BusinessMagazin

Tag: refuz

  • VACANŢA la români: Jumătate din populaţie nu pleacă în concediu vara. Câţi români nu au văzut niciodată Marea Neagră

     Potrivit studiului realizat de IRES pe un eşantion de 1.473 de repondenţi, circa 22% dintre români nu au fost vreodată pe litoralul românesc, iar 37% spun că au fost înainte de anul 2000. În acelaşi timp, 14% dintre participanţi afirmă că au fost la Marea Neagră anul trecut.

    O treime dintre cei chestionaţi au indicat că îşi vor lua concediu. Aproape jumătate dintre ei au, în acest an, între 21 şi 30 de zile de concediu, 22% au între 11 şi 20 de zile, 15% au mai puţin de 10 zile, iar 15% peste 31 de zile.

    Circa 12% dintre respondenţii care au în acest an concediu şi-au luat deja zile de concediu: 44% între 1 şi 10 zile, 25% între 11 şi 20 de zile, 17% între 21 şi 30 de zile şi 6% între 31 şi 40 de zile.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Rusia nu vrea să preia cutiile negre ale avionului prăbuşit în Ucraina

     Declaraţia lui Lavrov intervine ca răspuns la afirmaţiile Ministerului de Externe de la Kiev, potrivit căruia cutiile negre ale avionului Malaysia Airlines prăbuşit în estul Ucrainei cu 298 de persoane la bord ar trebui să rămână pe teritoriul Ucrainei. Eventuala transportare a cutiilor negre în afara ţării este ilegală, adăuga diplomaţia ucraineană, citat de Russia Today, în pagina electronică.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bănicioiu: Dacă într-un an şi jumătate Programul Naţional de Radioterapie nu e funcţional, demisionez

    ”Este adevărat că foarte mulţi pacienţi au nevoie de radiotrapie, sunt acele liste de aşteptare, iar în momentul de faţă se fac eforturi, şi sunt concretizate în sensul că am reuşit să semnăm un Acord cu Banca Mondială, particular, pe această zonă de radioterapie. Din toamnă, putem începe un Program naţional de radioterapie. (…) Vom termina, după calculele mele, pentru că vom avea şi sprijinul autorităţilor locale, suntem în câteva puncte destul de avansaţi, la nivelul finalizării de construcţie de buncăre. Practic, cred că într-un an, un an şi jumătate, vom reuşi să acoperim mare parte din solicitări. Momentan, din păcate, în ultimii ani nu s-au făcut foarte multe”, a declarat ministrul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Duşa: Până când o comisie echidistantă va stabili cauzele catastrofei aviatice, nu comentez. Nu se impune stare de alertă în armată

     ”Atât timp cât lucrurile sunt incerte, cred că trebuie cel puţin eu să fiu mai ponderat. Sigur că este un eveniment deosebit, de condamnat, faptul că şi-au pierdut viaţa 250 de oameni, dar până o anchetă tehnică, care are şi girul echidistanţei, va stabili ce s-a întâmplat cu acel avion, eu, ca ministru al Apărării, nu aş face comentarii”, a spus ministrul Apărării, Mircea Duşă.

    Întrebat dacă se impune o stare de alertă sau o şedinţă a CSAT, Mircea Duşa a spus că este vorba despre un zbor civil.

    ”Aveţi dumneavoastră informaţii că a fost doborât? Mă feresc să fac asemenea afirmaţii până când o comisie de expertiză echidistantă va stabili cauzele catastrofei aviatice”, a ţinut să precizeze Duşa, adăugând că nu se impune nici convocarea CSAT.

    Cititi mai multe pe mediafax.ro

  • Opinie Cătălin Olteanu, FM România: Ce ascund cifrele din spatele creşterii productivităţii

    CĂTĂLIN OLTEANU este director general al FM România

    Unul din cuvintele magice, alături de eficienţă şi optimizare, productivitatea este ades întâlnită în discursurile celor ce măsoară performanţa operaţională a unei organizaţii. De cele mai multe ori prin productivitate se măsoară câte anume operaţii se efectuează într-o unitate de timp, şi cam asta e pentru toată lumea înţelesul respectivului indicator. Mai puţin pentru cei ce „se pierd“ în traducerea lui sau care încearcă să îl ajusteze ca pe elasticul de la budigăii bunicii.

    Ca să fiu mai clar, iată o păţanie cu un anume manager de firmă. Omul se confrunta cu o problemă de P&L (profit and loss) şi ca să o rezolve a luat-o aritmetic şi i-a ieşit că trebuie să crească productivitatea cu 10%.

    După ce şi-a făcut socotelile, s-a adresat managerului operaţional care se ocupa de respectivul business unit.

    Raţionamentul lui era foarte simplu: dai afară 10% din resurse, faci la fel de multe operaţii şi din aritmetică reiese că ai cu 10% mai multă productivitate. Nu s-a gândit în schimb la un aspect esenţial: că lucrătorii rămaşi trebuie convinşi să lucreze cu 10% mai repede, ca să compenseze lipsa colegilor zburaţi. Nu prea i-a convins nimeni, aşa că au început să se înregistreze întârzieri, probleme, clientul a devenit din ce în ce mai nemulţumit, iar productivitatea înregistrată nu se schimbase cu nimic.

    Nu de alta, dar fiecare operator făcea acelaşi număr de operaţii pe oră ca şi înainte. În final, a fost scăzută doar capacitatea de producţie – pe care a trebuit să o punem repede la loc, ca să nu ne pierdem afacerea. Abia după aceea a reuşit un inginer de proces să regândească modul în care se făceau operaţiile şi să crească productivitatea cu aproape 15%. Astfel s-a ajuns la ceea ce se dorea din start: mai multe operaţii în unitatea de timp, cu aceleaşi resurse instalate.

    Acum, că am stabilit că mai întâi trebuie să lucrezi la procese, e cu schepsis şi cum te uiţi la procesele respective. Nu de alta, dar într-o altă organizaţie, unde oamenii pricepeau care e înţelesul cuvântului productivitate, au apelat la un guru în lean manufacturing. Acesta a venit, s-a uitat la linia de producţie şi apoi a stabilit un plan de improvement (Kaizen, frate!) care din 3 heijunka reducea muda şi scotea îmbunătăţirea necesară.

    Şi au venit experţii, au băgat repede nişte Gemba walk, au definit value stream map, apoi au pus mâna pe procese, le-au analizat, au mai făcut ce-au mai făcut şi după prima lună s-a ţinut o şedinţă în care ni s-au prezentat primele realizări. Conform cu cifrele respective, productivitatea crescuse cu 25%!

    Excelent rezultat, dar insuficient. Aşa că experţii în lean manufacturing şi-au suflecat din nou mânecile, au luat din nou procesele la puricat, au mai identificat nişte mudă de eliminat, au mai reglat odată takt time-ul, au mai pus nişte heijunka pe muda, au băgat nişte poke-yoke (sisteme antiprost, pe limba noastră) pe ici, pe colo ca să nu mai greşească lumea fabricaţia şi ta-da-dam!!! La sfârşitul acţiunii iar şedinţă, iar rezultate prezentate – productivitatea mai crescuse cu 20%.

    Incredibil! Dar nu ne dăm bătuţi, tovarăşi, mai binele e duşmanul binelui, aşa că experţii locali au invitat un coleg japonez, expert în toate cele, şi s-au apucat din nou de lucru. Au pus din nou tunurile pe linia de fabricaţie, au întărit fiveS-ul, au reluat la puricat toată aprovizionarea cu materiale şi semifabricate ca să fie siguri că totul e bazat pe pull şi pe kan-ban… Ce mai! Treabă serioasă.

    De data asta mai câştigaseră 15% la capitolul productivitate!

    A fost momentul în care un anumit manageraş, cam defetist de felul lui, a pus o întrebare tendenţioasă şi răutăcioasă care suna cam aşa: “Dragilor, cum se face că după ce aţi crescut productivitatea cu 15%, 20% şi respectiv 25%, linia de producţie scoate tot 120 de produse pe oră şi tot cu aproximativ 45 de oameni?“.
    Mă întrebaţi dacă sunt nebun, sau dacă am idee unde sunt productivităţile afişate? Sau dacă, poate, cineva a pictat cifrele?

    Ei bine, pe alocuri s-au obţinut acele creşteri de productivitate, dar cu preţul inducerii unor probleme în altă parte. Beleaua cea mai mare e că experţii s-au uitat cu mare atenţie la bucăţele şi segmente din linia de producţie şi nu la ansamblul ei. Odată ce echipa s-a uitat la poza „din elicopter“ şi a unit segmentele de bucăţele de improvement, s-a văzut şi îmbunătăţirea reală şi creşterea de productivitate. Era doar de 10%, dar credeţi-mă! Era reală şi se simţea peste tot, şi în P&L şi în satisfacţia clientului.

  • Mihail Hărdău: Trebuia stabilit de la bun început că nu se intră la liceu cu medie sub 5

     Întrebat, joi, de corespondentul MEDIAFAX cum comentează situaţia în care elevi cu medii sub 2 sau 3 intră la liceu şi ce soluţii ar fi pentru evitarea acestor situaţii, Mihail Hărdău a spus că şcoala este obligatorie până la zece clase, dar nu trebuie să fie de liceu.

    “Este o greşeală strategică, trebuia stabilit de la bun început că nu se intră la liceu cu medie sub 5. Să fie literă de lege. Elevul nu vrea să înveţe, nu are capacitate intelectuală, nu are motivaţie, e problema sa. Şcoala este obligatorie până la zece clase, dar nu se spune ce fel de clase, nu trebuie să fie de liceu, pot fi de şcoală profesională. S-a forţat nota, văzându-se că în unele ţări procentul elevilor care intră în şcolile superioare este mai mare ca la noi, fără să fie creat un filtru minimal. Ne-am furat singuri căciula, a fost un interes să existe masă umană, e vorba de masificarea învăţământului superior, ceea ce este o catastrofă”, a spus Hărdău.

    El consideră că gimnaziul sau liceul, prin mecanismele lor, “denaturează modul de a gândi al elevilor, aceşti copii neavând un nivel de abstractizare, iar şcoala îi prosteşte într-un fel”

    Cititi mai multe pe  wwwmediafax.ro

  • Cele mai importante ştiri ale secolului al XX-lea

    Fiind o perioadă marcată în aceeasi măsură de conflicte şi de realizări tehnologice uluitoare,  secolul XX nu a dus lipsă de momente importante pentru întreaga omenire. Cei de la Freedom Forum au realizat o listă a celor mai importante ştiri din secolul trecut.

    Statele Unite lansează bombe atomice la Hiroshima şi Nagasaki. Japonia capitulează, punând astfel punct celui de-al doilea război mondial. (1945)

    Germania invadează Polonia. Al doilea război mondial începe în Europa. (1939)

    Americanul Neil Armstrong devine primul om care pune piciorul pe lună. (1969)

    Wilbur şi Orville Wright pilotează primul avion cu motor. (1903)

    Începe primul război mondial. (1914)

    Căderea U.R.S.S. Gorbaciov se retrage, iar Boris Ielţîn îi ia locul. (1991)
        
    RDG ridică restricţiile de miliare, iar zidul Berlinului este dărâmat. (1989)

    Televiziunea debutează în America, la Târgul Internaţional de la New York. (1939)

    Începe comercializarea primelor calculatoare personale. (1977)

    Titanic, vasul despre care se credea că este indestructibil, se scufundă în urma impactului cu un gheţar. (1912)

    Israelul devine stat. (1948)

    Yuri Gagarin devine primul om care ajunge în spaţiu. (1961)

    Începe activitatea Naţiunilor Unite. (1945)

    Oamenii de ştiinţă anunţa clonarea cu succes, în Scoţia, a unei oi. Animalul primeşte numele Dolly. (1997)

    Are loc explozia centralei nucleare de la Cernobâl. Datele oficiale indică peste 7.000 de victime.  (1986)

  • CONFERINŢA MEDIAFAX – Arafat: România, prima ţară din Europa, dacă nu şi din lume, în ce priveşte telemedicina

     Preşedintele Fundaţiei pentru SMURD, Raed Arafat, a spus că, în anii ’90, telemedicina din România din prezent era un vis îndepărtat.

    “Fiind cineva care crede în Star Trek, visam să ajung. Dar în realitate, în anul ’90, acesta era un vis îndepărtat, pe care cred că nici nu îl visam. Încet-încet au început să apara indicii că putem face ceva. Pot să spun că în 2003, când am început proiectul pilot finanţat de Vodafone, de fapt am deschis o poartă pentru telemedicină. România este poate prima ţară din Europa, dacă nu din lume, care este foarte bine pusă la punct şi încă în dezvoltare. Aici, proiectul pilot din 2003 a fost de fapt primul click care a făcut ca acest tăvălug să pornească şi să nu se mai oprească”, a declarat doctorul Raed Arafat, la conferinţa “Mediafax Talks about Technology for Social Change”, realizată cu sprijinul Fundaţiei Vodafone România.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Iurie Leancă: Rusia nu are motive să impună unilateral taxe pentru produsele din Republica Moldova

     “Nu există niciun motiv care ar determina Rusia să-şi revizuiască angajamentele comerciale cu Republica Moldova. Nu văd cum Rusia poate denunţa unilateral un acord multilateral. Vom analiza toate aspectele juridice în acest sens”, a declarat Iurie Leancă.

    Rusia şi-a anunţat miercuri intenţia de a aplica, unilateral, taxe pentru importul produselor din Republica Moldova, iar un proiect de decizie în acest sens a fost pregătit de Ministerul rus al Economiei şi urmează să fie aprobat de Guvernul de la Moscova. Proiectul de decizie propune, astfel, impunerea taxelor vamale pentru anumite produse din Republica Moldova, printre care vin, carne, legume şi cereale.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un tânăr din Piteşti a făcut primul milion de dolari la 25 de ani. Nu a lucrat nicio zi ca angajat

    „Construiesc centre comerciale mici“, îşi rezumă Alin Mutu activitatea sa din prezent. Are 37 de ani acum şi se simte milionar de la 25 de ani, când a semnat un contract de peste un milion de dolari cu Rompetrol, pentru construcţia unei benzinării pe un teren  al tânărului. Antreprenorul povesteşte cât de folositoare i-a fost studenţia pentru a-şi dezvolta afacerile, fără a lucra nicio zi ca angajat.

    „Norocul meu a fost că am întâlnit pe cine trebuie“, spune franc antreprenorul piteştean. Şi povesteşte de ce. Pe vremea când era student, a cumpărat un teren lângă gara din Piteşti: „I-am convins pe părinţii mei să facă un credit pe care l-au girat cu locuinţa, dar fără să vadă terenul“, spune acum. După ce l-a cumpărat, tatăl său a apreciat că pe terenul respectiv „nu stă nici ceapa“, dar tânărul Alin Mutu simţea că are potenţial. De aceea, student fiind, şi-a ales ca teme pentru proiectele pe care le avea de făcut „subiectele care să-mi servească interesele“.

    O temă a fost legată de benzinării, motiv pentru care a sunat la marile reţele încercând să intre în legătură cu responsabilii de dezvoltare, argumentând că lucrează la un proiect. „De la Lukoil m-au dat afară, dar la Rompetrol am reuşit.“ Aşa a ajuns să-l cunoască pe Şerban Patriciu, fratele lui Dinu Patriciu, şi în cele din urmă Rompetrol a semnat, în 2002, un contract de un milion de euro cu Alin Mutu, prin care acesta închiria terenul de lângă gara piteşteană companiei petroliere. Pentru acest spaţiu de vânzare Rompetrol a investit 1,5 milioane de euro, iar tânărul s-a simţit milionar când a semnat contractul, chiar dacă banii nu i-au intrat în cont toţi odată, ci în tranşe. A închis imediat creditul girat cu locuinţa părinţilor săi, iar contractul pe care îl avea cu compania care este acum al doilea jucător ca mărime din piaţa petrolieră locală i-a dat posibilitatea să se finanţeze, având bonitate în faţa bancherilor.

    „Aşa s-au legat toate celelalte proiecte“, spune piteşteanul, care are în proprietate mai multe spaţii comerciale şi câteva terenuri. A investit 700.000 de euro, din care 80% fonduri proprii, pentru construcţia unui centru comercial de 3.000 mp care ar urma să fie inaugurat în septembrie. Complexul va găzdui un supermarket Praxis şi alte şase magazine de dimensiuni mici, în care producători locali îşi vor putea vinde produsele – carne, brânzeturi sau peşte. Tânărul mai are în proprietate o clădire cu şase niveluri, construită în 2007, cu o investiţie de 500.000 de euro, din care jumătate au fost bani proprii, iar diferenţa a fost luată de la bancă. Demersurile sale ca antreprenor au început când avea numai 20 de ani şi a pornit prima afacere, un magazin în care vindea articole de papetărie în complexul comercial John din Piteşti.

    „Când m-am dus prima dată să vorbesc cu proprietarul, mi-a spus să mă întorc cu tata. Am reuşit însă să-l conving, în cadrul aceleiaşi discuţii, să-mi dea spaţiul fără să plătesc chirie în primele două luni.“ Cele două luni s-au dovedit importante pentru vânzările de papetărie, pentru că precedau începutul anului şcolar şi putea astfel, cu un risc minim, să se dumirească dacă afacerea avea să meargă. Împrumutase 10 milioane de lei, care în 1997 erau cam echivalentul a 1.000 de dolari, de la bunicul său, de la care moşteneşte simţul comercial. Primul spaţiu de vânzare al antreprenorului avea 10 mp şi ca să nu pară pară gol l-a împărţit în două şi spunea că „în spate“ este depozitul, dar în realitate erau doar cutii goale, pentru că nu avusese suficienţi bani pentru a cumpăra marfă. Ştia cam tot ce era de ştiut despre papetărie, povesteşte Alin Mutu, pentru că îşi petrecuse mare parte a copilăriei în magazinul piteştean Trivale, unde mama sa era gestionar al unui magazin de profil. A ajuns în câţiva ani să aibă o reţea de opt spaţii specializate în papetărie în oraşul argeşean, iar tânărul spune că mereu a încercat să se diferenţieze, să facă altfel decât concurenţa, aşa cum îl învăţase bunicul său.

    Acesta vindea, la un moment dat, brânză într-o piaţă, alături de alţi oameni care făceau acelaşi lucru; s-a gândit cum să atragă clienţii la taraba lui şi a început să strige: „Brânză albă de oi negre“. Antreprenorul spune, de pildă, că aducea caiete de la o tipografie de la Dej, într-o vreme când se vindeau caiete la toate chioşcurile, cu adaos mic. „La preţuri mici nu mă puteam capitaliza, aşa că m-am gândit şi am cerut unei tipografii să facă din start caietele cu o linie în plus, cea în funcţie de care se aliniau rândurile. Preţul de producţie era acelaşi, dar eu vindeam caietele cu 20-30% mai scump doar pentru că aveau linie“, povesteşte el.