertizează nevăzătorii despre obstacole

    Cristian Dragomir este elev în clasa a XI-a la Colegiul Naţional “Decebal” din Deva şi, în timp ce alţi adolescenţi chiulesc de la ore ca să lenevescă pe o canapea într-un bar, băiatul de 17 ani şi-a petrecut timpul documentându-se şi, în final, inventând un dispozitiv care îi avertizează pe nevăzători dacă au obstacole în faţă.

    Cristian a fost ajutat de un prieten cu doi ani mai mare, Cornel Amariei, la crearea ochelarilor cu senzori, obţinând astfel premiul întâi la faza naţională a concursului “Imagine Cup”, organizat de Microsoft în luna aprilie. Inovaţia a fost premiată în cadrul secţiunii “World Citizenship”, al cărui scop a fost crearea celui mai bun software destinat rezolvării problemelor sociale.

    “Împreună cu un prieten, Cornel Amariei, care acum este student la o univesitate din Bremen, am decis anul trecut prin toamnă să facem un proiect pentru concursul organizat de Microsoft. Bunicul meu avea un prieten nevăzător care îi povestea cât de greu este să se orienteze, aşa că ne-am gândit la o pereche de ochelari cu senzori, care să avetizeze nevăzătorii legat de obstacolele din faţa lor”, povesteşte adolescentul.

    El spune că dispozitivul “funcţionează simplu”.

    “Are forma unor ochelari pe care sunt montaţi senzori cu ultrasunete de mai multe tipuri, care se completează unul pe altul. Aceşti senzori au menirea de a citi mediul înconjurător, de a citi distanţa faţă de obiecte, care este calculată şi transmisă unor motoare de vibraţii. Persoana care poartă acest dispozitiv va simţi, prin vibraţii, apropierea de obiectele din jurul ei şi conturul acestora. Nu va vedea culori, dar va putea aproxima distanţa la care se află de obiectele din jurul său. Când e cale liberă, vibraţiile se simt puternic, când sunt obstacole, vibraţiile sunt mai slabe”, explică Cristian Dragomir.

    Dispozitivul a fost botezat de Cristian “Vizium”, iar proiectarea lui şi apoi procurarea pieselor şi asamblarea lor nu au fost uşoare.

    “Din toamna anului trecut şi până în primăvară numai m-am documentat. Am citit, am stat de vorbă cu persoane nevăzătoare şi am înţeles prin ce trec. Faptul că nu văd culorile e greu de suportat, însă foarte dificil este să se orienteze mai ales atunci când sunt în spaţiu deschis sau în locuri în care nu au mai fost. Am tot experimentat şi am pus tot felul de senzori, până când am nimerit forma optimă”, afirmă el.

    Adolescentul spune că a testat chiar el ochelarii, în timp ce lucra la ei, însă primul test a eşuat.

    “Mi-am pus ochelarii şi m-am învârtit în cerc, ca să nu ştiu unde sunt exact. Matricea ochelarilor cu senzori era inversată, iar eu percepeam obiectele din stânga ca fiind în dreapta. M-am lovit cu capul de o uşă. După ce am făcut modificările de la laptop, rezultatul a fost cel aşteptat”, povesteşte Cristian.

    Prietenul său a venit şi el cu câteva idei care au îmbunătăţit dispozitivul şi a ajutat la obţinerea componentelor necesare.

    “Prietenul meu e foarte atent la detalii şi cu ajutorul lui am reuşit să fac dispozitivul. Amândoi am participat la concurs şi am câştigat”, spune Cristian.

    Cu “Vizium”, adolescentul are planuri mari. Speră să găsescă investitori şi să-l producă la scară mare.

    “Materialele folosite pentru dispozitiv au costat 300 de euro. Eu sper ca o cantitate mare de materiale achiziţionată să scadă costurile de producţie şi să ajungem să putem vinde un Vizium cu 300 de euro. Poate că pare mult, dar un câine pentru nevăzători costă în Anglia 12.000 de lire”, spune tânărul.

    Ochelarii cu senzori care să îi ajute pe nevăzători nu sunt prima invenţie cu care se poate lăuda Cristian Dragomir. Adolescentul este pasionat din copilărie de robotică şi tehnologie şi a început prin a participa la cercurile şcolare dedicate ştiinţei.

    În timp, a ajuns să creeze mai mulţi roboţi cu care a participat la concursuri. Cel mai premiat a fost un braţ robotic care imită câteva dintre mişcările braţului uman.

    Pe acesta l-a numit Explorer I, iar unul dintre scopurile pentru care l-a realizat a fost acela de a fi un ajutor pentru persoanele cu handicap. Astfel, roboţelul putea fi controlat de la distanţă, prin voce, iar în versiunea îmbunătăţită, acesta avea un braţ funcţional care putea fi controlat prin mişcarea mâinii.

    Pasionat şi de muzică, Cristian şi-a făcut un kit de tobe electronice pentru a nu deranja vecinii atunci când exersează.

    “Eu cânt la chitară şi învăţ să cânt la tobe. Pentru că tobele clasice fac mult zgomot şi aş deranja vecinii, mi-am făcut un kit de tobe electronice la care ataşez căşti şi aud doar eu când exersez”, spune Cristian.

    Elev la o clasă cu predare în limba germană, Cristian Dragomir intenţionează să îşi urmeze prietenul la o universitate din Germania.

    “În România sunt universităţi foarte bune şi profesori foarte buni. Din păcate, după ce termini facultatea aici nu ai aceleaşi posibilităţi”, consideră el.

    Până atunci şi până când invenţia sa îi va aduce un alt fel de recunoaştere, adolescentul a fost premiat în cadrul unei campanii civice locale, intitulată “Premianţii fără premii”, prin care sunt recompensaţi, simbolic, cei care prin munca lor merită recunoştinţa comunităţii.

    Profesorii de la Colegiul Naţional “Decebal” din Deva, unde învaţă Cristian, au numai cuvinte de laudă despre acesta. Deşi a ales profilul ştiinţele naturii, tânărul s-a remarcat mai ales la materiile exacte.

    ”Este un băiat foarte inteligent şi practic. Am remarcat o libertate de spirit mai mare decât la colegii lui şi el se folosesşte de asta. E un talent nativ care se remarcă mai ales în zona IT. Pentru că am observat talentul lui am încercat să-l canalizez spre materia pe care o predau. Am încercat să-l conving să participe la olimpiada de fizică, însă nu am reuşit. E un spirit nonconformist, cu multă imaginaţie, care reuşeşte să speculeze lucrurile, să lege informaţiile mult mai bine decât o fac alţi adolescenţi de vârsta lui”, a spus profesorul său de fizică, Mihai Bebu.

    Cadrul didactic a precizat că nu de puţine ori Cristian i-a împărtăşit din planurile sale legate de invenţii şi de fiecare dată a rămas uimit de gândirea clară a elevului, iar atunci când a putut să-l ajute cu un sfat sau cu o idee a făcut-o cu cel mai mare drag.

    ”Mă simt norocos că am un astfel de elev”, a adăugat profesorul de fizică.

  • Un adolescent de 15 ani a devenit vedetă după ce a postat mai multe fotografii pe Instagram

    Ryan Parilla are doar 15 ani, dar atunci când vine vorba de fotografii este considerat unul dintre cei mai talentaţi tineri artişti. A ridicat o cameră pentru prima oară la vârsta de şapte ani, fotografiind diverse obiecte din casă. Nu avea niciun fel de experienţă, însă cu timpul şi-a dezvoltat un stil propriu. 
     
    Câţiva ani mai târziu, părinţii i-au cumpărat o cameră DSLR, însă aparatul s-a dovedit prea greu de utilizat. Tatăl lui Ryan i-a spus că singura metodă prin care poate ajunge un fotograf desăvârşit este să urmeze cursuri, însă acesta a refuzat, iar interesul pentru poze a început să dispară, relatează Business Insider.
     
    Totul s-a schimbat, însă, în ziua când sora sa a primit un iPod Touch cu aplicaţia Instagram. Parilla a făcut un cont şi a început să posteze sute de poze.
     
    Tânărul a învăţat în cele din urmă cum să folosească şi camera DSLR şi s-a înscris într-o comunitate de artişti din New York. Parilla a început ulterior să vândă printuri ale pozelor sale şi a făcut un business din pasiunea sa.