BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • Cum a reuşit un dintre cei mai bogaţi oameni din America să ajungă în pragul falimentului

    Sam Wyly s-a născut în 1934 în familia Florei şi a lui Charles Wyly, în Sr. Lake Providence, Louisiana.

    A început să lucreze la o vârstă fragedă, ajutându-şi părinţii să publice un ziar săptămânal intitulat The Delhi Dispatch în parohia Richland.

    Antreprenorul a urmat Universitatea Tech din Louisiana şi a obţinut o diplomă de master din partea Universitatăţii Michigan din Ann Arbor.

    În 1967 a achiziţionat un lanţ de zece restaurante – Bonanza Steakhouse. Un an mai târziu a investit într-o companie de asigurări – Gulf Insurance. Au urmat, în 1968, fondarea companiei de rafinare a petrolului şi exploatare minieră Earth Resources Company, apoi, în 1981 a co-fondat Sterling Software, în 1982 a achiziţionat 10 magazine de artă – Michaels – lanţ ce a ajuns în prezent la 1.300 de unităţi. Ulterior a fondat diverse fonduri de investiţii şi businessuri inclusiv în domeniile energetic şi IT, toate aceste businessuri aducându-i până în 2006 o avere estimată de publicaţia internaţională Forbes la 1,1 miliarde de dolari.

    În ciuda averii uriaşe pe care reuşise să o strângă până atunci, 8 ani mai târziu antreprenorul pierdea totul. Acuzat de evaziune fiscală după ce s-a descoperit că avea mult prea multe conturi bancare deschise în afara ţării, el a trebuit să declare falimentul, alături de fratele său, implicat la rândul său în business.

     

     

  • Rectificarea bugetară ar lăsa 10.000 de firme din Start-Up Nation nefinanţate şi ar afecta 1.400 de antreprenori

    În cazul în care rectificarea bugetară ar lăsa 10.000 de proiecte din programul Start-up Nation fără finanţare, 1.400 de antreprenori români ar fi afectaţi, atrage atenţia deputatul ALDE Andrei Gerea, într-o postare pe pagina personală de Facebook.

    ”Am citit azi cu îngrijorare o scrisoare pe care un român, care a fost implicat în programul #StartUpNation, a adresat-o ministrului pentru Mediul de Afaceri. Acesta atrăgea atenţia asupra unei informaţii care a circulat în spaţiul public, şi anume că ar urma ca la rectificarea bugetară să nu mai acorde finanţarea prin programul Start-Up Nation celor 10.000 de firme, 1.400 de antreprenori români urmând să rămână pe dinafară”, a scris, vineri, pe Facebook, deputatul ALDE Andrei Gerea.

    El a spus că ”ideea că după rectificarea bugetară nu s-ar mai finanţa toate cele 10.000 de proiecte, ar fi una total greşită, care ar scădea încrederea românilor în proiectele guvernamentale, mai ales în acesta”.

    Gerea cere Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat şi Ministerului Finanţelor să clarifice situaţia pentru reprezentanţii mediului de afaceri.

    ”Faptul că s-a tăcut pe acest subiect până acum, iar speculaţiile în spaţiul public au luat amploare nu poate fi acceptat. Trebuie să existe atât din partea Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat, cât şi a Ministerului Finanţelor o reacţie clară cu privire la cele vehiculate. Bun, nu vorbeşte în coaliţie, dar măcar ar putea să le răspundă reprezentanţilor mediului de afaceri. Tocmai din motive precum acesta am cerut partenerilor de guvernare să discutăm şi să găsim soluţii. De fapt, ALDE a prezentat obiecţiile sale şi măsurile care considerăm că trebuie să fie luate. Din partea ministrului de Finanţe nu avem deocamdată decât informaţii apărute pe surse, nu şi date oficiale”, a adăugat deputatul ALDE.

    Andrei Gerea a transmis că proiectul are succes în rândul mediului de afaceri şi din acest motiv trebuie să continue.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea omului care construit un imperiu de de 13 miliarde de dolari, 474 de magazine şi 10.000 de angajaţi

    După ce a deschis câteva magazine stradale în sudul statului California, Joe Coulombe a avut o idee care avea să îi schimbe viaţa.
     
    El s-a bazat pe faptul că tinerii educaţi, cu venituri mari, îşi doresc mai mult decât un simplu supermarket. Prin urmare, în 1967, el a deschis în un magazin cu un design tropical în care a început să vândă vinuri şi alte tipuri de alcool.
     
    Văzând că unitatea se bucură de succes, Coulombe a deschis şi alte magazine în apropierea unor colegii sau universităţi, introducând treptat diverse bunuri de consum.
     
    40 de ani mai târziu, în octombrie 2017, Trader Joe’s avea 474 de magazine în 44 de state americane.
     
    Începând cu anul 1979, compania Trader Joe’s a fost deţinută de antreprenorul german Theo Albrecht, până la moartea sa în 2010, când proprietatea a trecut la moştenitorii săi. Familia Albrecht deţine, de asemenea, lanţul german de supermarketuri ALDI Nord. Compania are birouri în Monrovia, California şi Boston, Massachusetts.
     
    Trader Joe’s are peste 10.000 de angajaţi şi venituri anuale de aproximativ 13 miliarde dolari.

  • 100 TINERI MANAGERI DE TOP 2019 – Vlad Căpuşan, Development manager Trust Invest Holding

    Vlad Căpuşan se ocupă de dezvoltare în cadrul afacerii înfiinţate de tatăl său, Nicolae Căpuşan. Grupul de firme al antreprenorilor clujeni, Trust Invest Holding, se axează pe investiţii în turism, imobiliare şi industrie. În rândul acestor investiţii se numără hotelurile SunGarden din Turda, SunGarden Therme din Dej, precum şi complexul hotelier SunGarden Resort din Cluj. În următorii trei ani, antreprenorii clujeni vizează atingerea unui prag de 25 de milioane de euro şi extinderea în Herculane, dar şi în apropierea Bucureştiului.  „A fost un an al investiţiilor, în care am deschis noi puncte de lucru, iar anul acesta intenţionăm să deschidem o locaţie turistică nouă, într-o zonă superbă. Suntem într-o continuă ascensiune, deşi ne aflăm într-o piaţă dificilă şi impredictibilă, în care cea mai valoroasă resursă este cea umană”, enumeră el cele mai recente realizări. „Momentele-cheie, dar şi cele mai dificile au fost cele de resetare totală, în care a trebuit să renunţ la un anumit proiect de suflet, după ani de zile de muncă şi de investiţii, şi să refac schiţele de la zero, dar de această dată cu un know-how consistent. Am învăţat din alpinism că succesul de mâine se construieşte pe eşecul de azi, dar prima dată trebuie să ai forţa să renunţi total la un proiect la care ţii cu adevărat şi să ieşi din zona de confort. Iar acest lucru înseamnă un stres deosebit şi multe nopţi nedormite înainte de a lua o decizie”, îşi descrie el evoluţia de până acum. Vlad Căpuşan s-a întors în afacerea de familie a tatălui său după ce a studiat, timp de doi ani, arta conceptuală la Accademia Albertina di Belle Arti di Torino, Italia, având, spune el, în mai multe rânduri posibilitatea de a începe o carieră acolo. „Mi-am dat seama că nu rezonez cu sistemul occidental, în care oamenii sunt mult mai reci, iar relaţiile interumane sunt în multe cazuri doar de faţadă, neexistând o relaţie reală între oameni şi colegi. Fiind un jucător de echipă, consider că trebuie să savurezi fiecare pas al călătoriei, iar atât timp cât nu există o sinergie în echipă, e mai bine să cobori la prima staţie.” De asemenea, consideră că România oferă multe oportunităţi pentru tinerii antreprenori.

  • Miliardarul care ucide elefanţi pentru că „sunt enervanţi”

    În 2011, Bob Parsons a publicat un videoclip despre uciderea unui elefant, ceea ce i-a atras numeroase critici. El s-a apărat spunând că elefanţii din Zimbabwe sunt consideraţi enervanţi şi că speciile nu sunt pe cale de dispariţie. Parsons a văzut întregul scandal ca pe o publicitate pentru GoDaddy, potrivit valuer.ai.

    La sfârşitul anului 2017, Parson avea o avere estimată la 2,6 miliarde, ocupând locul 315 în topul celor mai bogaţi oamei din lume, realizat de Forbes. În prezent, el are o avere de 2,5 miliarde de dolari.

  • De ce a decis un tânăr angajat în IT din Cluj-Napoca să fabrice cosmetice şi produse apicole

    Mierea ia forma unor suplimente nutritive, produse cosmetice sau chiar suveniruri sub brandul Prisaca Transilvania într-o fabrică din Cluj, o afacere de familie înfiinţată în 2012 de antreprenorul Ciprian Beu. Ideea de business a pornit după ce antreprenorul a observat că în piaţa locală mierea nu era utilizată în mai multe forme, deşi exista cerere, mai ales pe partea de produse pentru copii. Aşa au apărut gamele de produse terapeutice pe bază de miere – spray-uri de gât, de nas, suplimente nutritive, alimente cum ar fi mierea, oţetul de mere şi miere, gama de cosmetice, dar şi suveniruri din miere şi lemn. În total, circa 150 de produse sunt astăzi sub brandul Prisaca Transilvania. „Am profesat în domeniul IT încă din facultate. Experienţă în conducerea unei afaceri nu am avut, cu atât mai puţin într-o afacere în domeniul acesta aparte. Totuşi, consider că familiarizarea mea cu domeniul IT şi cu modul de lucru în acel domeniu a ajutat la implementarea de proceduri, tehnologii şi softuri care ne-au ajutat să evoluăm mai repede”, povesteşte Ciprian Beu, managerul general al Prisaca Transilvania.
    Investiţia totală până în prezent în companie a fost de circa 150.000 de euro, antreprenorul atrăgând alături şi un alt partener, iar drumul până la recuperarea sumei a fost unul dificil. În 2018 însă, Prisaca Transilvania a ajuns la vânzări de 480.000 de euro, iar planurile urmăresc dezvoltarea unor produse noi. Produsele din Prisacă pot fi găsite pe site-ul companiei, în circa 1.600 de farmacii şi magazine naturiste, în reţeaua de drogherii dm Drogerie Markt, dar şi la export, în ţări precum Germania, Franţa, Anglia, Spania, Italia sau Malta. „Cred că fără investiţia umana, banii cu siguranţă nu ne-ar fi adus aici. Pentru mine, echipa şi oamenii care s-au adunat în jurul nostru reprezintă factorii principali care au influenţat acest business”, a mai spus Ciprian Beu.
    Produsele Prisaca Transilvania sunt fabricate la rece pentru a le păstra proprietăţile, iar volumul principal de vânzări este adus de gama de produse terapeutice, mai ales cele destinate copiilor. Cele mai căutate produse sunt două spray-uri de gât şi nas pentru copii şi adulţi pe bază de propolis şi miere.
    Cererea din piaţă pentru produsele realizate la Cluj a dus la creşterea portofoliului, iar planurile pentru anul 2019 urmăresc dezvoltarea în zona de produse cosmetice şi terapeutice.
    „Deşi România este unul dintre principalii producători şi exportatori de miere din Europa, consumul de miere pe cap de locuitor este unul dintre cele mai scăzute din continent, însă din fericire este pe un trend ascendent”, a mai adăugat Ciprian Beu. El a precizat că pe nişa produselor apicole cu efect terapeutic este mult loc de creştere, iar dacă mai mulţi antreprenori români ar paria pe această zonă, ar consolida piaţa, dominată în prezent de importuri.

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă.  
    Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În Romånia sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.
    Intraţi pe platforma  www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

    Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, pentru a pune în lumină spiritul antreprenorial al României. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    EMA T Concept rulotă mobilă de haine (Bucureşti)
    Fondatori: Anca şi Vlad Ţurcanu
    Investiţie iniţială: 25.000 de euro
    Număr de clienţi: 30 de persoane pe zi
    Distribuţie: site-ul companiei, parcările clădirilor de birouri din Bucureşti

    Movi Design producţie de mobilă (Bucureşti)
    Fondator: Mirela Florea
    Investiţie iniţială: 5.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 700.000 de euro
    Număr de angajaţi: 27 de persoane

    Pater producţie de ţuică (Argeş)
    Fondator:
    familia Mărăşoiu
    Investiţie iniţială: 50.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 20.000 de euro
    Distribuţie: restaurante, hoteluri, băcănii din Bucureşti, aeroportul Otopeni

    Veltra Bikes producţie de biciclete din bambus (Câmpina, Prahova)
    Fondator: Sabin Dimian
    Cifră de afaceri estimată pentru 2019: 40.000 de euro
    Preţul unei biciclete: 1.200 de euro
    Distribuţie: online, site-ul companiei

    Fim Caravans producţie de rulote (Argeş)
    Fondatori: Ştefan Secuiu şi Felix Istrate
    Investiţie iniţială: 700.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată pentru 2019: 400.000 de euro
    Număr de angajaţi: 12 persoane

  • Un pas în online, doi în offline: evoluţia afacerii Diane Marie, lansată de o fostă corporatistă îndrăgostită de lumea vânzărilor

    Începută iniţial cu un atelier şi o platformă online, afacerea cu pantofi Diane Marie s-a extins ulterior şi prin intermediul unor magazine partenere, din ţară, cât şi prin două magazine fizice: unul deschis în Centrul Vechi al Capitalei şi al doilea inaugurat recent pe Calea Moşilor.
    Diana Nedea este absolventă de ASE şi spune că a lucrat înainte de a înfiinţa atelierul de producţie în ceea ce numeşte „joburile standard de absolvent de ASE, în multinaţionale, în vânzări“, mai întâi la Vodafone şi apoi la LG. S-a hotărât să meargă pe alt drum în 2011, după un concediu de două săptămâni, pentru că s-a implicat în acest proiect, care iniţial ar fi fost o divizie a afacerii părinţilor săi, antreprenori din 1996.
    Povesteşte că a avut primul contact cu lumea vânzărilor în 2008 „şi a fost dragoste la prima vedere”. De atunci a rămas în acest domeniu, experimentând sistemul corporaţiilor, unde totul este organizat până la ultimul detaliu, dar şi organizarea într-o companie mică, unde responsabilităţile niciodată nu se termină odată cu „fişa de post“. A ales, spune ea, o cale de mijloc prin antreprenoriat, „unde mă pot ocupa în continuare de partea de vânzări, dar şi de fazele premergătoare etapei de vânzări. Este un mare avantaj pentru mine să am acces la întregul proces în toată complexitatea lui, pentru că atunci când deţii «the big picture» totul este foarte logic şi toate etapele sunt interconectate“.Cea mai grea etapă din aventura antreprenorială a fost în primul an de activitate a atelierului de încălţăminte, din cauza fluctuaţiei mari de personal şi a lipsei forţei de muncă.


    „Cred că primul an a fost cel mai dificil. Spre sfârşitul anului 2012 deja aveam o echipă stabilă – care este încă prezentă în business – şi deja lucrurile se aşezau pe un făgaş stabil. Un moment cheie a fost deschiderea magazinului din Centrul Vechi. Acesta ne-a dat oportunitatea unui feedback direct din partea clienţilor, iar contactul direct cu aceştia şi-a pus în mod cert amprenta asupra colecţiilor ce au urmat”, povesteşte ea. 
    Investiţia în noua unitate s-a ridicat la 10.000 de euro, fondurile fiind folosite pentru amenajări, fără a lua în calcul stocul de produse. Motivaţia a venit în primul rând din dorinţa de a avea un spaţiu mai accesibil pentru autoturisme, spune Diana Nedea. „Calea Moşilor, deşi nu este o zonă comercială – cum de altfel nu este nici Centrul Vechi – este o zonă uşor accesibilă, are locuri de parcare şi este relativ aproape de centrul oraşului.” 
    Anul trecut, Diane Marie a înregistrat o cifră de afaceri de aproape 500.000 de euro, în creştere cu 5% faţă de 2017. „Pentru noi, anul 2019 a însemnat foarte multe modificări. Am scăzut nivelul de producţie faţă de 2018 pentru că ne-am dorit să ne concentrăm mai mult pe calitate. De asemenea, structura businessului s-a modificat mult. Dacă în 2018 peste o treime din producţie se livra către magazinele partenere din ţară, în anul 2019 procentul a scăzut la sub 20% pentru a ne concentra pe reţeaua proprie de magazine online, cât şi offline”, descrie fondatoarea firmei Diane Marie parcursul activităţii businessului din primul semestru al acestui an. De asemenea, aşteptările sale vizează o creştere a cifrei de afaceri cu cel puţin 30% prin prisma noii unităţi deschise în Capitală.  
    Odată cu deschiderea unităţii de pe Calea Moşilor, antreprenoarea a lansat şi o colecţie specială, cu produse „în culori pastel, ce pot fi combinate oricum între ele, cu genţi şi balerini sau pantofi cu toc comod pictate cu elemente florale şi mandale”, în parteneriat cu brandul de genţi Lyria. Diana Nedea spune că a reuşit astfel să creeze o colecţie în care a alăturat experienţei Diane Marie creativitatea antreprenoarei-designer Armina Popeanu, din spatele brandului Lyria.
    Anual, compania vinde în jur de 10.000 de perechi de pantofi. Cu toate că nu a observat modificări în ce priveşte puterea de cumpărare, Diana Nedea spune că anul 2019 a venit cu schimbări majore în ceea ce priveşte produsele căutate de clientele sale. „S-a remarcat o creştere foarte mare pentru produse comode, balerini şi alte tipuri de pantofi fără toc. Procentul de cliente ce revin se menţine, împreună cu un coş mediu de 1,3 perechi. Ce am remarcat însă este orientarea către produse comode, casual, balerini şi flats.”  


    Potrivit ei, vânzările online cresc de la an la an. „Este o evoluţie care ne bucură şi care ne confirmă că produsele noastre sunt dorite de femeile din România şi nu doar din Bucureşti.” Antreprenoarea spune că preferinţele sunt comune în cazul ambelor canale de vânzare. „Singura diferenţă între cele două este varietatea mai mare de produse vândute în magazinul offline pentru că, deşi poate ajungi în magazin hotărât pentru un anume produs, după probe găseşti ceva ce se potriveşte mai bine pe calapodul tău.”
    Ea remarcă faptul că piaţa locală a fost invadată în ultima vreme de produse ieftine, a căror calitate nu este raportată corect nici chiar la preţul scăzut al acestora. „În mod cert, acest lucru s-a simţit şi în evoluţia vânzărilor noastre. Cred totuşi că într-o lume mereu în mişcare în care timpul şi resursele sunt din ce în ce mai limitate, clientul român caută în permanenţă un raport corect calitate/preţ.”
    De-a lungul anilor de activitate, principalele provocări cu care antreprenoarea s-a confruntat în dezvoltarea businessului au fost reprezentate în primul rând de modificările legislative permanente, deoarece, „din cauza lor, este foarte greu să poţi face predictibilităţi, să poţi proiecta un business pe termen lung”. Totodată, spune ea, în industria în care activează o mare provocare este şi recrutarea de personal. „Durează foarte mult formarea unei echipe profesioniste, cu atât mai mult cu cât şcolile de meserii şi de formare profesională sunt inexistente.”
    Momentan, Diana Nedea nu plănuieşte deschiderea altor magazine offline, deoarece vrea să se concentreze în primul rând pe cele două unităţi existente şi pe magazinul online. „Ne dorim foarte mult să lansăm varianta internaţională a site-ului şi să pornim livrările internaţionale. Acestea există deja, dar de cele mai multe ori către clienţi existenţi sau către români stabiliţi în străinătate.”  
    În viitor, nu cel foarte apropiat însă, antreprenoarea spune că este tentată de o extindere în Timişoara, Cluj şi Iaşi, acestea fiind oraşele cu cea mai mare cerere în magazinul online Diane Marie. „Momentan nu există planuri concrete către această direcţie, dar suntem siguri că prezenţa noastră fizică în aceste oraşe ar fi un mare plus”, conchide ea.

  • Vă era dor de antreprenorul #şîeu? Ce mesaj a transmis din vacanţa în Bali: „Deşi am zis că-s pe relaxare, nu mă abţin să nu mă re-enervez”

    Antreprenorul Ştefan Mandachi, fondatorul lanţului de restaurante Spartan, cunoscut însă mai ales pentru protestul său inedit prin construcţia unui metru de autostradă din Suceava, continuă să transmită mesaje referitoare la domeniile din România unde vede loc de îmbunătăţiri.

    De data aceasta a făcut câteva observaţii referitoare la potenţialul turismului românesc în timp ce se afla în vacanţă în Bali.

    Redăm mai jos o parte din mesajul lui Ştefan Mandachi, publicat pe pagina sa de Facebook recent:

    „Bali-i o insulă la capătul pământului. Undeva pe lângă Australia. Abia, abia o găseşti pe Google Maps. Ca să ajungi din Europa acolo faci cam 20 ore (plus-minus) cu tot cu escale. Am ajuns #şîeu aici.

    Am trândăvit ca un vierme câteva zile, apoi (defect profesional) am trecut la comparaţii, în stilul meu necruţător.
    Cu fiecare ţară nouă (sau veche) pe care o vizitez devin tot mai lucid. Constat cu tot mai multă acurateţe ce tâlhari nenorociţi au condus România. Cum şi-au bătut joc o mână de maniaci de o ţară cu un potenţial turistic uriaş!

    Azi am fost la Ubud, un fel de sat-oraş din Bali. Am vizitat o orezărie. Pe mine nu m-a lăsat cu gura căscată. Noroc de-un câine râios cu care m-am împretenit’. Prin preajmă mai era şi un parc (pe care ei îl alintau pădure, ca să atragă turişti) în care patrulau multe maimuţe. Şî câteva temple. Dar ce văd eu mai la vale? Colea’n sat au venit să investească cele mai luxoase lanţuri hoteliere din lume, Four Seasons şi Ritz.

    Deşi am zis că-s pe relaxare, nu mă abţin să nu mă re-enervez. Adică, noi avem nestemate ca Bucovina, Transilvania, Delta Dunării şi ne mulţumim cu un pumn de turişti… Iar Bali, o insulă cu patru milioane de locuitori de la capătul globului, atrage anual vro’ 14 milioane de vizitatori. În Bali, templele (care nu te dau pe spate) construite relativ recent, magnetizează milioane de oameni iar noi ne scremem pentru câteva zeci de mii de turişti cu perle culturale din patrimoniul UNESCO, cu cetăţi medievale, mănăstiri vechi, urşi, lupi, munţi, etc.

    Deci o orezărie a putut crea o macro industrie cu sute de prăvălii prin care se generează miliarde de dolari… Dar ia’ să ne gândim că exact aceeaşi orezărie era la… Piatra Neamţ, de exemplu. Şi în loc de templele lor, avem mănăstirile din zona Neamţului. Îţi zic eu ce era: nimic. Pentru că nicio instituţie nu ar fi ajutat sau împins de la spate orezăria din Neamţ.

    În turismul din România e un talmeş balmeş, o degringoladă, o harababură contagioasă, un dezinteres monstruos. Nicio strategie de marketizare a ţării, nicio politică de promovare, nimic, nimic, nimic! Niciun străin nu află ceva relevant despre România în urma vreunei informări oficiale de la noi. Orice patron mediocru, care are un modest departament de marketing, ar putea face o campanie de promovare a ţării, înzecit mai bine decât o face guvernul. Ce mai la deal la vale, suntem luaţi de proşti de către nişte impostori!”

     

  • Vă era dor de antreprenorul #şîeu? Ce mesaj a transmis din vacanţa în Bali: „Deşi am zis că-s pe relaxare, nu mă abţin să nu mă re-enervez”

    Antreprenorul Ştefan Mandachi, fondatorul lanţului de restaurante Spartan, cunoscut însă mai ales pentru protestul său inedit prin construcţia unui metru de autostradă din Suceava, continuă să transmită mesaje referitoare la domeniile din România unde vede loc de îmbunătăţiri.

    De data aceasta a făcut câteva observaţii referitoare la potenţialul turismului românesc în timp ce se afla în vacanţă în Bali.

    Redăm mai jos o parte din mesajul lui Ştefan Mandachi, publicat pe pagina sa de Facebook recent:

    „Bali-i o insulă la capătul pământului. Undeva pe lângă Australia. Abia, abia o găseşti pe Google Maps. Ca să ajungi din Europa acolo faci cam 20 ore (plus-minus) cu tot cu escale. Am ajuns #şîeu aici.

    Am trândăvit ca un vierme câteva zile, apoi (defect profesional) am trecut la comparaţii, în stilul meu necruţător.
    Cu fiecare ţară nouă (sau veche) pe care o vizitez devin tot mai lucid. Constat cu tot mai multă acurateţe ce tâlhari nenorociţi au condus România. Cum şi-au bătut joc o mână de maniaci de o ţară cu un potenţial turistic uriaş!

    Azi am fost la Ubud, un fel de sat-oraş din Bali. Am vizitat o orezărie. Pe mine nu m-a lăsat cu gura căscată. Noroc de-un câine râios cu care m-am împretenit’. Prin preajmă mai era şi un parc (pe care ei îl alintau pădure, ca să atragă turişti) în care patrulau multe maimuţe. Şî câteva temple. Dar ce văd eu mai la vale? Colea’n sat au venit să investească cele mai luxoase lanţuri hoteliere din lume, Four Seasons şi Ritz.

    Deşi am zis că-s pe relaxare, nu mă abţin să nu mă re-enervez. Adică, noi avem nestemate ca Bucovina, Transilvania, Delta Dunării şi ne mulţumim cu un pumn de turişti… Iar Bali, o insulă cu patru milioane de locuitori de la capătul globului, atrage anual vro’ 14 milioane de vizitatori. În Bali, templele (care nu te dau pe spate) construite relativ recent, magnetizează milioane de oameni iar noi ne scremem pentru câteva zeci de mii de turişti cu perle culturale din patrimoniul UNESCO, cu cetăţi medievale, mănăstiri vechi, urşi, lupi, munţi, etc.

    Deci o orezărie a putut crea o macro industrie cu sute de prăvălii prin care se generează miliarde de dolari… Dar ia’ să ne gândim că exact aceeaşi orezărie era la… Piatra Neamţ, de exemplu. Şi în loc de templele lor, avem mănăstirile din zona Neamţului. Îţi zic eu ce era: nimic. Pentru că nicio instituţie nu ar fi ajutat sau împins de la spate orezăria din Neamţ.

    În turismul din România e un talmeş balmeş, o degringoladă, o harababură contagioasă, un dezinteres monstruos. Nicio strategie de marketizare a ţării, nicio politică de promovare, nimic, nimic, nimic! Niciun străin nu află ceva relevant despre România în urma vreunei informări oficiale de la noi. Orice patron mediocru, care are un modest departament de marketing, ar putea face o campanie de promovare a ţării, înzecit mai bine decât o face guvernul. Ce mai la deal la vale, suntem luaţi de proşti de către nişte impostori!”

     

  • Cum a reuşit un antreprenor să îl convingă pe Rafael Nadal să poarte ceasul creat de el la Wimbledon. Niciun alt jucător nu a jucat cu un ceas la mână

    Richard Mille s-a născut în 1951 în Draguignan, în Franţa, şi şi-a început cariera în industria ceasurilor în 1974 în cadrul companiei locale de ceasornicărie Finhor. Compania a fost cumpărată de producătorul de ceasuri Matra în 1981, iar Richard Mille a evoluat apoi în cadrul acestei companii.
    A urmat însă o nouă tranzacţie prin care activităţile de ceasornicărie ale Matra au fost vândute producătorului japonez de ceasuri Seiko. Mille a părăsit compania în 1992 pentru a începe o activitate de ceasornicărie pentru firma de bijuterii Mauboussin. A avut apoi roluri de conducere în cadrul a diverse companii producătoare de ceasuri, devenind apoi, la începutul anilor 1990, director general (şi acţionar) al diviziei de ceasuri din cadrul companiei de bijuterii Mauboussin din Franţa. În aceşti ani Richard Mille l-a cunoscut pe Giulio Papi, despre care se spune că este cel mai talentat ceasornicar din toate timpurile şi director de cercetare-dezvoltare la Audemars Piguet Renaud et Papi (APR & P), divizia de ceasuri a Audemars Piguet.
    În urma unui dezacord cu privire la strategia comercială de la Mauboussin, Richard Mille şi-a părăsit funcţia de director general al diviziei de ceasornicărie a bijutierului din Place Vendôme şi a decis să lanseze propriile game de ceasuri. La sfârşitul anului 1998, el şi-a prezentat planurile prietenului său Dominique Guenat, proprietar al Montres Valgine pe care îl cunoscuse în 1988. Relaţia profesională dintre cei doi bărbaţi s-a transformat în prietenie, alimentată în special de pasiunea lor comună pentru maşini, aeronautică şi mecanică. Apoi, ei au decis să se implice într-un parteneriat pentru a-şi îmbunătăţi şi a lansa planurile pentru un nou brand de ceasuri cu sprijinul lui Lucien Tissot, specializat în industria ceasurilor. În 1999, Richard Mille a decis să îşi creeze propriul brand de ceasuri de lux având ca obiectiv spargerea barierelor tradiţionale bazate pe ceasurile de ultimă generaţie, care erau adesea asociate cu stilul baroc şi materialele preţioase precum aurul şi platina. Experienţa sa şi numeroasele contacte din industrie l-au ajutat să stabilească colaborări active cu unii dintre cei mai buni producători de componente din Elveţia. Principala entitate juridică a mărcii – Horometrie SA – a fost înfiinţată în anul 2001 de Richard Mille şi Dominique Guenat cu sediul în Les Breuleux, un mic sat la o altitudine de 1.038 metri în nord-vestul Elveţiei, în cantonul Jura, nu departe de renumitele centre de ceasuri La Chaux-de-Fonds şi Le Locle.
    În următorii doi ani, ei şi-au definit conceptul de marcă, combinând lumea automobilelor, aeronauticii şi navigaţie cu aspectele high-tech ale inovaţiei, materiale rezistente şi precizie. După aceasta, au început să proiecteze viitoarele ceasuri Richard Mille şi le-au supus testelor de fiabilitate şi de precizie. Ulterior, au înfiinţat marca de ceasornicărie Richard Mille în colaborare cu producătorul de ceasuri elveţiene Audemars Piguet, care a devenit acţionar al companiei Richard Mille în 2007.
    Prima piesă a colecţiei nu a fost simplă; de fapt, Richard Mille RM 001 a fost unul dintre cele mai prestigioase piese din lumea orologeriei, pentru care au fost produse doar 17 bucăţi. Modelul RM 001 a fost urmat de RM 002, evoluţia predecesorului său, cu adăugarea unui indicator de cuplu, şi RM 003, care conţinea şi un al doilea fus orar.
    În 2003, cronograful RM 004 a reprezentat o dezvoltare naturală şi a fost primul dintr-o serie lungă de cronografe de înaltă performanţă. RM 006 a fost primul ceas cu o placă de bază din fibră de carbon. Fibra de carbon a revoluţionat lumea aviaţiei şi a automobilelor pentru calităţile sale: puternică, rigidă, uşoară şi foarte rezistentă la contracţie şi expansiune atunci când este expusă variaţiilor de temperatură. Aspectul său întunecat a fost un mare plus pentru Richard Mille, care dorea o placă de bază neagră pentru acest model. Pe de altă parte, fabricarea unei astfel de plăci de bază a fost extrem de plină de provocări şi costisitoare din cauza dificultăţii extrem de dificile la tăiat şi găurit cu precizia necesară pentru ceasornicărie. Au urmat dezvoltarea şi îmbunătăţirea acestui nou model cu anii care au trecut.
    În aprilie 2013, Richard Mille şi Dominique Guenat au dobândit o participaţie de 90% a companiei Prototypes Artisanals (cu fostul director Alain Varrin păstrând o cotă de 10%). Fondată de Marco Poluzi, compania s-a reintitulat ProArt şi s-a mutat într-o clădire de 3.000 de metri pătraţi din Les Breuleux, construită pentru producţia de casete şi prototipuri de ceasuri. În urma vânzării furnizorului Donzé-Baume către grupul elveţian de lux Richemont în 2007, compania Richard Mille a început să investească în prelucrarea propriilor carcase şi a unora dintre componentele sale de ceas. Astfel, ProArt a început să funcţioneze ca un subcontractant exclusiv al mărcii. În acelaşi an, grupul francez de lux Kering, controlat de François-Henri Pinault, a făcut o propunere de a cumpăra compania de ceasuri pentru a achiziţiona 51% din acţiuni, dar operaţiunea nu a reuşit în cele din urmă, iar Richard Mille a rămas independentă.
    În anii următori, Richard Mille a inovat constant, introducând materiale neconvenţionale şi adesea fără precedent, precum şi noi metode de producţie.
    În 2010, la US Open, campionul de tenis Rafael Nadal a purtat pentru prima dată RM 27, care cântăreşte doar 20 de grame. La turneul de tenis de la Wimbledon de anul acesta, Rafael Nadal a purtat ceasul Richard Mille RM 27-03 pe teren. Ceasul costă 712.000 de lire sterline şi are o carcasă colorată cu roşu şi galben la designul căreia chiar el a ajutat, inspirat de steagul spaniol, potrivit FT.
    „Richard m-a contactat, a venit la casa mea din Mallorca şi mi-a pus un ceas foarte greu pe încheietură, spunând că vrea să îl port în timp ce joc. Dar era de fapt o glumă, modul lui de a sparge gheaţa. Ideea era să creăm un ceas suficient de puternic şi uşor pentru a putea fi purtat în timpul jocului”, a declarat Nadal pentru Financial Times, referindu-se la modul în care a început colaborarea cu acest brand. 

    La 27 septembrie 2018, Richard Mille a anunţat că se va retrage de la salonul internaţional de la Haute Horlogerie (SIHH) de la Geneva, după ediţia din 2018, deoarece spectacolul nu mai corespundea strategiei de distribuţie a mărcii. Astfel, în octombrie 2018, Richard Mille a deschis cel mai mare magazin din lume la New York. Este al şaselea magazin al mărcii din Statele Unite, cu o suprafaţă de 390 de metri pătraţi şi este situat pe strada 57, la 432 Park Avenue, în cel mai înalt turn rezidenţial din emisfera vestică. Faţada are o înălţime de aproape 10 m şi prezintă o sculptură de sticlă formată din 24 de panouri gravate individual reprezentând mişcarea turbionară a RM 008, iar structura completă cântăreşte 16.700 kg.