BusinessMagazin

Tag: industrie

  • Topul celor mai mari salarii din telecom. Ce salariu câştigă un angajat de la Orange

    „Orange înregistrează cel mai ridicat venit salarial me­diu din industria telecom şi în acelaşi timp este compania ca­re are şi nivelul de fluctuaţie cel mai redus dintre cei trei jucă­tori din top. Nivelul salarial me­diu net cel mai ridicat poa­te fi determinat, într-o anu­mită măsură, de externali­za­rea unor părţi din business unde salariile erau sub media pe com­pa­nie. Totodată, spre deosebire de ceilalţi jucători din top, com­pania nu a trecut prin schimbări strategice ma­jore, care să fi generat fluctua­ţie mare de angajaţi“, a explicat Cristina Postolache, mana­ging partner în cadrul firmei cu activităţi în domeniul re­surselor umane Big4HR.

    Topul celor mai mari salarii din telecom. Ce salariu câtigă un angajat de la Orange

  • TOPUL celor mai puternice judeţe din ţară. Adevărul despre România. Care sunt cel mai puternic şi cel mai slab judeţ

    Se remarcă însă, comparativ cu anul 2008, o re­ducere a depen­denţei de Capi­tală, care mai asigură 37% din busines, faţă de  63% în urmă cu opt ani. 

    „În general, se observă o tendinţă sănă­toasă de participare la creştere pe mai multe paliere: pe orizontala unor industrii-cheie, cum ar fi componentele auto, sau pe palierul de IMM-uri care activează în comerţ, precum şi cele care sunt prezente pe piaţa de servicii“, spune Codruţ Pascu, ma­naging partner al companiei de consultanţă în management strategic Roland Berger Strategy Consultants.

    Totuşi, diferenţa între judeţe este extrem de puternică. 
     
     
    Click pe imagine pentru a mări harta
     

  • S-a lansat GameCup 1.0, concurs de game development pentru toţi studenţii din România

    Facultatea de Automatică şi Calculatoare din cadrul Universităţii Politehnica Bucureşti şi Romanian Game Developers Association (RGDA) deschid înscrierile pentru competiţia GameCup 1.0, concurs de game development adresat studenţilor de la orice facultate din România.

    Competiţia GameCup 1.0 se desfăşoară în perioada 31 octombrie 2016 şi 23 aprilie 2017 şi va fi deschisă pentru toţi studenţii de licenţă sau master din România. În echipe formate din minim 3 şi maxim 5 persoane, studenţii vor lucra împreună pentru a dezvolta un joc video, beneficiind, în acelaşi timp, de mentorat şi susţinere din partea companiilor dezvoltatoare de jocuri din ţară. 

    „În prezent, în România, industria de game development numără aproximativ 7000 de persoane care lucrează în peste 60 de studiouri de game development, iar aici includem atât studiouri indie formate din 2-3 persoane, cât şi giganţi cu peste 1000 de angajaţi. Industria a generat aproximativ 140 mil. € în 2015”, a menţionat Cătălin Butnariu, Preşedinte RGDA. „Această competiţie încurajează pasiunea tinerilor pentru dezvoltare de jocuri, dar, mai ales, pentru că promovează industria către studenţii din toată ţara ca o opţiune viabilă de carieră şi dezvoltare profesională.”

    Perioada de desfăşurare a GameCup1.0 va fi împărţită în trei etape, cea de înregistrare a echipelor şi depunerea proiectelor până la 15  ianuarie 2017, lucrul cu mentorii şi îmbunătăţirea jocului până la 15 martie 2017 şi ultima fază de finisare, pitch şi premiere până la 23 aprilie 2017. Competiţia va avea şi opt categorii de premii: Best Game Overall, Best Mobile Game, Best PC Game, Best VR&AR Game,Best Technical Achievement, Best Visuals, Best 3D Modeling şi Best Design.

    Pe lângă oportunitatea de a lucra la propriul joc, participanţii se vor întrece şi pentru premii în bani, precum şi echipamente hardware, jocuri şi programe de internship oferite de firmele din industria de jocuri video din România.
     

  • Un producător internaţional de produse farmaceutice ameninţă scoaterea de medicamente din România

    Martine Draullette conduce de aproximativ doi ani divizia de farmaceutice a grupului Roche. S-a adaptat uşor la stilul de viaţă de aici şi, în acelaşi timp, s-a familiarizat şi cu punctele fierbinţi de pe agenda jucătorilor din industrie: lipsa de strategie din sănătate şi clawback-ul. Care este atitudinea ei în abordarea acestora?

    “Când ajungi în Bucureşti, ca străin, este foarte uşor; oamenii au foarte bune abilităţi de comunicare în limbi străine, aşa că nu există nicio barieră. Sunt sigură că este mult mai uşor să soseşti aici, decât să ajungi în Paris, unde oamenii nu vorbesc limba engleză atât de mult“, descrie Martine Draulette experienţa sosirii la în Bucureşti, în urmă cu aproximativ 19 luni. Ea conduce divizia de farmaceutice a Roche România, care produce medicamente folosite în tratarea cancerului precum Avastin, Herceptin sau Tarceva. Compania a ajuns la afaceri de 611 de milioane de lei în 2015, potrivit datelor companiei de cercetare Cegedim; compania nu îşi comunică rezultatele, iar oficialii pun această decizie pe seama unor clauze de confidenţialitate internaţionale.

    De profesie expert contabil, Martine Draullette şi-a început cariera la PwC, unde a lucrat vreme de 12 ani. La Roche s-a angajat cu aproape două decenii în urmă, ca şef al departamentului de contabilitate şi raportare financiară; în 2004 a fost numită director financiar pentru filiala din Franţa a companiei, iar mutarea în România a fost următorul pas. A lucrat în Paris în majoritatea funcţiilor deţinute, doar în perioada de la PwC a petrecut un an în Regatul Unit. „Trebuie să iei experienţa de expat ca pe un proiect personal. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să îi întreb pe copii ce părere aveau despre mutarea în România; pentru soţul meu alegerea a fost uşoară, fiindcă nu mai lucrează şi s-a bucurat că vom avea o nouă experienţă. Oportunitatea a venit într-un moment al vieţii noastre personale în care am putut să o acceptăm“, explică Draulette, ai cărei copii sunt studenţi în Franţa şi pentru care decizia mamei lor a echivalat cu mai multă independenţă.

    Draulette mărturiseşte că nu ştia deloc România înainte de a venit aici şi avut parte de surprize plăcute: „Aveam prejudecăţi legate de această ţară, dar integrarea a fost foarte uşoară, viaţa este ca în oricare alt oraş european în Bucureşti“. Pasionată de drumeţii, a vizitat Braşovul, Sighişoara, Sibiul şi oraşele mari în care compania are centre de oncologie. „Nu am vizitat mai multe fiindcă nu îmi place să conduc, iar aici durează destul de mult să ajungi dintr-un loc în altul“, explică CEO-ul Roche, care evită chiar şi traficul din Bucureşti, mergând pe jos 40 de minute zilnic spre birou. 

    Aprecierile ei nu sunt la fel de pozitive atunci când vorbeşte despre mediul de afaceri local. „Nu este predictibilitate, în special în domeniul sănătăţii, unde nu văd o strategie pe termen lung, cu un plan de investiţii coerent, aşa că este foarte complicat pentru o companie să opereze în aceste condiţii: am avut câţiva miniştri ai sănătăţii doar în ultimele luni. Este foarte dificil să iei decizii bune, inteligente, dacă nu îţi planifici activităţile pe termen lung.“ Astfel, spune că modul în care evoluează Roche este strâns legat de aceste condiţii: „Prin urmare, pot afirma că pe piaţa locală nu este posibil să avem un business sustenabil din cauza modalităţii de taxare a  medicamentelor“.

    Martine Draullette se referă la taxa de clawback, aplicată în industria farmaceutică şi care presupune ca producătorii de medicamente să contribuie la finanţarea sistemului public de sănătătate cu un procent din vânzări. Taxa a fost adoptată în 2011 şi reprezenta iniţial între 5 şi 11% din veniturile realizate de companiile farmaceutice prin vânzarea produselor. În prezent însă, procentul a ajuns la peste 20%, potrivit reprezentanţilor pieţei. De altfel, ei solicită prin intermediul asociaţiilor care îi reprezintă mai multă transparenţă în procesul de calculare al taxei clawback, în contextul menţinerii unui nivel nejustifcat de mare al cuantumului, din perspectiva industriei de profil.

    În ce priveşte reducerea anuală a preţurilor medicamentelor, Draullette consideră că aceasta nu reprezintă o problemă în sine, România fiind una dintre ţările cu cel mai mic PIB din UE, pentru care este normal să existe de preţuri mici. Potrivit unui proiect recent de hotărâre de guvern, preţurile medicamentelor care au fost inovative, dar al căror patent a expirat şi au fost copiate de generice, eliberate pe bază de reţetă, vor scădea cu 35%, treptat, în următorii trei ani, primul prag de 10% urmând să fie aplicat de la 1 martie 2017. În România, preţul medicamentelor este cel mai mic din Uniunea Europeană şi, spun companiile de profil, există riscul ca schimbarea să ducă la lipsa medicamentelor generice de pe piaţă.

    Potrivit CEO-ului Roche, problema industriei este legată de preţurile scăzute, ci de taxa clawback, adăugată celor mai scăzute preţuri din Europa. „Din cele 12 ţări în care suntem prezenţi în Europa, în care se află atât ţările vestice, precum Germania, dar şi vecini precum Bulgaria, fiecare piaţă găseşte soluţii pentru a reduce preţurile. Când vine vorba despre medicamente cu tradiţie pe piaţă, preţurile sunt deja scăzute, iar în România sunt cel mai scăzute, aşa că dacă aplici taxa de clawback acestor preţuri extrem de scăzute, pentru câteva dintre aceste medicamente se va ajunge la un preţ mai mic decât costul de producţie, iar acest lucru nu este sustenabil.“  Draulette apreciază că taxa de clawback va ajunge, în medie, până la finalul anului, la peste 20%, astfel că pentru anumite medicamente se va ajunge la un preţ mai mic decât costul de producţie.

    Preţul medicamentelor şi taxa de clawback – un subiect arzător pe piaţa farma din România sunt puse de Draulette în contextul investiţiei în dezvoltarea unui singur medicament: pentru un medicament biologic, este vorba despre o investiţie de 2 miliarde de euro, 7 milioane de ore de muncă, cu mai mult de 400 de cercetători.“

    În pofida acestei situaţii, spune că în prezent compania se pregăteşte de lansarea a două medicamente pentru boli rare care vor fi disponibile imediat ce vor termina procesul de aprobare. „Este vorba însă despre boli rare, pentru care există un proces de evaluare mai favorabil, pentru celelalte suntem blocaţi în proces – atunci când vine vorba de cele condiţionate, este o altă poveste, câteva dintre medicamentele noastre nu au fost suficient de bune pentru că se pare că întregul proces de evaluare este făcut pe criterii economice şi nu pe criterii medicale.“

  • Ryanair face recrutări în România: ce trebuie să faci ca să te angajezi la compania irlandeză

    Companie de recrutare în industria aviatică McGinley Aviation a anunţat un nou program de formare a cadeţilor (Cadet Training Program) pentru Ryanair şi organizează la Bucureşti o zi deschisă miercuri, 9 noiembrie, între orele 9:30 şi 14, pe Calea Bucureştilor 283, în Otopeni. În cadrul evenimentului, Andy O’Shea, head o training Ryanair, împreună cu Angelo Currao, pilot recruitment officer, vor prezenta detaliile programului de formare. 
     
    Ryanair trasportă peste 119 milioane de pasageri pe an în mai mult de 1.800 de zboruri zilnice de pe cele 84 de baze. Compania conectează 200 de destinaţii din 33 de ţări cu o flotă de 350 de aeronave noi Boeing 737 şi cu o comandă pentru alte 315 aeronave noi Boeing 737, ce vor aduce Ryanair o creştere a traficului de până la 180 de milioane de pasageri pe an până în anul 2024. În prezent, în cadrul Ryanair lucrează peste 11.500 de angajaţi. 

  • Ryanair face recrutări în România: ce trebuie să faci ca să te angajezi la compania irlandeză

    Companie de recrutare în industria aviatică McGinley Aviation a anunţat un nou program de formare a cadeţilor (Cadet Training Program) pentru Ryanair şi organizează la Bucureşti o zi deschisă miercuri, 9 noiembrie, între orele 9:30 şi 14, pe Calea Bucureştilor 283, în Otopeni. În cadrul evenimentului, Andy O’Shea, head o training Ryanair, împreună cu Angelo Currao, pilot recruitment officer, vor prezenta detaliile programului de formare. 
     
    Ryanair trasportă peste 119 milioane de pasageri pe an în mai mult de 1.800 de zboruri zilnice de pe cele 84 de baze. Compania conectează 200 de destinaţii din 33 de ţări cu o flotă de 350 de aeronave noi Boeing 737 şi cu o comandă pentru alte 315 aeronave noi Boeing 737, ce vor aduce Ryanair o creştere a traficului de până la 180 de milioane de pasageri pe an până în anul 2024. În prezent, în cadrul Ryanair lucrează peste 11.500 de angajaţi. 

  • Povestea celui mai misterios miliardar al lumii. A supravieţuit chiar şi unui accident aviatic

    Howard Robard Hughes jr a fost un antreprenor american care în timpul vieţii sale s-a numărat printre cei mai bogaţi oameni de pe planetă. A devenit cunoscut ca producător de filme independente, apoi a ajuns un simbol în industria aviatică şi spre finalul vieţii sale s-a făcut remarcat ca urmare a comportamentului excentric şi nevrozei obsesiv-compulsive.

    Misterul îi înconjoară chiar şi data şi locul naşterii; locul este fie, Humble fie Huston, iar Howard Hughes a susţinut de mai multe ori că ziua sa de naştere este în ajunul Crăciunului, în 1905, deşi alte surse fac referire la alte date: 7 octombrie 1906 sau 24 septembrie 1905. Oricum ar fi, Howard Hughes s-a născut într-o familie bogată, tatăl său lucrând în industria petrolului. A dovedit aptitudini extraordinare în inginerie încă de mic, construind la vârsta de 11 ani primul transmiţător radio din Houston, iar un an mai târziu a construit o bicicletă motorizată folosind părţi dintr-un motor de-al tatălui său.

    Mama sa, Allene Hughes, a murit în 1922, iar doi ani mai târziu a rămas şi orfan de tată; astfel tânărul de 19 ani a moştenit afacerea şi 75% din averea familiei. A renunţat la studiile de la Universitatea Rice, în 1925 s-a căsătorit cu Ella Botts Rice şi s-au mutat la Los Angeles în căutarea faimei. Şi-a folosit averea pentru a produce filme, primul fiind lansat în 1927, „Everybody’s Acting“, urmat de „Two Arabian Knights“ în 1928. Cele două au fost un succes, alimentându-i următoarele producţii. A cheltuit 3,8 milioane de dolari pentru a realiza „Hell’s Angels“, un film despre aviaţie, lansat în anul 1930; o altă peliculă de succes a fost „Scarface“ (1932). Altele au urmat de-a lungul anilor.

    Hughes a fost văzut cu mai multe cu actriţe celebre, precum Bette Davis, Ava Gardner, sau Katharine Hepburn. În anii ’30 şi-a îndreptat atenţia spre aviaţie: a construit mai multe modele de aeronave, a stabilit recorduri mondiale, printre care şi faptul că a zburat în jurul lumii în doar 91 de ore. În plus, este creditat cu realizarea primului tren de aterizare al unui avion.

    În 1932, a fost fondată Hughes Aircraft Company, divizie a Hughes Tool Company, care a produs mai multe modele de aeronave, dar şi elicoptere. În 1939, a cumpărat majoritatea acţiunilor Trans World Airlines pentru 7 milioane de dolari. Lui Hughes i-a fost interzis prin lege federală să îşi construiască propriul avion, aşa că s-a îndreptat spre producătorul Lockheed. Urmare a parteneriatului, au fost produse mai multe aeronave de succes precum Constellation sau Convair 880. Din cauza unor dispute, relaţiile dintre Hughes şi boardul companiei s-au răcit; în 1966 o curte federală, temându-se de un monopol, l-a obligat pe Hughes să vândă acţiunile TWA din cauza faptului că acesta deţinea şi Hughes Aircraft. Vânzarea i-a adus 547 milioane de dolari.

    Un alt business important a fost RKO, un studio important de la Hollywood pe care Howard Hughes l-a preluat în 1948. A dat afară trei sferturi din angajaţi şi a investigat cu meticulozitate înclinaţiile politice ale fiecăruia: comuniştii nu aveau ce căuta. În 1952 a vândut studioul şi un an mai târziu şi cinematografele. Totuşi, la sfârşitul lui 1954, Hughes a recăpătat RKO pentru 24 de milioane de dolari, iar şase luni mai târziu avea să-l vândă iar pentru 25 de milioane de dolari. Se crede că din toate aceste mişcări ar fi plecat cu 6,5 milioane de dolari în buzunar.

    Pe 7 iulie 1946, a fost implicat într-un accident aviatic grav; a suferit o fractură de claviculă, şi-a rupt toate coastele şi s-a ales cu numeroase arsuri de gradul 3. A supravieţuit, însă stilul său de viaţă a devenit retras. În 1947 a început unul dintre cele mai bizare episoade din viaţa lui Hughes: în decembrie, a intrat în sala de cinema de lângă casă, unde a rămas patru luni de zile, hrănindu-se în principal cu ciocolată şi lapte. Ajutoarele sale nu aveau voie să se uite la el, să vorbească cu el şi trebuia să răspundă doar când erau întrebaţi. În tot acest timp, Hughes stătea fixat pe un scaun, de cele mai multe ori gol, urmărind film după film, zi după zi. În 1968 ar fi devenit obsedat de filmul „Ice Station Zebra“, pe care l-ar fi urmărit încontinuu de 150 de ori, potrivit apropiaţilor săi. Comportamentul său excentric avea să continue până în ziua morţii sale, pe 5 aprilie 1976, la bordul unui avion. Averea sa la acea dată era estimată la 1,5 miliarde de dolari (echivalentul a 6,24 miliarde de dolari azi).

  • Serviciile spa de relaxare, nevoie sau un răsfăţ?

    În România au existat din cele mai vechi timpuri zone unde apele termale şi nămolul au fost folosite pentru a trata diverse afecţiuni, iar în prezent românii se arată din ce în ce mai dispuşi să încerce variantele moderne de relaxare şi tratament. Cifra de afaceri din servicii spa de relaxare a ajuns la 5,6 milioane de euro la nivelul întregii ţări, iar tendinţa este de creştere susţinută. Domeniul se loveşte însă de câteva piedici.

    Un apetit mai mare pentru răsfăţul care se dovedeşte a fi mai mult decât răsfăţ, interesul crescut pentru sănătate şi stare de bine şi popularizarea serviciilor din segmentul spa sunt principalele motoare de creştere ale segmentului. Printre punctele tari se numără atât interesul investitorilor, cât şi a consumatorilor pentru acest domeniu, chiar dacă industria locală se află încă la un nivel incipient. „Avem consultanţi şi specialişti spa care au lucrat peste 10 ani în străinătate şi au adus know-how-ul acumulat în ţară, ridicând astfel nivelul pieţei“, spune Ioana Marian, fondatoare şi CEO al platformei de wellness desprespa.ro.

    „Şi legislaţia a ajutat, impunând existenţa un centru spa/wellness în cadrul tuturilor hotelurilor de cinci stele“, adaugă specialista în domeniu. Pe de altă parte, un mare minus al industriei este dat de lipsa nomenclatorului de meserii – „în acest moment nu există în Clasificarea Ocupaţiilor din România precizări pentru slujbe de spa manager, terapeut spa, recepţioner spa şi lista poate continua. Aşadar, nu există nici şcoli spa, pentru că momentan nu pot fi eliberate diplome“, spune Ioana Marian. De puţin timp există cod CAEN, dar pentru ca piaţa să crească în mod real trebuie soluţionate şi restul necunoscutelor prin Ministerul Muncii, consideră ea.

    Roxana Vişan, directorul Orhideea Health & Spa, unul dintre principalii jucători locali pe acest segment, consideră că majoritatea clienţilor nu sunt suficient de informaţi în ce priveşte beneficiile acestor servicii. Centrul de spa al complexului Orhideea a fost inaugurat în 2011 şi a adus pe piaţa Capitalei un spaţiu de 3.000 de metri pătraţi în care au fost aduse sub aceeaşi umbrelă atât serviciile de wellness, cât şi cele spa. Aspectul negativ, arată Vişan, este „veşnica negociere. Vrem cât mai mult şi mai bun, cât mai ieftin…“. Sorin Vasilache, manager al Shiseido Spa din Stejarii Country Club, completează că oamenii ar trebui să integreze în stilul lor de viaţă conceptul de wellness, să devină un obicei obişnuit detoxifierea la saună şi să facă tratamente periodic, nu doar pentru ocazii speciale. Shiseido Spa se află la etajul complexului de agrement La Stejarii, care a fost deschis pentru public la sfârşitul anului 2013, fiind primul spa din Europa de Est care funcţionează sub umbrela acestui nume. Managerul spa-ului spune că investiţia exclusiv pentru acest spaţiu este dificil de apreciat, întrucât face parte dintr-un complex gândit all-in-one; investiţia totală pentru complexul de agrement Stejarii s-a ridicat la aproximativ 18 milioane de euro. Pe de altă parte, în acest segment au înflorit mai multe afaceri în ultimii cinci ani, deopotrivă nume internaţionale dar şi firme locale. În opinia operatorilor în domeniu, spa-ul nu mai este un serviciu de lux, a devenit o nevoie; „nu mergi la SPA pentru că este la modă, mergi la SPA pentru ca ai simţit beneficiul direct asupra sănătăţii tale. Aceasta este direcţia în care îmi place să cred că ne îndreptăm“, declară Roxana Vişan. Românii încep să înţeleagă ce însemnă aceste servicii, rolul lor şi să aibă curiozitatea de a le testa, iar vânzările de carduri cadou pentru servicii în centre spa sunt în continuă creştere, adaugă Vişan. Există din ce în ce mai mulţi români care au un apetit tot mai mare pentru astfel de servicii şi Sorin Vasilache remarcă „un interes crescut pentru adoptarea unui stil de viaţă sănătos, de la obiceiuri alimentare corecte, la mişcare, tratamente periodice şi activităţi pentru dezvoltarea personală. Sperăm ca un număr din ce în ce mai mare de persoane să urmeze această direcţie“. Concret, în 2011, cifra de afaceri din servicii spa de relaxare a fost de 5,6 milioane de euro la nivelul întregii ţări, iar în 2015 a ajuns la 7,7 milioane de euro şi 160.500 de clienţi, deopotrivă români şi străini, conform desprespa.ro, care a contorizat evoluţia pieţei de profil din România parcursul ultimilor ani. Cifra indicată nu include decât încasările din serviciile de relaxare şi prevenţie spa & wellness, fără cele de înfrumuseţare, slăbire, fitness sau tratamente balneare oferite în cadrul centrelor de servicii spa şi conexe.

    Preţul mediu al unei terapii spa a crescut de la 150 de lei între 2012 şi 2014, la 160 de lei în 2015, potrivit aceleiaşi surse. Cel mai adesea, clienţii individuali de terapii spa cheltuiesc circa 150 de lei la fiecare vizită într-un astfel de centru, frecvenţa tratamentelor fiind de circa unul pe săptămână. Cei care au abonamente, vizitează centrul la care sunt membri mai des, de 2-3 ori pe săptămână, cheltuiesc 350-400 de lei pe lună şi au acces nelimitat la toate serviciile centrului, spune directorul Orhideea Health & Spa. „Serviciile mai scumpe sunt cele personalizate şi mă refer la cursurile de personal training nataţie, fitness şi kinetoterapie. Se lucrează unu la unu: intructor sau kinetoterapeut cu un client, totul fiind personalizat pentru fiecare client în parte“, declară Roxana Vişan. La centrul pe care îl conduce, terapiile au preţuri variate, în funcţie şi de complexitate şi durată: de pildă un masaj de relaxare de 30 de minute este 85 de lei, unul de 50 de minute costă 150 lei, iar un masaj terapeutic de 30 de minute este 90 de lei; în cazul terapiilor mai complexe, preţurile sunt mai mari.

    La Shiseido Spa preţul mediu al unei terapii este de 50 de euro, una dintre cele mai apreicate fiind Kuroho Body – masaj de relaxare reprezentativ pentru Shiseido – „care oferă o deconectare totală şi o hidratare intensă a pielii, concentrându-se pe stimularea punctelor de presiune Tsubo, echilibrând energetic organismul şi inducând o stare profundă de relaxare“, spune managerul spa-ului de la Stejarii. Voucherele cadou sunt cumpărate cu precădere pentru a fi oferite celor apropiaţi sau partenerilor de afaceri, spune Sorin Vasilache; spa-ul de la Stejarii are zone de relaxare, piscină cu hidromasaj, saune umede şi uscate, hammam, cameră cu saltele cu apă şi terapie cu oxigen.

    Consumatorii fideli ai centrelor spa au, în general, peste 30 de ani; „fie că fac parte din top management sau din antreprenoriat, din domenii diverse – de la finanţişti la artişti – au în comun dorinţa de a se relaxa şi de a-şi îngriji corpul şi mintea“, spune Sorin Vasilache. Conform spuselor sale, bărbaţii caută în special momente de linişte, dorind să se deconecteze de la ritmul intens şi de la grijile de zi cu zi, iar femeile caută prioritar prevenirea sau reducerea semnelor de îmbătrânire şi îmbunătăţirea generală a aspectului pielii, spune managerul Shiseido Spa. Faţă de acum patru ani, când despreSpa.ro a realizat primul studiu de piaţă, românii au început să nu mai considere spa-ul doar un răsfăţ, ci să privească relaxarea ca pe o condiţie pentru menţinerea sănătăţii, spune Ioana Marian. „În 2011, 60% dintre respondenţi considerau că le-ar fi necesar un venit mai mare pentru a merge mai des la spa, iar în 2015, doar 32% au dat acelaşi răspuns“, susţine reprezentanta desprespa.ro.

    Cu toate acestea, „românii mai au încă acea cultură a băilor, în special în scop terapeutic, nu preventiv sau de relaxare. Din păcate, mulţi au rămas cu imaginea staţiunilor balneare vechi“, consideră Ioana Marian. Deşi în ultimii ani s-au făcut investiţii substanţiale în fostele baze de tratamente, s-au construit şi centre spa prin toate locaţiile balneare consacrate, industria pe plan local abia se află la început. „Cu toţii avem responsabilitatea de a contribui la creşterea domeniului. Fiecare spa nou construit a ajutat la creşterea pieţei, la maturizarea acesteia, la creşterea diversităţii şi calităţii serviciilor şi a venit cu ceva nou în aceasta piaţă“, declară Roxana Vişan.

  • De ce nu dispare imprimanta

    Deşi tot mai multe afaceri se mută sau se nasc în online, acestea încă folosesc imprimarea pe hârtia tradiţională. Piaţa de printing locală este în creştere, iar Gabriel Pantelimon, general manager al Xerox România, explică de ce.

    Criza a afectat toate industriile la nivel global, dar şi local şi a fost în special dură cu industria de printing, vânzările de echipamente în România scăzând chiar cu 65% în 2009, „scădere dramatică, ce nu se va mai recupera”, afirmă Gabriel Pantelimom. Hopul a fost trecut şi, ca multe alte industrii, piaţa de imprimare este în creştere de câţiva ani; doar segmentul de echipamente cu imprimare laser a ajuns anul trecut la o valoare de 67 de milioane de dolari. Şeful Xerox crede că piaţa nu o să mai ajungă niciodată la acel nivel (conform informaţiilor IDC, piaţa totală de echipamente de imprimat în 2008 era de 177 de milioane de dolari) şi din cauză că se folosesc tot mai mult documente digitale, dar şi pentru că anumite sectoare, precum cel public, nu au mai cumpărat echipamente. „Suntem într-o altă realitate (…) toate planurile şi comparaţiile trebuie să le raportăm de la 2009 încoace,” spune Pantelimon, care se află în companie începând cu 1997, mai întâi ca reprezentant de vânzări; a avansat pas cu pas şi, anterior numirii sale ca director general, a fost director de marketing şi vânzări al Xerox în Europa Centrală şi de Est, Israel şi Turcia. Compania are acum 240 de angajaţi, iar cifra de afaceri raportată pentru anul trecut a fost de peste 100 milioane de lei, cu profit de 9,3 milioane de lei, în creştere faţă de 2014. Cu o cotă de piaţă de 24% în valoare şi 14% în volum, Xerox este unul dintre cei mai importanţi jucători la nivel local pe segmentul serviciilor de management al documentelor şi al proceselor de business, având în ofertă soluţii, echipamente şi media de tipărire.

    Pentru 2016, Gabriel Pantelimon se aşteaptă ca tendinţa de creştere a pieţei de imprimare să se menţină la cote similare cu ritmul din 2015; în prima jumătate a anului volumul vânzărilor a fost cu 7% mai mare, dar valoarea a fost cu 7% mai mică. „Se vând multe echipamente mai ieftine, în condiţiile în care preţurile de hardware şi consumabile s-au diminuat. În România se vând multe echipamente mici, multifuncţionale pentru A4, dar zona de producţie tipografică a mers greu anul acesta. Acolo vânzările sunt jos”, spune şeful filialei locale a Xerox. Evoluţia pieţei se reflectă destul de fidel şi în ritmul companiei, iar previziunule de creştere se leagă strâns de sectorului dinamic al IMM-urilor, ce reprezintă un motor de creştere. În plus, adaugă Pantelimon, trimestrul IV al anului fiscal nu a început, iar această perioadă „este foarte bună pentru industria noastră: în anii trecuţi a putut reprezenta chiar şi 40% din tot businessul anual”. În opinia lui, pentru Xerox prima jumatate a anului 2016 este „puţin mai bună, atât în termeni de cotă de piaţă şi unităţi, cât şi alţi indicatori, care arată mai bine. Direcţia este bună, ar trebui să încheiem într-o notă pozitivă”.

    Xerox România se adresează atât companiilor, cât şi consumatorilor casnici, dar majoritatea vânzărilor se datorează componentei B2B (70-75%), iar dintre acestea aproape jumătate sunt întreprinderi mici şi mijlocii. „Segmentul de IMM-uri  este foarte dinamic de patru-cinci ani de zile, se află în plină dezvoltare, şi în tendinţă cu economia românescă, apar tot mai multe start-up-uri care au nevoie de o infrastructură IT, de un aparat multifuncţional pentru printare, scanare”, afirmă reprezentantul Xerox. Cât despre cota de piaţă pe segmentul de consumator, şeful Xerox a spus că sunt mulţumiţi şi că nu este un punct pe care vor să marşeze în viitor.

    Transformarea digitală, în plină desfăşurare, nu afectează doar viaţa indivizilor, ci şi pe cea a companiilor şi modul de lucru al acestora. Digitalizarea a afectat industria printului, dar şi pe cea a imprimării; cloudul, aplicaţiile de mesagerie şi managementul documentelor au schimbat misiunea celui care plimba o foaie de hârtie dintr-un birou în altul. Şeful Xerox România spune că industria de printing trece printr-o schimbare profundă, iar documentele digitale sunt din ce în ce mai prezente, în dauna celor pe suport de hârtie. Chiar şi aşa, în regiunea Europei de Est „încă folosim multă hârtie comparativ cu vestul Europei, dar mergem tot în direcţia digitalului. Poate pare paradoxal, dar cred că este un lucru bun. Tehnologia pe care o punem la dispoziţie pe produsele noastre îşi propune să îmbunătăţească productivitatea prin printare de pe mobile, trimiterea fişierelor direct în cloud sau protejarea sistemului printr-un antivirus direct pe maşină”, spune Gabriel Pantelimon. Tot el adaugă că un produs multifuncţional „a devenit o punte între cele două lumi (real şi digital) pentru managementul documentelor şi, dacă este nevoie, printezi şi un document”.

    Aşadar, deopotrivă imprimarea pe hârtie, dar şi echipamentele sunt încă la mare căutare în Europa de Sud-Est; ba chiar vânzările au crescut în anii anterior şi cu două procente, iar compania de cercetare de piaţă IDC prevede o creştere anuală de 5% în următorii cinci ani pentru vânzările de hardware în regiune. Tendinţa este total inversată faţă de ce se întâmplă în occident, regiune pentru care IDC estimează o scădere de 2-3%  aa vânzărilor de echipamente în următorii cinci ani. „La nivel global, industria de printing este în scădere. Din această cauză vedem deja consolidări în piaţă. Cel mai recent exemplu este HP, care a achiziţionat divizia de imprimare a Samsung. Vor mai urma consolidări, este un fenomen normal pe o piaţă în descreştere, unde concurenţa este acerbă”, este de părere Pantelimon.

    Xerox este unul dintre cei mai importanţi jucători pe segmentul pe care este prezent (imprimare laser) şi are competitori pe HP, Canon şi Konica Minolta. Pentru tipografii şi centre de imprimare compania are în ofertă echipamente care au la baza şi tehnologia cu laser şi pe cea inkjet, iar pentru segmentul de birou, exclusiv echipamente laser. „Clienţii preferă din ce în ce mai mult laser şi tehnologia bazată pe toner decât pe cerneală, deşi vedem şi în zona de cerneală tendinţe de revigorare. Pe termen lung, tehnologia laser este în creştere în comparaţie cu tehnologia inkjet”, spune executivul, adăugând că în perioada de criză s-a printat foarte mult alb-negru, dar că acum printarea color câştigă teren.

    Pe lângă vânzarea de hardware, pe zona de servicii compania are şi un program de finanţare a echipamentelor pentru clienţi; cei care doresc o infrastructură IT, de printing, nu sunt nevoiţi să cumpere echipamentele, ci le pot închiria. Astfel, clienţii semnează contracte pe 3-5 ani şi Xerox le asigură implementarea echipamentelor, chiar şi non-branduri Xerox, mentenanţa acestora şi resursa umană. „Datorită acestor tipuri de servicii am trecut cu bine peste perioada de criză, când vânzările de echipamente au scăzut foarte mult. Dacă nu erau contractele de servicii cu clienţii, era mult mai rău”, spune Pantelimon. Este evident că şi industria de imprimare se află într-o perioadă de schimbare, iar jucătorii care vor să-şi păstreze poziţia sau să crească trebuie să se adapteze.

  • Europarlamentar român: Mai mult de jumătate din fondurile europene atrase de România nu rămân în ţară

    „Să nu ai o politică de susţinere a industriilor cu înalt grad de tehnologizare, cu valoare adăugată, cu locuri de muncă bine plătite nu este o scuză. Ţine de noi, nu de Bruxelles”, a spus Cătălin Ivan, în cadrul dezbaterii „Unde se duc profiturile din România”.

    „Un calcul foarte simplu făcut arată că peste 60% din banii europeni pe fonduri structurale care intră în România se întorc afară, pe achiziţii, pe tot felul de utilaje de care avem nevoie ca să facem proiectele ambiţioase pe care ni le stabilim, dar pe acestea nu le producem noi”, a spus Ivan.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro